[ dreapta credintć ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrćjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintć si religie ] [ pćcate ] [ canoane ] [ cćsćtorie familie ] [ rugćciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psalticć MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cćrti ] [ duhovnici ] [ noutćti ] [ index ]
 


Ortodox TV - interviuri video cu parinti - filme documentare

 

Cuvīntul  II

 

 

Sfinţia voastră, prin ce se defineşte Biserica Ortodoxă?

 

arhimandrit Arsenie: Chiar cuvīntul ortodox īn-seamnă dreaptă credinţă, dreaptă slăvire pentru Adevărul pe care l-a propovăduit Hristos, cum ne-a īnvăţat Hristos, de aceea a şi rămas, cu mila lui Dumnezeu, această titulatură: Ortodoxie; adică credinţa dreaptă: "orthos" īnseamnă drept, "doxa" īnseamnă credinţă - pe greceşte.

Deci Adevărul: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa"[1]; şi noi respectăm Adevărul care este Hristos, n-am schimbat nimic īn practică, s-au stabilit şi poziţiile dogmatice prin Sinoadele Ecumenice, şi am respectat lucrul acesta. Acestea s-au făcut şi īmpreună cu catolicii de astăzi; ei s-au despărţit, dar la 787 (Sinodul VII Ecumenic, pentru apărarea Icoanelor) noi am fost īmpreună; mai departe nu ne putem da după fiecare bătaie de vīnt.

 

Ce īnseamnă dogma creştină?

 

arhimandrit Arsenie: Adevăr de credinţă revelat, cuprins īn Scriptură şi īn Tradiţie, aprobat şi practicat de Biserică.

 

Sfinţii Părinţi [2] spun că īn afara Bisericii Ortodoxe există erezii, schisme şi adunări ilegale - aşa le caracterizează. Ce părere aveţi?

 

arhimandrit Arsenie: Nu spun nici o noutate; există, ştim că există.

 

Vă īntreb acest lucru pentru că acum nu prea se mai folosesc aceşti termeni, ci confesiuni creştine, culte creştine, biserici nedepline, biserici surori. Este o greşeală acest lucru?

 

arhimandrit Arsenie: Din momentul īn care este schismatic sau eretic, este o greşeală, sigur că da.

 

Faptul că se folosesc aceşti termeni? Pentru că, de exemplu, ştiţi că se practică căsătoriile mixte; una este să spui că te-ai căsătorit cu un schismatic sau un eretic şi alta este să spui că te-ai căsătorit cu cineva dintr-o biserică mai mult sau mai puţin nedeplină.

 

arhimandrit Arsenie: Ei bine, sigur că ...e alta aia, e alta aia.

Īn sfīrşit, vorbim de Ortodoxie; de ce facem discuţie īn plus?

Nu īmi place cuvīntul acela biserică nedeplină.

 

Nu este bine? Puteţi să ne explicaţi.

 

arhimandrit Arsenie: Cum adică, biserică nede-plină; adică este īn continuare să se īmplinească?

 

Teologii ecumenişti, dintre ortodocşi, spun că dacă s-au depărtat de Ortodoxie mai mult sau mai puţin, este mai mult sau mai puţin nedeplină.

 

arhimandrit Arsenie: Este o rătăcire termenul acesta; lasă să īnţelegi că se vor īmplini cu timpul, dar poziţia lor este determinată: aşa vor rămīne.

 

Care poziţie?

 

arhimandrit Arsenie: Poziţia lor eretică sau schis-matică.

 

Ce īnseamnă erezie?

 

arhimandrit Arsenie: Despărţire de dogmele creştine, chiar şi de o singură dogmă.

 

Şi schismă ?

 

arhimandrit Arsenie: Indisciplină faţă de ordinea consacrată a Bisericii; neascultarea este īnceput de păgīnătate[3].

 

Unii teologi ecumenişti, dar ortodocşi, spun că erezie se referă doar la arianism. Este adevărat?

 

arhimandrit Arsenie: Asta era erezia de atunci, dar erezie ar īnsemna şi la Nestorieni, la cei care nu recunoşteau pe Teotokos, pe Maica Domnului care este Născătoare de Dumnezeu; erezie era şi aceea să nu recunoşti 2 firi ale Mīntuitorului, neīmpărţite şi nedespărţite, neschimbate şi neamestecate. Tot erezii sunt toate [4].

 

Care sunt consecinţele ruperii de Biserică şi formării schismelor şi a ereziilor?

 

arhimandrit Arsenie: Scopul principal, grozav cīnd a creat Dumnezeu omul, l-a creat singur numai pentru El ca să fie īn Īmpărăţie īmpreună şi, sigur, pentru pervertirea pe care a adus-o Adam, a venit Hristos şi a restaurat neamul omenesc; Hristos nu a venit să anihileze, ci să transfigureze, şi ne-a adus mai mult decīt a pierdut Adam, adică putinţa de a fi dumnezei după Har, de a şti să iubim vrăjmaşii, şi o serie īntreagă de alte lucruri.

