[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 








V. "NOUA CONSTIINTA RELIGIOASA" CULTELE ORIENTALE DIN AMERICA ANILOR '70

În general se poate afirma că influenta ideilor si practicilor religioase orientale asupra unui Occident odinioară crestin a atins în decada anilor '70 proportii nemaiîntâlnite. Sub formă de culte si miscări religioase orientale (si pseudo-orientale), aceste idei au proliferat mai ales în America, tara care cu cel mult două decenii în urmă era considerată încă "provincială" (cu exceptia câtorva orase mari), datorită faptului că orizontul ei spiritual era constituit în cea mai mare parte de religiile protestantă si romano-catolică.

Cauza acestei proliferări se găseste în amara deziluzie a generatiei de după cel de-al II-lea Război Mondial, care s-a manifestat în anii 1950 prin protestele sterile si libertinismul moral al asa numitei generatii "beat", * al cărei interes pentru religiile orientale pornise dintr-o nemultumire fată de "crestinism", fiind initial o preocupare a cercurilor universitare si studentesti.

* Beat = adj. care se află în stare de epuizare, vlăguit de sentimentul fermitătii morale; care se referă la bitnici. Bitnic: (engl. americană, beatnik: beat + yiddish-nik, sufix ce denotă o persoană) persoana care se revoltă împotriva moralei sociale conventionale prin mod de comportare sau si de îmbrăcăminte si care se pasionează după moduri de expresie si filosofii exotice (WEBSTER'S New Collegiate Dictionary, ed. a 8-a (n. tr)).

A urmat apoi generatia "hippie" a anilor 1960 împreună cu muzica "rock", cu consumul de droguri halucinogene si cu dorinta de a obtine cu orice pret stări de "constiintă lărgită".

Tineretul american se avânta, fie în miscările politice protestatare (în special contra războiului din Vietnam), fie într-o practicare ferventă a cultelor religioase orientale. Este perioada când guru indieni, lama tibetani, maestri de zen japonez si multe alte feluri de "întelepti", vin în Occident spre a găsi aici multimi de tineri setosi să le soarbă învătătura si să le asigure astfel un succes si o notorietate la care swamii din deceniile anterioare nici nu visaseră să ajungă vreodată.

Acesti tineri au început astfel să călătorească până la marginile lumii în căutarea întelepciunii sau a învătătorului sau a drogului, care să le aducă "pacea" si "libertatea" atât de mult dorită.

În anii 70 generatia "hippie" este urmată de o a treia, mai linistită, mai putin înclinată spre demonstratii si miscări de stradă si mai putin zgomotoasă în comportament; dar în acelasi timp mult mai implicată în religiile orientale, a căror influentă pătrunsese deja în mentalitatea generală cu mult mai adânc decât înainte.

Pentru multi componenti ai acestei generatii, "căutările" pe plan spiritual si religios erau încheiate: ei găsiseră în doctrinele orientale o filozofie pe gustul lor, pe care acum o practicau cu seriozitate. Mai ales în America, un număr de miscări religioase orientale se aclimatizaseră deja, devenind "occidentale": există în prezent "mănăstiri" budiste compuse în întregime din convertiti americani si europeni si apar, ca noutate absolută, guru si maestri Zen proveniti din etnici occidentali.

Vom oferi în continuare câteva tablouri ale unor evenimente semnificative de la mijlocul anilor '70 privitoare la ideile si practicile dominante din mediile tinerelului american, care constituie fără îndoială "avangarda" tineretului din întreaga lume. Primele două tablouri prezintă o mai superficială implicare în religiile orientale, de felul celei caracteristice anilor '60; ultimele două în schimb sunt revelatorii pentru o transformare de substantă a mentalitătii americane în directia indicată de miscările religioase orientale.

1. Hare Krishna la San Francisco

"Pe o stradă mărginasă parcului Golden Gate din zona rezidentială Haight-Ashbury a orasului San Francisco se află un templu al Constiintei Krishna... Deasupra intrării în templu stau scrise cu litere de lemn lungi de două picioare cuvintele "Hare Krishna". Ferestrele mari ca niste vitrine din fată sunt acoperite cu pături în culorile rosu si portocaliu.

Sunetul muzicii dinăuntru si al vocilor care cântă pătrund până afară, în stradă, în interior, peretii sunt plini de tablouri în culorile cele mai vii, pardoseala este acoperită cu covoare rosii groase iar în aer pluteste fum de lămâie, semn că ritualul este în plină desfăsurare. Cei dinăuntru murmură o melodie în cuvinte sanscrite de abia auzite. Camera este aproape plină, vreo cincizeci de persoane ce sed pe jos, si par cu totii foarte tineri. Grupati în fată se află alti douăzeci, bărbati si femei, îmbrăcati în robe largi, în culorile portocaliu si galben sofran si având nasurile vopsite în alb. Multi dintre bărbati au capetele rase cu exceptia unei suvite în formă de coadă de cal, iar femeile au câte un mic semn rosu în mijlocul fruntii. Tinerii care stau pe jos sunt îmbrăcati în mod obisnuit, cu nimic deosebiti de rezidentii din Haight-Ashbury, legati cu benzi late la frunte, purtând plete, bărbi (bărbatii) si diverse combinatii de inele, brătări, clopotei si mărgele; cu totii participă cu entuziasm la ceremonie. Cei cam zece care stau mai în spate par că se află acolo pentru prima dată.

