Cuvîntul  V

 

 

Sfinţia voastră, revenirea la Biserica Ortodoxă, în timp, s-a făcut prin Botez, prin Mirungere sau prin Pocăinţă - în funcţie de greşeli şi de timpul despărţirii. Întrebarea este următoarea: revenirea la Biserică are un caracter sfinţitor, adică nu prin învăţături, că şi-au dat seama de greşeli sau învăţături teologice ?

 

arhimandrit Arsenie: Revenirea la Biserică nu se poate face decît cu lepădarea de învăţătura papistă; catolicii trebuie să se primească la Biserică după cum scrie[1] în însemnările din Molitfelnicele autentice (a se vedea Molitvelnicul bogat tipărit la Mănăstirea Neamţu[2], la anul 1843), după cum arată atîţia Părinţi (amintim pe Sfîntul Paisie de la Neamţ, pe Sfîntul Nicodim Aghioritul), şi după cum bine scrie şi în Pidalion (a se vedea însemnările şi subînsemnările la canonul 46 Apostolic, în Pidalionul tipărit la Mănăstirea Neamţu, la anul 1844), lucru valabil şi pentru protestanţi, neoprotestanţi, anglicani sau alţii.

Monofizitismul a fost condamnat la 451 la Sinodul IV Ecumenic la Calcedon, iar monotelismul la 680 la Sinodul VI Ecumenic la Constantinopole.

 

Monofiziţii sunt unii mai radicali, alţii mai moderaţi; sunt şi ei de mai multe feluri.

 

arhimandrit Arsenie: Nu ne interesează; şi creştinii unii sunt mai trăitori, alţii mai slabi - dar sunt creştini.

Nu este vorba de cum trăieşti, ci ce trăieşti. Nu facem anchetă care este mai bun şi care este mai rău; ca să fii bun trebuie să fii în dogmele creştine şi în practica creştin-ortodoxă.

Dogmă înseamnă adevăr de credinţă revelat, cuprins în Scriptură şi în Tradiţie, aprobat şi practicat de Biserică.

 

Sfinţia voastră, datorită tendinţelor ecumeniste, slujbele de venire a eterodocşilor la Biserică nu mai sunt tipărite în cărţile de cult, în Molitfelnice.

 

arhimandrit Arsenie: Nu contează; vorbim de Molit-felnicele mai vechi, autentice, unde se precizează aducerea la Ortodoxie.

 

Ar trebui să se includă şi în Molitfelnicele noi aceste slujbe?

 

arhimandrit Arsenie: Nici nu se pune problema. Ce mai discutăm - acestea sunt tendenţioase.

Eu am şi un Molitfelnic care nu este chiar nou şi acolo, în loc de lepădări şi de venirea la Ortodoxie, s-a pus un acatist. E posibil aşa ceva?! Vremea a schimbat lucrurile de la sine ?

Dacă este vorba, şi mai multe lucruri schimbate vei vedea ! - nu numai atît.

Să se păstreze molitfelnicele vechi; n-avem voie să schimbăm cum vrem noi.

 

Sfinţia voastră, de ce este nevoie să se facă Taina Botezului, Mirungerii, Pocăinţei cînd se revine la Biserică ?

 

arhimandrit Arsenie: Pentru că respectivii au intrat într-o rătăcire faţă de adevărul mîntuitor.

Această mare Taină este venirea Sfîntului Duh, luminarea inimii lor, luminarea poziţiei lor.

 

Sfinţia voastră, în cadrul revenirii la Biserică se poate face aceasta fără Taina Botezului, Mirungerii, Pocăinţei, după caz ?

 

arhimandrit Arsenie: Dacă vor să vină la Ortodoxie, nu se poate face decît prin Taina Botezului, Mirun-gerii sau a Pocăinţei.

 

Dar dacă nu se vrea să se treacă prin această taină? Vă întreb pentru că aceasta este tendinţa actuală.

 

arhimandrit Arsenie: Rămîn aşa cum sunt, în erezia lor, în credinţa lor.

 

Nu se poate trece peste acest pas?

 

arhimandrit Arsenie: Este singurul mod prin care poţi să-l aduci.

Altă situaţie nu există; unde, la o întîlnire tendenţioasă ?!

 

Sfinţia voastră, vedeţi foarte simplu unirea Bisericilor (revenirea la Ortodoxie): prin lepădare de erezii, Botez, Mirungere.

 

arhimandrit Arsenie: Este simplu, dar are toată adîn-cimea, şi toată înălţimea. Este mîntuirea în joc. Ce simplă …

Este simplu dacă vrei, dar este foarte complicat un simplu ca acesta; vorba lui Dostoievski: e complicat un om simplu.

Biserica Ortodoxă s-a pregătit să ajute toată lumea pămîntului să se mîntuiască, să fie pe linia dorinţei divine.

