[ dreapta credintã ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrãjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintã si religie ] [ pãcate ] [ canoane ] [ cãsãtorie familie ] [ rugãciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psalticã MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cãrti ] [ duhovnici ] [ noutãti ] [ index ]
 


DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE INTINDE TELEVIZORUL

În România mass-media este o putere. Dintre mijloacele mass-media cel mai mare impact îl are televizorul. Ca aparat, televizorul este o inventie a mintii omenesti - care în sine nu este nocivã; însã modul în care el este folosit, cu precãdere în ultimii unsprezece ani la noi si în ultimii treizeci de ani în occident, l-a transformat în cea mai distructivã armã din lume - pentru suflet.

Televiziunea are o tendintã tot mai acceleratã si mai accentuatã de a nu mai îndeplini functia de divertisment, informatie, culturã, etc., ci pe aceea de a forma un om nou, spãlat de tot ce e bun. Televizorul are o lucrare "religioasã", o influentã spiritualã de netãgãduit. El a reusit ceea ce nu s-a mai realizat de la Turnul Babel - sã uneascã toatã omenirea în tot ceea ce nu este Dumnezeu. Atunci (la Turnul Babel) ca sã-i opreascã de la rãu, Dumnezeu a împãrtit limbile, iar astãzi, prin televizor, de la un capãt al pãmântului la celãlalt o singurã limbã huleste tot ceea ce este sfânt.

Televizorul alungã pentru totdeauna pe Dumnezeu din sufletul omului si îl înlocuieste cu toate pornirile drãcesti. Televizorul nu strecoarã în mod pervers în om o singurã patimã, ci toate patimile mari - so domia, curvia, iubirea de aur si de bani, setea de sânge, hula împotriva Duhului Sfânt, egoismuL setea de putere si de slavã desartã, precum si pe cele mai mici (care de fapt nu sunt deloc mici): lenea, judecarea aproapelui, nepãsarea, curiozitatea nefolositoare si bolnãvicioasã. Telenovelele sunt specializate în amplificarea acestei ultime patimi.

Televizorul nu înghite numai indivizi, ci popoare întregi. Desigur, aparent, nu e mai pãcãtos un televizor decât un bordel, dar televizorul are totusi o putere distructivã cu mult mai mare decât acesta, pentru cã în fiecare casã introduce un bordel, în care intrã cu usurintã toti (pãrinti si copii) si la orice orã.

Omul intrã în contact cu lumea prin cele cinci simturi: vãz, auz, miros, gust, pipãit. Dintre aceste simturi, vederea este cea prin care intrã cele mai multe imagini si informatii. Personalitatea omului, prin facultãti ale ei precum sunt: cunoasterea, întelegerea, memoria, imaginatia, este foarte dependentã de ceea ce primeste prin acest simt. Acesta este motivul pentru care nu ne prea ocupãm de radio, care nu are puterea de înrâurire a televizorului. Radioul se adreseazã auzului. Televizorul se adreseazã vãzului, în primul rând, dar si auzului. Este mai periculos decât ziarele. Acestea se adreseazã si ele vãzului, dar imaginile sunt nemiscãtoare - par moarte. Imaginile de la televizor sunt vii, miscãtoare: de aîci puterea lor.

Omul împãtimit de televizor nu mai întelege cã imaginile pe care acesta i le oferã le priveste nu la rece, ci acestea intrã în viata lui interioarã, pe care o influenteazã, o modeleazã dupã chipul lor (spune-mi cu cine te însotesti, ca sã-ti spun cine esti). În timp se produce o simbiozã între om si televizor, o întovãrãsire în care însã primul este factorul pasiv, cel care primeste orice, fãrã nici un discernãmânt. Omul devine pur si simplu un material care se lasã, fãrã sã-si dea seama, prelucrat în duhul tovarãsului sãu, care treptat îi devine chiar si stãpân. Astfel televizorul devine de fapt adevãratul dumnezeu al omului, cãruia i se închinã, îl ascultã, îi slujeste, chiar dacã privitorul este crestin botezat în numele Sfintei Treimi. Dumnezeu cu adevãrat este cel cu care ai o legãturã constientã. Cei cãrora li se pare cã exagerez sã facã o comparatie între timpul pe care îl petrec în fata micului ecran si timpul pe care îl petrec în fata icoanei în rugãciune, între interesul si emotia cu care primesc îmagini cel mai adesea murdare, si formalismul cu care fac o rugãciune, prea adesea nãlucitã de imagini pãtimase, demonice.

