SFATURI ALE PĂRINTELUI CLEOPA
[Extrase din: Ne vorbeste Pârintele Cleopa 3 si 8.]
Toate păcatele sunt păcate grele si toate păcatele se numesc de marele Apostol Pavel "lucruri ale întunericului". Că auzi ce zice: Lepădati dar lucrurile întunericului. Apoi începe să le numere: desfrânarea, lăcomia, betia, hula, necredinta... Tot păcatul întunecă pe om, dar uciderea este un păcat si împotriva Duhului Sfânt si strigător la cer, si poti să spui acestui păcat cum vrei. Că ce este mai scump la fiecare vietate decât viata?
Nu vezi mata că si o furnică si un tântar si o muscă, o jivină cât de mică, ea vrea să-si salveze viata. Fuge, aleargă, se păzeste să nu o omori. Dar omul, care-i chipul si asemănarea lui Dumnezeu, cât de scumpă este viata lui înaintea Tatălui ceresc?
Dacă ar fi omul fiară, n-ar fi o pagubă mare, că o fiară este mult inferioară omului, dar omul este chipul si asemănarea lui Dumnezeu. De aceea cei ce fac avorturi distrug chipul lui Dumnezeu din om, icoana Preasfintei Treimi pe pământ, si este foarte mare păcat.
*
- Prea Cuvioase, copiii care sunt avortati au suflet?
- Au! Cum să nu aibă?
- Dintr-a câta zi au ei suflet?
- Din clipa zămislirii. Căci spune proorocul Ieremia: Doamne, Tu zidesti duhul omului întru zămislire.
- Păi, înseamnă că sunt numai suflet, părinte.
- Sământa bărbatului si a femeii este vie. Si atunci, în clipa împreunării, s-a zidit si sufletul si trupul.
- Prea Cuvioase, ce se zideste întâi la om?
- Intâi si întâi se zideste sufletul si apoi trupul. Trupul ia forma după suflet.
- Atunci cum este cu copiii avortati?
- Pentru un copil avortat 20 de ani n-are voie să se împărtăsească mama lui. El este viu de când s-a zămislit în pântecele maicii lui; de când era cât o sământă de cânepă. Dacă îi faci ceva de atunci sau bei niste otrăvuri ca să pierzi copilul, ucigasă de oameni esti. De ce să nu vă spun? Cum să tac, că o să mă întrebe Mântuitorul!
- Mai este iertare, părinte?
- Este iertare! Te duci si te spovedesti, faci canonul si te iartă Dumnezeu.
Nu este nici un păcat de neiertat. Numai păcatul nepocăit si nemărturisit rămâne în veci neiertat.
- Sufletele copiilor avortati unde sunt?
- Sufletele copiilor avortati stau într-un loc unde nu este nici întuneric, nici lumină. Nici nu se bucură, nici nu se chinuiesc. Si ei strigă la Dumnezeu: "Doamne, pentru ce suntem noi lipsiti de bucuria fetei Tale, căci noi nu am văzut lumina soarelui, nu am văzut frumusetile din această lume si nici nu am făcut vreun păcat?" Si atunci glasul lor se ridică la Dumnezeu, iar Dumnezeu va cere sufletele din mâna mamelor ucigase. Iar părintii, care au omorât copiii în pântece, dacă fac canon, îi eliberează pe copiii lor din acea stare.
- Dar care se feresc să nu nască copii, ce canon trebuie să facă?
- Care se păzesc să nu facă copii, sunt opriti de la Sfânta împărtăsanie doi ani de zile.
- O femeie bolnavă de trei ani de zile si care a pierdut un copil fără voia ei, vă întreabă ce să facă?
- Să se ducă la mărturisire la preotul ei si să-si facă canonul rânduit, că dacă nu-l face în lumea aceasta, o ajunge canonul cel de dincolo.
- Dacă nu-i dă canon părintele?
- Ba să-i dea canon. Cine a pierdut copii fără voie este oprit de la Sfintele Taine numai doi ani.
Fratilor, să stiti un lucru: Păziti-vă foarte tare, să nu spuneti în gândul vostru, cum îmi spune câte o femeie la mărturisire: "Da, părinte, l-am avortat, dar era numai de o lună sau de trei săptămâni!"