Vocile care intonau mantrele ceremoniale îsi intensifică ritmul si volumul. Două din fetele în robe galben-sofran au început să danseze în ritmul cântului. Dirijorul acestui cor a început să strige unele din cuvintele cântecului, pe care apoi întregul grup le repetă, străduindu-se să imite intonatia si ritmul liderului-dirijor. Multi dintre participanti au în mâini instrumente muzicale la care cântă. Liderul are o tobă în care bate în ritmul cântatului. Fetele care dansează cântă în acelasi timp la timbale. Un tânăr sufla într-o scoică de mare, altul cânta la tamburină. Pe pereti sunt peste o duzină de tablouri cu scene din Bhagavad-Gita.

La un moment dat cu totii au început să cânte foarte tare, atât din gură cât si la instrumente. Tobele bat fără contenire. Multi dintre discipoli au început să strige unele cuvinte cu voce tare, ridicându-si mâinile în sus în mijlocul cântării generale. Conducătorul ceremoniei a îngenuncheat în fata portretului înfătisându-l pe "maestrul spiritual" al grupului, care se afla într-o mică urnă în fata încăperii. Cântarea a culminat cu un crescendo asurzitor după care s-a curmat brusc. Celebrantii au îngenuncheat si ei cu capetele la pământ în vreme ce conducătorul a rostit o rugăciune scurtă în sanscrită. După care se strigă de cinci ori "slavă si mărire discipolilor adunati aici", cuvinte pe care toti ceilalti le repetă înainte de a se ridica. *

* Charles Glock si Robert Bellah, The New Religious Consciousness - Noua constiintă religioasă, University of California Press, Berkeley, 1976, pp. 31-32

Acesta este un ceremonial tipic al miscării "Krishna Consciousness" (constiinta Krishna) întemeiate în America în 1966 de un fost om de afaceri american pe nume A. C. Bhaktivedanta. Scopul lui a fost acela de a oferi disciplina bhakti yoga hindusă tineretului dezorientat si căutător de nou din lumea occidentala. Dacă în fazele mai timpurii (anii '50 si începutul anilor '60) interesul pentru religiile orientale se limitase mai mult la o investigare intelectuală fără mari implicări personale, în noua fază se cerea să participi la partea concretă a cultului cu toată inima. Bhakti Yoga înseamnă să te unesti total cu "zeul" pe care ti l-ai ales, adică să-l iubesti si să i te închini, si să-ti transformi întreaga viată în functie de această preocupare centrală. Prin intermediul acestor mijloace irationale de adorare (cântări, muzică, dans, gestică) mintea se "extinde" si intră în starea de "constiintă Krishna" care - dacă participă la ea un număr suficient de persoane - se presupune că reuseste să pună capăt zbuciumului si haosului contemporan si să deschidă larg portile unei epoci noi (new age) a păcii, iubirii si comuniunii.

Togele cele viu colorate ale "Krishni-lor" au devenit în scurt timp un spectacol obisnuit pe străzile din San Francisco, mai ales într-o anumită zi pe an când o imensă statuie reprezentând "zeul" lor a fost transportată prin Golden Gate Park către ocean, ceremonie la care toti au participat conform întregului ritual hindus, un spectacol tipic pentru India păgână, dar o adevărată noutate pentru America "crestină". De la San Francisco miscarea s-a răspândit în întreaga Americă si în Europa de Vest, până în 1974 aflându-se în întreaga lume 54 de temple Krishna, multe dintre ele pe lângă colegii (licee) si universităti, dat fiind că membrii cultului sunt cu totii foarte tineri.

Moartea recentă (raportată la anul 1979, n. tr. ) a fondatorului acestei miscări a ridicat unele probleme privitoare la viitorul acesteia; si într-adevăr, numărul membrilor săi a mai scăzut, desi a rămas în continuare important. Semnificatia acestei miscări este oricum foarte clară: ea constituie încă un "semn al vremilor" de care credinciosii crestini ar face bine să tină seama; căci astăzi multimi de tineri îsi caută un dumnezeu la care să se închine si cad astfel într-o idolatrie care nu pare să-i tulbure deloc.

2. Guru Maharaj-ji pe Astrodomul din Houston

Până în toamna lui 1973 un număr de guru orientali din scoala mai nouă condusă de Maharishi Mahesh Yogi cu a sa meditatie transcendentală făcuseră deja în Vest un număr imens de prozeliti, devenind - desigur, pentru1 un foarte scurt timp - regii efemeri ai spectacolelor publicitare.

Guru Maharaj-ji a fost cazul cel mai extravagant si poate mai revoltător, în vârstă de cincisprezece ani, el fusese deja proclamat "dumnezeu" iar familia lui (compusă din mamă si trei frati) era "sfânta familie"; organizatia lui, "Misiunea Luminii Divine", avea comunităti (ashram-uri) în întreaga Americă. Cei 80.000 de prozeliti ai lui, ca si cei ai lui Krishna, trebuiau să renunte la plăcerile lumesti si să mediteze în scopul de a obtine starea de constiintă "lărgită" (sau "extinsă") care să le aducă pacea desăvârsită, fericirea si "extazul" - adică o stare în care totul în jur este minunat si perfect exact asa cum este. Cu ocazia unei initieri speciale în care ei "primesc stiinta", discipolilor li se arată înăuntrul lor o lumină foarte intensă si încă trei semne pe baza cărora mai târziu pot să-si continue meditatia singuri (The New Religious Consciousnes). Pe lângă această "stiintă", discipolii acestia mai sunt uniti si în credinta că Maharaj-ji este "Stăpânul Universului", care a venit să instaureze o nouă eră (new age) de pace pentru întreaga omenire.