Este televizorul vinovat de toate relele din lume? Oare el le-a adus? Nu. Dar el amplificã la maxim rãul în lume, îl rafineazã, îl generalizeazã, îi dã o putere pe care acesta nu a mai avut-o pânã astãzi. Rãul exista si fãrã televizor, dar nu avea forta si întinderea pe care le are în prezent.

"Sunt oare numai rele la televizor?"

Sunt si bune, dar atât de amestecate cu cele rele, încât nu mai sunt deci bune, în mãsura în care, acceptând aceastã "amestecare rea", ajung, oarecum, sã le motiveze, sã le gireze. Acolo unde rãul e amestecat cu binele nu mai este locul lui Dumnezeu, ci al diavolului. Atunci când a mâncat din pom Adam a cunoscut si binele, si rãul, dar a ajuns rob numai al rãului. Un doctor ginecolog care face chiuretaje nu va scãpa de osânda lui Dumnezeu pentru cã a ajutat pe unele femei sã nascã. Când pe aceeasi conductã (ecranul televizorului) curge apã de izvor curatã si mizeria dintrun grajd de vite, cel care se adapã de acolo, ce gust va simti: al apei sau al bãlegarului? Comparatia între televizor si aceastã conductã pare durã, dar în privinta filmelor pornografice si a asa-numitelor filme "sexy" este foarte elocventã si exprimã realitatea.

 

Omule care te uiti la televizor,
trebuie sã stii cã asimilezi tot ceea ce
vezi acolo si încet-încet vei ajunge
si sã fii ceea ce asimilezi!

Dacã într-o revistã de patru pagini toate sunt pline de articole crestine, dar jos, pe ultima paginã, se dã un numãr de telefon al unei linii erotice, revista aceasta este anticrestinã. "Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui mamona" (Matei 6, 24).

"La televizor sunt si lucruri bune, noi le despãrtim de cele rele".

Ca sã alegi trebuie un criteriu în functie de care sã te orientezi în privmta binelui si a rãului. Adultii (peste 40 de ani), care n-au crescut cu mizeriile de la televizor, s-ar putea sã aibã un criteriu în bunul lor simt. Dar dacã nu sunt bine ancorati într-o viatã religioasã, vor fi si ei foarte îngãduitori în privinta rãului. Ce criteriu are însã generatia tânãrã (sub 50 de ani) care din copilãrie s-a hrãnit cu fllme erotice, de groazã si de incredibilã violentã? Personalitatea adolescentului se va forma pe aceastã temelie spurcatã si subredã. Rãul si binele sunt amestecate în capul lui. El nu va apuca niciodatã vârsta discernerii binelui de rãu, pentru cã n-a trãit niciodatã numai în bine. în lumea fizicã, pentru a vedea un obiect mai bine, trebuie sã te apropii de el. În lumea spiritualã, aceastã lege este valabilã numai în cazul virtutilor. În ceea ce priveste pãcatul, nu-l poti vedea decât dacã te distantezi de el. Acesta este motivul pentru care Sfintii îsi plâng pãcatele si se mãrturisesc pãcãtosi, iar homosexualii se mândresc cu patima lor, fac paradã si cer drepturi.

Televizorul nu este un singur drac, ci iadul întreg. Când a apãrut televizorul marele stat major al iadului l-a primit ca pe cea mai plãcutã surprizã din istorie. Nu se astepta ca însusi omul sã-i procure inventia cea mai potrivitã spre a-i dezvolta si finaliza toate intentiile sale infernale.

Televizorul este periculos nu numai pentru cã ne aratã rele, ci si pentru cã ne învatã sã facem foarte multe feluri de rele, oferind chiar vaste posibilitãti de "înaltã califîcare" în toate domeniile malefice.