Ce-ai zis? De trei săptămâni? Iată ce spune Sfântul Anastasie Sinaitul:
"Precum când tună si fulgeră, odată auzi tunetul si odată vezi lumina fulgerului, asa în clipa când s-a zămislit copilul se zideste în el si trupul si sufletul lui, într-o formă ca o sământă de cânepă sau poate mai mic, dar în aceeasi vreme".
De aceea sfătuim pe cei ce-au căzut în acest păcat,ca să se silească cu toată puterea să se mărturisească si să-si facă canonul în lumea aceasta, ca nu cumva dincolo să-l facă vesnic. S-a prea înmultit păcatul acesta si este strigător la cer, si aduce osândă vremelnică si vesnică si în veacul de acum si în cel viitor. Amin.
O ISTORIOARĂ CU FEMEILE CARE FAC AVORTURI
Toate păcatele sunt păcate grele si toate păcatele se numesc de marele Apostol
Pavel "lucruri ale întunericului". Că auzi ce zice: Lepădati dar lucrurile
întunericului. Apoi începe să le numere: desfrânarea, lăcomia, betia, hula,
necredinta... Tot păcatul întunecă pe om, dar uciderea este un păcat si împotriva
Duhului Sfânt si strigător la cer, si poti să spui acestui păcat cum vrei. Că
ce este mai scump la fiecare vietate decât viata?
Nu vezi mata că si o furnică si un tântar si o muscă, o jivină cât de mică,
ea vrea să-si salveze viata. Fuge, aleargă, se păzeste să nu o omori. Dar omul,
care-i chipul si asemănarea lui Dumnezeu, cât de scumpă este viata lui înaintea
Tatălui ceresc?
Dacă ar fi omul fiară, n-ar fi o pagubă mare, că o fiară este mult inferioară
omului, dar omul este chipul si asemănarea lui Dumnezeu. De aceea cei ce fac
avorturi distrug chipul lui Dumnezeu din om, icoana Preasfintei Treimi pe pământ,
si este foarte mare păcat.
De aceea sfătuim pe cei ce-au căzut în acest păcat, ca să se silească cu toată
puterea să se mărturisească si să-si facă canonul în lumea aceasta, ca nu cumva
dincolo să-l facă vesnic. S-a prea înmultit păcatul acesta si este strigător
la cer, si aduce osândă vremelnică si vesnică si în veacul de acum si în cel
viitor. Ia să vă spun o întâmplare adevărată si înfricosătoare:
Într-una din zile, m-am pomenit aici la mine cu o doamnă bine, care a venit
si a căzut în genunchi si a început a plânge:
- Ce este, doamnă?
- Vai de mine, sunt de la Bucuresti, am venit cu mare greutate si cu mare necaz
aici.
- Dar ce s-a întâmplat?
- Eu sunt fată de preot, a zis, si s-a întâmplat de m-a luat în căsătorie un
mare functionar. Eu i-am spus că nu merg după dânsul. Eu sunt fată de preot
si sunt credincioasă. Am crescut în credinta crestină ortodoxă, în frica lui
Dumnezeu, dar el nu crede în Dumnezeu. El a spus: "Eu nu cred, dar îti
dau voie tie să faci ce vrei: roagă-te, mergi la biserică, posteste, fă milostenie,
roagă-te si acasă. Fă tot ce vrei, numai să mergi după mine în căsătorie!"
În felul acesta, ea a întrebat pe părintii ei si s-a încumetat si s-a dus. S-au
luat în căsătorie si au trăit bine vreo câteva luni. Când ea a rămas gravidă,
el atâta i-a spus: "Silvia, copii să nu-mi faci, că copiii sunt salba dracilor".
Auzi ce expresie! Ea a rămas uimită când a auzit: "Fă ce stii, dar copii
să nu-mi faci, că nici nu vreau să aud de dânsii!"
Atunci ea i-a spus: "Măi, criminalule, să-ti iasă din minte vreodată că
eu am să fac această crimă! Eu sunt fată de preot. Eu ti-am spus înainte de
a mă căsători că vreau să trăiesc cu tine crestineste, nu păgâneste". El
i-a spus: "Gândeste-te bine, că eu am vorbit cu un doctor să dai copilul
afară". Copilul avea două luni. Ea a spus: "Niciodată, nu voi face
această crimă. Mai bine mor de o mie de ori decât să omor copilul".