Timp de trei zile în noiembrie 1973 "Misiunea Luminii Divine" a închiriat Astrodomul din Houston (o bază sportivă imensă în întregime acoperită), cu scopul de a organiza acolo "evenimentul cel mai sfânt si mai semnificativ din istoria omenirii". Prozelitii din întreaga lume (cu totii foarte tineri si în marea lor majoritate adolescenti) aveau să vină acolo pentru a se închina "zeului" lor si pentru a începe convertirea Americii (prin intermediul mass-mediei pe care organizatorii avuseseră deja grijă s-o invite); toti aveau să fie uniti în această închinare, punând astfel un nou început noii epoci (new age, în engl. în orig.) a omenirii. Evenimentului i s-a ales titlul potrivit de "Mileniul 73".

Un exemplu tipic de prozelit Maharaj-ji care actionează din convingere a fost Rennie Davis, agitator politic de stânga si unul dintre "Cei 7 din Chicago" acuzat de a fi incitat la revoltă în timpul Conventiei Democratice Nationale din 1968. Vara anului 1973 si-a petrecut-o tinând conferinte de presă si discursuri pentru oricine voia să-l asculte, mesajul lui către America fiind următorul: "Guru Maharaj-ji este cel mai mare eveniment din istoria omenirii si noi habar nu avem... îmi vine să urlu pe străzi. Dacă am sti cine este, ne-am târâ în patru labe din toate colturile Americii ca să ne odihnim la picioarele lui". *

* Robert Greenfield, The Spiritual Supermarket, -Piata de idei religioase. Saturday Review Press. New York. 1975. D. 43

Căci într-adevăr asa i se si închinau prozelitii lui Guru Maharaj-ji: prosternându-se cu fruntea până la pământ si rostind o expresie sanscrită de adorare. Aparitia lui la "Mileniul 73" a fost primită cu ovatii colosale, în timpul spectacolului el stând pe un tron înalt si având pe cap coroana de aur "a lui Krishna". Pe tabelele de afisaj electronic ale astrodomului apărea în flasuri cuvântul "D-U-M-N-E-Z-E-U". Masele de tineri ajunse la un paroxism isteric plângeau de bucurie; numeroase grupuri dansau pe scenă iar orchestra cânta 'The Lord of the Universe" (Stăpânul Universului) - cu textul si muzica adaptate după un imn protestant. *

* ibid, pp. 80, 94

Toate acestea, să retinem, într-o Americă totusi "crestină". Evenimentul relatat depăseste deja sfera închinării la "dumnezei" păgâni. Până acum câtiva ani o asemenea adulare a unei persoane în viată ar fi fost de neînchipuit în orice tară civilizată (i. e. crestină); dar acum el este un fapt obisnuit pentru multi dintre cei care-si "caută" o religie în lumea occidentală de astăzi. Ceea ce am descris mai sus nu este decât o "vizionare " a închinării la Antihrist ce va fi la sfârsitul timpului, de închinare adică la cel care se va "înălta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu" (II Tes 2, 4).

"Mileniul 73" pare să fi atins culmea celebritătii lui Maharaj-ji, desi la eveniment nu au participat decât 15000 de persoane, cu mult mai putine decât s-a scontat. In plus, nu s-au produs nici un fel de "minuni" sau semne extraordinare care să demonstreze că "noua eră" (new age) a început. Un eveniment care a depins atât de mult de eforturile publicitare si de gustul unei anumite generatii nu putea să dureze (muzica pentru "Mileniul '73 " a constat dintr-un aranjament al melodiilor lansate de asa-numita "contra - cultură" si foarte populare în anii '60); iar recenta căsătorie (raportat la anul 1979, n. tr. ) a lui Guru Maharaj-ji cu secretara lui i-a slăbit si mai mult popularitatea de "dumnezeu".

Alte miscări "spirituale" nu mai pot fi însă considerate apanajul unor mode pasagere, ele indicând fără gres marea putere de influentă a religiilor orientale în lumea occidentală.

3. Tantra Yoga în muntii din New Mexico

Pe un platou situat la o altitudine de 2250 m înăltime în Muntii Jemez din nordul statului New Mexico s-au strâns o mie de tineri americani (cei mai multi între 20 si 25 de ani) pentru a petrece zece zile de exercitii spirituale; era perioada solstitiului de vară din iunie 1973. Se sculau la ora 4 dimineata în fiecare zi si se adunau la un loc înainte de răsăritul soarelui (înfăsurati în pături căci diminetile erau înghetate) pentru a sedea în siruri, direct pe sol, în fata unei estrade în aer liber. Ei îsi încep ziua rostind o mantra în limbaj Punjabi (varietate de sanscrită) pentru a "se încălzi" în vederea exercitiilor ce urmează.

Mai întâi era vorba de mai multe ore de yoga kundalini, adică niste exercitii fizice extrem de obositoare, de cântări si meditatie, cu scopul de a atinge un control constient al proceselor fizice si mentale din propriul corp, care astfel să devină pregătit pentru "o revelatie interioară a lui Dumnezeu".

Apoi are loc ceremonia înăltării celor două drapele: al celui american si al celui care reprezintă "natiunea Vărsătorului" - această "natiune" fiind de fapt poporul "Epocii Vărsătorului" sau al "mileniului" pentru care se pregăteste acest cult; în timpul înăltării acestor steaguri se cântă "God Bless America" (Doamne, binecuvântează America) si se rosteste o rugăciune pentru poporul american. Se serveste apoi un mic dejun vegetarian (care este comun aproape tuturor noilor culte) si încep conferintele pe teme spirituale si practice; după care cu totii se pregătesc pentru o lungă sedintă de tantra yoga.

