Convorbirea a zecea
Alte cuvinte de folos
313. Parinte Cleopa, ce ne este mai de folos noua calugarilor sa facem in viata
?
Eu socotesc ca cel mai de pret in aceasta viata este sa lasi toate si sa-ti
plangi pacatele tale, pentru ca cea mai scumpa pentru noi este vesnicia. Deci,
trebuie sa facem totul ca sa n-o pierdem, ca atunci degeaba am mai trait pe
pamant !
314. Ce legatura duhovnicesca este intre rugaciune si citirea cartilor sfinte
?
Spun Sfintii Parinti ca doua lucruri de geniu are mintea omului : citirea si
rugaciunea. Ele se ajuta permanent una pe alta. Cand suntem tulburati si raspanditi
cu mintea, mai mult sa citim cuvinte folositoare de suflet. Iar cand vazduhul
inimii s-a linistit si gandurile mintii s-au adunat, mai mult sa ne rugam si
mai putin sa citim.
315. Dati-mi un sfat pentru rugaciune, ca uneori am timp sa ma rog si sa ma
indeamna gandul sa fac altceva de folos, iar alteori nu am timp si as dori sa
ma rog.
Daca te jefuieste vrajmasul de rugaciune, te jefuieste de orice. De aceea spune
Sfantul Isaac Sirul : " Daca in vremea rugaciunii faci altceva decat te rogi,
sa stii ca esti batjocorit de diavol " . Eu te sfatuiesc ca niciodata sa nu
lasi sfanta rugaciune, nici sa faci altceva in vremea ei, ca diavolul ne indeamna
sa facem orice, mai ales in vremea rugaciunii, numai sa nu ne rugam.
316. Ce intelegem prin rugaciunea facuta " in duh si adevar" ?
Cand ne rugam in gand lui Dumnezeu atunci ne rugam in duh, adica cu mintea si
cu inima stapanite de atentie si simtire. In adevar, ne rugam cand lucram si
poruncile lui Dumnezeu, ca ele sunt adevar, cum spune proorocul David : " Toate
poruncile Tale sunt adevar " ( Psalm 118, 86 ). Insa, te rogi in adevar numai
cand faci poruncile dupa legea lui Dumnezeu, adica in dreapta credinta, cum
zice psalmistul : " Ca legea Ta este adevarul " (Psalm 118, 42).
317. Cum putem ajunge la aceasta rugaciune duhovniceasca ?
Maica de obste a rugaciunii este darul Duhului Sfant. Aceasta invata pe om sa
se roage, sa creasca in rugaciune, sa urce dintr-o treapta in alta a rugaciunii,
pana ajunge la treapta cea mai inalta. Ca opt sunt treptele rugaciunii, dupa
unii Sfinti Parinti : contemplarea naturala in duh, adica cugetarea la zidirile
lui Dumnezeu; rugaciunea limbii; rugaciunea gurii si a limbii, adica rugaciunea
cu glas tare; rugaciunea mintii si a gurii; cand te rogi cu glas tare si cu
toata luarea aminte; rugaciunea mintii; rugaciunea mintii si a inimii, cand
te rogi in taina cu luare aminte si cu simtirea inimii; rugaciunea inimii, cand
mintea este inghitita de inima, prin darul lui Dumnezeu si de acolo se inalta
cu putere la cer.
Si ultima treapta, rugaciunea contemplativa. Aceasta este rugaciunea fara cuvinte
la care ajung numai unii din sfinti, cu darul Duhului Sfant.
318. Cu orice rugaciune putem ajange la rugaciunea cea de foc a inimii ?
Da. Cu orice rugaciune putem dobandi adevarata rugaciune a inimii.
Si cu citirea Psaltirii daca o facem cu mare credinta si luare aminte, si cu
metaniile, si cu acatistele, si chiar cu cantarea cea duhovniceasca, si cu postul,
si cu privegherile de toata noapte. Sfintii Parinti, insa, au ales rugaciunea
lui Iisus pentru a dobandi rugaciunea inimii, ca cea mai potrivita. Mai mare
decat rugaciunea inimii, insa, este extazul, rapirea mintii, numita de Parinti
" Vedere duhovniceasea" , cand se curateste vazduhul inimii. La aceasta treapta
au ajuns Moise si Ilie, cand s-au invrednicit sa vorbeasca cu Dumnezeu si sa
vada slava Lui.
Si mai ales Sfantul Apostol Pavel, care " a fost rapit pana la al treilea cer,
in trup sau afara de trup, Dumnezeu stie" . Ca nici el nu stia. In ultima treapta
a rugaciunii puterile sufletesti raman la om, dar le poarta Duhul Sfant unde
voieste, ca omul nu le mai poate conduce. Mintea omului in acel moment se topeste
de focul dumnezeirii, ca ceara in foc si nu mai are lucrarea ei. Cei cu intelegere
omeneasca nu pot pricepe intelepciunea Duhului Sfant. Nici descoperirile din
vremea rugaciunii nu le poate talcui cel ce le-a vazut, ci altul mai inalt decat
el. Cum a fost proorocul Daniel. El nu-si putea explica descoperirile cele dumnezeiesti,
ci i le explica arhanghelul Gavriil.
