ANEXA II
Consideraţii recente
UNELE RĂSPUNSURI ORTODOXE RECENTE LA CONSIDERAŢIILE DE FAŢĂ DESPRE VIAŢA DUPĂ MOARTE
1. Taina morţii si dincolo de ea90
de Părintele Ambrozie Fountrier protopop al parohiilor ortodoxe franceze ale bisericilor rusesti din afara Rusiei
Radioul, televiziunea, periodicele si o carte au vorbit în ultima vreme (în Franţa) despre moarte si dincolo de ea. Chiar si un periodic grecesc care apare în Franţa, si probabil că este ortodox, a luat parte la această lucrare, publicând un articol intitulat: „Spuneţi-mi de ce … nimeni nu s-a întors vreodată!” Şi autorul concluzionează: „Nici o cunoastere omenească nu poate da un răspuns sigur la această taină de dincolo: numai credinţa risipeste puţin umbrele ….” În trecere, se apleacă înaintea Domnului, pe Care Îl numeste „cârmuitorul cel priceput …”, cârmuitorul ce aminteste în chip uimitor de Charon, călăuză a iadului din mitologia greacă, care a dus sufletele morţilor peste râul Styx cu barca sa pentru preţul de un obol.
Dacă autorul acestui articol ar fi cunoscut textul slujbei ortodoxe de înmormântare, ori slujbele care se fac pentru pomenirea morţilor sâmbăta; dacă ar fi citit Vieţile sfinţilor sau ale părinţilor pustiei - i-ar fi stat în putinţă să „dea un răspuns
90 Traducere din periodicul autorului Catchechese Orthodoxe, vol. VIII, nr. 26, pag. 74-84.
acestei taine de dincolo” si să lămurească cititorii. Dar ecumenistii si modernistii nostri „ortodocsi”, din pricina legăturii lor cu această lume, pentru care Mântuitorul Hristos nu a dorit să se roage, s-au făcut ca sarea care si-a pierdut gustul si care nu mai este bună la nimic, decât pentru a fi aruncată, după cuvântul de netăgăduit al lui Dumnezeu.
Pentru a „risipi puţin umbrele” editorului periodicului grecesc, sia lămuri în acelasi timp credinţa noastrăsia cititorilor nostri, dăm trei texte despre taina morţii si dincolo de ea.
Nota autorului: Primele douătexte sunt din Sfântul Dionisie Areopagitul si din viaţa unui călugăr athonit, care aratăcum se pregăteste pentru moarte crestinul ortodox si cum iese sufletul din trup. Al treilea text, luat din viaţa unui iconograf grec, Photios Kontoglou († 1965), este tradus mai jos în întregime. (Pentru biografia sa vezi The Orthodox Word, sept. - oct., 1966).
2. Marele război dintre credinciosi si necredinciosi
de Photios Kontoglou91
În Marea Luni a Pastelui, târziu după miezul nopţii, înainte de a merge la culcare, am iesit în grădiniţa din spatele casei. Cerul era întunecat si acoperit cu stele. Mi se părea că îl văd pentru prima oară, si de acolo de sus se lăsa în jos o rostire de psalmi îndepărtată. Buzele mele murmurau în soaptă: „Slavă Ţie Doamne Dumnezeul nostru, mă închin înaintea picioarelor Tale.” Un om sfânt mi-a spus odinioară că în vremea acestor ceasuri, cerurile sunt deschise. Aerul înălţa mireasma florilor si plantelor pe care le sădisem. „Cerul si pământul sunt slava lui Dumnezeu.”
As fi putut foarte bine să rămân acolo singur până s-ar fi crăpat de ziuă. Mă simţeam ca si cum n-as fi avut trup si nici o legătură cu pământul. Dar temându-mă că lipsind din casă, ai
91 Din cartea sa Flori mistice, Atena, 1977.
mei s-ar fi tulburat, m-am întors si m-am asezat în pat.
