TREPTELE URCUSULUI DUHOVNICESC SAU "ÎNĂLTAREA LA CER"
Cum se pot înălta oamenii la cer? Prin darul Duhului Sfânt, prin darul si mila
lui Dumnezeu. Omul, când este în păcat de moarte si este căldut, se află în
iad cu sufletul. Este mai jos decât toate dobitoacele câmpului, decât toate
păsările cerului, decât toată zidirea. El se află atunci cu sufletul în iad.
Dar prin pocăintă adevărată si prin darul Sfântului Duh, care dezleagă păcatele
prin mâna duhovnicului, se ridică din iad la rai, se ridică din moarte la viată
si din om păcătos, care era asemenea cu dracii, se face asemenea cu îngerii.
Si nu numai cu îngerii, ci asemenea cu Dumnezeu, pe cât este cu putintă. Căci
auzi ce spune proorocul: Eu am zis: dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preaînalt.
Dar voi ca niste oameni muriti (adică prin păcat) si ca unul din boieri (adică
ca niste draci) cădeti.
Tot păcatul se cheamă cădere, căci se zice: "A căzut cineva în păcatul
curviei, sau a căzut cineva în mândrie sau în lăcomie sau în betie sau în iubire
de argint sau în ură". De ce se cheamă păcatul cădere? Pentru că păcatele
ne trag în jos de la Dumnezeu si ne coboară de la treapta de oameni si ne fac
dobitoace. Căci a zis psalmistul: Si omul în cinste fiind, n-a priceput, alăturatu-s-a
cu dobitoacele cele fără de minte si s-a asemănat lor. Deci, din oameni ne facem
dobitoace si mai răi ca dobitoacele. Ne facem draci si chiar mai răi ca ei.
Că nici dracii nu hulesc pe Dumnezeu în fată, dar omul cu mintea sa îl huleste!
Deci iată cum ne coboară păcatul. Păcatele ne trag mereu în jos, iar darul lui
Iisus Hristos si darul Sfântului Duh mereu ne înaltă si mereu ne ridică. Căci
zice proorocul: De sapte ori de va cădea dreptul, de sapte ori se va ridica.
Sapte înseamnă număr fără de număr, înseamnă vesnicie, număr la nesfârsit. Adică,
mereu se repetă căderea si ridicarea omului. Deci, de va cădea omul în toată
viata sa, să nu se deznădăjduiască de a se ridica, ci să se înalte iarăsi prin
darul Sfântului Duh, prin pocăinta cea adevărată.
Dar înăltarea aceasta a omului din iad si din rânduiala dobitoacelor si din
rânduiala păgânilor si a celor ce nu cunosc pe Dumnezeu, cum se face? Deodată?
Nicidecum!
Asa ne învată dumnezeiestii părinti. Omul, când se ridică, se ridică pe trepte.
Nu deodată se poate face sfânt, după cum nici deodată se poate face drac, ci
se ridică pe trepte. Cei ce se străduiesc pe calea mântuirii, merg dintr-o măsură
în alta, cum a zis înainte proorocul: Merge-vor din putere în putere. Ei capătă
mai întâi în inima lor o putere din darul Sfântului Duh, o parte din tăria de
a sta în poruncile lui Hristos, o măsură din virtute si după aceea păsesc pe
alte trepte.
Dar care sunt treptele acelea, ni le arată dumnezeiestii părinti. Treptele urcusului
duhovnicesc sunt trei. Care?
Ati auzit în Scriptură la Levitic, capitolul 23, 1, 32 (în editiile vechi ale
Bibliei), unde se vorbeste de sâmbătă, de sâmbete si de sâmbetele sâmbetelor;
si iarăsi de seceris, de secerisuri si de secerisul sufle-tului rational; si
iarăsi de tăierea împrejur, de tăierea tăierii împrejur si de tăierea inimii
în duh, cum zice marele Apostol Pavel .