Până acum (1979) tantra yoga nu s-a practicat de loc în Vest, iar de auzit s-au auzit foarte putine lucruri despre ea. Specialistii sunt cu totii de acord că practicarea ei este extrem de periculoasă, ea având întotdeauna loc între bărbati si femei, obtinându-se astfel potentiale de energie psihică foarte puternice care necesită control si supraveghere strictă. Se mai afirmă că există un singur maestru de tantra yoga în viată pe pământ la un moment dat; iar exercitiile "Solstitiului" din New Mexico au fost conduse de "Marele Tantric" al zilelor noastre, Yogi Bhajan.

Toti, îmbrăcati cu costume identice albe, stau asezati pe jos, în siruri drepte, bărbati fată în fată cu femei, strânsi umăr la umăr în lungul sirurilor si aflându-se cu spatele la sirul de alături. Cam zece astfel de siruri duble se întind pe o lungime de peste 20 m dinspre estrade; iar supraveghetorii au în permanentă grija ca sirurile să fie perfect drepte pentru a se asigura perfectul "flux" al "câmpului magnetic".

Începe intonarea mantrelor, cu o invocare specială a duhului acelui guru care este "protectorul special" al lui Yogi Bhajan. Yogi Bhajan în persoană, care este el însusi un bărbat foarte impresionant la vedere (foarte înalt (l, 95m) îmbrăcat complet în alb, cu barbă neagră si purtând turban) apare pe scenă si începe să prezinte "visul" său despre "o natiune nouă, puternică si creatoare" în America, care se poate făuri cu ajutorul exercitiilor spirituale de astăzi; adică cu ajutorul exercitiilor tantra, cheia acestei pregătiri pentru noua natiune, care îi poate ajuta pe oameni să treacă de la nivelul de "constiintă individuală" la cel de "constiintă de grup" si în final la un nivel de "constiintă lărgită universală".

Si exercitiile încep. Ele sunt extrem de dificile, cerând efort fizic foarte mare care provoacă dureri precum si stări foarte puternice de teamă, furie, iubire etc. Toată lumea trebuie să facă exact acelasi lucru în exact acelasi moment; trebuie rămas un timp îndelungat nemiscat în aceeasi postură dificilă; exercitii si mantre complicate trebuie executate în perfectă coordonare cu partenera (partenerul) si cu toti ceilalti de pe acelasi sir; un singur exercitiu poate să dureze între 31 si 61 de minute, în această activitate intensă de grup constiinta individuală într-adevăr dispare si apar efecte deloc surprinzătoare: epuizare fizică si uneori paralizie temporară, sau epuizare emotională si euforie. Mai mult, dat fiind că în cadrul "Solstitiului" comunicarea cu celălalt este interzisă, cei prezenti nu au nici o posibilitate de a evalua rational experienta prin care trec împreună; scopul fiind acela de a efectua o schimbare radicală în chiar interiorul fiintei.

După orele de după amiază petrecute în studiul artelor martiale (de autoapărare), al medicinii practice si al modului în care se organizează un ashram, se mai serveste o dală masa (tot vegetariană) si se trece la o seară de "cântece spirituale"; este vorba de mantre sanscrite aranjate pe muzica "rock" la modă sau pe muzica folk; se obtine astfel atmosfera unui "festival rock" de "adorare entuziastă" sau "rugăciune veselă" prin care Yogi Bhajan se străduieste să facă din această religie o religie "tipic americană". *

* The New Religious Consciouness, pp 8-l8.

Religia descrisă mai sus este o adaptare modernă a religiei Sikh ** din India de nord, combinată cu o serie de practici yoga.

** Populatia Sikh din India se caracterizează prin această mentalitate practică, ea constituind mai ales clasa negustorilor.

Supranumită "Organizatia celor 3H" (Healthy-Happy-Holy Organization - Organizatia Sănătate-Fericire-Sfintenie), ea a fost fondată în 1969 la Los Angeles de Yogi Bhajan care venise initial în America pentru a preda într-o universitate si doar din întâmplare a devenit lider religios; sau mai curând printr-un concurs de împrejurări: a remarcat interesul pe care cursurile sale de yoga îl stârniseră tinerilor "hippie" din California de Sud. Combinând setea de "spiritualitate" a acestora cu propriile sale cunostinte despre religiile indiene, el a pus bazele unei religii "americane" care diferă de cele mai multe din religiile indiene prin accentul pe care îl pune pe aspectul practic al vietii în această lume. Tuturor membrilor acestei religii li se cere să aibă o viată de familie stabilă, un loc de muncă serios (nu o sinecură) si o implicare în viata socială.

De la înfiintarea ei în 1969, "3HO" (Org. celor 3 H) s-a extins la peste 100 de ashram-uri (comunităti ce servesc ca locuri de întruniri pentru nerezidenti) în orase americane si de asemenea în Europa si Japonia. Desi la suprafată ea este foarte distinctă de noile culte orientale (membrii plini trec ulterior în mod formal la religia Sikh prin aceea că arborează turbanul si îmbrăcămintea albă), "3HO"se identifică totusi cu ele prin aceea că scopul declarat (prin care îi si câstigă pe tinerii "hippie") este acela de a atinge starea de constiintă "lărgită" sau "universală", sau "transcendentală", văzându-se pe sine ca "avangarda" ce va schimba fata lumii în sensul grăbirii noii epoci (new age) milenariste (al cărei simbol astrologie este considerat de cele mai multe grupuri a fi "Epoca Vărsătorului").