Consecinţele sunt că se abat de la ce a zis Mīntuitorul, nu se vor mīntui; nu-i uşor. Este īn primejdie mīntuirea lor, aceasta ar fi consecinţa cea mai mare; afară de aceasta, īncurajează filozofia ateistă, pentru că, socotesc ei, avem libertatea de a interpreta şi de a face cum credem; va să zică, sunt consecinţe foarte grave privind respectivii la Judecata de Apoi, adică mīntuirea omului.

S-au interpretat la infinit şi se vor interpreta: drumurile, cărările care duc spre mīntuire şi este numai una: aceasta pe care o ţinem mai departe fără nici un fel de schimbare şi chiar cu rīvnă şi cu trăire Biserica Ortodoxă.

Biserica este cea care patronează drumul spre mīntuirea noastră cu orice chip, īn stilul ortodox, aşa cum s-a fixat la Sinoade privind dogmele respective.

 

Sfinţia voastră, care sunt cauzele apariţiilor schismelor şi ereziilor? Pentru că se invocă motive sociale, politice, geografice, istorice, că n-au fost la Sinoade etc.

 

arhimandrit Arsenie: Diavolul īndeamnă tainic inimile celor ce au concepţii amestecate privind adevărul mīntuitor; acesta este motivul principal.

Motivele sociale, politice sunt puse ca să momească, să spună că tu nu eşti cu istoria. E vorba de Adevăr ! Nu-i vorba de timp, de istorie.

S-au rupt după sute de de ani! Şi nu s-au rupt oricum, va să zică cu interes; această stare de măreţie, de mīndrie a Romei să fie mai deasupra decīt Constantinopolul. Suprema valoare e Adevărul!

 

Sfinţia voastră, Enciclica Patriarhilor Ortodocşi de la 1848 - care este un răspuns la o chemare a Papei să vină ortodocşii la Biserica Catolică - condamnă papistăşia ca erezie īn special datorită īnvăţăturii Filioque; la fel şi Părintele Iustin Popovici spune despre romano-catolicism că este o erezie, ca şi despre protestantism. Ce părere aveţi?

arhimandrit Arsenie: Nu ne pronunţăm pentru că repetăm lucrurile…

Pentru că au ieşit din răspunderea canonică, respectiv dogmatică, au modificat cu filioque Crezul: spun că Sfīntul Duh purcede şi de la Fiul cīnd, e limpede, spune Mīntuitorul: "de la Tatăl purcede"[5]; nu spune: şi de la Mine. Mai īntīi de toate, este o problemă de dogmă, deci cum pot să spun eu altfel, cīnd s-a stabilit cu jertfe mari Adevărul.

Apoi au īnceput să adauge primatul papal, să adauge infaibilitatea papală, să adauge indulgenţele, să adauge purgatoriul; fac Liturghia cu azime, nu cu pīine dospită, care este legea Mīntuitorului, El a făcut artos, nu a făcut azimă; Imaculata Fecioară iarăşi este o mare greşeală: că s-a născut Maica Domnului fără păcat.

Şi pe urmă, au băgat un lucru foarte grav, care se strecoară, dar este foarte grav din punct de vedere strategic şi din punct de vedere al luptei: "Scopul scuză mijloacele" - te omor că aşa spune religia mea; exact cum spune īn Talmud: "Dacă vezi un creştin pe margine de prăpastie, dă-i vīnt īnăuntru."; este o obligaţie religioasă la ei.

Ei nici n-au Proscomidie. S-a pus problema că noi, ortodocşii, avem cultul morţilor.

Acuma, ce facem cu morţii?

Noi avem cultul morţilor, avem Proscomidie, unde īi pomenim cu mare evlavie, mult timp, īi punem īn Potir, īn sīngele lui Hristos: "…şi iartă, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici"; va să zică tot Hristos īi iartă prin Liturghiile pe care le facem, asta poate salva morţii.

Păcatele nu le poate ierta decīt Hristos; El este singurul care poate să ierte păcatele.

Ei au creat purgatoriul să dea un răspuns la īntrebarea ce facem cu morţii şi, īntr-o formă raţională, ard acolo cīt ard pentru păcatele pe care le-au făcut şi automat se mīntuie; ei, nu-i aşa!

Apoi mi-a schimbat Sfīnta Cruce, forma Sfintei Cruci, care este motivată, Sfīnta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfīntul Duh; īşi fac crucea altfel: cu toată mīna şi de la stīnga la dreapta numai ca să fie altfel decīt a fost, ceea ce īnseamnă o ambiţie şi, din punct de vedere strategic considerat, aducīnd o noutate, mai repede īţi faci prozeliţi.