Nu mă cuprinsese bine somnul. Nu-mi dau seama dacă eram treaz sau adormisem, când, pe neasteptate, s-a arătat înaintea mea un om necunoscut. Era palid ca un mort. Parcă avea ochii deschisi si se uita la mine cu frică. Avea faţa ca o mască, era ca de ceară. Pielea îi era lucioasă, de un galben închis, si era foarte întinsă pe capul său mort, cu toate cavităţile lui. Era ca si cum sufla foarte greu. Ţinea într-o mână un fel de obiect, dar nu am putut să-mi dau seama ce era; cu cealaltă mână se ţinea de piept ca si cum ar fi avut o suferinţă.
Această făptură m-a umplut de frică. M-am uitat la el si el s-a uitat la mine fără să vorbească, ca si cum ar fi asteptat să-l recunosc, asa schimbat cum era. Şi un glas mi-a spus: „Este cutare!” Şi l-am recunoscut de îndată. Apoi a deschis gura si a suspinat. Glasul său venea din depărtare; se ridica ca dintr-un puţ adânc.
Era în mare chinuire si îmi părea rău pentru el. Mâinile, picioarele, ochii - toate arătau că suferea. Nu mai puteam să rabd si am încercat să-l ajut, dar mi-a făcut semn cu mâna să mă opresc. A început să geamă într-un asemenea chip care m-a făcut să îngheţ. Apoi mi-a zis: „Nu am venit aici din voia mea; am fost trimis. Tremur fără încetare. Am ameţit. Roagă-te lui Dumnezeu să mă miluiască. Vreau să mor dar nu pot. Doamne! Toate cele câte mi-ai spus mai înainte sunt adevărate. Îţi aduci aminte cum, cu câteva zile înainte de moartea mea, ai venit să mă vezi si mi-ai vorbit de religie? Mai erau doi prieteni cu mine, necredinciosi ca si mine. Tu vorbeai iar ei îsi băteau joc. Când ai plecat, au spus: ‘Ce păcat! Este inteligent si crede lucruri prostesti pe care le cred femeile bătrâne!’
Cu alte prilejuri, ţi-am spus: ‘Dragă Photios, pune bani deoparte, ca să nu mori sărac. Uită-te la bogăţiile mele, si tot mai multe îmi doresc.’ Atunci mi-ai spus: ‘Ai semnat vreun contract cu moartea ca să trăiesti câţi ani doresti si să te bucuri de o bătrâneţe fericită?’
Iar eu am răspuns: ‘Vei vedea cât de mult o să trăiesc!
Acum am 75 de ani. Voi trăi peste o sută. Copiii mei nu-si doresc nimic.
Fiul meu câstigă o mulţime de bani iar pe fiica mea am căsătorit-o
cu un etiopian bogat. Nevasta mea si cu mine avem mai mulţi bani decât
avem nevoie. Eu nu sunt ca tine, care ascultă ce spun preoţii:
După ce a zis toate astea, a început să se sucească ca si cum ar fi fost pe jar. Îl auzeam cum gemea: „Vai! Vai! Of! Of!” A tăcut o clipă după care a continuat: „Am spus astea si după câteva zile am murit! Am murit si am pierdut bătălia! Ce neorânduială, ce greseală! Fiind pierdut, m-am dus la fundul prăpastiei. Cât am mai suferit până acum, ce chinuire! Toate cele câte mi-ai spus sunt adevărate. Ai câstigat războiul!
Când mă aflam în lumea în care esti tu acum, eram intelectual, eram medic. Învăţasem cum să vorbesc si cum să mă fac ascultat, să-mi bat joc de religie, să vorbesc despre cele ce se simt cu simţurile. Şi acum văd că toate cele câte le numeam povesti, mituri -sunt adevărate. Chinul pe care îl trăiesc acum -ăsta este adevărul, ăsta este viermele cel neadormit, asta este scrâsnirea dinţilor.”
După ce a vorbit asa, s-a făcut nevăzut. Încă mai auzeam gemetele lui, care treptat s-au pierdut. Începuse să mă cuprindă somnul când am simţit atingându-mă o mână rece ca de gheaţă.
Am deschis ochii si l-am văzut din nou înaintea mea. De data asta avea trupul mai scârbos si mai pipernicit. Se făcuse ca un copil mic, cu un cap mare de om bătrân, si dădea din cap.
-Îndată se va crăpa de ziuă si cei care m-au trimis vor veni să mă caute!
- Cine sunt aceia?