319. Ati cunoscut vreun calugar sau mirean cu rugaciumea inimii ?
Am cunoscut cativa pustnici care traiau prin bordeie in padurile din jurul Manastirii
Sihastria, pe la Sihla, Agapia Veche si Pocrov, dar cat erau de sporiti in rugaciune,
numai Dumnezeu stie. Acum toti s-au dus din lumea aceasta. La noi in Sihastria,
aveau rugaciunea inimii parintii Ghervasie Gaspar, Paisie Nichitencu, bucatarut
manastirii (+ 1970) si poate, parintele Gherasim Ilie, fratele meu.
Rugaciunea inimii, insa, este o lucrare de taina pe care numai Dumnezeu o stie,
iar cel care o are foarte greu o spune altora. Ba, uneori nici nu stie omul
ca are rugaciunea inimii. Sunt si mireni care au rugaciune duhovniceasca, incat
intrec si pe calugari. Sa va spun o intamplare minunata pe care am vazut-o aici,
in biserica, acum vreo zece ani. Eram la rand la Sfantul Altar. Am venit la
biserica pe la ora 4 dimineata si imi faceam rugaciunile de Sfanta Impartasanie
in genunchi, in fata Sfintei Mese. Nu dupa mult timp intra o femeie sa se roage,
care venise de cu seara la manastire. N-o cunosteam. Se ruga incet pe la toate
icoanele si facea mereu metanii. Nu stia ca mai este cineva in biserica. Era
intuneric, ca era timp de iarna. Vazand eu ca se roaga asa staruitor m-am uitat
prin sfintele usi sa vad cine se roaga cu atata credinta. Femeia statea in genunchi
in mijlocul bisericii, cu mainile ridicate in sus si zicea din toata inima aceste
cuvinte : " Doamne, nu ma lasa ! Doamne, nu ma lasa !" Am vazut o lumina galbuie
in jurul ei si m-am inspaimantat. Apoi femeia a cazut cu fata la pamant si se
ruga fara glas. Raza de lumina dimprejurul ei se facea tot mai mare si se ridica
in sus. Dupa putin timp lumina s-a stins incet, iar femeia s-a ridicat si a
iesit din biserica. Era o femeie de la tara.
Iata, deci, cine are darul rugaciunii ! Iata ca mirenii ne intrec pe noi calugarii
! Eu faceam proscomidia si de mare emotie am inceput a plange cu copia in mana.
Numai Dumnezeu stie cati alesi are in aceasta lume !
320 Dar noi care nu ajungem la masura rugaciunii adcvarate, ne putem mantui
?
Auzi ce spune Duhul Sfant : " In dar sunteti mantuiti" . Nu faptele noastre,
ci mila lui Dumnezeu si smerenia inimii ne mantuiesc. Ca si sfintii au nevoie
de mila lui Dumnezeu. Facem ce putem, iar darul Duhului Sfant savarseste toate.
Vezi un gandac mic ce face ? Merge pe ici, pe colo. Se uita pe unde ar putea
pasi, dupa puterea lui. Se urca pe o frunza, cade jos, apoi iar se urca; nu
da inapoi, pana nu ajunge sus, pe deal sau in varful copacului. Asa face si
puiul de pasare. Se de pe o creanga pe alta, se mai uita, da din aripioare,
se urca pe un copac.
Si asa, dupa a lui putere, se urca cat poate mai sus, ca sa fie la adapost.
Tot asa sa facem si noi. Sa urcam din treapta in treapta, cu staruinta si smerenie
si asa, cu darul lui Dumnezeu, vom dobandi rugaciune curata de ganduri si imaginatii,
apoi cateva lacrimi si nadejdea mantuirii.
321. Ce ne spuneti despre imaginatie care bantuie in vremea rugaciunii ?
Fericita mintea care se roaga, se inchina fara imaginatie, ca Hristos n-a avut
imaginatie, fiind Dumnezeu. Adam a cazut din rai dupa ce a cazut in imaginatie,
ca isi imagina, dupa sfatul lui Lucifer, ca de va manca din pomul oprit nu va
mai muri in veac. Spun Sfintii Parinti ca cea mai mare boala si ispita in vremea
rugaciunii este imaginatia mintii, numita de ei si " caracatita sufletului cu
opt brate " sau " octogon " . Mai este numita imaginatia si " pod al dracilor
". In timpul rugaciunii din inima cel mai greu lucru este a pazi imaginatia;
mai greu chiar decat a pazi mintea de ganduri. Sa nu uitam ca tot ce este circumcis,
imaginat, nu este Dumnezeu. Or, daca ne oprim la imaginatii, ne inselam, nu
mai putem patrude pe poarta cea ingusta a inimii, nici nu ajungem la Dumnezeu.