Dintre toate relele televizorului, douã sunt cele mai mari:
- desfrânarea
- calomnierea, judecarea si dispretuirea aproapelui, si prin aceasta distrugerea psihologicã si sufleteascã a oricãrei persoane, ca si compromiterea oricãrei idei, intentii sau institutii benefice.


Cum intrã prin micul ecran

desfrânarea în om?

Orice imagine care apare pe retinã este transmisã sufletului. Cele trei puteri ale sufletului (ratiune, sentiment, vointã) sunt toate colorate potrivit imaginii primite. Imaginea "sexy" face ratiunea sã treacã încet prin etapele urmãtoare: la început respinge ceea ce a vãzut, apoi acceptã imaginea si, în cele din urmã, o primeste cãci bariera, împotrivirea ratiunii a fost do borâtã de patimã.

Simtirea, mai întâi se scârbeste de mizeria moralã de acolo, apoi este indiferentã, iar la urmã doreste sã facã întocmai ceea ce a vãzut.

Vointa - nemaifîind condusã de ratiune si întãritã de afectivitate, trece si ea de la împotrivire la cãutarea desfrânãrii. Aceastã trecere se face în timp, dacã omul vede mai multe filme si secvente cu scene pornografice. Biruinta pornografiei asupra psihicului este atât la nivel constient, cât si la nivel subconstient. în subsolurile fiintei, în subconstient, videoteca pornograficã creeazã miscãri care se ridicã în constient si constrânge pe om sã facã unele lucruri cu o putere (

icã) pe care el nu o întelege de unde provine si cãreia nu i se mai poate împotrivi. De exemplu, un tânãr care mai înainte pe când trecea pe lângã o tarabã cu cãrti cãuta romanele lui Sado veanu sau poeziile lui Eminescu, astãzi cautã manualele chinezesti sau indiene de initiere în practicile, nu arareori perverse, sexuale. Privirea unei femei, care înainte nu îl tulbura, astãzi trezeste în el dorinte josnice. Aceastã schimbare se datoreazã acumulãrii pornografice din subconstientul sãu. Întreaga sa personalitate este astfel treptat pecetluitã cu "numãrul fiarei" (Apoc. 15, 8).

Imaginatia este terenul în care aceste influente se vãd cel mai clar. Filmele lucreazã aici în douã moduri: unii tineri, vãzând de ce sunt capabili "eroii" lor, capãtã complexe de inferioritate fatã de sexul opus, se vãd urâti, incapabili de vitejii prea mari în domeniu, devin necomunicativi, închisi în sine, tristi si recurg la "defulãri" sexuale (onanie si altele înrudite cu ea) în care n-au nevoie de partener. Altii (bine îndoctrinati de fllme) devin obsedati de desfrânare, incapabili de înfrânare si cu manifestãri sexuale care depãsesc în perversitate Sodoma si Gomora. Unii ca acestia, dacã se cãsãtoresc, vor spurca patul conjugal si vor aduce pe lume copii cu mari probleme psihofizice. Cãsãtoriile în care se fac pãcatele sodomice nu rezistã în timp. Dacã acestea ar fi cazuri izolate, rãul n-ar fi asa de mare. Din pãcate, aceste perversiuni, pe care Dumnezeu le-a pedepsit în Sodoma si Gomora cu foc din cer si ploaie de pucioasã (a se vedea cartea Facerea, capitolul 19, din Sfânta Scripturã), s-au extins nespus de mult. Cine a contribuit cel mai mult la aceastã pierzãtoare extindere? Televizorul, "educatorul" poporului nostru.

Iatã cã treptat imaginea de la televizor devine viatã. Treptat, imaginarul a reusit batjocorirea si schimonosirea realului. Ceea ce noi am prezentat schematic mai înainte (modul în care omul este invadat si biruit de pornografie) stiu si constientizeazã perfect regizorii acestor filme. Dovada faptului cã stiu este însusi rezultatul obtinut. Deci care este scopul acestor filme? Sã facã din fiecare cetãtean al împãrãtiei lui Dumnezeu (crestin botezat) un locuitor al Sodomei (aceasta este pecetea fiarei apocaliptice) - iar dacã va muri fãrã pocãintã si un viitor osândit în iad.