A spus niste cuvinte de neînţeles pe care nu le-am putut deslusi. Apoi a adăugat: „În locul în care mă aflu mai sunt mulţi care, de asemenea, îsi bat joc de tine si de credinţa ta. Acum pricep ei că salturile lor spirituale nu au trecut dincolo de cimitir. Mai sunt si cei cărora le-ai făcut bine, cât si cei care te-au defăimat. Cu cât îi ierţi mai mult pe acestia, cu atât te urâsc mai mult. Omul este rău. În loc să se bucure, bunătatea îl face mai înversunat, căci îl face să simtă că este biruit. Starea acestora din urmă este mai rea decât a mea. Ei nu pot pleca din temniţa lor întunecoasă ca să vină la tine asa cum am făcut eu. Ei sunt aspru chinuiţi, biciuiţi cu biciul dragostei lui Dumnezeu, asa cum a spus un sfânt.92 Lumea este cu totul altceva decât ceea ce credem noi! Mintea noastră ne arată altceva. Acum pricepem că mintea noastră era proastă, convorbirile noastre erau răutăcioase, bucuriile noastre erau minciuni si înselări.
Voi, cei care Îl purtaţi pe Dumnezeu în inimile voastre, al Cărui Cuvânt este Adevărul, singurul Adevăr -voi aţi câstigat marele război dintre credinciosi si necredinciosi. Eu am pierdut acest război. Tremur, suspin, si nu-mi aflu odihna. Într-adevăr nu există nici o căinţă în iad. Vai de cei care umblă asa cum umblam eu pe vremea când eram pe pământ. Fiinţa noastră era beată si îsi bătea joc de cei care credeau în Dumnezeu si în viaţa vesnică; aproape toată lumea ne lăuda. Aceia vă socoteau pe voi niste nebuni, niste tâmpiţi. Şi cu cât voi răbdaţi cum ne băteam joc de voi, cu atât mânia noastră sporea.
Acum văd eu cât de mult v-a îndurerat purtarea oamenilor răi. Cum aţi putut îndura cu atâta răbdare săgeţile otrăvitoare,
92 Sf. Isaac Sirul.
care porneau de pe buzele noastre si care vă socoteau făţarnici, batjocoritori de Dumnezeu si înselători de oameni. Dacă acesti oameni răi, care încă se mai află pe pământ ar vedea unde sălăsluiesc eu, numai dacă s-ar afla în locul meu, ar tremura pentru toate cele câte le fac. As vrea să vin în faţa lor si să le spun să-si schimbe calea vieţii, dar nu mi se îngăduie să fac asta, tot asa cum omul cel bogat nu a avut nici o îngăduinţă când i-a cerut lui Avraam să-l trimită pe săracul Lazăr. Lazăr nu a fost trimis, asa încât cei care păcătuiesc sunt vrednici de osândă, iar cei care au mers pe cărările Domnului sunt vrednici de mântuire.
„Cine e nedrept să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat să se spurce încă. Cine e drept să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt să se sfinţească încă” (Apocalipsa 22, 11).
Cu aceste cuvinte s-a făcut nevăzut.
Nota editorului englez: În capitolul II al cărţii am vorbit despre învăţătura Fericitului Augustin, potrivit căreia, în chip obisnuit, numai sfinţilor le este dat să ia legătura cu cei vii, pe când cei păcătosi sunt legaţi în iad si nu pot iesi. Totusi, se întâmplă, ca în situaţia de faţă, că Dumnezeu îngăduie unui suflet din iad să se arate celor vii pentru un scop oarecare. Niste arătări din acestea sunt redate în cartea Taine vesnice de dincolo de mormânt. După cum scrie Fericitul Augustin: „Morţii nu au de la ei nici o putere de a se amesteca în problemele celor vii” („Purtarea de grijă pentru morţi”, cap. 16), si se arată celor vii numai cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Totusi, este foarte adevărat că asemenea arătări sunt foarte rare, si cele mai multe dintre arătările „morţilor”, care vin prin mediumuri, sunt lucrarea dracilor care se prefac în morţi.
3. O întoarcere din moarte în Grecia contemporană
de Arhimandrit Ciprian Stareţ al Mânăstirii Sfinţilor Ciprian si Iustina, Fili, Grecia
Vă trimit alăturat o istorisire a unei persoane pe care o cunosc, care a murit si s-a întors la viaţă, pe care socotesc că o veţi găsi interesantă, ca pildă pentru seria de articole a sfinţiei voastre.