Acestea arată tainic în Legea Veche si în cea nouă urcusul sufletului către
Dumnezeu. Toate aceste simboluri, toate aceste Scripturi, după dumnezeiescul
Părinte Maxim Mărturisitorul, arată urcusul, sau cum se înaltă un suflet până
se face Dumnezeu după dar. Toate acestea sunt simbolizate, după Scripturi, de
ziua a sasea, a saptea si a opta. Toate trei treptele duc la îndumnezeirea după
dar. Ele sunt făptuirea morală, contemplatia naturală în duh si teologia mistică,
adică cunoasterea tainică a lui Dumnezeu .
I. Dar ce este sâmbăta sufletului rational? Sâmbăta în Legea Veche înseamnă
odihnă. Sufletul nostru, zbuciumat de păcate, de cădere, având con-stiinta pătată
de păcatele sale, când pune început bun cu darul lui Iisus Hristos si se ridică
din păcat si se înaltă putin pe treapta faptelor bune, ajunge la oarecare odihnă,
dar nu la desăvârsire. Deci, când vei auzi în Scriptură de sâmbătă, să stii
ce înseamnă aceasta. Iată ce spune dumnezeiescul Părinte Maxim: sâmbăta e nepătimirea
sufletului rational, care a lepădat prin făptuire semnele păcatului.
Să vă dau o pildă. Un om a fost betiv, a fost desfrânat, a fost ucigas, a fost
tâlhar, a fost iubitor de argint. Cine stie ce a făcut săracul în viată, că
toti suntem păcătosi. Dar el s-a spovedit la duhovnic cu toată inima, s-a curătit
si s-a hotărât să se lepede cu toată puterea de păcate. În locul betiei pune
înfrâ-narea, în locul lăcomiei de pântece, postul; în locul iubirii de argint
si zgârceniei, milostenia; în locul desfrânării, curătia; în locul somnului
mult, priveghe-rea. Si a plantat prin făptuire fapte bune în locul vechilor
păcate, pe care le săvârsise mai înainte. El acum se află pe treapta întâi a
urcusului duhovnicesc, dar de abia cu fapte bune, nu cu mintea. Căci auzi ce
spune: "Sâmbăta sufletului rational este nepătimirea sufletului rational,
care prin făptuire a lepădat de abia semnele păcatului".
N-a spus rădăcinile, ci semnele păcatului. Acest om, care se sileste să facă
fapte bune în locul celor rele si pune început bun de faptă numai cu lucrarea
dinafară, de abia a ajuns la prima odihnă a sufletului său rational. El află
o oarecare mângâiere, dar încă este chinuit de gânduri, încă păcătuieste cu
mintea, încă este în păcat cu mintea. Si lupta lui cu mintea este groaznică,
căci lupta cu patimile cele trupesti, cele cu lucrul, tine până la o vreme,
dar lupta cu mintea, pentru părăsirea păcatului cu mintea, tine până la moarte.
II. Si despre sâmbete, adică despre sâmbetele îndoite, iată ce spune dumnezeiescul
părinte Maxim: "Îndoitele sâmbete înseamnă a doua treaptă a urcu-sului
duhovnicesc. Si se tâlcuieste asa: Slobozenia sufletului rational, care îsi
retrage mintea sa din simtire, părăsind lucrarea după firea simturilor prin
contemplatia naturală în duh, adică prin cugetarea lui Dumnezeu prin zidiri,
prin ratiunile lucrurilor".
Cum se întâmplă asta? Noi păcătosii în general am părăsit păcatul cu lucrul.
Dar cu gândul încă ne luptăm, cu mintea încă păcătuim, cu mintea încă slujim
păcatului; fie desfrânării, fie vicleniei, fie urii, zavistiei, mâniei, fătărniciei,
mândriei, iubirii de slavă, dorintei de a plăcea oamenilor, nesimtirii, împietririi,
răutătii, răpirii si nu mai stiu care din patimile sufletesti.