Dar oare de ce în primul rând
desfrânare, si nu alte pãcate?

Aceasta deoarece nimic nu-l desfigureazã pe om sufleteste atât de mult ca desfrânarea, nimic nu-l distruge mai repede si mai ireversibil, nimic nu-l scârbeste pe Dumnezeu la un om mai mult decât pãcatul acesta. Oare de atâtea mii de ani, de când este omenirea, au avut nevoie oamenii sã fie educati sexual prin televizor pentru a se înmulti? nicidecum. Scopul real al prezentei în fiecare film a imaginii desfrânãrii este de fapt cel cu totul contrar: distrugerea omenirii. Se stie prea bine cã desfrânarea reduce de fapt natalitatea. În bordeluri, unde este cea mai intensã activitate sexualã, nu se naste nici un copil. Mamã smeritã, grijulie si iubitoare, si amantã senzualã, rafinatã si perversã sunt douã feluri de însusiri ale femeii, care se exclud.

Iatã numai un exemplu - din multe altele asemãnãtoare care s-ar putea da spre a arãta modul în care rafineazã televizorul pãcatul curviei. În urmã cu câteva zeci de ani filmele de dragoste, romantice, prezentau tineri care îsi mãrturiseau sentimentele, dar în privinta manifestãrilor fizice totul se reducea la o privire caldã, la o strângere de mânã si (sau) la o îmbrãtisare nevinovatã. Apoi au apãrut sãruturile din ce în ce mai lungi, mai "apetisante" si mai dese. încet, încet au apãrut femeile semiîmbrãcate, dezbrãcate si scenele erotice din ce în ce mai "curajoase" si mai variate. Astãzi existã o adevãratã artã si industrie a pornograflei (extrem de bãnoasã). Rãul nu s-a oprit aici. Dupã 1989 s-a îndesit la noi în tarã folosirea cuvântului: "homosexual". Prima reactie a fost cea de scârbã. La televizor, mai întâi totul s-a redus la niste aluzii ironice (lumea râdea pe seama lor), dar mai apoi cenzura constiintei, treptat a fost doborâtã. Apoi s-au îndesit filmele având ca personaje centrale homosexuali, au apãrut spectacole "vesele", de divertisment si interviuri cu ei. Care este mesajul acestor fãcãturi, care de care mai perfide si mai imunde, care s-a încercat a ni se inocula? Acela cã, de fapt si de drept (?!) si ei sunt oameni ca si noi, obisnuiti, ba chiar cu unele calitãti deosebite - fiind invocate chiar nume de personalitãti artistice, literare etc. -, iar pornirile lor sexuale nu sunt nici pãcate, nici manifestãri patologice, ci alternative "cumsecade" la manifestãrile heterosexuale. Iatã cum s-a escaladat astfel o altã culme îngrozitoare a rãului.

Ni se sugereazã cã ceea ce face majoritatea este bine (spiritul de turmã), si astfel înaintarea în rãu îsi continuã actiunea îndobitocitoare, desi a ajuns deja foarte departe. Au început sã aparã (deocamdatã sporadic) si secvente cu aluzii la pãcatul zoofiliei, al desfrânãrii cu animale care, ca si sodomia, opreste 15 ani de la împãrtãsirea cu Sfintele Taine pe sãvârsitorii lor. Si iatã cum vedem împlinindu-se, sub ochii nostri, proorocia fãcutã de Sfântul Antonie cel Mare cu aproape 1700 de ani în urmã: "Va veni vremea ca oamenii sã înnebuneascã si când vor vedea pe cineva cã nu înnebuneste, se vor scula asupra lui, zicându-i cã el este nebun, pentru cã nu este asemenea lor".

Nimeni nu poate sã ajungã într-o singurã zi un mare pãcãtos. Diavolul stie lucrul acesta si actioneazã în consecintã: dãrâmã treptat toate puterile bune ale sufletului si ridicã în locul lor templul sãu. "Împãrãtia lui Dumnezeu este înlãuntrul vostru" spune Mântuitorul. Tot acolo vrea si cel rãu sã îsi zideascã întunecata sa împãrãtie.