322. Prin ce este omul superior tuturor creaturilor ?
Toate sunt create de Dumnezeu, dar nu toate sunt din Dumnezeu, cum este omul.
El este creat cu sfatul Prea Sfintei Treimi, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Deci omul are puterea sa devina fiu al lui Dumnezeu dupa dar, sa se nasca din
Dumnezeu, sa creasca in fapte bune, sa se indumnezeiasca. Omul are suflet viu,
creat de Dumnezeu, in care se odihnesc o mica parte din energiile necreate ale
lui Dumnezeu, care sunt tot atatea cate sunt si insusirile lui Dumnezeu.
323. Cel ce nu face deplin voia lui Dumnezcu are voie sa indemne si pe altii
la fapta buna ?
Spune Sfantul Isaac Sirul ca " se cade si celui ce nu face fapta buna, ca lipsa
faptelor sale o implineste folosul cuvantului " . Iar Sfantul Scararul zice
: " Se cade celui ce invata si nu face, rusinandu-se de cuvintele sale, sa inceapa
si el cate putin a face fapta buna" .
324. Ce sfat ne mai dati pentru mantuirea sufletului ?
Sa ramaneti in corabia Bisericii si sa ascultati de ea, ca Biserica este trupul
lui Hristos. Biserica este mama noastra cea de obste. Prin Biserica intram in
lume, in viata si prin ea plecam din lume, in cealalta viata vesnica. Noi, crestinii,
suntem asemenea unui copac sadit de Dumnezeu. Creanga care se rupe din copac
moare, nu mai poate fi vie. Asa si crestinii care se rup de Biserica mor, nu
mai pot avea viata, nici mantuire pana nu se intorc in sanul Bisericii. Cand
mintea omului iscodeste credinta si paraseste Biserica, in zadar sunt toate
faptele bune. Iar unde este unitate si intelegere, acolo este mantuire si Dumnezeu
ajuta. Mai spun Sfintii Parinti ca in vremea de pe urma doua lucruri vor ajuta
Biserica si pe credinciosi : pustia simtita, adica muntii, pesterile, padurea;
si pustia gandita, adica pastrarea credintei in taina inimii.
325. Unde se mantuiesc calugarii mai usor ? In viata de obste sau in viata de
sine la liniste ?
Spune Sfantul Teodor Studittul asa : " Calugarii din viata de obste se mantuiesc
cu miile, iar cei din viata de sine cate unul la mie" . In viata de obste trebuie
sa fie o minte in toate capetele si un suflet in toate trupurile, cum spune
Sfantul Vasile cel Mare. Pe cand in viata de sine, fiecare face ce vrea. Mananca
cand vrea, doarme cand vrea, se roaga cand vrea. Nimenea nu-l conduce si nu-i
taie voia, decat singura constiinta sa il calauzeste si duhovnicul, daca ii
cere sfatul. In aceasta privinta imi aduc aminte si de cuvantul parintelui nostru
Ioanichie Moroi, egumenul Sihastriei, ca adeseori ne zicea : " Parintilor si
fratilor, cand se va strica viata de obste in manastiri, atunci se pustiesc
manastirile !"
Si asa este. Acum aproape peste tot s-a stricat viata de obste.
326. Dupa randuiala vietii monahale, care sunt motivele canonice pentru care
calugarul poate sa plece din manastirea sa de metanie ?
Trei sunt motivele canonice pentru care un calugar poate sa plece in alta manastire,
si anume : daca stau femei in manastiie; daca sunt copii mici in manastire si
daca staretul este eretic. Al patrulea motiv, dupa Sfantul Vasile cel Mare,
daca un calugar are vatamarea sufleteasca in manastirea sa, poate pleca in alta
manastire unde crede ca poate spori.
327. Daca un calugar este trimis din manastirea sa in alta parte si nu se duce
de la metanie, este pacat ?
Daca ne leaga inima de loc, inca nu iubim pe Dumnezeu. De vrea Dumnezeu sa ne
puna o sarcina in spate, oare noi sa n-o primim ? Ca Dumnezeu nu ne incarca
mai presus de puterea noastra. Deopotriva cu ispita, cu suferinta va veni si
mangaierea Duhului Sfant in inima noastra.
328. Este de folos sa mearga calugarii in pelerinaj la Mormantul Domnului ?
Asa a fost intrebat odata Sfantul Vasile cel Mare de o calugarita, iar el i-a
raspuns : " Daca n-ai aflat cararea catre Ierusalimul cel dinauntru, du-te la
Ierusalim; iar daca ai aflat-o nu te mai duce !"