Unele sunt care se văd, altele care nu se văd. Cele ce nu se văd sunt mai rele
si mai vătămătoare decât cele care se văd. Căci Hristos Mântuitorul, când a
venit în lume, n-a mustrat pe desfrânate, nici pe vamesi sau pe desfrânati,
pe cei care făcuseră păcate trupesti. Oare ati auzit în Evanghelie: Vai de tine,
desfrânato? Sau, vai de tine, tâlharule? Vai de tine, vamesule, că esti păcătos
si faci nedreptate? Nu! Ci a zis: Vai vouă, fătarnicilor; vai vouă, fariseilor;
vai vouă, cărturarilor nebuni si orbi. Si cine a spus acestea? Hristos, Cuvântul
lui Dumnezeu, Care pri-veste în sufletul nostru.
De milioane de ori - cum spune Solomon - ochii Lui sunt mai luminosi decât soarele.
El era Dumnezeu si poporul de jos Îl iubea, că simtea puterea dumnezeirii Lui,
că le vorbea ca Cel ce are putere, iar nu asemenea cărturarilor. Îl iubeau,
dar si El, văzând credinta sinceră a lor, îi iubea din inimă, când mergeau după
El, pe munti si pe jos, flămânzi, când a înmultit pâinile în pustie. Căci a
zis: Milă îmi este de popor, că sunt ca oile care nu au păstor, risipite.
Dar pe cei dintre marii cărturari, pe farisei si pe saduchei îi mustra, căci
vedea într-însii toate vicleniile si fătărniciile lor. La tâlhari, la vamesi
si la desfrânate, chiar de vedea păcate grele, vedea la ei si căintă si umilintă
si hotărâre de îndreptare. Iar pe cărturari si farisei, la care vedea patimi
sufletesti grele, ca: ura, zavistia, fătărnicia, pizma, viclenia si altele,
care sunt mai grele ca patimile trupesti, pururea îi mustra si le zicea: "Vai
vouă!", ca un Dumnezeu, Care cunoaste inimile.
Deci iată că sunt păcate cu gândul, care nu se văd, dar sunt mult mai grele
ca cele cu trupul.
Am ajuns deci la treapta a doua a urcusului du-hovnicesc. Iată în ce constă
această treaptă: Sâmbete înseamnă slobozenia sufletului rational, care a părăsit
chiar si lucrarea cea după fire a simturilor prin contemplatia naturală în duh.
Aceasta este treapta a doua pentru suflet.
Dar cum se urcă pe ea? Prin lupta cu mintea. Prin minte se ajunge la contemplatia
naturală în duh. Mai înainte o femeie frumoasă îl smintea, acum nu-l mai sminteste.
Când vede o fiintă frumoasă se mută cu mintea si zice: Dacă fiinta aceasta este
asa de frumoasă, dar un înger cu cât este mai frumos? Dar heruvimii? Dar serafimii?
Dar Cel ce i-a făcut pe dânsii? Îsi mută mintea sa de la frumusetea cea de aici,
la frumusetea cea din ceruri si, în loc să se smintească, se foloseste.
Mai înainte, dacă auzea o muzică de dans, aceasta îi tulbura mintea si sufletul.
Dar pe treapta a doua a urcusului duhovnicesc, nu-l mai tulbură, ci chiar îl
foloseste. Căci zice: "Dacă oamenii pot să cânte din instrumente si din
organe asa de frumos, ce trebuie să fie în ceruri? Cum cântă îngerii? Ce bu-curie
este acolo?" Căci se spune în Psaltire: Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare,
Domnul în glas de trâmbită.
Deci asa cugetă cel ce a ajuns pe treapta a doua a urcusului duhovnicesc, când
aude o cântare lumească, sau un om sau o femeie cântând, sau un oricare alt
instrument. Iar când vede soarele, cugetă asa: dacă aici soarele luminează asa,
ce trebuie să fie acolo, unde luminează Hristos, Soarele dreptătii?
Astfel, omul pe treapta a doua a urcusului duhovnicesc, prin contemplatia naturală
în duh, adică prin privirea curată la zidirea lui Dumnezeu, se suie îndată cu
mintea de la cele văzute la cele gândite si nevăzute si capătă slobozenie de
ispite, cum spune Sfântul Maxim.
El se mută cu mintea de la cele auzite aici pe pământ, la cântările cele din
cer si zice cu mintea sa: dacă oamenii acestia de tărână stiu să cânte asa,
apoi ce cântări trebuie să fie acolo în cer?