Legislatia, câtã vreme a rãmas supusã legilor divine, a fost categoricã în privinta acestui pãcat: pedeapsa cu moartea, în Vechiul Testament; apoi, închisoarea. Acum, practica homosexualã nu mai este pedepsitã de lege. Rãul însã nu se opreste nici aici, pentru cã mai sunt bariere care trebuie sã cadã. Homosexualii vor sã înfleze copii (vã dati seama la ce va fi supus un copil care are pãrinti doi bãrbati), vor sã se cãsãtoreascã în bisericã, vor sã fîe hirotoniti preoti, vor legiferarea pedofiliei. Sunt o minoritate care cere drepturi care sã-i permitã sã ajungã majoritate, pentru ca sã poatã atunci sã impunã noi legi, nelegiuite. în Sodoma si Gomora Dumnezeu a coborât foc din cer pentru cã locuitorii acestor cetãti (bogate) nu numai cã fãceau acest pãcat, ci îi fortau pe toti cei ce veneau acolo sã sãvârseascã si ei rãutatea.


Cum se poate distruge
o persoanã nevinovatã prin televizor

Emisiunile calomniatoare, mincinoase, nu pot fi verificate de publicul larg. Însã aceste emisiuni creeazã atitudini ostile fatã de persoana vizatã. Chiar dacã dupã zece astfel de emisiuni mincinoase va apãrea o emisiune care restabilieste adevãrul, totusi sãmânta rãului a fost aruncatã. Omul acela, înconjurat de neîncredere, suspiciune si dusmãnie din partea celorlalti, începe sã-si piardã echilibrul lãuntric chiar dacã este nevinovat. Minciunile spuse despre el, acuzatiile de care nu se poate apãra si sentimentul neputintei îl dãrâmã lãuntric. Nu numai oameni, dar si idei si institutii pot fi distruse prin aceastã metodã. Iatã ce fortã au la îndemânã cei care conduc televiziunea în România si în lume.

Cine amendeazã un ziar sau un post de televiziune pentru calomnierea si umilirea unei persoane? Cine dã certiflcat de corectitudine oamenilor care lucreazã în massmedia?

Desenele animate - nevinovate numai în aparentã, au un caracter hipnotic, înrobesc sufletul copilului. Creeazã viciul privirii necontenite la televizor. Acum se uitã la desene animate, iar dupã 12-14 ani la filme de "actiune", de rãzboi, la fîlme pornografice, "sexy", de extremã violentã si de groazã. În afarã de aceasta, desenele animate de astãzi umblã tot mai vãdit la modelarea unei conceptii false a copilului despre Dumnezeu si lume. în unele desene animate, eroul principal, "demonicã", este un personaj pus pe pozne si, chiar dacã are cornite, este prezentat astfel încât sã devinã cât mai simpatic. Potrivit învãtãturii crestine însã, demonul - chiar mic dacã este ("demonicã") - nu este decât tot un lucrãtor viclean al rãutãtii si împreunã colaborator cu fratii sãi încornorati mai mari, în urzirea de planuri mestesugite spre pierderea neamului omenesc.

Robotii cu ochi rosii si aripi (draci moderni) care se rãzboiesc între ei si ucid cu aberantã cruzime, inoculeazã copiilor setea de violentã. Imaginile desenelor animate care se miscã cu repeziciune zãpãcesc mintea copilului, îl fac si pe el sã fie sucit, sã n-aibã astâmpãr, îi rãpesc dorinta de învãtãturã. Violenfa desenelor animate trece în realitate. în Rusia sunt astãzi 100000 de copii asociati în grupãri ucigase. La noi, în România, crimele îngrozitoare sãvârsite de unii copii i-au fãcut pe responsabilii de la Televiziune sã însemneze, prin buline, cercuri, triunghiuri si pãtrate colorate, filmele nocive pentru copii. Dar aceasta este oare de ajuns spre a opri vizionarea acestor filme de cãtre copii, ai cãror pãrinti sunt ei însisi în gravã confuzie moralã, iar celor care dau pe post asemenea productii cinematografice ucigãtoare de suflete le vor fi de ajuns bulinele si celelalte semne spre a se apãra la dreapta si înfricosata Judecatã a lui Hristos?