Pe lângă cultele hinduiste care promovează în mod evident o mentalitate bazată pe autosugestionarea sistematică că lumea e minunată asa cum e ea, "Organizatia celor 3 H" este si ea un "semn al vremilor", prin faptul că militează pentru o Americă "sănătoasă, fericită si sfântă" din care însă Hristos lipseste cu desăvârsire. Nu mai există nici o îndoială că, atunci când auzim pe câte un american "fericit" vorbind. cu convingere si seninătate despre Dumnezeu si îndatoririle lui religioase fără nici cea mai vagă referire la Hristos, epoca "post-crestină" nu mai este o exagerare sau o figură de stil, ci o realitate de netăgăduit.

4. Meditatie Zen în nordul Californiei

În muntii împăduriti din nordul Californiei, la poalele muntelui Shasta - munte "sfânt" al vechilor triburi de amerindieni, devenit apoi centru al unor activităti si asezări oculte ce se află acum din nou în plin avânt - functionează din 1970 o "mănăstire" Zen budistă, în orasele mai mari de pe Coasta de Vest pe care se află stabilite comunităti de japonezi existaseră temple Zen si înainte de 1970, după cum existaseră si încercări de a înfiinta "mănăstiri" Zen în California; Dar "Mănăstirea Shasta" (căci despre ea este vorba) este primul succes în materie de mănăstiri în care se practică zen-ul american, (în zen budism "mânăstire" înseamnă scoala în care se pregătesc "preoti" zen, atât bărbati, cât si femei).

La "mănăstirea" Shasta domneste o atmosferă de ordine si profesionalism. Vizitatorilor li se permite accesul doar între anumite ore si doar însotiti de un ghid, nu si stabilirea de contacte personale cu cei dinăuntru. "Călugării" de la Shasta poartă traditionala îmbrăcăminte neagră si au capetele rase; ei au în permanentă lucruri clare de făcut, pe care le execută cu o vizibilă seriozitate si simt al datoriei.

Programul de la Shasta este foarte strict si durează cinci ani sau mai mult. Absolventii devin "preoti" sau profesori de Zen si obtin certificate pe baza cărora pot organiza si conduce ceremonii budiste. Ca la orice scoală si la Shasta se plătesc taxe ce includ cazare si masă (175 de dolari pe lună, care se plătesc în avans - la începutul fiecărei luni - deci o metodă clară de a descuraja candidatii neseriosi, căci suma nu se mai rambursează celor care se răzgândesc).

Programul în sine este unul de completă asceză si austeritate, nu unul obisnuit studentesc. Există reguli de îmbrăcăminte si comportament, hrana este complet vegetariană si se consumă în tăcere în cadrul meselor comune, nu se admit vizitatori si nici conversatii ce ar putea primi calificativul de "desarte"; centrul de greutate îl constituie sala de meditatie unde cursantii dorm si mănâncă, pe lângă faptul că meditează. De asemenea, sunt interzise practicile religioase care nu sunt Zen. Viata la Shasta este foarte intensă si riguroasă si orice eveniment al zilei (inclusiv spălatul si mersul la toaletă) este însotit de o rugăciune budistă specifică, care este rostită mental.

Desi "mănăstirea" apartine unei secte Soto Zen "reformate", pentru a sublinia independenta ei fată de Japonia si adaptarea ei la conditiile de viată americană, ceremoniile si ritualurile ei sunt în traditia Zen-ului japonez. Există ceremonii legate de convertirea la budism, ritualuri ale echinoctiului ce serbează "transformarea lăuntrică a persoanei", ceremonialul "hrănirii stafiilor flămânde" (adică comemorarea mortilor), ceremonia "Zilei Fondatorului" care exprimă recunostinta fată de cei care au mentinut vie traditia Zen până la actualul maestru, festivalul iluminării lui Buda, si altele. Semnul de cinstire este acela al plecăciunilor în fata icoanei lui Buda, dar accentul principal cade pe ideea că fiecare om poartă în sine "natura lui Buda". *

* deci nu este vorba de o notiune personală de "chip", ci de cea impersonală de substantă, "natura" (n. tr)

Actualmente maestrul de Zen de la Shasta este o femeie occidentală, practica budistă permitând acest lucru; este vorba de englezoaica Jiyu Kennet, născută în 1924 din părinti budisti, si care si-a primit educatia în Extremul Orient (în mai multe traditii budiste) si a fost "hirotonită" la o "mănăstire" Soto Zen din Japonia. Ea a sosit în America în 1969 si a organizat în chiar anul. următor comunitatea budistă Shasta cu câtiva tineri adepti. De atunci comunitatea s-a dezvoltat rapid, atrăgând mai ales tineri si tinere între 20 si 25 de ani.

Cauza acestui succes - în afara atractiei explicabile pe care o exercită Zen-ul asupra unei generatii scârbite de rationalism si de o educatie care rămâne de ordin exterior, neafectând interiorul persoanei - pare să constea în mistica unei "transmiteri autentice" a experientei si traditiei Zen, pe care o întruchipează "stareta", prin educatia si certificările ei japoneze. De asemenea, calitătile ei personale de străină (de britanică în teritoriu american), de persoană care s-a născut în religia budistă si în acelasi timp de om occidental cunoscător al mentalitătii contemporane (posedând evident mult admiratul simt practic "american") par să asigure acestei maestre de zen o influentă de nezdruncinat în rândurile tinerei generatii de americani care se converteste la budism.