Crucea este un lucru care are o semnificatie la noi, Sfīnta Treime: toată īnălţimea, toată lăţimea şi toată adīncimea; ei nu se gīndeau la o semnificaţie, pentru că nu-i nimic fără o semnificaţie īn Biserica noastră.

Trist este că ei au īnceput de-o bucată de vreme să fie cu totul conştienţi că au dreptate şi īşi motivează dreptatea; mistifică adevărurile istorice.

Au avut şi Papi: Papa Martin la Sinodul VI Ecumenic, Ipolit, de asemenea, Patriarh la Roma - au fost mucenici, deci au motive să rămīnă īn Ortodoxie, īn Adevărul iniţial. Ortodoxia nu este un titlu, este un Adevăr!

Acest Iustin Popovici nu cruţa nimic şi nu făcea diferenţe prea mari de termeni de exprimare cīnd este vorba de Adevăr pentru că Mīntuitorul a spus: "o iotă, o cirtă dacă schimbaţi"[6], nu vă veţi putea mīntui, "mic se va chema īn Īmpărăţie"[7]; adică nu se va putea mīntui. Ceea ce īnseamnă că acest mic, care este de fapt mare, este ceea ce fac ei.

 

Este un cuvīnt īmpotriva Părintelui Iustin Popovici; că a fost nu ştiu cum…

 

arhimandrit Arsenie: A usturat Occidentul cīnd a auzit.

 

Cuvīnt şi de la noi.

 

arhimandrit Arsenie: Ăştia sunt nişte pui de pervertiţi.

 

Le e cam frică, sfinţia voastră. Se pierd scaune, profesorate.

 

arhimandrit Arsenie: Da, da; păi, nu aşa. Şi asta se poate īntīmpla; eu n-aş īndrăzni să spun să fie chiar pīnă īntr-atīta grad de laşitate. Pierde acela care nu susţine Ortodoxia exact şi să moară pentru ea.

 

S-a spus despre  aceşti ortodocşi care au atacat cato-licismul, protestantismul, pe necalcedonieni - afirmaţii făcute chiar de către teologi ortodocşi - că ar avea doar o brumă de cultură teologică.

 

arhimandrit Arsenie: Nu-i vorba de cultură, nu-i vorba de citit, este vorba de trăit creştineşte; dar acesta este cuvīntul ereticilor, apărarea lor.

 

Sunt afirmaţii făcute şi de unii ortodocşi.

 

arhimandrit Arsenie: Dar chiar ortodocşi? Treaba lor! Īi lăsăm la o parte; acesta-i răspunsul.

Şi despre Hristos au spus: "De unde ştie Acesta atīta carte?"[8], şi despre El s-a vorbit; nu contează asta. Este Dumnezeu care lucrează; spune Mīntuitorul Apostolilor: "Staţi īn Ierusalim pīnă ce veţi primi putere de sus"[9]. Şi de unde ştiau pescarii atīta carte, nu? - dacă-i vorba; e harul lui Dumnezeu care ajută. Orice trăitor este inspirat de Duhul Sfīnt să se apere Adevărul.

Iustin Popovici mi-a plăcut foarte mult dar, mai mult decīt atīt, pune problema şi ca un erou, nu ca un milog; nu face discuţie īn materie de Adevăr.

Iustin a avut foarte mare dreptate īn tot ce a făcut; şi a prezentat ca un revoluţionar creştin, n-a prezentat ca un profesor de la catedră: "treaba voastră dacă nu credeţi", el impunea; seamănă niţel cu Ioan Gură de Aur ca metodă, la măsura fiecăruia.

 

Cei care afirmă, dintre ai noştri, aceste lucruri sunt mari profesori, doctori īn Teologie.

 

arhimandrit Arsenie: Dar nu contează că-i doctor īn Teologie; la noi ierarhia este smerenia; mai mare nu-i nici īmpăratul, nici patriarhul.

 

Sfinţia voastră, care credeţi că sunt consecinţele participării unor ortodocşi īn cadrul acestor mişcări numite ecumenice?

 

arhimandrit Arsenie: Consecinţele sunt: nu mai suntem credincioşi īntrutotul lui Dumnezeu Cuvīntul - mare risc !

E acelaşi subiect. Se constată un interes īn toată treaba asta; īncearcă pe fel şi fel de lucruri ca să fim īmpreună şi vor asta cu orice chip pentru că nu au o identitate pur şi simplu duhovnicească, religioasă; trebuie să simţim care este intenţia lor intimă.

La ora asta sunt despărţiţi de Biserică pentru că Adevărul este Hristos; şi ne-a īnvăţat şi cum să facem, ne-au īnvăţat Apostolii - s-a făcut un Sinod Apostolic la anul 50 la Adormirea Maicii Domnului la Ierusalim -, sunt Sinoade Ecumenice şi Locale la care s-a stabilit Adevărul şi practica religioasă.

