Stavronichita (crucea lui Nichita) numele l-a luat de la un scluptor de cruci, cuviosul Nichita care a fondat-o pe la 1006. Distrusă de foc, a fost reînoită de către patriarhul Constantinopolului Ieremia în 1520. La 1525, Neagoe-Basarab a zidit aghiazmatarul si paraclisul si îi trimetea si bani pentru întretinere. Serban-Cantacuzino i-a făcut deasemenea înbunătătiri. Biserica sf. Gheorghe a fost zidită de către mitropolitul Grigorie II al Ungro-Vlahiei 1765, care s-a săvârsit aci fiind înmormântat la malul mării, unde a fost odată o cruce de piatră. I-a mai fost închinată si biserica sf. Apostoli din Bucuresti 1765.

Icoane:

O icoană a sf. Nicolae făcătoare de minuni în următoarele împrejurări: Pe la 1545, călugării au iesit la mare să vâneze peste pentru praznic. In loc de peste însă, au scos afară această icoană si au asezat-o pe mal. Din locul unde a fost icoana, a isvorât aghiasmă, care este si astăzi. Istoricul acestei icoane este următoarul: Această sf. icoană, încă din timpul iconoclastilor care cercând sa o taie cu securea; s-a făcut ca o rană în locul acela si a început a curge sânge. Spăimântându-se păgânii au aruncat-o în mare. Unde stând s-a lipit în locul acela o scoică care se vede si astăzi [icoana săvârsind minuni].

Sf. moaste are: Mina sf. Ana, mâna sf. Elefterie si cotul de la mâna sf. Vasile-cel-mare. Ale sf. doctori Cosma si Damian fără de arginti si multe altele. In bibliotecă se găsesc multe manuscrise printre care 57 pe pergament cuprinzând materii bi sericesti din sec. XI-XIX-lea si altele.