 

Trei exemple spre a arãta cum trece
imaginea micului ecran în realitate

1. În urmã cu câtiva ani a apãrut la noi în tarã o casetã video intitulatã "Sirenele - satanismul în muzica rock". Autorui acestei casete, grec de origine, fost cântâret rock, mãrturiseste cã filosofia de viatã si-a format-o pe când era copil, din filmele stiintifico-fantastice, care l-au fascinat. Din aceste filme ("Rãzboiul stelelor" si altele) a tras concluzia cã universul este condus de douã forte impersonale, a binelui si a rãului, care se aflã într-un neîncetat conflict, iar valorile supreme sunt puterea, orgoliul si gloria. Autorul acestei casete video face parte dintre putinii înselati care s-au întors la adevãr. Însã câti tineri, care în copilãrie s-au "hrãnit" cu "Rãzboiul stelelor", n-au murit fãrã sã stie cã Dumnezeu este unul singur si pretuieste mai mult iubirea decât ura, smerenia decât mândria, iertarea decât rãzbunarea!

2. Filmele stiintifico-fantastice au rãspândit în omenire o nouã credintã: aceea în existenta extraterestrilor. Nimeni astãzi nu se mai îndoieste de existenta lor. Un ieromonah ortodox din America, Pãrintele Serafim Rose, aratã în cartea sa "Ortodoxia si religia vîitorului" cã aparitiile extraterestre sunt de fapt experiente mediumistice de naturã demonicã. Un fel de sedinte de spiritism în care pãmântenii intrã în contact cu duhurile rãutãtii, pentru care nu este nici o greutate sã ia chipul "cetãtenilor" unor alte civilizatii.

3. Existã astãzi în lume aproximativ 1500 de "vampiri" (cei mai multi în America) - oameni ce dorm în cosciuge, beau sânge, etc. Toti acesti "vampiri" sunt copiii care odinioarã au vizionat filmele de groazã având ca "eroi" astfel de personaje. Închipuirea lor a fost atât de marcatã, încât le-a deformat total imaginea asupra realitãtii propriei lor persoane. În loc sã seconsidere si sã trãiascã precum oamenii, ei au ajuns sã se considere si sã trãiascã efectiv ca "vampiri".

Vrãjitoarele, al cãror mestesug este osândit si amenintat cu grele urgii dumnezeiesti în toate paginile Sfintei Scripturi, astãzi îsi demonstreazã abilitãtile pe micul ecran, dau interviuri, îsi fac reclamã si îsi dau adresele. În zilele noastre oamenii nu se mai tem de Dumnezeu, ci de vrãji, nu îi mai cer ajutorul Lui, ci vrajitoarelor, iar astrologia este nelipsitã din programele TV, sub forma, de rãtãcire si înselare, a citirii zodiilor, atât de vehement condamnate de Sfânta Scripturã si de scrierile Sfintilor Pãrinti. Dar iatã ce ne spune în aceastã privintã si Sfânta Scripturã: "Bãrbatul sau femeia, de vor chema mortii sau de vor vrãji sã moarã neapãrat: cu pietre sã fîe ucisi, cã sângele lor este asupra lor" (Levîtic 20, 27). "Iar partea celor necredinciosi... si fermecãtori... este în iezerul care arde, cu foc si cu pucioasã" (Apocalipsa 20, 27).

Jocurile de noroc n-ar putea îmbogãti atât de repede pe unii, putini, dar vicleni, pe seama altora, multi dar creduli, dacã n-ar fi televizorul. Naivul telespectator vãzând premiile colosale vânturate pe micul ecran se si vede câstigãtorul unuia dintre ele. El nu stie cã adevãratii câstigãtori sunt - matematic - cei ce organizeazã jocurile. Putinii premiati culeg firimiturile, iar cei mai multi rãmân cu iluziile spulberate.