Ei, pīnă la urma urmei, au rămas īntr-o lume de interpretare continuă; ca să poată pătrunde, spun că noi suntem excesivi, suntem habotnici. Suntem habotnici că ne īnchinăm şi nu zicem nimic, ne vedem de treaba noastră?; cum interpretează ei bătaia clopotelor, cum interpretează ei slujbele?; slujbele astea le-a făcut Biserica dintru-īnceput, nu?; liturghia, ne jucăm cu astea?; ei nu au nici Proscomidie, o serie īntreagă de lucruri practice; sunt geloşi pe noi că suntem liniştiţi, dar ne apărăm contra adaosurilor antidogmatice.

O īmpăcare propriu-zisă nu se poate face dacă nu cedezi şi tu şi celălalt; ce să cedăm noi? O īmpăcare se poate face numai să vină īnapoi fără condiţii.

 

Şi trebuie să renunţe la toate invenţiile lor ?

 

arhimandrit Arsenie: Să vină la Ortodoxie! Ce-aţi căutat acolo? De ce ridicăm problema asta cīnd eu sunt stabil, n-am schimbat nimic?

Suntem īmpreună cu Apostolii, īi cinstim, citim Apostolul la Liturghie; va să zică, suntem cu ei.

Ce să fac ca să ne īmpăcăm? Īmpăcarea īn sine e utilă, dar numai īn Adevăr; dacă nu-i īn Adevăr, nu-i utilă. "Eu sunt Adevărul"[10] - spune Hristos; dacă nu-i Adevăr, nu-i cunoaştere. Adevărul este Hristos şi ne-a arătat cu toate amănuntele calea spre mīntuire.

 

Sfinţia voastră, ce īnseamnă că Sfintele Taine ale celor care s-au despărţit de Biserica Ortodoxă sunt simbolice?

 

arhimandrit Arsenie: Adică nu sunt īndeplinite cum trebuie, īntru totul cum trebuie şi au numai ca simbol Taina propriu-zisă; nu o īmplineşte īn esenţialitatea ei, dar recunosc ca moment că e necesar.

Bunăoară, taina nunţii: "vă declar soţ şi soţie - sărutaţi-vă"; fără o rugăciune, fără nimic; recunosc ca simbol că este necesară, dar nu īmplinesc practic cum trebuie.

Toată slujba aceasta este făcută de Sfinţii Părinţi cu angajament, cu verighete, cu cununiile pe cap - este īmpărăteasă şi īmpărat; sunt atītea rugă-ciuni de angajament, să participe, să trăiască taina aşa cum s-a făcut īn Biserică, pentru că s-a făcut cu multă semnificaţie, de ce s-a făcut aşa, de către Biserică. Ei consideră că sunt căsătoriţi īn limba lor - ca şi turcii; adică faptul că s-a făcut taina; sunt soţ şi soţie īn felul lor.

Eu, care dau foarte multă importanţă amănuntului slujbelor, la taine, vorbesc de momentul major al tainelor, sunt foarte īncrezător că se īmpli-nesc; dacă nu se īmplinesc acestea, este un fel de mascaradă, fac cum vreau eu, reduc cum vreau eu, motivīnd īn fel şi chip: dom'le, n-am avut timp; dar ei o iau aşa şi numai aşa.

Sfīnta Īmpărtăşanie care trece prin procesul de sfinţire, epicleza, lucrul acesta nu-l arată că īl fac; şi cum o prepară nu ştiu, īncīt să mă ierte bunul Dumnezeu, dar cred că nici nu-i Sfīnta Īmpărtăşanie - cu acea bulă a lor.

 

Sfinţii Părinţi, şi mai recent părintele Iustin Popovici spun că, īn afara Bisericii, tainele nu mai au un rol sfinţitor şi mīntuitor - īn afară de Biserica Ortodoxă; adică nu mai sunt taine propriu-zise.

 

arhimandrit Arsenie: Nu pot fi īn afara īnvăţăturii Bisericii Ortodoxe; dogmă se numeşte Adevăr de credinţă revelat, cuprins īn Scriptură şi īn Tradiţie, aprobat şi practicat de Biserică.

Ne pun īn situaţia să spunem: nu mai sunt taine, pentru că noi ţinem foarte mult să se īmpli-nească īntru totul slujba tainei, care a făcut-o Biserica prin Duhul Sfinţiilor Părinţi, consacrată, aşa cum se face ca bună.

 

Īn afara Bisericii, a trupului lui Hristos, mai sunt taine?

 

arhimandrit Arsenie: Nu; īn afară de Biserică, adică de harul preoţiei, nu se poate face.

 

Īn taine lucrează Hristos ?

 

arhimandrit Arsenie: Fără discuţie că lucrează Duhul Sfīnt.