Tot asa, de va mirosi ceva frumos, se gândeste la mireasma florilor raiului
si asa se mută cu mintea si celelalte simtiri, prefăcând prin contemplatie toate
cele auzite sau văzute sau gustate sau mirosite si pipăite în cugetări duhovnicesti.
III. Iar treapta a treia a urcusului, adică a înăltării sufletului pe treapta
cea mai de sus, se numeste în Scriptură sâmbetele sâmbetelor. Cel ce a păsit
pe treapta a treia a urcusului duhovnicesc, nu mai are nevoie de trepte. Nu
mai are nevoie să vadă frumusetea cea de aici, ca să se suie cu mintea la frumusetea
cea de sus, sau să audă o cântare de aici, ca să se ducă la cântarea cea de
sus, sau să miroasă ceva frumos aici, ca să gândească la mireasma Raiului.
Cel care a ajuns, cu darul lui Iisus Hristos, pe treapta a treia a urcusului
duhovnicesc, a devenit un dumnezeu după dar. El are îndumnezeirea cea după dar
sau teologia mistică, adică are comuniune nemijlocită cu Dumnezeu, nu mai are
nevoie de treapta zidirii. În el trăieste Hristos precum grăieste Apostolul
Pavel: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieste în mine, sau cum spune în altă
parte: asadar, noi avem mintea lui Hristos. Pavel, când a zis că are mintea
lui Hristos, trăia în Hristos si Hristos trăia într-însul si deci nu mai vorbea
mintea sa, ci mintea lui Hristos.
Un asemenea om este pe treapta cea mai de sus, pe cea de a treia treaptă a urcusului
duhovnicesc, de care foarte putini crestini si foarte rar se mai învrednicesc
în zilele noastre - este fiul lui Dumnezeu după dar. Ei au ajuns ziua a opta,
cum zice Sfântul Maxim Mărturisitorul: "Ziua a opta după Scripturi, este
egală cu treapta a treia a urcusului duhovnicesc". Ea se mai numeste si
sâmbetele sâmbetelor.
Sâmbetele sâmbetelor este odihna duhovnicească a sufletului rational, care părăseste
chiar si lucrarea cea după fire a simturilor si îsi întoarce mintea sa chiar
si de la cugetările cele mai duhovnicesti din zidiri. Prin ce? Prin extazul
dragostei, care leagă mintea cu totul numai de Dumnezeu în noianul dragostei".
Acela nu mai stie nimic, decât să-L iubească pe Dumnezeu. Unul ca acela ajunge
ca Sfântul Antonie cel Mare, care zicea: "Nu mă mai tem de Dumnezeu!"
Si l-a întrebat cineva: "Dar de ce?" "Pentru că Îl iubesc!"
Simtind dragostea lui Hristos în inima lui, nu se mai temea nici de moarte,
nici de foame, nici de sete, nici de osteneală, nici de ocară, nici de batjocură.
Dar de ce? Pentru că trăia în Hristos si Hristos trăia în el si era foarte convins
că fără voia lui Dumnezeu nu i se va întâmpla nimic. Asa este omul care s-a
înăltat cu sufletul pe treapta a treia a urcusului duhovnicesc.
*
Asadar, tot omul este dator să urce pe cele trei trepte si să se schimbe la
fată. Dar cum se poate schimba la fată? Dacă ieri a fost desfrânat si s-a mărturisit,
să nu mai fie! Dacă a fost hot, să lase hotia! Dacă a fost înjurător sau betiv,
să lase betia si înjuratul sau fumatul; să lase răutătile, să le mărturisească,
să le plângă toată viata, să-si facă canonul. Si asa se schimbă omul, nu la
fata cea din afară, ci la cea dinlăuntru a sufletului.
Si atunci, asezarea omului care a fost înainte de eliberare, cu aceea care este
când intră în fericire si în treptele duhovnicesti ale desăvârsirii, nu mai
seamănă.