Si a rămas vorba că el îi pregătea doctorul ca să-i omoare copilul, mai ales
primul copil. Ea însă era hotărâtă până la moarte să nu facă avort. Si iată
ce s-a întâmplat. A venit săraca aici la mine să întrebe, dar era hotărâtă în
inima ei să nu facă această ucidere de om.
- Am auzit de dumneata si am venit să întreb, a zis ea. Ce zici, părinte? Eu
sunt în a doua lună si el m-a amenintat cu moartea, dacă nu fac avort.
- Dacă te-ar tăia de o mie de ori si te-ar împusca, să nu omori nici un copil,
că nici leoaica, nici lupoaica, nici scroafa sălbatică, nici serpoaica, nimeni
nu îsi omoară puii. Dar omul a devenit mai rău decât toate fiarele de pe fata
pământului. Omul îsi omoară copiii. Mai bine să mori de o mie de ori, dar să
nu faci avort. Spovedeste-te si te pregăteste. Mucenită ai să fii cu Sfânta
Varvara, cu Sfânta Tecla si cu toate martirele în ceruri, dacă ai să mori tu,
ca să nu omori copilul.
- Cum să fac? Mă tem si de el că mă va omorî, mă tem si de Dumnezeu!
- Să te temi de Dumnezeu, Care a zis asa: Nu vă temeti de cei ce ucid trupul,
iar sufletul nu pot să-l ucidă. Temeti-vă mai vârtos de acela care, după ce
a ucis trupul, poate să ducă sufletul în gheenă. Nu te teme! Trupul ăsta este
o mână de pământ spre mâncarea viermilor. Azi este, mâine nu mai este. Sufletul
nu moare în veci! Du-te hotărâtă în inima ta, spovedeste-te, împărtăseste-te
si asteaptă moartea! Dar să nu avortezi!
Ce s-a întâmplat între timp? S-a dus femeia acasă hotărâtă să nu facă avort.
Si cum era aproape sâmbăta mortilor, adică "Mosii de vară", anul trecut
(1979), ea s-a dus în oras să cumpere câte ceva, ca să dea de pomană. A cumpărat
castroane, căni frumoase, vase, pahare, portocale, bomboane. Voi stiti că la
noi se dă de pomană, după cum este traditia noastră ortodoxă, pentru sufletul
mortilor. Si a luat si făină de grâu, ca să facă cozonaci si plăcinte pentru
pomană.
A venit acasă din oras cam obosită. A plămădit făina, a pus drojdie si a frământat
aluatul până a dospit si s-a culcat.
Când a adormit, s-a făcut că era într-un defileu de munti, adică două rânduri
de munti. Unul era pe dreapta si unul pe stânga, iar prin mijlocul acelor munti
era o sosea dreaptă. Muntii erau foarte înalti si aveau pădure de brazi până
la poale. Iar de la marginea pădurii, de-o parte si de alta, erau flori, două-trei
sute de metri până la sosea. Ea mergea - asta era prin vis - pe soseaua aceea
printre munti si se minuna de frumusetea acelor locuri.
Dar deodată, când si-a aruncat privirea în dreapta, spre pădure, a observat
ceva foarte minunat: la poala pădurii erau arbori de foc, cât vedeai cu ochii.
Un rând de arbori care ardeau scânteind de jăratec. Si de fiecare arbore de
foc era legată cu funii de foc câte o femeie goală, cum a făcut-o mama sa, si
focul le ardea grozav la spate, pe sira spinării, si ele tipau groaznic.
Cum se zvârcoleau aceste femei legate de arbori, deodată a văzut niste vulturi
de foc care veneau din muntii ceilalti, cu gheare de foc, cu aripi de foc si
cu ciocul de foc si s-au pus pe sânii lor si îi mâncau si ele strigau: "Vai
de noi si de noi si de cei ce ne-au născut pe noi!" Vulturii mâncau sânii
lor până la oase, de se vedeau coastele, si apoi zburau înapoi în munti, iar
lor le cresteau sânii înapoi. Si veneau alti vulturi si le mâncau din nou si
ele strigau tare si plângeau.
