CUVÂNT ÎNAINTE
Cuviosul Serafim Rose rămâne unul dintre marii apologeţi ai ortodoxiei, nu numai ai Americii, ci ai întregii lumi. Cărţile sale au fost traduse, într-o perioadă scurtă în mai multe limbi de circulaţie mondială. Concepute în limba engleză, ele au fost traduse si în ale limbi, precum rusă, greacă, română.
Lucrare apologetică, “Sufletul după moarte” s-a bucurat de un deplin succes de la început. A fost tipărită în mai multe ediţii în limba engleză1 si rusă, apoi în greacă.
Întrucât prima ediţie în limba română, a apărut la Editura Episcopiei Romanului si Husilor, cu mulţi ani în urmă, în anul 1994, considerăm binevenită această nouă ediţie, care foloseste
o nouă traducere efectuată de doamna Graţia Lungu, profesor de limba engleză, care si-a consacrat ultimii 9 ani traducerilor cu subiect teologic.
În comparaţie cu literatura necrestină si ocultă, scrierile ortodoxe sistematice sunt foarte puţine. Dar aceasta nu înseamnă că Biserica Ortodoxă nu si-a definit si precizat învăţătura despre moarte si viaţa vesnică.
Credinţa în viaţa vesnică dincolo de mormânt o mărturisim în Simbolul de credinţă. Învăţătura despre moarte si viaţa vesnică, o găsim prezentată pe scurt în Învăţătura de credinţă si în cărţile de slujbă. Pentru aprofundarea din perspectivă ortodoxă a acestei învăţături, cititorul de limbă română are la
Prima ediţie în limba engleză a apărut în anul 1980 în Editura Sf. Gherman de Alaska, din orasul Platina, SUA.
îndemână lucrări precum, “Viaţa repausaţilor nostri” 2 scrisă de Părintele Mitrofan si “Cuvânt despre moarte” a Sf. Ignatie Brianceaninov3
Într-o lume în permanentă schimbare se impune explicitarea învăţăturii crestine pe înţelesul omului contemporan. Faptul că din a doua jumătate a secolului XIX până astăzi sunt propagate în societatea crestină învăţături ale filosofiilor si religiilor orientale, mai ales prin intermediul societăţii teosofice sia misionarilor orientali, se impunea întărirea si argumentarea învăţăturii crestine în faţa acestei invazii de noi învăţături.
Dacă Sf. Ignatie a scris pentru omul secolului XIX, Cuviosul Serafim a scris pentru cititorul de la sfârsit de secol XX si început de secol XXI. Lucrarea de faţă aduce nou modul de prezentare, care analizează în paralel concepţiile eterodoxe si oculte cu învăţătura de credinţă crestin ortodoxă.
Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos să binecuvinteze osteneala celor care au contribuit la apariţia acestei noi ediţii, precum si pe cinstiţii cititori care se vor adăpa din învăţăturile Cuviosului Părinte Serafim Rose.
Facă Bunul Dumnezeu ca si de această dată această lucrare să dea roade în inimile noastre spre slava Lui si a vrednicului de pomenire Părintele nostru Serafim.
Protos. Teodosie Paraschiv
06 august 2002
2 Părintele Mitrofan, Viaţa repausaţilor nostri, Editura Anastasia, 1993. 3 Sfântul Ignatie Brianceaninov si Teofan Zăvorâtul, Cuvânt despre moarte, Editura Pelerinul Român, Oradea, 1993. Sf. a trăit între anii 1807 – 1867.
PREFAŢĂ Cartea de faţă are un scop dublu: mai întâi, de a lămuri viaţa după moarte în termenii învăţăturii crestin ortodoxe, experienţele de „după moarte” din zilele noastre, care au stârnit
o mare preocupare în cercurile religioase si stiinţifice; si în al doilea rând, de a arăta izvoarele care cuprind învăţătura ortodoxă despre viaţa după moarte. Învăţătura ortodoxă este înţeleasă astăzi atât de puţin mai ales pentru faptul că textele ortodoxe au fost lăsate deoparte si au ajuns să fie „depăsite” în vremurile noastre „luminate”. Noi am încercat să facem aceste texte mai lesne de înţeles pentru cititorii din zilele noastre. Nu este nevoie să mai spunem că ele reprezintă un material de citit nemărginit mai adânc si mai profitabil decât cărţile foarte cunoscute de astăzi, despre viaţa „după moarte”, care, chiar si atunci când nu sunt doar uimitoare, pur si simplu nu pot merge mai adânc de suprafaţa spectaculoasă a experienţelor contemporane, din lipsa unei învăţături limpezi si adevărate despre întreaga problematică a vieţii după moarte.