329. Care este importanta Sfintei Litughii ?
Sfanita Liturghie are caracter si de jertfa si de cina. Prin jertfa liturgica
se spala pacatele celor ce se pomenesc si li se scot particele si, totodata,
prin aceasta jertfa dumnezeiasca ni se ofera in dar cina Domnului, adica Trupul
si Sangele lui Hristos. Cat timp va fi Sfanta Liturghie pe pamant este semn
ca inca nu ne-a parasit mila lui Dumnezeu. Iar " cand va inceta jertfa si turnarea
" , cum spune la Daniel proorocul, atunci va fi sfarsitul lumii. Ca nu armele
vor pustii si arde pamantul, ci, cum spune la Pilde, " faradelegea va pustii
tot pamantut si va rasturna scaunele celor putemici " . In acele zile, trei
patimi cumplite vor stapani in lume, simbolizate de numarul apocaliptic 666,
si anume : minte fara de judecata, adica plina de iutime, de razbunare si ucidere;
pofta fara de minte, adica vor domni pe pamant desfranarea, sodomia si betia;
minte plina de imaginatie sau inchipuire pripita adica oamenii vor fi amagiti
de tot felul de griji, ganduri, tulburari si patimi, incat nu vor mai avea timp
sa se roage, sa citeasca, sa cugete la moarte.
330. Ce trebuie sa stim despre Botez ?
Prin Botez se spala deodata doua pacate cu care se naste copilul, adica atat
pacatul stramosesc, cat si pacatul zamislirii din placere. Ca si zamislirea
este considerata pacat, dupa cuvantul psalmistului din Psalmul 50, care zice
: " Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si intru pacate m-a nascut mama mea..
" . De aceea trebuie sa se boteze copiii. Ei se boteaza prin credinta nasilor,
cum s-a vindecat si sluga sutasului. Omul la inceput a fost creat sa se inmulteasca
prin cuvant, nu prin pofta ca este fiinta cuvantatoare, asa cum a zamislit Maica
Domnului prin cuvant. Insa, omul, prin pacat a ajuns sa se inmulteasca trupeste.
331. Parinte Cleopa, in ce an ati venit la manastire ?
Noi am fost zece frati la parinti, din care cinci - patru frati si o sora -
am venit la manastire. Fratele cel mai mare, Mihai, a fost pustnic pe muntele
Ceahlau. Sora mea Ecaterina a fost rasofora la Agapia Veche, iar eu si cu inca
doi frati mai mari, Vasile si Gheorghe, am venit la Sihastria. Pana in anul
1935 mi-au murit de tineri, toti cei noua frati. Apoi a murit si tata, Alexandru
Ilie, zis Tarlea. Mai traiam eu, ca staret la Manastirea Sihastria si mama,
acasa in comuna natala, Sulita Botosani. In anul 1946 am adus pe mama la Sihastria,
am calugarit-o si am dus-o la Agapia Veche, unde a trait pana in anul 1968,
cand s-a dus la Domnul, in varsta de 92 de ani.
Iar venirea mea la manastire a fost asa : In ziua de 12 decembrie 1929, de Sfantul
Ierarh Spiridon, cand aveam 17 ani, am plecat din casa parinteasca cu fratele
meu mai mare Vasile, cu doua traiste in spate. In una aveam Vietile Sfintilor,
Psaltirea, Ceaslovul si Sfanta Scriptura; iar in cealalta aveam doua icoane
mari, pictate - una, cu Maica Domnului si alta, cu Sfantul Gheorghe. Nimic altceva
nu ne-am luat de-acasa. Parintii nostri, Alexandru si Ana ne-au petrecut plangand
pana pe camp, pe platoul targului Sulita, la locul numit " Rapa lui Budai "
. Aici, fratele meu Vasile a inceput a canta condacul Acatistului Mantuitorului,
" Aparatorul cel mai mare si Doamne, biruitorul iadului... " . Apoi ne-am inchinat,
am sarutat mainile parintilor si am plecat spre Schitul Cozancea. In clipa aceea
parintii mei au cazut jos si plangeau in hohote ! La Cozancea am stat o noapte
la parintele Paisie. Apoi am luat si pe fratele nostru Gheorghe, am venit toti
trei la Suceava, ne-am inchinat la moastele Sfantului Ioan cel Nou si de aici
am venit pe jos la Manastirea Sihastria.
Aici era egumen protosinghelul Ioanichie Moroi. Cum ne-a vazut ne-a tinut trei
zile si trei nopti la poarta manastirii sa ne rugam si sa batem cu batul intr-un
butuc de brad, ca sa ne ispiteasca daca avem rabdare pentru viata calugareasca.