Si s-a minunat biata femeie: "Vai de mine, zice, nu mă mai uit în partea
asta, că mor de frică". Si a întors capul spre stânga. În partea stângă
a văzut un lucru mai înfricosat. Alt rând de copaci de foc, tot în marginea
pădurii, si erau legate femei goale, dar aici nu le mai mâncau vulturii. Aici
erau serpi cu două capete, niste balauri de foc, încolăciti peste ele si peste
copaci, cu coada până în pământ. Cu un cap era pe o tâtă si cu altul pe cealaltă
tâtă si le sugeau de le dădea sângele. Asa de tare strigau, de se cutremurau
pădurile si muntii aceia.
Atunci ea, când a văzut că în stânga vede si mai înfricosat lucru decât în dreapta,
de frică a slăbit si a căzut în genunchi si striga la Maica Domnului: "Maica
Domnului, nu mă lăsa, că mor de frică!" si se uita dacă nu mai este cineva
pe acolo, că se temea să nu vină serpii aceia si la dânsa.
Deodată vede în urmă pe drum că vine un tânăr prea frumos, cu haină albă ca
zăpada, cu cruce în frunte si cu un baston de aur în mână. Când l-a văzut a
zis:
- Multumesc Tie, Doamne, că nu m-ai lăsat în iadul ăsta singură. Si a căzut
cu fata la pământ, zicând: "Doamne Iisuse, nu mă lăsa!"
- Eu nu sunt Iisus Hristos, a răspuns îngerul.
- Dar cine esti, Doamne?
- Eu sunt îngerul păzitor al vietii tale. Eu totdeauna te păzesc pe tine, si
acum m-am arătat tie cu porunca lui Hristos.
- Doamne, scoate-mă de aici, că mor de frică! Fă milă cu mine si nu mă lăsa
aici!
A sculat-o din genunchi si i-a zis:
- Nu te teme si mergi după mine!
El mergea înainte si ea în urmă. Si în urma lui se vedeau raze de lumină si
era o mireasmă a Duhului Sfânt, cum nu mai este pe pământ.
Mergând cu îngerul pe drumul acela, ea a întrebat:
- Doamne, de ce pe femeile acestea le sug balaurii acestia cu două capete si
pe acelea le mănâncă vulturii de foc. Le mănâncă sânii lor si iar cresc si ele
se chinuiesc? Si a zis îngerul:
- Acestea n-au voit să le sugă copiii lor. N-au vrut să alăpteze copii si de
aceea balaurii acestia de foc le vor suge în vecii vecilor si vulturii de foc
le vor mânca sânii, că au fost criminale si au omorât copiii nevinovati din
pântecele lor. Femeile care au omorât copiii prin avort, cu băi, cu injectii,
cu pastile si i-au otrăvit cu buruieni de la babe, asa se vor munci în veci,
că nu s-au pocăit, nici nu s-au spovedit, ci au crezut că-i glumă păcatul acesta.
Mergând asa, i se părea ei că au mers câtiva kilometri. S-a uitat în dreapta
si a văzut un singur arbore de foc, unde nu era legată nici o femeie. Si ea
a întrebat:
- Doamne, uite aici un singur copac care nu are legată nici o femeie de dânsul!
Zice îngerul:
- Vezi copacul ăsta de foc? Acesta era copacul tău, dacă n-ascultai de preot
si te duceai să omori copilul! Tu n-ai nici un copil pe lume si era primul copil.
Dar avea să te pedepsească Dumnezeu, pentru că aveai să mori în timpul avortului
la doctor. Dar fiindcă ai avut frică de Dumnezeu si te-ai hotărât în inima ta
să nu omori copilul si ai întrebat pe preot si te-ai hotărât mai bine să mori
decât să omori copilul, iată că ai scăpat de acest copac!
Apoi a zis ea: "Doamne, scoate-mă de aici! Încotro este tara mea? Unde
sunt eu aici?" Îngerul i-a zis: "Să-i spui bărbatului tău cel criminal
ce ti-am spus eu. Dacă te mai îndeamnă pe tine la avort, nu aici se va munci
el, ci în alt loc, unde de o mie de ori va fi mai greu ca aici! Tu esti fată
de preot si te-ai măritat fecioară, cum te-a făcut mama ta, iar el este un preacurvar.