 

Şi Duhul Sfīnt īn afara Bisericii mai lucrează?  Pentru că, dacă mai lucrează, īnseamnă, sau ar īnsemna, că sunt mīntuitoare, sfinţitoare.

Unii părinţi sunt mai categorici, ca Iustin Popovici şi alţii mai vechi; ei spun că īn afara Bisericii nu mai lucrează mīntuitor.

 

arhimandrit Arsenie: Nu, īn afară de Biserică nu.

Nici nu se pune problema; şi eu sunt de părerea asta.

Īntrebarea are această codiţă, pentru că se consideră Biserică şi ei, şi asta e problema.

 

E problema lor, sfinţia voastră; asta trebuie să ne lămuriţi.

 

arhimandrit Arsenie: S-a lămurit īn discuţiile ante-rioare că sunt greşeli foarte mari şi nu suntem de părere cu toate aceste lucruri, că valabilitatea tainelor sunt puse sub semnul īntrebării.

E vorba de taina propriu-zisă, asta e īntrebarea: e valabilă sau nu? Deşi nu e, se consideră şi ei Biserică, dar noi nu-i recunoaştem că sunt Biserică.

 

Deci nu mai lucrează harul ?

 

arhimandrit Arsenie: Nu lucrează, dar e foarte riscant să vorbeşti de chestiile astea; aici este vorba şi de mila lui Dumnezeu.

Răspunsul meu e mai complet: adică nu pot să văd, īn afară de ortodoxie, pe placul lui Dumnezeu ce fac alţii; şi atunci răspunde Dumnezeu.

 

Pentru că, dacă ei ştiu că există mīntuire la ei cīt de cīt, rămīn aşa.

 

arhimandrit Arsenie: Nici nu se pune problema, că ei aşa zic, nu?

 

Şi rămīn acolo.

 

arhimandrit Arsenie: Nu asta se discută. Se discută: au dreptate sau nu, se mīntuiesc, sau nu se mīntuiesc.

Las īn voia lui Dumnezeu; eu spun că e o mare greşeală să nu se īmplinească slujba, mai ales a tainelor, aşa cum face Ortodoxia; e o mare greşeală.

Discutăm de greşelile lor. Problema care se pune direct şi este o īntrebare dură: se mīntuiesc sau nu?

Dacă se mīntuiesc, ce mai discutăm despre greşeli, nu …?

Dar eu una ştiu, şi asta trebuie să răspund īn ce mă priveşte; despre aceste greşeli spune Mīntuitorul: "cine va schimba o iotă din aceste lucruri"[11] - deci sunt foarte suspecţi; remarc greşelile lor, iar despre mīntuirea lor, numai Dumnezeu să dispună; eu mă īndoiesc.

Pentru că, dacă se mīntuiesc, la ce mai discutăm greşelile lor şi rămīn aşa cum sunt ei; şi atunci ce ne mai certăm?

Dar greşelile lor trebuie să mă pună īn situaţia de a gīndi, pentru că spune Mīntuitorul: "cine va schimba unele dintre acestea prea mici mic se va chema"[12], nu se va mīntui. Şi ei au schimbat aceste lucruri, deci mă īndoiesc de mīntuirea lor.

 

Ca să respectaţi ce a spus Mīntuitorul.

 

arhimandrit Arsenie: Sigur. Acum am răspundere că sunt creştin, sunt călugăr, sunt preot; am răspundere de ce vorbesc. Ce mai discutăm greşelile dacă sunt siguri şi ei de mīntuire.

 

Şi de ce să mai vină la Ortodoxie ?

 

arhimandrit Arsenie: Ce caută? Sigur că da.

Īi roade pentru că, pe linie psihologică, nu le convine să fie altul la nivel mai īnalt; ei vor să fie liniştiţi īn greşelile lor.

Ortodoxia, prin poziţia ei, mustră puternic. Şi, dacă ne permitem să facem aceste ştergeri, aşa, din taine, din felul de a īmplini taina, īnseamnă că suntem pe o scenă de artişti - nu suntem pe un altar autentic al Bisericii.

Popovici Iustin zice că numai īn Biserică este mīntuire; numai īn Biserică, fără discuţie, dar ei consideră că şi ei sunt Biserică, ca să se īncadreze īn ce spune Iustin, nu? Dar nu asta discutăm noi. Zice că-i Biserică şi adventistul, şi toţi.

Cīnd s-a făcut această Liturghie cu epicleza ei, s-a făcut de sfinţi. Īn afară de Vasile cel Mare, a fost un Apostol care a făcut Sfīnta Liturghie; Sfīntul Vasile n-a făcut altceva, decīt pe acelaşi schelet a făcut rugăciuni pe ici pe colea; scheletul s-a respectat īntru totul şi de Ioan Gură de Aur, numai că sunt nişte rugăciuni mai lungi. Nu s-a făcut fără rost; erau nişte titani, sunt consacraţi ca nişte titani de către Cer, semne mari au făcut.