Numai seara ne lasa sa dormim intr-o chilie. Dupa trei zile de post, de rugaciune
si ispitire, ne-a chemat in biserica, ne-a spovedit, ne-a impartasit cu Prea
Curatele Taine, ne-a dus la trapeza sa mancam si ne-a randuit chilii si ascultare
in manastire. Pe mine si pe fratele meu Vasile ne-a trimis la oi, ca stiam bine
de acasa, iar pe fratele Gheorghe la vite. Nu ne vedeam unii cu altii cate o
saptamana si chiar cate o luna. Asa am intrat in nevointa calugareasca. In anii
1931 si 1933 au murit fratii mei si am ramas singur. In anul 1937 am fost tuns
in calugarie si am pascut zece ani oile manastirii. In anul 1942 am fost luat
de la oi si am fost numit in fruntea unei comisii de conducere a manastirii,
ca parintele egumen era bolnav. Iar in ianuarie 1945 am fost hirotonit preot
si numit staret al manastirii in locul batranului egumen, decedat.
332. Spun parintii batrani ca la inceput nu voiati sa primiti hirotonia in preot.
Cine v-a determinat s-o primiti ?
Citind eu prin carti si auzind ca Sfantul Grigorie Teologul si Sfaantul Ioan
Gura de Aur au fugit multa vreme de preotie, ma temeam sa primesc o asa de mare
treapta, prin care multi nevrednici s-au osandit. De aceea nu voiam sa primesc
preotia. Dar in toamna anului 1944, mergand cu carul cu boi la via manastirii
de la Racova-Buhusi, ne-a iesit inainte plangand o batrana dintr-un sat, cu
un Liturghier, un epitrahil, o cruce de mana si un baston preotesc si mi le-a
dat mie, zicand : " Parinte, aceste lucruri au ramas la mine de la un batran
preot care a murit. Vi le dau sfintiei voastre, poate va trebuie... !" . Le-am
dus la manastire. Acest lucru m-a miscat atat de mult, incat l-am socotit un
semn dumnezeiesc ca sa primesc Taina Preotiei si ascultarea de staret.
333. Cati ani ati fost staret la Manastirea Sihastria ?
Aproape cinci ani. Din ianuarie 1945, pana la 1 septembrie 1949, cand am fost
transferat la Manastirea Slatina cu 30 de calugari din Sihastria.
334. Cum vi s-a parut ascultarea de staret la Sihastria ?
N-a fost deloc usoara. Dupa incendiul din 1941, manastirea era in reparatie,
nu aveam chilii pentru calugari, iar fratii noi se adunau mereu. Era greu cu
hrana si materialele, ca dupa razboi si foamete. Obstea, insa, in cativa ani
s-a dublat, ajungand la 80 de parinti si frati. La inceput nu aveam preoti suficienti
la biserica, paraclisul de iarna era ars si nu aveam fonduri de reparatii. Dar
ne-a ajutat Dumnezeu, ca ne-a trimis credinciosi buni din Radaseni si am mers
inainte. Ne-au ajutat si manastirile Neamt si Secu cu bani, hrana si un paraclis
pentru iarna. Apoi am facut calugari, am hirotonit preoti noi si am intarit
programul slujbelor la biserica. Ce-am adaugat in plus la biserica au fost privegherile
de toata noaptea la cele douasprezece praznice imparatesti, privegherea Acoperamantului
Maicii Domnului, marti seara si citirea neincetata a Psaltirii in biserica,
de catre toata obstea, incepand cu staretul manastirii, traditie care se mai
pastreaza si astazi.
335. Ce bucurii duhovnicesti mai deosebite ati svut la manastirea Sihastria
in anii tineretii ?
Cele mai mari bucurii duhovnicesti le-am avut in primii zece ani, cand am fost
cioban la oile manastirii impreuna cu fratii mei. Stana, oile, trairea in liniste
si singuratate pe munte, in mijlocul naturii mi-au fost cea mai inalta scoala
de calugarie si teologie din toata viata mea. In acesti ani m-am rugat cel mai
mult si am citit numeroase scrieri ale Sfintilor Parinti, precum : Patericul,
Scara Sfantului Ioan Scararul, Sfantul Isaac Sirul, Sfantul Efrem Sirul, Putul
Sfantului Ioan Gura de Aur, Exaimeronul Sfantului Vasile cel Mare, Vietile Sfintior
si Sfanta Scriptura. Cartile le imprumutam din bibliotecile manastirilor Neamt
si Secu si le purtam cu mine in desaga, cu oile pe munte. Iar rugaciunea mea
era citirea Psaltirii in fecare zi si cele sapte laude. Dupa ce terminam pravila,
mancam ceva din desaga, apoi scoteam scrierile Sfintilor Parinti si citeam pe
langa oi pana seara. Imi erau asa de dragi cuvintele Sfintilor Parinti incat
se lipeau ca ceara de memoria mea. Mi-amintesc, odata, ca si Sfantul Cuvios
Ioan Iacob, bibliotecar la Manastirea Neamt intre anii 1933-1936 mi-a imprumutat
sa citesc cartea Alfavita sufleteasca. Apoi ma intalneam cu calugarii pustnici
care se nevoiau acum 50 de ani in padurile din imprejurimi, carora le ceream
cuvinte de folos si le duceam cate ceva de mancare de la stana. Toate acestea
au format pentru mine cele mai curate bucurii duhovnicesti.