El s-a însurat cu tine, dar înainte el a trăit cu trei femei nemăritate si le-a
obligat să facă avort si le-a plătit el la doctor. Acele trei femei au pierdut
câte un copil. Deci are pe sufletul lui trei avorturi făcute de el. Are să mănânce
carne în vecii vecilor, în focul gheenei!
El nu ti-a spus tie, dar este un mare curvar si spurcat. Tu te-ai căsătorit
curată cum te-a făcut mama ta, iar el a fost un preacurvar si ucigas, care a
plătit pentru acelea să facă avort. Să-i spui, că el n-a zis nimănui".
Atunci ea a zis: "Doamne, pe unde să mă duc eu acasă? Pe unde să ies?"
Îngerul Domnului i-a spus: "Dar unde esti, acasă esti! Tu scoală-te si
frământă aluatul, că a dospit în covată". Si l-a văzut ca un fulger când
a zburat, si ea s-a trezit în casă.
S-a trezit femeia foarte spăimântată si aluatul dădea jos din covată, cum i-a
spus îngerul. Se culcase la sapte fără un sfert si acum era ceasul nouă si un
sfert seara. Deci două ore jumătate. În timpul acesta a fost prin iad si a văzut
unde se muncesc femeile criminale care fac ucidere de om.
Când s-a sculat, de frică a început să strige în gura mare. Sotul ei venise
de la serviciu si dacă a văzut că este obosită si se odihneste, n-a mai deranjat-o.
Când a auzit răcnind, el a crezut că a luat foc ceva la cuptorul de pâine.
A venit bărbatul ei:
- Ce-ai pătit, Silvia? Ce ti s-a întâmplat?
- Vai de mine! Vai de mine! Am fost în iad. Am văzut iadul! Am văzut unde se
muncesc femeile care fac avorturi.
- Cum?
Si i-a spus sotului tot ce i-a zis îngerul.
- Iată, zice, ce mi-a mai spus: că tu m-ai luat pe mine curată cum m-a făcut
mama, dar tu ai trăit cu trei femei necăsătorite, si le-ai îndemnat să facă
avorturi la doctori. Asa-i?
- Asa este.
- Auzi, că te asteaptă pe tine muncă mult mai mare ca aceea. Că tu ai si plătit
la doctori ca să omori copiii, nu numai că le-ai îndemnat. Banii aceia sunt
spre pierzarea ta în veci!
El, când a auzit că i-a descoperit păcatele, a zis:
- Să stii că adevărul ti-a spus. De azi înainte mă pocăiesc si eu până la moarte.
Dar du-mă la un duhovnic să-mi spun păcatele, să pun si eu început bun, că am
auzit că Dumnezeu primeste pe cel păcătos!
Apoi a venit cu sotia si s-au mărturisit amândoi, îndreptându-si viata. L-am
mărturisit si i-am spus: "Iată, frate, ce a făcut Dumnezeu cu tine! Câtă
milă a avut de tine! Prin femeie ti-a descoperit urgiile si fărădelegile tale,
ca să te întorci la pocăintă".
Atunci mi-am adus aminte de cuvântul Sfântu-lui Apostol Pavel, care zice: De
unde stii, femeie, că nu-ti vei mântui bărbatul? Nu stii tu, zice, că se sfinteste
bărbatul necredincios prin femeia credin-cioasă? si invers.
Iată o femeie crestină! O femeie cu frica lui Dumnezeu, care a fost hotărâtă
în inima ei mai bine să moară, decât să facă avorturi! Si s-a rugat lui Dumnezeu
si a câstigat si pe sotul ei la adevărata credintă si i-a îndreptat si viata
lui. Si asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt până astăzi împreună si duc viată
cinstită si curată înaintea lui Dumnezeu.
I-am dat si lui canon să nu se împărtăsească 20 de ani, că pentru un avort Sfintii
Părinti opresc 20 de ani, iar cu iconomie 10 ani, dacă omul posteste toate posturile
si miercurile si vinerile si face milostenie. "Fac toate!" a zis el.