Scopul cursurilor Zen de la Shasta este acela de a umple întreaga viată a acelora care le frecventează de un "Zen pur". Meditatiile zilnice (care pot să ajungă de la opt până la zece ore pe zi) sunt expresia unei intense vieti religioase care în mod ideal trebuie să conducă la o stare "durabilă de, pace si armonie a trupului si a mintii"; publicatiile de la Shasta - un jurnal bilunar si mai multe cărti scrise de "staretă" - avertizează chiar împotriva falsei spiritualităti si a sarlatanismului. Comunitatea se opune adoptării obiceiurilor nationale Japoneze (privite în opozitie cu cele budiste); semnalează pericolele trecerii de la un guru la altul, cât si al idolatrizării maestrului de Zen; interzice astrologia, ghicirea viitorului (chiar si cartea IChing), călătoriile astrale si orice alt fel de activităti psihice si ocultiste; priveste cu dispret abordările teoretice si intelectualiste ale doctrinei Zen (ca alternativă la cele experimentaliste) si pune accentul pe munca riguroasă si sustinuta, de luptă contra iluziilor si închipuirilor mintii, si pe "viata spirituală". Stilul dezbaterilor "spirituale" la care participă "preotii" Zen, asa cum se desprind ele din paginile Jurnalului care se publică la Shasta, seamănă izbitor, prin aerul de competentă si prin realismul lor cu tonul discutiilor între tineri convertiti la Ortodoxie sau între monahi ortodocsi care dezbat cu convingere diferite aspecte ale vietii duhovnicesti.

Tinerii crestini ortodocsi ar putea afirma cu îndreptătire astfel: "Dacă nu m-ar fi păzit harul lui Dumnezeu, eu însumi m-as putea afla acum acolo"; atât de autentică si de convingătoare pare viziunea spirituală a acestei "mănăstiri", care oferă tânărului însetat de religie de astăzi, tot ceea ce crede că-si poate dori, în afară de un singur lucru: viata vesnică si fericită pe care numai singur Hristos Adevăratul Dumnezeu poate să o dea.

Comunitatea budistă Shasta învată că budismul nu este o "disciplină distantă si rece", ci una plină de "iubire si compasiune". Contrar celor cunoscute în general despre budism, "stareta" sustine că esenta credintei budiste nu este topirea finală în "nimicul nirvanic" ci un "dumnezeu" viu (esentă identificată de ea cu credinta ezoterică budistă): "Secretul învătăturii Zen... este să cunosti cu certitudine si în mod personal că Buda cel cosmic există. Adevăratul maestru (sau adevărata maestră) este cel (cea) care nu ezită nici o clipă în această convingere că Buda cel cosmic există, si în iubirea totală pentru el. Eu m-am simtit coplesită de bucurie când în sfârsit am fost convinsă că el există; iubirea si recunostinta mea nu au cunoscut margini. De asemenea, iubirea pe care am simtit-o venind dinspre el a fost nemăsurată. Asa doresc s-o simtă fiecare". *

* The Journal of Shasta Abbey, Jan-Feb., 1978, p. 8

Există în prezent în jur de 70 de cursanti (ce urmeazăsă devină "preoti", la Shasta si în "filiale"), mai ales în California. Comunitatea este acum într-o situatie de expansiune rapidă, atât ca sediu cât si în ceea ce priveste "misiunea" sa în rândurile poporului american; există o miscare crescândă de budisti laici care fac din Shasta un centru de pelerinaj unde au loc numeroase întâlniri si conferinte la care sunt invitati psihologi psihiatri si alte persoane interesate, în tabere de durate diferite. Tinând cont de activitătile publicistice si cele misionare si de "counselling" din orasele californiene, precum mai ales de proiectata scoală si cămin de bătrâni, "mănăstirea" Shasta înregistrează într-adevăr progrese remarcabile în atingerea scopului său de a "dezvolta budismul zen în Occident".

Fată de Crestinism, "stareta" si discipolii săi au o atitudine condescendenta; ei sustin că respectă Filocalia si celelalte scrieri spirituale ortodoxe, afirmând că Ortodoxia le este cea mai apropiată dintre doctrinele "crestine", dar se consideră pe ei însisi a se situa "dincolo de astfel de teologii, dispute doctrinare si '-isme'" pe care le exclud din preocupările "Adevăratei Religii" *

* Journal, Jan. -Feb, 1978, p. 54

Zen-ul nici nu are de altfel vreo fundamentare teologică, el bazându-se în întregime pe "experientă" si căzând astfel în "eroarea pragmatică" care deja s-a discutat în această carte la capitolul despre hinduism: "dacă merge, înseamnă neapărat că este si bun". Zen-ul, lipsit de teologie cum este, nu e mai capabil decât hinduismul să distingă între experientele spirituale bune si cele rele; el nu poate afirma decât ceea ce pare bun din perspectiva "simtirii" unei "păci" si "armonii" apreciate pe baza puterilor naturale ale mintii si nu pe baza unei revelatii; în acest fel, respingând orice altceva ca fiind iluzoriu (în afară de certitudinea propriei minti), atractia Zen-ului constă în aceea că hrăneste si stimulează un foarte subtil sentiment de mândrie, atât de răspândit în zilele noastre, si anume mândria că omul se poate mântui prin eforturile personale, fără să aibă nevoie de vreun Mântuitor.

Dintre toate curentele religioase orientale de astăzi, Zen-ul oferă poate cel mai înalt grad de complexitate intelectuală si sobrietate spirituală. Cu învătătura sa despre "compasiune" si despre un "Buda cosmic" iubitor, el reprezintă probabil idealul cel mai înalt de spiritualitate fără Hristos. Si tocmai în aceasta constă tragedia sa, că Hristos lipseste din el, si deci mântuirea. Gradul înalt de intelectualism si asa-zisa trezvie spirituală sunt tocmai elementele (foarte eficace) care îl împiedică pe acest tip de budist să-si caute scăparea la Hristos.