Īnvăţătura creştină a luptat cu toate fiarele duşmănoase ale Ortodoxiei, ale Adevărului; au luptat aceşti oameni cīnd s-au confirmat persoanele Sfintei Treimi şi nu putem trece peste ce-au hotărāt ei; au putere canonică.

Aşa că, la īntrebarea aceasta care este dură: se mīntuiesc?, dacă s-ar răspunde că se mīntuiesc atuncea ce mai discutăm greşelile? Īntrebarea este dură īn sensul că nu depinde de noi mīntuirea numaidecīt, īnsă noi avem obligaţia, cum spune Mīntuitorul, să respectăm pentru că cei care nu respectă "aceste mici de tot, mic se va chema"[13], adică nu se va mīntui - zice Ioan Gură de Aur; şi eu interpretez tot aşa. Iar cei care vor face lucrurile bine, aceia se vor mīntui īncă cu slavă mare.

Şi, dacă a spus Mīntuitorul lucrul acesta, eu sunt sluga cinstită a acestor spuse; ce se adaugă mai departe mă īndoiesc de mīntuire. Deci asta e, că atunci nu-i mai discuţi slăbiciunea dacă am oarecare īncredere īn mīntuirea lor.

Adevărul trebuie trăit aşa cum e şi īmplinit aşa cum īncepe şi aşa cum se termină; nu să adaug eu de la mine.

 

Sfinţia voastră, dacă nu este mīntuire īn afara Bisericii.

 

arhimandrit Arsenie: Nu există.

 

Totuşi, poate unii eterodocşi care nu au luat parte la separarea de Biserică, nu se ocupă de problemele strict de dogmă, dar sunt oameni buni, sunt oameni morali, pentru aceştia nu există mīntuire?

 

arhimandrit Arsenie: Asta ştie şi poate numai Dumnezeu.

Fără discuţie, noi ştim cum ne-a īnvăţat Hristos: singura cale de mīntuire este aceasta; şi El spune: "cine va schimba una dintre aceste mici, foarte mici mic se va chema"[14], adică nu se va mīntui.

Acum se face discuţie pe istorie, pe momente, pe habotnicie; acestea sunt păreri şi acuze. Nu poate să-şi apere poziţia decīt să spună că sunt eu habotnic, nu?

Nu este cunoscut īn Ortodoxie discuţie pe Adevăr.

 

Poate or fi şi la necreştini (necredincioşi) oameni morali, au o moralitate, nu fură  etc; pentru aceştia nu există mīntuire?

arhimandrit Arsenie: Eu trăiesc aici īnconjurat de turci, foarte mulţi turci; duc o viaţă morală, dar sunt, fără discuţie, afară de mīntuire pentru că ei nu cred īn Adevărul Creştin.

 

Hristos o să-i judece şi pe ei ?

 

arhimandrit Arsenie: Īi va judeca; nu mă bag aici.

Eu ştiu una şi bună: mă ţin de Hristos aşa cum ne-a īnvăţat El, că a iubi pe Dumnezeu īnseamnă a īmplini ceea ce a spus El să īmplineşti[15].

 

Sfinţia voastră, se vorbeşte despre succesiune apostolică la anglicani, la catolici, la monofiziţi etc. Aceştia dacă nu sunt īn Biserica Ortodoxă se poate spune că mai au succesiune ?

 

arhimandrit Arsenie: Lucrul acesta este deja discutat din momentul īn care s-a precizat care este poziţia mīntuitoare, Ortodoxia; orice abatere de aici este discutată.

Prin Botez vine această succesiune apostolică, şi ei s-au abătut de la Botez, de la trăire. Dacă s-au abătut de la Botez nu mai au succesiune apostolică normală; adică facem de capul nostru ?

Din momentul īn care īţi pierzi mīntuirea, ai pierdut succesiunea apostolică; vorbim de mīntuire, aceasta este tema.

Ei susţin că sunt Biserică, dar acest lucru este numai īn funcţie de Adevăr; dacă nu te mīntuieşti, degeaba ţi-a propovăduit apostolul Pavel şi apostolul Petru.

Deci succesiunea apostolică nu mai există pentru că este atacat chiar Hristos.

 

Preoţilor anglicani, catolici, monofiziţi etc. dacă vin la Ortodoxie li se mai face hirotonia ?

 

arhimandrit Arsenie: La anglicani se hirotonesc pīnă şi femeile !

Aceasta nu este o problemă care ne priveşte; trebuie să se facă o īntrunire sinodală, să se vadă ce formă au ei preoţia.

Acuma şi Taina Cununiei: "vă declar soţ şi soţie" adică foarte simplă; şi sunt rugăciuni de o mare importanţă, cu cununiile pe cap, cu făgăduinţă īn faţa Bisericii, pun mīinile pe Biblie, jurăminte īn faţa altarului - lucruri care la ei nu sunt.