Învăţătura ortodoxă înfăţisată în această carte va fi fără îndoială criticată de unii, ca fiind prea „simplă” sau chiar „naivă” pentru a fi crezută de omul veacului XX. De aceea ar trebui subliniat faptul că această învăţătură nu este a câtorva învăţători nereprezentativi ai Bisericii Ortodoxe, ci este învăţătura pe care Biserica Ortodoxă a transmis-o chiar de la începutul ei, care este exprimată în scrierile Patristice fără de număr si în Vieţile sfinţilor si în Sfintele slujbe ale Bisericii Ortodoxe, si care s-a învăţat în Biserică necontenit până în zilele noastre. „Simplitatea” acestei învăţături este simplitatea adevărului însusi, care -fie că se exprimă în aceasta sau în alte învăţături ale Bisericii -vine ca un izvor răcoritor si limpede în mijlocul unei confuzii întunecate, pricinuite de diferitele greseli si păreri desarte din multe minţi moderne din ultimele veacuri. Fiecare capitol al cărţii de faţă încearcă să prezinte izvoarele Patristice si hagiografice care cuprind această învăţătură.
Scrierea acestei cărţi a fost însufleţită de Părintele ortodox rus al veacului al XIX-lea, Episcopul Ignatie Brianceaninov, poate cel dintâi mare teolog ortodox, care a abordat hotărât problema, care a devenit atât de arzătoare în zilele noastre: cum să păstrăm tradiţia si învăţătura crestină adevărată într-o lume care s-a înstrăinat în întregime de ortodoxie si care se străduieste, fie să o înlăture si să o piardă, fie să o „reinterpreteze” ca să se potrivească felului lumesc de viaţă si gândire. Fiind foarte constient de influenţa romano catolică si de alte influenţe apusene care se străduiau să „modernizeze” ortodoxia chiar si în vremea sa, Episcopul Ignatie s-a pregătit pentru apărarea ortodoxiei atât prin aprofundarea cercetării izvoarelor ortodoxe adevărate (a căror învăţătură a asimilat-o în unele dintre cele mai bune centre monahale ortodoxe din vremea sa) cât si prin cunoasterea culturii stiinţifice si literare a veacului său (el a urmat o scoală de inginerie, nu seminarul teologic). Având asadar, atât o cunoastere a teologiei ortodoxe cât si o cunoastere laică, si-a închinat viaţa apărării ortodoxiei adevărate si arătării abaterilor moderne care s-au făcut de la ea. Nu exagerăm dacă spunem că nici o ţară ortodoxă din veacul al XIX-lea nu a avut un asemenea apărător al ortodoxiei împotriva ispitelor si greselilor vremurilor moderne. Singurul care ar putea fi asemănat cu el, este compatriotul său, Episcopul Teofan Zăvorâtul, care a făcut acelasi lucru, mai puţin „sofisticat”.
Volumul III al Operelor complete ale Episcopului Ignatie, a fost dedicat mai cu seamă învăţăturii Bisericii despre viaţa după moarte, pe care a apărat-o împotriva romano catolicismului si a altor răstălmăciri moderne ale acestei probleme. Mai ales de la volumul menţionat al Episcopului Ignatie, am pornit discuţia în cartea de faţă, despre subiecte cum ar fi vămile si arătările duhurilor -învăţături care, dintr-o pricină oarecare, mintea „modernă” consideră că este cu neputinţă să le primească într-un fel simplu, ci stăruie asupra „reinterpretării” lor sau a înlăturării lor în întregime. De bună seamă că Episcopul Teofan a transmis aceeasi învăţătură, si noi ne-am folosit de cuvintele lui. În veacul nostru, un alt mare teolog ortodox rus, Arhiepiscopul Ioan Maximovici, fericită fie-i pomenirea, a repetat această învăţătură deslusit si simplu, încât noi am folosit cuvintele sale pentru concluzia acestei cărţi. Faptul că învăţătura ortodoxă despre viaţa după moarte a fost transmisă atât de limpede si de deslusit de către marii învăţători ortodocsi în vremurile moderne până în zilele noastre, ne este de mare ajutor celor care ne străduim astăzi să păstrăm adevărata ortodoxie de odinioară, nu numai în cuvintele sale prezentate corect, ci chiar mai mult, în interpretarea cu adevărat ortodoxă a acestor cuvinte.