Cu toată compasiunea si asceza sa tăcută, acest soi de Zen este poate rămăsita cea mai tristă a vremurilor "post-crestine" pe care le trăim. Spiritualitatea "necrestină" încetează deci de a mai fi o formă de import în Occident; ea a devenit deja o religie a etniei americane care-i afectează mentalitatea până la rădăcină. Si este cazul să tinem minte că religia viitorului nu va fi o simplă sectă sau un cult printre multe altele, ci o orientare religioasă puternică si profundă, care va fi absolut convingătoare pentru mintea si inima omului modern.

5. "Noua spiritualitate" fată în fată cu Crestinismul

Prezenta cultelor orientale în Vest s-ar putea exemplifica la nesfârsit; în fiecare an apar culte noi, sau variante noi ale altora vechi. Fapt interesant, însă, este că pe lângă cultele specific religioase, se manifestă prezenta din ce în ce mai intensă, în ultimele decenii mai ales, a asa numitelor culte de constiintă (cum sunt ele numite de foarte populara revistă de stiri U. S. News and World Report, 16 Feb. 1976), culte ce se delimitează clar de orice preocupare religioasă.

Aceste grupuri de "terapie mintală" includ organizatii, precum "Erhard Seminars Training" (fondat în 1971), "Rolfing", "Silva Mind Control" (Controlul mintal Silva) si încă multe alte forme de "seminarii" (întâlniri) si "bio-răspuns" (biofeedback), care oferă cu toatele o "descătusare a tensiunilor" si o "captare a potentialelor ascunse" ale omului, exprimate într-un jargon "stiintific" de secol XX, mai mult sau mai putin plauzibil. De asemenea, se mentionează si alte miscări de "constiintă", care sunt mai putin la modă astăzi, de la "Stiinta crestină" si "Stiinta mintală", până la "Scientologie".

Toate aceste miscări sunt incompatibile cu Crestinismul. Crestinii ortodocsi nu trebuie să aibă absolut nimic de-a face cu ele.

Si iată de ce suntem atât de categorici:

1. Aceste miscări nu au nici o fundamentare în traditia si practica crestină, ci sunt pur si simplu fructul religiilor păgâne orientale sau al practicilor spiritiste moderne, mai mult sau mai putin diluate, si prezentate adesea ca fiind "lipsite de continut religios".

Nu numai că învătătura lor este gresită si în totală discordantă cu doctrina crestină despre viata duhovnicească; dar prin experientele lor religios - păgâne si prin experimentele lor psihiste ele pun în pericol sănătatea mintală a celor care le devin victime, ducând la dezastru psihic si la pierderea sufletului pentru totdeauna, stiind că fără Hristos si fără Biserică, nu este mântuire.

2. Mai precis, experientele de "tăcere spirituală" pe - care le oferă diferitele tipuri de meditatie, fie cele asa-zis lipsite de continut religios (precum meditatia transcendentală, unele forme de Yoga si Zen si cultele seculariste), fie cele cu continut religios păgân (precum Hare Krishna, "Divine Light Mission", "Organizatia celor 3H" etc. ), conduc în întregime într-o zonă spirituală "cosmică" unde partea cea mai profundă a personalitătii umane intră în contact cu fiinte spirituale reale.

Aceste fiinte, pentru omul aflat în starea de după căderea din Rai, nu sunt altceva decât demonii sau spiritele căzute, care se află în cea mai mare apropiere fată de om *. Chiar cei care practică meditatia zen-budistă, în pofida eforturilor lor de a trata cu precautie "experientele spirituale", vorbesc si ei despre întâlniri cu aceste spirite (în care se amestecă bineînteles si o anumită doză de imaginatie), pretinzând că nu se lasă în nici un fel "contaminati" de ele **.

* Vezi episcopul Ignatie Briancianinov cu expunerea lui despre învătătura ortodoxă asupra perceptiei senzoriale si mintale a spiritelor si asupra deschiderii portii simturilor omului in The Orthodox Word, no. 82, 1978

** Vezi Jiyu Kennet, How to Grow a Lotus Blossom, Shasla Abbey, 1977 - relatarea viziunilor din pragul mortii ale unei maestre de Zen

3. Partea cea mai periculoasă a acestor "initieri" constă în aceea că ele scapă controlului constient al vointei omului; astfel, odată "initiat" în aceste "culte de constiintă", este adesea cu neputintă să te mai opui participării la experiente psihice nedorite.

Rezultă că "noua constiintă religioasă" este un dusman al Crestinismului cu mult mai puternic si mai periculos decât au fost vechile erezii din trecut. Deoarece atunci când se pune accentul pe experientă în detrimentul doctrinei, atunci însăsi învătătura după care putem distinge si identifica binele de rău cade sau devine inoperantă, iar duhurile necurate au cale liberă de atac, datorită pasivitătii si "deschiderii" pe care le exaltă toate aceste noi culte; ele nu fac altceva decât să transforme persoana umană în unealtă pasivă a manifestărilor demonice.

Faptul acesta este demonstrat de numeroasele studii care s-au făcut asupra acestor "culte de constiintă". Ele dau în vileag evolutia progresivă a acestor experiente, care la început sunt "bune" sau "neutre", pentru a deveni în final ciudate, terifiante si în ultimă instantă indubitabil demonice. Chiar latura strict fizică a unor discipline psihice, precum Yoga este periculoasă, pentru că aceasta derivă din ea si predispune la atitudini si experimente psihice care sunt de fapt scopul initial si permanent al practicii Yoga.