Invazia publicitãtii

În vinderea unui produs, pe piatã, un rol important îl are reclama. Atunci când un fllm serial are succes la public, produsele cãrora li se face reclama în timpul lui sunt mai bine vândute, asa încât omul care iubeste un film serial "înghite" fãrã sã vrea pe lângã acesta si produsul cãruia i se face reclamã. Ce este rãu în aceasta? Rãul este cã televizorul devine astfel, dintr-un mijloc de asa-zis divertisment, stãpânul întregii noastre vieti, care ne porunceste cum sã ne îmbrãcãm, ce sã mâncãm, cum sã vorbim, cum sã gândim .

O firmã americanã care comercializa cafea si-a sporit cu mult vânzãrile în urma aparitiei la televiziune a unui serial a cãrui actiune se învârtea în jurul unei cesti de cafea. Personajele principale ale acestui serial, un tânãr si o tânãrã, au o pasiune co munã: marca de cafea comercializatã de acea firmã americanã. Pe mãsurã ce americanii îndrãgeau personajele acestui film le crestea si apetitul pentru cafeaua cu pricina.

Este uimitoare rãbdarea prosteascã de care dau dovadã unii oameni care, pe lângã un film de 45 de minute, înghit si 15 minute de publicitate.

Americanizarea. Majoritatea covârsitoare a filmelor fiind americane, dau iluzia rãspândirii stilului de viatã american, strãin felului nostru de a fi. Prin aceste filme se realizeazã de fapt o colonizare ideologicã de la distantã, o înrobire a mentalitãtii si a sensibilitâtii crestine a unui întreg popor. Chiar dacã cea mai mare parte a americanilor sunt crestini neoprotestanti, trebuie spus cã aceste filme n-au în ele nîci un fel de nuantã crestinã. Sunt pur si simplu pãgâne si anticrestine. Occidentul, pe care l-au invadat mai demult, deja s-a debarasat de ele, fiind suprasaturat de nerusinarea lor, eliminându-le metodic, sistematic si rapid.

Stirile, care - chipurile - ar trebui sã fie emisiuni mai serioase, s-au pervertit si ele. Violentele, uciderile între rude, morti terifiante, incesturi, violuri umplu astãzi mai tot spatiul lor. Oare ce fel de informatie poate fi aceasta, cã în cutare sat un om beat a venit acasã, a luat toporul si l-a omorât pe tatãl sãu? Sau altele de acest gen. Aceste "stiri" reprezentau înainte subiectul de discutie si de bârfã al babelor de pe la sate si al celor lipsiti de orice orizont spiritual si intelectual, iar astãzi se transmit la ore de maximã audientã, de oameni scoliti special pentru o asemenea activitate. Pe de altã parte zvonurile ("în ziua cutare va fi un cutremur devastator", "iarna aceasta va fi polarã" etc.) terorizeazã, streseazã pe bietii oameni care doresc sã afle ultimele noutãti. Televizorul devine astfel un puternic factor de stress.

Ne cultivãm prin televizor? Nimeni nu ajunge om de culturã pierzând timpul în fata micului ecran, ci citind cãrti, tocindu-si coatele. Televizorul cautã cu insucces sã se substituie actului de culturã; dimpotrivã, s-a observat cã interesul pentru carte dispare la copiii ce-si petrec timpul în fata televizorului.

Cronofagia. Chiar emisiunile aparent nevinovate (meciurile de fotbal, întrecerile sportive) au un aspect negativ: pierderea timpului. Fiecare clipã a vietii omului are o valoare infinitâ. În timp omul câstigã sau pierde vesnicia. Cumplite sunt, în inconstienta si iresponsabilitatea lor, expresiile: "îmi pierd timpul cu... Mi-am omorât timpul cu...".

Copiii mei nu se uitã la prostii. Asa zic si cred pãrintii care nu stiu ce programe vizioneazã copiii în absenta lor, sau chiar în prezenta lor, atunci când "bãtrânii" dorm. Unii copii si adolescenti tin telecomanda în mânã si filmul erotic se transformã într-o secundã, printr-o simplã apãsare de buton, într-un nevinovat film documentar.