336. Ce parinti mai alesi se nevoiau acum cincizcei de ani in jurul Manastirii
Sihastria ?
In toamna anului 1930 am cunoscut pe Sfantul Cuvios Ioan, un mare rugator si
calugar cu viata sfanta. Tot in acea vreme am cunoscut si alti parinti iubitori
de liniste care traiau in padurile din apropiere; ieromonahul Partenie cu ucenicul
sau Gherasim; ieroschimonahul Vasian de la Sihla; schimonahia Isidora de la
Rapa lui Coroi; monahiile Cleomida, Zenovia si Magdalena cu ucenicele lor ierodiaconul
Cristofor, nevoitor aproape de Schitul Sihla; monahiile Antonina, Eufrosina
si Pangratia, care mai tarziu s-au dus la Locurile Sfinte, unde au si raposat.
Apoi monahii : Timotei, Ilarion si Nicodim, cu metania din Manastirea Neamt
si monahia Valentina cu fiica ei Emiliana. Pe toti acestia i-am cunoscut si
m-am folosit duhovniceste de nevointa si sfaturile lor. Dumnezeu sa-i numere
pe toti in ceata sfintilor !
337. Ati aorit vreodatata sa va retrageti la liniste in Muntele Athos ?
Am dorit aceasta din tineretile mele, mai ales ca am avut si un mos acolo, pe
ieroschimonahul Varlaam Vantu. Insa nu am vrut sa ma duc de capul meu, fara
porunca, ca sa nu gresesc inaintea lui Dumnezeu si sa ma mustre constiinta ca
am facut voia mea. Staretul, duhovnicul si mitropolitul meu niciodata nu m-ar
fi lasat sa ma duc la Athos. In toamna anului 1977, cand am fost impreuna cu
sfintia ta la Sfantul Munte, inclinam cu gandul sa cer binecuvantarea Inalt
Prea Sfintitului nostru Mitropolit pentru a ma retrage la Athos. Cand am intrebat
pe Arhimandritul Iustin Popovici din Serbia, cum stii si sfintia ta, daca ar
fi bine sa ma duc La Athos, sau sa raman in tara, el mi-a raspuns : " Daca te
duci in Sfantul Munte, mai adaugi o floare la buchetul de flori din Muntele
Athos si te rogi numai pentru sfintia ta. Iar daca ramai in tara, stai inaintea
credinciosilor, inveti pe multi calea mantuirii, propovaduiesti pe Hristos,
cresti ucenici si te mantuiesti si pe sfintia ta si pe altii. Ca daca ii parasim
si plecam toti la liniste, cine sa-i mangaie, cine sa-i invete voia lui Hristos
si sa-i calauzeasca in dreapta credinta ortodoxa, mai ales acum cand s-au inmultit
peste tot necredinta si sectele !"
Aceste cuvinte ale parintelui Iustin Popovici m-au linistit, renuntand pentru
totdeauna sa ma retrag la Athos. Am socotit ca prin gura lui a vorbit insusi
Duhul Sfant.
338. La sfarsitul acestei convorbiri, ce sfaturi duhovnicesti dati parintilor
care v-au cunoscut si pretuit ?
Sa slujeasca Biserica lui Hristos cu toata vrednicia, cu totala daruire si dragoste
pana la jertfa, aparand dreapta credinta de tot felul de invataturi rele si
sa poarte grija de turma si sufletele ce li s-au incredintat, " ca cei ce vor
sa dea seama " in ziua judecatii de toate. Spune Sfantul Ioan Gura de Aur ca
: " preotul trebuie sa se si jertfeasca, nu numai sa jertfeasca ".
Si in alt loc zice : " Nimic nu este mai greu decat a pastori suflete pe calea
mantuirii ! "
339. Ce sfat mai deosebit dati ucenicilor Prea Cuviosiei voastre, pe care i-ati
crescut si invatat voia lui Dumnezeu ?
Sa ramana in dragostea lui Hristos si sa se iubeasca unii pe altii, cu dragostea
cu care i-am iubit si eu. Apoi, sa ajute si ei pe altii la mantuire, sa ramana
sub ascultare in staulul Bisericii Ortodoxe si sa se roage pentru iertarea pacatelor
mele, ca astept din zi in zi sa ma cheme Hristos la judecata si sa dau socoteala
pentru toate. Sa nu uite ucenicii mei ca oricata stiinta, avere si cinste am
avea, oricata rugaciune si nevointa am face, nu ne putem mantui daca nu ne iubim,
daca nu ne iertam si daca nu ne ajutam unii pe altii, ca " Dumnezeu este dragoste
" . Altfel, este in zadar toata osteneala si nadejdea noastra.