Puterea de seductie a "noii constiinte religioase" este atât de mare încât ea se poate înstăpâni chiar si asupra acelora care afirmă cu tărie că sunt crestini. Nu este vorba aici doar despre cei care se complac în sincretismele sau combinatiile artificiale dintre crestinism si cultele orientale la care ne-am referit mai sus; ci, mai grav, este vorba si despre cei care se consideră pe ei însisi niste crestini înflăcărati. Profunda ignorare a autenticei trăiri crestine din zilele noastre creează conditiile proliferării unei false "spiritualităti" crestine, a cărei natură este strâns înrudită cu "noua constiintă religioasă".

În capitolul VII vom studia îndeaproape cel mai răspândit curent de "spiritualitate crestină" de astăzi. Din el se desprinde clar spectrul terifiant si amenintător al "noii constiinte religioase" care îsi recrutează victimele mai ales dintre rândurile crestinilor bine intentionati, chiar ortodocsi, la o scară atât de întinsă, încât este cu neputintă să nu vedem în acest fenomen un alt semn apocaliptic al vremilor, în care înselăciunea va fi atât de mare, încât ea va cuprinde aproape întreaga omenire. Asupra acestui subiect vom reveni la sfârsitul cărtii de fată.


>> CAPITOLUL URMATOR >>





Despre YOGA - de parintele Arsenie Papacioc


CRESTINISM SI YOGA ?

O carte ce contine marturii de necrezut ale unor fosti yoghini si confrunta adevarul ortodox cu yoga.

Cuvant inainte [ crestinism si yoga ]

Capitolul I

Capitolul II

Capitolul III

Capitolul IV

Extrase din ''CRESTINISM SI YOGA ?'' de Parintele Ioan Filaret


Despre "Yoga crestina"
JURNALUL CONVERTIRII - De la zeita mortii la Imparatul Vietii [ de la YOGA la ortodoxie ]


Ieromonah SERAFIM ROSE
ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI

 

Se inchina crestinii ortodocsi la acelasi Dumnezeu ca si necrestinii?

Care sunt fenomenele care asalteaza crestinismul in lumea contemporana?

Cum explica Biserica Ortodoxa fenomenele extraterestre?

Ce este "New AGE?" Cum pot crestinii ortodocsi sa se pazeasca de capcana apostaziei?

Raspunsul la aceste intrebari precum si la altele asemanatoare cu care se confrunta Crestinismul in lumea contemporana vi-l ofera cele opt capitole ale cartii de fata. Miscarile religioase de astazi sunt simptomele unei "noi constiinte religioase" care vrea sa pregateasca calea unei religii mondiale a viitorului. Fenomene precum Yoga, Zen, Tantra, Meditatia Transcendentala, Guru Maharaj-ji, Hare Krisna, OZN-urile, Miscarea Harismatica sunt prezentate in lumina Sfintilor Parinti ai Biserici Ortodoxe fara de care nu le va fi posibil crestinilor sa se mantuiasca in vremurile ce se apropie ale lui Antihrist.



Cuvant inainte
Prefata editorului la editia a patra
Prefata autorului

Introducere
1. "Dialogul cu religiile necrestine"
2. Ecumenismul "crestin" si cel necrestin
3. "Noua era a Duhului Sfant"
4. Cartea de fata

I Religiile "Monoteiste". Avem acelasi Dumnezeu ca si necrestinii?

II Puterea zeilor pagani: Asaltul hinduismului asupra crestinismului
1. Atractia Hinduismului
2. Razboiul dogmelor
3. Locuri si practici hinduiste
4. "Evanghelizarea" Vestului
5. Scopul Hinduismului - "Religia Universala"

III. "Minunea" unui fachir si rugaciunea lui Iisus

IV. Meditatia orientala invadeaza crestinismul
1. "Yoga crestina"
2. "Zen-ul crestin"
3. Meditatia transcendentala

V. "Noua constiinta religioasa". Cultele orientale din America anilor '70
1. Hare Krishna la San Francisco
2. Guru Maharaj-ji pe Astrodomul din Houston
3. Tantra Yoga in muntii din New Mexico
4. Meditatie Zen in nordul Californiei
5. "Noua Spiritualitate" fata in fata cu Crestinismul

VI. "Semne din Cer" - Perspectiva Crestin-Ortodoxa asupra OZN-urilor
1. Atmosfera science-fiction
2. Aparitii ale OZN-urilor si investigarea lor stiintifica
3. Cele sase tipuri de intalniri extraterestre
4. Explicarea fenomenelor OZN
5. Semnificatia fenomenelor OZN

VII. "Renasterea harismatica" - un semn al vremilor
1. Miscarea penticostala in secolul XX
2. Spiritul "ecumenist" al "Renasterii Harismatice"
3. "Vorbirea in limbi"
4. Mediumismul "crestin"
5. Înselaciunea diavoleasca
A. Atitudinea fata de experientele "spirituale"
B. Reactii fizice care insotesc experienta harismatica
C. "Darurile Spirituale" care insotesc experienta "harismatica"
D. Noua "revarsare" a Duhului Sfant

VIII. Concluzie - Spiritul Vremilor de pe urma
1. "Renasterea harismatica" ca semn al timpurilor
A. O "Cincizecime" fara Hristos
B. Noul Crestinism
C. "Isus vine curand"
D. Trebuie Ortodoxia sa se alature apostaziei?
E. "Copii, este ceasul de pe urma"
2. Religia Viitorului


Ce poate face rugaciunea ortodoxa :O asceza autentica ( de Parintele Cleopa )



carti ortodoxe librarie