 

Vreţi să spuneţi că, dacă vin la Ortodoxie, trebuie să se li se mai facă Taina Cununiei ?

 

arhimandrit Arsenie: Numai o hotărīre sinodală ar putea să reglementeze aceasta, la o revenire a lor, nu o īmpăcare[16]. Cīnd zici īmpăcare, īnţelegi: las şi eu laşi şi tu; noi nu avem ce să lăsăm.

 

*

 

Sfinţia voastră, credeţi că vă mīntuiţi ?

arhimandrit Arsenie: Problema are aspectul ei de duritate. Mīntuirea este īn funcţie de smerenie ca să vină harul lui Dumnezeu; şi cum aş putea eu să mă declar smerit? Sunt un om care nădăjduiesc īnsă; nădăjduiesc, dar cu condiţia aceasta: să mă smeresc. Un ortodox se īnţelege că este un om smerit.

Noi nu vorbim acuma făcīnd un fel de anchetă printre oameni din acest punct de vedere. Vorbim despre adevăr şi despre neadevăr; ortodoxia este poziţia de mīntuire. Nu vorbim despre trăirea creştină aici, ci despre adevărul creştin pe care trebuie să-l respectăm.

 

*

 

Sinoadele Ecumenice au dezbătut nişte lucruri de dogmă.

Ce s-ar fi īntīmplat dacă Arie ar fi susţinut şi ar fi biruit? Putem să spunem că Mīntuitorul e fiinţă creată? Iată importanţa Sinodului, s-a fixat dogma despre Mīntuitorul că-i Fiu născut, nu făcut; născut din Tatăl fără de īnceput.

Sinodul III Ecumenic, cu Teotokos, Născă-toarea de Dumnezeu. Dacă nu se dezbăteau acestea īn Sinod, rămīnea erezia mai departe că Maica Domnului a fost o femeie oarecare.

La Sinodul IV Ecumenic īmpotriva monofizitismului care susţinea că Mīntuitorul are o singură fire, cea dumnezeiască. Atunci de ce s-a făcut om, s-a făcut numai īn chip? Cu toată firea omenească. Deci are două firi.

La Sinodul VI Ecumenic īmpotriva monotelismul (susţinea o singură voinţă a Mīntuitorului - cea dumnezeiască); dar ce facem cu firea omenească, are şi ea puterea ei, că doar e tot de Dumnezeu creată. Deci a fost născut Om īntreg, cu firile şi cu puterile omeneşti, depăşind neputinţele omeneşti, neavīnd cădere īn păcat. Firea omenească fără păcat. Acesta este Omul, de aceea se numeşte şi Fiul Omului. Acesta-i omul creat de Dumnezeu, cu puteri divine; chip şi asemănare s-a numit. E grozav!

Dumnezeu suferă īmpreună cu noi mai departe şi, cum se spune, agonia lui Hristos īncă nu s-a terminat. Pentru că nu ne-a creat īntr-o formă rece, mecanică; ne-a creat din iubire, se topeşte, suferă pur şi simplu. Pentru că, repet, Dumnezeu poate să facă orice, dar un lucru nu poate să facă: să-şi calce cuvīntul. Face orice să ne salveze, dar iadul există; şi el există pentru că s-a īncălcat dreptatea divină. Raiul e plin de păcătoşi pocăiţi şi iadul e plin de păcătoşi nepocăiţi.

A dat Dumnezeu putere omului să ne iertăm īntre noi prin darul preoţiei. Eu, fiul lui Stanca, dezleg pe fiul lui cutare sau dezleg lumea pămīntului - creştin, bine-īnţeles. Te iert şi te dezleg, auzi! Ce dar are preoţia! Atunci cīnd preotul zice la Epicleză: "Acesta este Trupul Meu", nu zice trupul lui Hristos, el, preotul, este una cu Hristos. Īţi dai seama! Ce daruri a dat Dumnezeu dimensiunii omeneşti: putere divină. Eşti Dumnezeu pe pămīnt, după har.

 

 

Īnsemnări  pentru  Cuvīntul  II.



A se vedea Īnsemnări pentru Cuvīntul  II, īncepīnd cu pagina 53.



[1] Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: "Eu sunt Calea, şi Adevărul, şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl, fără numai prin mine.", Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 14, versetul 6.

 

[2] Sfīntul Vasile cel Mare, Canonul 1; canoanele Sfīntului Vasile cel Mare au fost primite de Sinodul VI Ecumenic, prin canonul 2.