Cântecele. în marea lor majoritate sunt indecente, spurcate, aruncã în aer bunul simt, pudoarea, prin mesaje pornografice, îndemnuri la violentã si anarhie si refrenuri ce se lipesc imediat de mintea tânãrului. Sunt posturi de radio si televiziune care de dimineata pânã noaptea nu transmit decât asemenea soiuri de muzicã, prin care se demonizeazã mai ales mintea tinerilor (viitorii adulti). Cu umoru-i inegalabil, în "Jurnalul fericirii", Pãrintele Nicolae Steinhardt a numit-o muzica lui "bughi-mambo-rag"... Ca si filmele, si cântecele, fiind în cea mai mare parte americane, produc o americanizare a poporului român si a lumii întregi. Tinerii si tinerele de pe stradã aratã prin hainele lor cum sunt echipate starurile muzicii de astãzi.

Cele spuse în aceste rânduri vor pãrea unora exagerate, unilaterale sau chiar absurde, dar în realitate rãul care vine prin micul - asa cum este alintat el în prezent ecran este cu mult mai mare si mai greu de evaluat. Însã fiind de naturã spiritualã nu se vede nici cu luneta, nici cu microscopul si nici nu poate fi cântãrit cu cântarul.


Care este pozitia crestinã
fatã de televizor?

Crestinul care îsi trãieste cu seriozitate fãgãduintele botezului ("Mã lepãd de satana si de toti slujitorii lui si de toate lucrurile lui si de toatã trufia lui si mã împreunez cu Hristos") va elimina cu desãvârsire din casa lui si din viata lui acest lucru necrestinesc. Mai ales acolo unde sunt si copii, nu existã altã solutie.

Asa cum spune un pãrinte de la Mânãstirea Frãsinei, Psaltirea si Ceaslovul sunt televizorul crestinului. Cei care vor un adevãrat "divertisment", îl pot afla curat, folositor si ziditor în "Rugãciuni de dimineatã", si "de searã", în "Paraclisul Maicii Domnului", în "Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos". Cei care vor mai mult decât aceste "emisiuni" sã deschidã Psaltirea între orele 0-5 noaptea. Vor cunoaste "senzatii tari" duhovnicesti si vor avea negresit trãiri ceresti, vor întelege si experimenta cât este de adevãrat cuvântul celui supranumit "Alãuta pocãintei", marele dascãl al lumii si ierarh, Sfântul Ioan Gurã de Aur, care spune: "Dulce este somnul, dar mai dulce este rugãciunea".

Încheiem delicatul si mult controversatul subiect cu o scurtã si aleasã rugãciune, nelipsitã de pe buzele, din mintile si inimile multor evlaviosi crestini dreptmãritori în toate împrejurãrile vietii de acum, vremelnice, pãmântesti: 'Slavã îndelung rãbdãrii Tale, Doamne, slavã iubirii Tale de oameni, Stãpâne, slavã bunãtãtii Tale, Sfinte'. Amin.

 

Extrase din "TELEVIZORUL - O NOUA CETATE A SODOMEI" de Parintele Toma

 

 

 




Cuvinte de folos



Pricina întristărilor, mâhniciunilor, melancoliilor și amărăciunilor este întotdeauna egoismul

Lepădarea legii lui Dumnezeu a adus războiul peste Europa

Fără dragoste nicio nevoință nu are valoare

Diavolul încearcă să ne devoreze timpul

Vezi-ți de sineți și taci ca mortul în groapă

Protocolul judecății dintre Europa și Hristos

Pentru Dumnezeu alerg, nu pentru oameni

Unde nu sunt reguli se ivește îndată căderea

Cuvinte însemnate

Cea mai importantă armă în războiul nevăzut

Cei mai mulți care vorbesc de rău sunt in iad!

Înșelăciunea diavolească

Nu avem îmbrăcăminte de nuntă, de aceea trebuie să ne curățim

Oamenii desăvârșiți și oamenii nedesăvârșiți

Fiecare dintre noi este potențial un Iuda





carti ortodoxe librarie