Ne împăcăm acuma într-o înţelegere aşa, să fim şi noi apuseni, să fim moderni ?! Ce ne-a dat Apusul ?!

 

Aţi spus, sfinţia voastră, că Biserica întîi sfinţeşte şi apoi învaţă.

 

arhimandrit Arsenie: Biserica mai mult decît învaţă, sfinţeşte.

 

Adică întoarcerea la Ortodoxie are un caracter sfinţitor.

 

arhimandrit Arsenie: Da, prin revenire, prin taina propriu-zisă. Are un caracter de taină, de împlinire.

 

Adică nu de învăţătură ?

 

arhimandrit Arsenie: Nu poţi să faci un gest dacă el nu revine la învăţătura pe care a pierdut-o.

Cine vine mărturiseşte Adevărul; chiar pentru asta îi pui întrebarea: te lepezi de patimi - mă lepăd, te lepezi de... - mă lepăd … Să se lepede de învăţătura trecută şi să intre în învăţătura ortodoxă.

Să fim fericiţi că suntem ortodocşi. Am zis lucrul acesta singur, în pădure: "Doamne, îţi mulţu-mesc Doamne că m-ai născut ortodox". Şi mi-a dat putinţa să mă conving de valabilitatea acestei trăiri.

Sute de ani. O zi, două, trei, patru, cinci, zece şi 365 fac un an. Dar sute de ani? Şi am trăit aceste lucruri împreună. Sfîntul Martin este mucenic la Sinodul VI Ecumenic cu problema monotelistă; a fost contemporan cu Maxim Mărturisitorul. Este un papă martir pentru Adevăr şi toate aceste lucruri sunt anulate acum. Pentru ce? Pentru un fes roşu pus deasupra capului?

 

De exemplu stiliştii; ei cum revin la Ortodoxie? Prin mirungere?

 

arhimandrit Arsenie: Stiliştii nu.

 

Dar cum? Se primesc prin pocăinţă ?

 

arhimandrit Arsenie: E vorba de calendar; calen-darul este o măsurătoare.

Deci ei vin aşa, pur şi simplu ?

 

arhimandrit Arsenie: Pur şi simplu să revină, numai că ei s-au complicat acuma - ca să-i primeşti; pentru că te botează încă o dată dacă eşti botezat, şi dacă eşti cununat te cunună încă o dată.

Botezul repetat, îţi dai seama ce mare greşeală; şi au căzut în erezie. Nu pentru calendar, ci pentru că repetă botezul.

 

Din cauza calendarului au dat în...

 

arhimandrit Arsenie: Păi sigur, dacă n-asculţi. Cine n-ascultă intră în păgînătate : "şi, dacă nu te ascultă, să-ţi fie ca un păgîn şi vameş"[3]; deci păgînătatea.

 

Sfinţia voastră, nu prea s-au republicat hotărîrile sinodale.

 

arhimandrit Arsenie: S-au publicat; citim Pidalionul.

Ce nu s-a publicat?

 

Nu s-au retipărit.

 

arhimandrit Arsenie: Nu s-au retipărit, da. Ştiu lucrul acesta şi am învinuit chiar - vorbeam cu patriarhul Iustinian. Eu predam istorie la un seminar în Neamţ, seminar monahal, şi umblam în cărţile lui Iorga să caut nişte adevăruri istorice; ce putea să-mi dea Iorga?

 

Săracu' Iorga.

 

arhimandrit Arsenie: Săracu’ şi nevinovatul Iorga ...

Ce putea să-mi dea? Eram disperat. Pînă cînd, printr-un preot îndrăzneţ, am găsit o carte care era pierdută; am dat de ea pentru că m-a ajutat Dumnezeu, că aveam mare nevoie de Pidalion. Sunt exact toate canoanele Sfinţilor Apostoli, ale Sinoadelor Ecumenice şi Locale, ale Sfinţilor Părinţi.

S-au tipărit aceste cărţi. Nu putea să nu se tipărească canoanele Sfinţilor Părinţi. S-au tipărit şi fracţionat: separat ale Sfinţilor Părinţi, ale Sinoadele Ecumenice. Eu am avut toate ediţiile - 7 erau, dar mi le-au luat studenţii; dar Pidalionul îl am.

Am avut şi Pidalionul mare[4], în chirilică, pe care l-a tipărit Veniamin Costache. L-am scăpat de la foc, că îl ardeau comuniştii. Era chiar Pidalionul lui Iosif Naniescu, fost mitropolit la Iaşi, legat în aur pe margine. Are însemnări şi subînsemnări de pagini întregi; este un pidalion mare, gros, foarte important. O cultură întreagă e acolo.

 

 

Însemnări  pentru  Cuvîntul  V.