Ieri era ca un drac, slujind păcatului, si astăzi, dacă s-a pocăit, si-a îndreptat
viata si s-a sfintit, se face lumină si are lumină duhovnicească într-însul
si merge din putere în putere, dintr-o desăvârsire în alta, pe cele trei trepte
ale urcusului duhovnicesc, care sunt:
- Nepătimirea ratională a sufletului sau făptuirea morală, (sâmbătă);
- Slobozenia (eliberarea) duhovnicească a sufletului rational care-si retrage
mintea sa din simtire si o leagă de Dumnezeu prin contemplatia naturală în duh,
(sâmbete) si
- Odihna duhovnicească a sufletului rational, (sâmbetele sâmbetelor), care-si
retrage mintea sa chiar de la toate contemplatiile naturale în duh, de la cugetările
cele mai înalte din zidiri si o leagă cu totul de Dumnezeu în extazul iubirii.
Amin.
Parintele Cleopa
Viata Parintelui Cleopa - de Arh. Ioanichie Balan
Ne vorbeste Parintele Cleopa - vol. 1-10 Editura Episcopiei Romanului 1995-2000
DESPRE
APOCALIPSA
O ISTORIOARA ADEVARATA
VINDECAREA CELOR DOI DEMONIZATI DIN GADARA
CUVaNT CATRE MAICA IRINA, AFLATA iN SUFERINTA
CUVaNT LA iNCEPUTUL POSTULUI MARE DIN ANUL 1983
PREDICA LA CALUGARIA PARINTELUI NIFON
DESPRE PUTEREA MILOSTENIEI SI POCAINTA CEA ADEVARATA
CUVaNT LA iNCEPUTUL POSTULUI MARE, DIN ANUL 1984
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR DAMASCHIN SI VITALIE
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR MACARIE, IOANICHIE SI IACOV
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR IERONIM SI AUGUSTIN
DIN PRISOSUL INIMII GRAIESTE GURA
DIAVOLUL CARE S-A TRANSFORMAT iN iNGER DE LUMINA
CHEMAREA LUI DUMNEZEU SI ASCULTAREA OMULUI
SFATURI DUHOVNICESTI 1
MESAJE DUHOVNICESTI ALE MARILOR PARINTI
CUVaNT LA NASTEREA DOMNULUI
CUVaNT LA SOBORUL MAICII DOMNULUI
DESPRE ANUL NOU SI DESPRE CALENDAR
O MINUNE CU SFaNTA ICOANA A MaNTUITORULUI
CUVaNT DESPRE RAI
MARIA PARTEA CEA BUNA SI-A ALES
CUVaNT LA CINA CEA MARE
CUM SA PRAZNUIM DUHOVNICESTE
DUMNEZEU ESTE TOTUL iNTRU TOATE SI iNTRU NIMENI,
NIMIC
DRAGOSTEA FATA DE ZIDIREA LUI DUMNEZEU
FILOSOFIA PAIANJENULUI
DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU
iNDOIALA iN CREDINTA
DESPRE RUGACIUNE
CUVaNT LA iNMORMaNTAREA PARINTELUI AMBROZIE
DOGARU
SFATURI DUHOVNICESTI 2
PREDICA LA NASTEREA SFaNTULUI IOAN BOTEZATORUL
O ISTORIOARA CU FEMEILE CARE FAC AVORTURI
TREPTELE URCUSULUI DUHOVNICESC SAU "iNALTAREA
LA CER"
iNSEMNATATEA CELOR SAPTE LAUDE ALE BISERICII
CELE TREI TREPTE ALE MaNIEI
DESPRE CRESTEREA COPIILOR iN FRICA DE DUMNEZEU
NEASCULTAREA DE PARINTI
PEDEAPSA PENTRU COPIII CARE SE RIDICA iMPOTRIVA PARINTILOR
CELE OPT PRICINI DE NEPUTREZIRE A MORTILOR
MUTAREA MUNTELUI ADAR CU RUGACIUNEA
DARURILE MAICII DOMNULUI
CALUGARUL CARUIA I S-A ARATAT MAICA DOMNULUI
CaNTAREA AXIONULUI "AXION ESTIN"
JUDECATA! O, JUDECATA!