 

[3] Spune Domnul nostru, Iisus Hristos, Ucenicilor: "Şi de-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi şi-l mustră pe dīnsul īntre tine şi īntre el singur; deci, de te va asculta, ai dobīndit pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, mai ia īmpreună cu tine īncă pe unul sau doi, ca prin gura a două sau a trei mărturii să stea tot graiul. Iar de nu-i va asculta pe ei, spune-l soborului; şi de nu va asculta nici de sobor, să-ţi fie ţie ca un păgīn şi vameş", Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 18, versetul 15,16,17.  

 

[4] Fără de răspundere, fără de ruşine, teologii modernişti numesc pe cei ce nu recunosc Hotărīrile Sinoadelor III Ecumenic, IV Ecumenic, VI Ecumenic ca fiind vechi ortodocşi, oriental ortodocşi.  

 

[5] Spune Mīntuitorul nostru, Iisus Hristos: "cīnd va veni Mīngīietorul pe care Eu voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi pentru Mine.", Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 15, versetul 26.

 

[6] Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: "amin zic vouă: pīnă ce va trece cerul şi pămīntul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, pīnă ce vor fi toate. Deci, cela ce va strica una dintru aceste porunci mai mici, şi va īnvăţa aşa pe oameni, mai mic se va chema īntru Īmpărăţia Cerurilor; iar cela ce va face şi va īnvăţa, acela mare se va chema īntru Īmpărăţia Cerurilor.", Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 5, versetul 18, 19.

 

[7] Vezi īnsemnarea 6.

 

[8] Sfīnta Evanghelie de la Matei, Capitolul 13, versetul 54, 55;

  Sfīnta Evanghelie de la Marcu, Capitolul 6, versetul 2-6;

  Sfīnta Evanghelie de la Luca, Capitolul 2, versetul 46-49;

  Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 7, versetul 14 -17.

 

[9] Spune Mīntuitorul nostru, Iisus Hristos: "Şi iată, Eu trimit făgăduinţa Tatălui meu īntru voi, iar voi şedeţi īn cetatea Ierusalimului, pīnă ce vă veţi īmbrăca cu putere de sus. Şi i-a scos pe ei afară pīnă īn Betania, şi ridicīndu-Şi mīinile sale, i-a binecuvīntat pe dīnşii. Şi a fost cīnd i-a binecuvīntat pe ei, S-a depărtat de la dīnşii, şi Se īnălţa la cer. Iar ei īnchinīndu-se Lui, s-au īntors īn Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau īn toată vremea īn Biserică, lăudīnd şi binecuvīntīnd pe Dumnezeu, Amin." Sfīnta Evanghelie de la Luca, Capitolul 24, versetul 49,50,51,52.  

 

[10] Vezi īnsemnarea 1.

[11] Vezi īnsemnarea 6.

[12] Vezi īnsemnarea 6.

[13] Vezi īnsemnarea 6.

[14] Vezi īnsemnarea 6.

[15] Spune Mīntuitorul nostru, Iisus Hristos: "De mă iubeşte cineva pe Mine, Cuvīntul meu va păzi; şi Tatăl meu īl va iubi pe el, şi la el vom veni, şi lăcaş la dīnsul vom face. Cel ce nu Mă iubeşte pe mine, cuvintele mele nu le păzeşte; şi cuvīntul care-l auziţi nu este al meu, ci al Tatălui celui ce m-a trimis pe mine.", Sfīnta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 14, versetul 23, 24.

[16] Prin cuvīntul īmpăcare s-ar putea īnţelege că Biserica ar fi greşit cu ceva.

 

SINGUR ORTODOXIA
arhimandrit Arsenie Papacioc


CUVĪNTUL I
Despre unitatea Bisericii; despre dialogurile cu cei care s-au desprins de Biserica; despre ecumenism.
Īn care se arata ca unitatea Bisericii tine de Mīntuitorul Hristos, care este Calea, Adevarul si Viata.

CUVĪNTUL II
Despre Sinoade, despre dogme, despre drumul spre mīntuire; despre schisma si despre eres; despre succesiunea apostolica.
Īn care se arata ca singurul drum mīntuitor este cel al Bisericii Ortodoxe.

CUVĪNTUL III
Despre o noua mentalitate si un nou limbaj "teologic", adica despre biserici nedepline, biserici surori si altele ca acestea.
Īn care se arata ca dragostea se bucura numai de Adevar.

CUVĪNTUL IV
Despre rugaciunile īmpreuna cu schismaticii si ereticii, care acum se numesc si "rugaciuni ecumenice"; si altele, tot "ecumenice".
Īn care se arata ca trebuie sa ne rugam īn Adevar, īn practica Adevarului, asa cum s-a predanisit de catre Biserica drept-maritoare.

CUVĪNTUL V
Despre revenirea la Ortodoxie, adica:
Rīnduiala cum se cuvine sa primim pe schismatici si pe eretici, care vin la drept maritoarea credinta.
Precum se spune īn Molitvelnicele autentice.

ULTIMUL CUVĪNT