Cu vreo patru ani în urmă, am primit un telefon ca să mergem cu Sfânta Împărtăsanie la o doamnă în vârstă, o văduvă, care vieţuia într-o suburbie a Atenei. Ea ţinea calendarul vechi si fiind ţintuită la pat, nu putea merge la biserică. Desi în chip obisnuit, noi nu săvârsim asemenea slujbe în afara mânăstirii si îndrumăm credinciosii către preotul de parohie, totusi, cu prilejul acela, eu am simţit anume că trebuie să merg, si pregătind Sfintele Daruri, le-am scos din mânăstire. Am găsit-o pe bătrâna doamnă zăcând bolnavă într-o cameră micăsi sărăcăcioasă. Neavând nici un fel de mijloace proprii de întreţinere, o îngrijeau niste vecini, care îi mai aduceau de mâncare si celelalte lucruri trebuincioase. Am asezat Sfintele Daruri si am întrebat-o dacă avea ceva pe suflet ca să se spovedească. Ea a răspuns: „Nu, nu am nimic pe constiinţă din acesti ultimi ani ca să nu fi mărturisit deja, dar există un păcat mare săvârsit cu mulţi ani în urmă, pe care as vrea să-l mărturisesc, cu toate că l-am mărturisit la mulţi preoţi.” Eu i-am răspuns că dacă îl mărturisise deja, nu mai trebuia să-l spovedească din nou. Dar ea a stăruit si iată ce mi-a spus:
Când era tânără si de-abia căsătorită, cu vreo 35 de ani în urmă, rămăsese însărcinată într-o vreme când familia ei o ducea foarte greu cu banii. Ceilalţi din familie stăruiau să facă avort, dar ea se împotrivea cu tărie. Totusi, din pricina ameninţărilor mamei soacre, dar împotriva voinţei ei, a fost nevoită să primească. Fiind un lucru în afara legii, îngrijirea medicală nu a fost bună si aceasta i-a pricinuit o infecţie gravă, si în câteva zile a murit, fără să se poată spovedi.
În clipa morţii, care a avut loc seara, ea a simţit că sufletul ei iese din trup, în acelasi chip în care se povesteste de obicei. Sufletul ei a rămas în apropiere si a privit cum i se spăla trupul, cum a fost îmbrăcată si asezată în sicriu. Dimineaţă a urmat procesiunea până la biserică si a văzut cum i se pune sicriul în dric pentru a fi dus la cimitir. Sufletul parcă plutea la o mică înălţime deasupra trupului.
Deodată s-au ivit pe cale doi „diaconi”, după cum i-a descris ea, în stihare si orare albe strălucitoare. Unul dintre ei citea un zapis de hârtie. Când masina s-a apropiat, el a făcut semn cu mâna si masina s-a oprit. Şoferul a iesit să vadă ce se întâmplase cu motorul, si între timp îngerii au început să vorbească. Cel care ţinea zapisul, care avea însemnate toate păcatele ei, si-a ridicat privirea de pe zapis si a zis: „Din păcate, ea are scris în zapisul ei un păcat foarte greu, si este legată de iad, căci nu l-a măsturisit.” „Da”, a zis celălalt, „dar este păcat să primească osânda, căci ea nu a vrut să-l facă, ci a fost silită de cei din familia ei.” „Foarte bine”, a răspuns cel dintâi, „singurul lucru care se poate face, este să fie trimisă înapoi ca să-si poată mărturisi păcatul si să se căiască pentru el.”
Cu aceste cuvinte, s-a simţit trasă înapoi în trupul ei, pentru care simţea în clipa aceea o scârbă si o silă de nepovestit. După
o clipă de la întoarcerea în trup, a bătut în sicriu, căci era închis. Se poate închipui ce a urmat.
După ce am auzit povestea ei, am asternut-o pe hârtie pe scurt. I-am dat Sfânta Împărtăsanie si am plecat, dând slavă lui Dumnezeu, Care mi-a îngăduit să aud aceasta. Fiind o problemă de spovedanie, nu vă pot spune numele ei, dar vă pot spune că mai trăieste. Dacă socotiţi că este de folos, eu îngădui să se publice.