Cat am putut, m-am silit dupa a mea slaba putere cu darul lui Dumnezeu, sa folosesc
si sa invat pe fiecare, calugar si credincios, calea mantuirii. Pe nimeni n-am
intors desert de la usa chiliei mele. Ci am deschis usa chiliei si a cuvantului
tuturor care au venit la mine, stiind ca odata cu fiecare om, intra si Hristos
in chilia mea. Nu pot spune ca am facut tot ce as fi putut face, nici n-am implinit
cu fapta ce-am invatat pe altii. Insa am cugetul impacat ca ce mi-a dat Dumnezeu
in dar, am impartit si eu altora in dar si nadajduiesc ca ma voi mantui prin
mila lui Dumnezeu si prin rugaciunile Bisericii si ale fiilor mei duhovnicesti.
340 Ce dorinta mai aveti acum in suflet ?
Sa las toate si sa ma rog pentru pacatele mele ! Aceasta este ultima mea dorinta.
Ca nimic nu este mai usor, decat a invata pe altii si nimic nu este mai greu,
decat a face ce inveti pe altii. De aceea, acum si eu as vrea sa las toate si
sa implinesc cu fapta ce am invatat pe altii toata viata.
341. Parinte Cleopa, in incheiere, dati-mi si mie un cuvant de folos.
Parinte Ioanichie, mai intai sa avem convingerea ca in toata clipa suparam pe
Dumnezeu. Fara aceasta smerenie din inima nu ne putem mantui. Eu asa incep marturisirea
mea. Apoi, daca voiesti sa te mantuiesti, pazeste acestr trei lucruri, cum spune
Sfantul Antonie cel Mare : " Sa nu te muti curand dintr-un loc in altul; sa
ai intotdeauna pe Dumnezeu inaintea ochilor si, orice vrei sa faci, sa ai marturie
din Sfanta Scriptura si de la Sfintii Parinti" . Alt cuvios parinte spunea :
" Fa-ti chilia rai, pe calugari sa-i ai ca pe ingeri, cauta pacea si te vei
mantui !"
Asa si noi, parinte Ioanichie, sa pazim cu scumpatate invataturile Sfintilor
Parinti si poruncile date noua de Mantuitorul nostru Iisus Hristos si, cu darul
Lui, nadajduim ca ne vom mantui si in vesnica odihna ne vom salaslui. Amin.
Parintele Cleopa
Viata Parintelui Cleopa - de Arh. Ioanichie Balan
Ne vorbeste Parintele Cleopa - vol. 1-10 Editura Episcopiei Romanului 1995-2000
DESPRE
APOCALIPSA
O ISTORIOARA ADEVARATA
VINDECAREA CELOR DOI DEMONIZATI DIN GADARA
CUVaNT CATRE MAICA IRINA, AFLATA iN SUFERINTA
CUVaNT LA iNCEPUTUL POSTULUI MARE DIN ANUL 1983
PREDICA LA CALUGARIA PARINTELUI NIFON
DESPRE PUTEREA MILOSTENIEI SI POCAINTA CEA ADEVARATA
CUVaNT LA iNCEPUTUL POSTULUI MARE, DIN ANUL 1984
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR DAMASCHIN SI VITALIE
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR MACARIE, IOANICHIE SI IACOV
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR IERONIM SI AUGUSTIN
DIN PRISOSUL INIMII GRAIESTE GURA
DIAVOLUL CARE S-A TRANSFORMAT iN iNGER DE LUMINA
CHEMAREA LUI DUMNEZEU SI ASCULTAREA OMULUI
SFATURI DUHOVNICESTI 1
MESAJE DUHOVNICESTI ALE MARILOR PARINTI
CUVaNT LA NASTEREA DOMNULUI
CUVaNT LA SOBORUL MAICII DOMNULUI
DESPRE ANUL NOU SI DESPRE CALENDAR
O MINUNE CU SFaNTA ICOANA A MaNTUITORULUI
CUVaNT DESPRE RAI
MARIA PARTEA CEA BUNA SI-A ALES
CUVaNT LA CINA CEA MARE
CUM SA PRAZNUIM DUHOVNICESTE
DUMNEZEU ESTE TOTUL iNTRU TOATE SI iNTRU NIMENI,
NIMIC
DRAGOSTEA FATA DE ZIDIREA LUI DUMNEZEU
FILOSOFIA PAIANJENULUI
DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU
iNDOIALA iN CREDINTA
DESPRE RUGACIUNE
CUVaNT LA iNMORMaNTAREA PARINTELUI AMBROZIE
DOGARU
SFATURI DUHOVNICESTI 2
PREDICA LA NASTEREA SFaNTULUI IOAN BOTEZATORUL
O ISTORIOARA CU FEMEILE CARE FAC AVORTURI
TREPTELE URCUSULUI DUHOVNICESC SAU "iNALTAREA
LA CER"
iNSEMNATATEA CELOR SAPTE LAUDE ALE BISERICII
CELE TREI TREPTE ALE MaNIEI
DESPRE CRESTEREA COPIILOR iN FRICA DE DUMNEZEU
NEASCULTAREA DE PARINTI
PEDEAPSA PENTRU COPIII CARE SE RIDICA iMPOTRIVA PARINTILOR
CELE OPT PRICINI DE NEPUTREZIRE A MORTILOR
MUTAREA MUNTELUI ADAR CU RUGACIUNEA
DARURILE MAICII DOMNULUI
CALUGARUL CARUIA I S-A ARATAT MAICA DOMNULUI
CaNTAREA AXIONULUI "AXION ESTIN"
JUDECATA! O, JUDECATA!