POTOPUL CU APA SI POTOPUL CU FOC
CE VRETI SA VA FACA VOUA OAMENII, FACETI SI VOI LOR ASEMENEA
CELE PATRU ISPITE ALE OMULUI DIN VREMEA MORTII
OMUL CA IARBA, ZILELE LUI CA FLOAREA CaMPULUI
SFATURI DUHOVNICESTI 3
SFATUL DRACILOR
DESPRE MOARTE
DESPRE
FRICA DE DUMNEZEU
DESPRE PAZA MINTII
SFANTA SPOVEDANIE
SFANTA IMPARTASANIE
SFANTA CRUCE
DESPRE DRAGOSTEA DE DUMNEZEU
DESPRE FELUL LACRIMILOR
HARUL MANTUIRII
DESPRE IUBIREA DE ARGINT
POCAINTA IMPARATULUI MANASE
CUGETAREA LA MOARTE
CELE PATRU LEGI DUPA CARE VA JUDECA HRISTOS LUMEA
JUDECATA DE APOI
DESPRE VISE SI VEDENII FALSE
DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMANESC
DIFERENTELE DINTRE BISERICA ORTODOXA SI CEA CATOLICA
INTREBARI DE CREDINTA
DESPRE APOSTOLI SI IERARHIA BISERICII
ROLUL FEMEII IN FAMILIE, SOCIETATE SI IN BISERICA
CINSTIREA MAICII DOMNULUI
PUTEREA SFINTEI CRUCI
CUM CITIM IN SFANTA SCRIPTURA
VORBIREA LUI DUMNEZEU CU NOI
ROLUL CELOR PATRUZECI DE SFINTE LITURGHII
STILUL VECHI SI NOU
PREDICA LA SCHIMBAREA LA FATA
PATIMA DOMNULUI
CINSTIREA MAICII DOMNULUI
CELE 14 REGULI PENTRU MERGEREA LA BISERICA
SA NU JUDECAM PREOTII !
LUCRAREA CONSTIINTEI
NUNTA CRESTINA
IDOLUL NOROC
INIMA DE MAMA
MINUNEA FACUTA DE DUMNEZEU CU VADUVA ANASTASIA
SINODUL AL VII-LEA ECUMENIC
PILDA SEMANATORULUI
PROOROCII MINCINOSI
DESPRE RAI
DESPRE IAD
DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE
DESPRE VRAJITORIE
TREPTELE RUGACIUNII
DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMANESC
SFATURI DUHOVNICESTI
Lumina si faptele credintei - convorbiri cu Parintele Cleopa
1. Introducere
2. Despre creatie, caderea omului, rai si iad
3. Despre credinta, nadejde, dragoste si har
4. Despre rugaciune si Sfanta Liturghie
5. Despre pacat, spovedanie, Sfanta Impartasanie
6. Despre casatorie, datoriile sotilor si copiilor
7. Despre suferinta, ispite, vrajitorie
8. Despre rugaciune, lacrimi, duhovnicie, datoriile
preotilor
9. Despre ingeri, moarte, viata viitoare si judecata
de apoi
10. Diverse cuvinte de folos, secte, ecumenism
11. Alte cuvinte de folos
12. Despre energiile necreate
13. Rolul ispitelor in mantuire
14. Despre copii si tineretul crestin
15. Prozelitismul
sectar, indemnuri si sfaturi pentru toti
Interviuri audio/video cu Parintele Cleopa
Predici ale Parintelui Cleopa la duminicile de peste an (pe alt site)
Parintele Arsenie Papacioc
 |
Ne vorbeste Parintele Arsenie - vol. 1-3
- Despre smerenie
- Sfaturi duhovnicesti
- Sfintele Taine
- Taina Iubirii
- Interviu despre calugarie
- Ortodoxie si secte
- Dialog cu tinerii despre casatorie
- Despre calugarie si casatorie
- Convorbiri duhovnicesti I (NOU)
- Convorbiri duhovnicesti II (NOU)
Interviuri audio/video cu Parintele Arsenie