4. „Morţii” se aratăîn Moscova contemporană
de Preot Dimitri Dudko93
Se spune că mulţi se plâng acum, mai ales femei, că noaptea vin morţii.
Tradus din Convorbiri de duminică despre reînviere, St. Job Brotherhood, Montreal, 1977, pag. 63-64, 73-74, 93, 111.
O femeie si-a îngropat bărbatul. Da, a suferit mult, a plâns. Nu putea dormi.
La miezul nopţii, a auzit pe cineva punând o cheie în usă, târâit de picioare; cineva a venit la patul ei.
„Valia, eu sunt.”
Ea a sărit cu frică. Da -în faţa ei se afla bărbatul ei, care murise. Au început să vorbească.
În noaptea următoare ea a asteptat cu mare frică. El a venit si în noaptea următoare.
Oamenii i-au spus: Visezi. Oamenii cu carte i-au spus: Ţi se pare asta din pricina suferinţelor. Psihiatrii au luat-o sub observaţie ….
Dar ce înseamnă asta, la urma urmei? Omul este normal în esenţă, dar aici se petrece ceva ce nu este normal. Halucinaţii … Dar ce este o halucinaţie? Sau este cumva vreun fel de arătare?
Iată o fiică. Mama ei a murit de mult. Ea nu se mai gândeste la mama ei, dar pe neasteptate vine mama ei, mai întâi singură, apoi cu un fel de copii.
O fiică care era fericită mai înainte, s-a întristat acum.
Fiica a fost dusă la spital si tratată. Dar pentru ce a fost tratată? Înţelegem noi ce se petrece aici?
Iată o femeie care este foarte tulburată si se gândeste să-si pună capăt zilelor. Este tristă. Pe neasteptate vine cineva si intră la ea.
„Vera, la ce te gândesti?” Încep să vorbească, deschis, sincer.
Femeia se linisteste. Femeia care a venit pleacă. După ce pleacă, femeia îsi vine în sine si se gândeste: cum a venit că doar e târziu? Se uită la ceas. Este ora două. Merge la usă, dar usa este încuiată.
În ziua următoare face verificări. A venit femeia aceea la ea cu adevărat? Ea nu mai venise pe la oamenii aceia de multă vreme, de cinci ani. I se răspunde. Femeia care venise noaptea, era moartă de multă vreme. Asta înseamnă că venise din altă lume. Această femeie este sănătoasă.
Primele două întâmplări sunt primejdioase, aducând frică. Ultima întâmplare aduce linistire.
Necredinciosii vor spune despre cele două feluri de întâmplări că au fost o halucinaţie, o închipuire bolnăvicioasă….
Când oamenii nu stiu ce să spună, atunci zic: halucinaţie, închipuire. Dar asta lămureste ceva?
Să mai dăm un exemplu.
Un pilot se prăbuseste si femeia lui are un vis: „Dă-mi două ruble.”
Femeia nu dă nici o atenţie. Are acelasi vis de mai multe ori. Începe să se îngrijoreze. Se întreabă: de ce se întâmplă asta?
Unii spun: Nu da atenţie. Dar asta nu o linisteste. Înainte, ea nu mersese la biserică si nu se gândise la Dumnezeu. Dar acum, se îndreaptă către oamenii bisericii. Acestia o sfătuiesc să facă o panahidă. Ea nu stie cum să o facă. Ei o lămuresc. Ea cere să i se facă celui mort o panahidă si întreabă:
- -
- Cât costă?
- -
- Două ruble. Şi iată că aici se desluseste visul: „Dă-mi două ruble.” După panahidă visele au încetat. În vremea noastră, hotarele dintre această lume si cealaltă
lume s-au făcut mai confuze.94 Cele ce am povestit aici, nu au fost născocite de mine si nici nu le-am învăţat din cărţi. Astea s-au întâmplat în viaţa noastră, si nu cu multă vreme în urmă.