Pe lângă izvoarele ortodoxe si cercetările pomenite mai sus, am folosit în mare măsură literatura ne-ortodoxă de astăzi, care prezintă atât experienţele de „după moarte”, cât si alte texte oculte despre acest subiect. Am urmat aici pilda Episcopului Ignatie în prezentarea unei teorii gresite, într-o manieră care să ne permită a arăta neadevărul ei, dar fără a-l pune în pericol pe cititorul ortodox. Şi am mai aflat, ca si el, că textele neortodoxe, atunci când înfăţisează experienţe adevărate (iar nu simple păreri si interpretări), dau adesea confirmări uimitoare adevărurilor ortodoxe. Scopul nostru de căpetenie în această carte a fost acela de a prezenta un contrast atât de amănunţit cât este necesar, pentru a scoate în evidenţă diferenţa care există între învăţătura ortodoxă împreună cu experienţa sfinţilor ortodocsi pe de o parte, si teoria ocultă împreună cu experienţele moderne pe de altă parte. Dacă am fi prezentat pur si simplu învăţătura ortodoxă fără această asemănare, ar fi fost convingător pentru puţini, în afară de cei deja convinsi. Dar acum, poate, unii dintre aceia care s-au adâncit în experienţele moderne, se vor trezi văzând marea deosebire dintre experienţa lor si experienţa duhovnicească adevărată.
Cu toate acestea, chiar faptul că o bună parte a acestei cărţi relatează experienţe, atât crestine cât si necrestine, înseamnă de asemenea că nu toate cele ce se află aici sunt numai o prezentare a învăţăturii Bisericii despre viaţa după moarte, ci cuprinde si interpretările autorului despre aceste experienţe diferite. De bună seamă, cu privire la aceste interpretări, trebuie să facem o deosebire dreaptă de opinii, între crestinii ortodocsi. Am încercat pe cât ne-a stat în putinţă, să relatăm deocamdată aceste interpretări, fără a căuta să „definim” asemenea experienţe în acelasi fel în care se poate defini învăţătura generală a Bisericii despre viaţa după moarte. Mai cu seamă, privitor la experienţele oculte „în afara trupului” si „planul astral”, le-am prezentat pur si simplu, asa cum au fost povestite de către cei care au luat parte la ele, si le-am comparat cu cele înfăţisate în literatura ortodoxă, fără a încerca să definim natura precisă a acestor experienţe. Noi le-am considerat experienţe reale, în care sunt chemate adevărate forţe demonice, iar nu simple halucinaţii. Să judece cititorul singur cât de potrivită a fost această abordare.
Ar trebui să fie limpede că această carte, sub nici o formă nu a isprăvit învăţătura ortodoxă despre viaţa după moarte. Este numai o introducere în acest subiect. Cu adevărat, nu există o „învăţătură completă” despre această problemă, si nu există „specialisti” în aceasta. Cei care trăim pe pământ, cu greu putem să începem să înţelegem adevărul lumii duhurilor până când noi însine nu vom ajunge să sălăsluim acolo. Acesta este un proces care începe acum, în această viaţă, dar se va sfârsi numai în vesnicie, când vom vedea „faţă către faţă” cele ce vedem acum numai „ca prin oglindă în ghicitură” (I Cor. 13, 12). Izvoarele ortodoxe la care am mers pentru această carte ne dau o prezentare generală de bază a acestei învăţături, si lucrul acesta este destul pentru a ne însufleţi, nu pentru a dobândi o cunoastere precisă despre ceva ce este peste puterile noastre de înţelegere, ci pentru a porni să luptăm pentru a dobândi Împărăţia cerului care este scopul vieţii noastre crestine, si pentru a ocoli ispitele demonice care sunt răspândite pretutindeni în calea luptătorilor crestini de către vrăjmasul mântuirii noastre. Lumea cealaltă este mai realăsi mai aproape decât credem. Iar calea către lumea aceea este chiar aici în faţa noastră, în viaţa rânduielii duhovnicesti si a rugăciunii pe care ne-a transmis-o Biserica drept cale a mântuirii noastre. Această carte este dedicată celor care doresc să ducă o asemenea viaţă, ca să le fie spre folos.
Cum se
pot ruga crestinii ortodocsi pentru crestinii neortodocsi de Mitropolitul
Iosif de Petrograd
Anexă
la ediţia a doua
Despre autor
SUFLETUL DUPĂ MOARTE
Ieromonah
Serafim Rose (1934-1982)