POTOPUL CU APA SI POTOPUL CU FOC
CE VRETI SA VA FACA VOUA OAMENII, FACETI SI VOI LOR ASEMENEA
CELE PATRU ISPITE ALE OMULUI DIN VREMEA MORTII
OMUL CA IARBA, ZILELE LUI CA FLOAREA CaMPULUI
SFATURI DUHOVNICESTI 3
SFATUL DRACILOR
DESPRE MOARTE
DESPRE
FRICA DE DUMNEZEU
DESPRE PAZA MINTII
SFANTA SPOVEDANIE
SFANTA IMPARTASANIE
SFANTA CRUCE
DESPRE DRAGOSTEA DE DUMNEZEU
DESPRE FELUL LACRIMILOR
HARUL MANTUIRII
DESPRE IUBIREA DE ARGINT
POCAINTA IMPARATULUI MANASE
CUGETAREA LA MOARTE
CELE PATRU LEGI DUPA CARE VA JUDECA HRISTOS LUMEA
JUDECATA DE APOI
DESPRE VISE SI VEDENII FALSE
DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMANESC
DIFERENTELE DINTRE BISERICA ORTODOXA SI CEA CATOLICA
INTREBARI DE CREDINTA
DESPRE APOSTOLI SI IERARHIA BISERICII
ROLUL FEMEII IN FAMILIE, SOCIETATE SI IN BISERICA
CINSTIREA MAICII DOMNULUI
PUTEREA SFINTEI CRUCI
CUM CITIM IN SFANTA SCRIPTURA
VORBIREA LUI DUMNEZEU CU NOI
ROLUL CELOR PATRUZECI DE SFINTE LITURGHII
STILUL VECHI SI NOU
PREDICA LA SCHIMBAREA LA FATA
PATIMA DOMNULUI
CINSTIREA MAICII DOMNULUI
CELE 14 REGULI PENTRU MERGEREA LA BISERICA
SA NU JUDECAM PREOTII !
LUCRAREA CONSTIINTEI
NUNTA CRESTINA
IDOLUL NOROC
INIMA DE MAMA
MINUNEA FACUTA DE DUMNEZEU CU VADUVA ANASTASIA
SINODUL AL VII-LEA ECUMENIC
PILDA SEMANATORULUI
PROOROCII MINCINOSI
DESPRE RAI
DESPRE IAD
DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE
DESPRE VRAJITORIE
TREPTELE RUGACIUNII
DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMANESC
SFATURI DUHOVNICESTI
Lumina si faptele credintei - convorbiri cu Parintele Cleopa
1. Introducere
2. Despre creatie, caderea omului, rai si iad
3. Despre credinta, nadejde, dragoste si har
4. Despre rugaciune si Sfanta Liturghie
5. Despre pacat, spovedanie, Sfanta Impartasanie
6. Despre casatorie, datoriile sotilor si copiilor
7. Despre suferinta, ispite, vrajitorie
8. Despre rugaciune, lacrimi, duhovnicie, datoriile
preotilor
9. Despre ingeri, moarte, viata viitoare si judecata
de apoi
10. Diverse cuvinte de folos, secte, ecumenism
11. Alte cuvinte de folos
12. Despre energiile necreate
13. Rolul ispitelor in mantuire
14. Despre copii si tineretul crestin
15. Prozelitismul
sectar, indemnuri si sfaturi pentru toti
Interviuri audio/video cu Parintele Cleopa
Predici ale Parintelui Cleopa la duminicile de peste an (pe alt site)
Parintele Arsenie Papacioc
 |
Ne vorbeste Parintele Arsenie - vol. 1-3
- Despre smerenie
- Sfaturi duhovnicesti
- Sfintele Taine
- Taina Iubirii
- Interviu despre calugarie
- Ortodoxie si secte
- Dialog cu tinerii despre casatorie
- Despre calugarie si casatorie
- Convorbiri duhovnicesti I (NOU)
- Convorbiri duhovnicesti II (NOU)
Interviuri audio/video cu Parintele Arsenie