Atunci i-am redus canonul la 10 ani. Zece ani i-am dat canon si să plângă toată
viata că a omorât trei oameni. Căci ori vei omorî copilul, cum ti-am spus, când
l-a semănat Dumnezeu în pântecele mamei sale, când este cât o sământă; ori îl
omori când este mai mare, tot acelasi păcat ai.
Să vă iasă din minte, cum zic unele femei: "Părinte, nu era decât de-o
lună, că nu se stia ce-a fost!" Nu minti pe Dumnezeu, Care a zidit si Care
a zămislit în tine. Nu auzi ce spune Ieremia Proorocul? Doamne, au nu Tu zidesti
duhul omului la zămislire?
Pe Dumnezeu nu-l poate minti nimeni. Aveti frica lui Dumnezeu, păziti-vă de
gândul acesta al uciderii de copii, mai tare decât toti balaurii din lumea asta
si decât toate. Păziti-vă! Că dacă tot veti face mereu avort, poporul nostru
se împutinează. Vom rămâne numai bătrânii si vor veni alte popoare si ne vor
robi, că vom fi putini si nu vom mai avea copii ca să fie ostasi ai tării si
oameni de ispravă să conducă tara!
Tineti nu numai la natalitatea poporului si la scumpa noastră tară, tineti la
sufletul vostru, care-i mai scump decât toată lumea, că dacă îl veti pierde,
cu toată lumea nu puteti să-l răscumpărati. Toate femeile care aveti bărbati
si v-ati cununat, ca si acelea care ati gresit si ati făcut nuntă fără cununie,
să nu omorâti copiii. Copilul este un înger si prin el te mântuiesti si tu!
Naste-l, botează-l, creste-l si printr-însul te mântuiesti si tu.
Să te duci la mărturisire, că esti o crestină bună, si te iartă Dumnezeu. Iar
a ucide copilul este cea mai mare crimă, cea mai mare fărădelege si împotrivire
înaintea lui Dumnezeu, Care l-a creat în pântecele tău si ti-a dat tie nastere,
iar lui i-a dat suflet viu si cuvântător.
Vă rog din toată inima să tineti minte această întâmplare. Aduceti-vă aminte,
femeilor, de vulturii cei de foc si de copacii cei de foc care ard pe femeile
care fac avort, ca si de balaurii cei de foc, care au să vă sugă pieptul!
Păziti-vă, vă rog, nu numai de-a face păcatul, ci si de-a gândi la aceasta,
căci crimă si prea cumplită crimă este fată de constiinta ta, fată de Dumnezeu
si fată de tara în care ne-am născut si trăim.
DESPRE AVORT SI ANTICONCEPTIONALE
Sarut mana, maicuta mea,
Viata este un dar de la Dumnezeu
Cuvant al poetului IOAN ALEXANDRU
ANTICONCEPTIONALELE (de Pr. NICOLAE TANASE)
Efectele secundare ale mijloacelor anticonceptionale
Urmarile avortului
Marturii ale unor femei care au facut avort
Marturia unei femei care nu a facut avort
Pacat si pedeapsa
Departe de crima avorturilor - o intamplare zguduitoare
Mare urgie va veni, mai ales din cauza desfrâului si a avorturilor
Despre crima avorturilor- concluziile medicinei contemporane
"Nu-mi puteti ucide copilul!" - un exemplu de mama adevarata
Avorturile sunt un pacat infricosator - vedenia parintelui Paisie (Muntele Athos)
"Nu omori pe unul din acestia ce ii ai?" - despre moda avorturilor
Cum canoniseste biserica pacatul avortului
Sfaturi ale Parintelui Cleopa despre avort
Frica de pacat
Despre pacatul avortului
Cuvant de incheiere
Interviuri cu parinti cunoscuti despre avort
Dialog cu Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu despre păcat si spovedanie
Părintele Paisie de la Sihla - despre canoane
Dialog cu Părintele Arsenie Papacioc - despre canonisirea femeilor care si-au lepădat pruncii
Interviu cu părintele Macarie de la Mânăstirea Pasărea
Despre CANOANE
Extrase din cartea "CANON DE POCAINTA
CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS PENTRU PRUNCII AVORTATI"