Am încetat să ne mai gândim la învierea din morţi si de aceea morţii nu ne dau odihnă …. Ce este moartea? Există viaţă acolo? Atâta vreme cât totul pare în regulă cu noi, nu ne gândim la aceste lucruri. Dar sunt
94 Comparaţi relatarea Sfântului Grigorie Dialogul care a trăit cu peste 1300 de ani în urmă (vezi mai sus cap. IX:4): “Fiindcă lumea de acum se apropie de sfârsit, lumea vesniciei vine mai aproape …. Sfârsitul lumii se uneste cu începutul vieţii vesnice …. Lumea spirituală se apropie de noi, lucrând prin vedenii si descoperiri.” Sfârsitul existenţei acestei lumi a început cu venirea lui Hristos, si sufletele sensibile văd întotdeauna cum cealaltă lume “intră” în această lume înainte de vreme, dând “semne” despre existenţa sa.
situaţii, când pe neasteptate, hotarele acestei lumi se rup si omul vede ceva care mai târziu îi răstoarnă întreaga constiinţă.
Poate că unii au citit într-o carte dinaintea revoluţiei (din octombrie), cum o persoană oarecare, cu numele Uekskuell, s-a pomenit dintr-odată în cealaltă lume; mai târziu a istorisit toată povestea.95 Şi înainte de aceasta fusese ateu. Nu credea că există viaţă după moarte si râdea de cei care credeau că există.
Şi-a văzut trupul din care iesise, iar în jurul lui erau adunaţi oameni. Nu-si dădea seama de ce se adunaseră oamenii acolo. Căci el nu se afla acolo, ci aici. Voia să le spună oamenilor asta, dar glasul său se pierdea în gol. Ei nu-l auzeau. A vrut să îi atingă cu mâna, dar mâna lui a trecut prin ei fără să-i atingă.
Închipuiţi-vă, doar, ce s-ar întâmpla într-o asemenea situaţie.
Nu vom spune ce a văzut el, dar după ce a văzut acestea, când s-a întors în trupul său, s-a lepădat de toate desfătările si si-a închinat viaţa lui Dumnezeu ….
Se întâmplă astfel de lucruri, ca să ne aducă în simţiri.
Astăzi nu ni se întâmplă lucruri din astea, dar se vor întâmpla.
Astfel de oameni s-au reîntors la viaţă pentru a o sfârsi cu dreptate. Dar noi ne vom întoarce? Dumnezeu stie ….
Nu vom citi despre grozăviile experimentate de Uekskuell, în încercările de a atrage atenţia asupra lui. Lumea de dincolo de mormânt aproape că o atinge pe a noastră, parcă ar fi la o depărtare de noi de numai o fracţiune de milimetru; dar nu ne unim în întregime cu această lume. Şi aceasta nu este singura întâmplare de felul acesta ….
Chiar eu am auzit un om, care încă mai trăieste si astăzi, care a trecut prin moarte clinică. Oamenii credeau că a murit, dar după ce a revenit la viaţă, le-a povestit toate cele câte spuseseră ei, si cum se miscau, cu toate amănuntele.
Omul nu este numai acest trup, materie, ţărână. Omul este
95 Multe extrase din această carte, “De necrezut pentru mulţi, dar de fapt o întâmplare adevărată”, sunt date mai sus; vezi Index.
alcătuit din trup si suflet. Iar sufletul nu moare ca trupul; el vede si stie toate ….
Există viaţă după moarte sau nu? În cele din urmă totul depinde de credinţă. Dacă există viaţă acolo, primim asta prin credinţă, dacă nu există viaţă acolo, tot prin credinţă primim si aceasta. Dar pentru a spune cu siguranţă, cum spune băiatul (pomenit mai sus) … omul trebuie să meargă acolo. Şi atâta vreme cât noi nu am mers, unii au credinţă, pentru care se bucură si fac fapte bune; în vreme ce alţii, întocmai ca dracii, cred si tremură. Toţi necredinciosii tremură în faţa morţii, si oricât de mulţi medici ar fi, si oricât si-ar lungi viaţa asta pământească, nu există nici un chip de a scăpa de moarte. Omul poate scăpa de moarte numai prin credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos.
Cum se
pot ruga crestinii ortodocsi pentru crestinii neortodocsi de Mitropolitul
Iosif de Petrograd
Anexă
la ediţia a doua
Despre autor
SUFLETUL DUPĂ MOARTE
Ieromonah
Serafim Rose (1934-1982)
