[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 



CUVÂNT CATRE MAICA IRINA, AFLATA ÎN SUFERINTA

(1979)

Ce să-i spun eu maicii Irina? Maica Irina a fost o fiintă cu frică de Dumnezeu, cu smerenie, cu dra-goste si a iubit-o Dumnezeu din tinerete. Eu stiu că ea, când a plecat la Ierusalim, săraca, s-a mărturisit la mine. Era slăbută si o durea capul. Si atunci era cam bolnavă. Si a plecat cu una Ermionia. Si aceea s-a întors în tară, dar ea era mai sănătoasă decât dânsa. Si Ermionia s-a îmbolnăvit aici si Irina s-a făcut sănă-toasă la Ierusalim.

Si a făcut săraca vreo zece ani si mai bine ascul-tare acolo si a venit în tară, tot la mănăstirea de unde a plecat, la Văratec. Si ea a mai avut o soră acolo la Văratec; cine este mai aproape ca sora de-o mamă si de-un tată? Dar vedeti? Asa a voit Dumnezeu, ca să fie iar împreună. Chiar neputinta si boala au silit-o să se apropie de sora ei, ca să fie ajutată, că nimeni nu te poate ajuta mai sincer ca sora si fratele.

Deci mai întâi este semn că pe ea o iubeste Dumnezeu, că a tinut-o în suferintă, că zice: Pe cine iubeste Dumnezeu, îl ceartă. Si bate pe tot fiul pe care-l primeste, si "Precum focul curătă rugina de pe fier, asa boala curătă păcatul de pe om", zice Sfântul Isaac Sirul.

Si Sfântul Efrem Sirul zice asa: "Dumnezeu de la omul bolnav, două lucruri cere: Să multumească lui Dumnezeu pentru boală si să se roage neîncetat". Numai atât. Nu cere post, nu priveghere, nu plecare de genunchi, nu culcarea pe jos, nu târzia mâncare, nu uscata mâncare, nu putina mâncare, nu starea de toată noaptea, nu cere de la dânsul nimic, decât aceste două lucruri. Orice bolnav care crede în Hristos si are dreapta credintă, atât trebuie să zică: "Multumescu-Ti Tie, Doamne, că-mi dai suferintă si certare. Multu-mescu-Ti Tie, Doamne, că mă iubesti si mă certi"; si "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine, păcătosul". Acestea se cer de la tot sufletul, fie bolnav, fie sănătos, dar de la bolnav numaidecât.

Că Dumnezeu stie că trupul se smereste prin boală si nu mai trebuie să-l înfrânezi cu postul, cu asprimea, cu cutare; deja trupul este smerit, mai mult decât puterea lui de suferintă. Si de aceea se cere osteneala duhului, rugăciunea. De la aceasta nu-i scutit nimeni până la ultima suflare.

De aceea Apostolul Pavel a poruncit să facem toate faptele bune după putintă, dar când a ajuns la rugăciune, a zis: Neîncetat să vă rugati. Că aceasta se cere până la ultima suflare, să fie cu mintea si cu inima la Hristos.

Deci, unde va fi Maica Irina, să-si aducă aminte de numele Domnului: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine, păcătoasa". Si când nu va tine minte nici atât, să zică "Doamne miluieste", si este tot o rugăciune. Că Dumnezeu nu caută aici lungimea cuvântului, ci dacă se zice cu toată inima si cu toată privirea mintii.

Iar în ceea ce zice Sfântul Efrem, că trebuie să multumesti lui Dumnezeu pentru boală, Sfântul Ioan Gură de Aur în acelasi duh vorbeste despre bolnavi: "Atât de plăcută este limba bolnavului, care multu-meste lui Dumnezeu în boală, în vreme de suferintă, încât nu este cu nimic mai prejos decât limba martirilor, care-L mărturiseau în chinuri, când îi răstigneau si-i băgau în căldări si-i fierbeau. Că si aceia sufereau, si acesta suferă într-o măsură".

Deci cine multumeste lui Dumnezeu în boală, este un martir de bună voie. Si de aceea să-i spui să se bucure că-i bolnavă. Da! Să nu se întristeze. Stii cine se întristează? Trupul. Că el are să sufere ceva. Dar sufletul trebuie să se bucure totdeauna. Să-si aducă aminte că zice marele Apostol Pavel: Când sunt slab, atunci sunt tare. Căci cu cât slăbeste omul nostru cel dinafară, adică trupul, cu atât se înnoieste cel dinlăuntru, din zi în zi.

Noi am avut aici un călugăr, Dumnezeu să-l odihnească, Constandie Uricaru, care stia Psaltirea pe de rost, ca si fratele meu mai mare, Gherasim. Si era bolnav de tuberculoză osoasă. I se vedeau oasele la coate, la solduri, la genunchi si stătea pe un colac de gumă în chilie. Nu putea sta pe altceva, că era tot numai o rană, si nu înceta zicând psalmi. Un alt părinte bun la inimă, Constandie Golea, îngrijea de el. Veneau diavolii si-l băteau si el zicea: "Fratilor, nu mă lăsati! Rugati-vă pentru mine, că vin diavolii cu culioane rosii pe cap si cu bastoane de foc si mă bat toată noaptea, ca să nu mai spun rugăciuni". Atât de tare îi ardea, când se ruga el! Că zice un sfânt părinte: "Rugăciunea bolnavului este cea mai puternică, că se roagă cu toată inima si cu smerenie".

Stia acatistele către Maica Domnului si toate acatistele zilelor. Si când îi spuneam: "Părinte Con-standie, te doare tare?" Zicea: "Nu mă doare! Eu am supărat pe Dumnezeu!" Si cum era să-L fi supărat el, că era de mic copil în mănăstire? Venise de la Tifesti, metocul Schitului Prodromul, din Sfântul Munte, de la marele călugăr Evghenie Dumitrescu, care a fost un sfânt acolo si care a stat 40 de ani la Prodromul.

Si tot timpul, dacă termina psalmii, auzeai: "Doamne Iisuse..., Doamne Iisuse...". Ca ceasul, cu metaniile în mână. Si dacă îl întrebai ceva, zicea: "Iertati-mă, fratilor, că am gresit lui Dumnezeu!"

Când am venit eu la mănăstire, în Sihăstria n-am găsit la nimeni pat. Toti părintii bătrâni dormeau pe scaune, altii aveau rogojini jos, altii aveau câte o piele de oaie asternută jos, altii pe podeaua goală. Altii dormeau în genunchi pe scaun. Dar cât poti să stai? Îmi aduc aminte de părintele Constandie Serban că avea un scăunel si când adormea, cădea cu tot cu scaun. "Lasă asa, să mă trezesc!" Atât era somnul lui.

Iar Gherasim, fratele meu, a făcut un sicriu foarte gros si a pus o piatră în loc de pernă. Si-i spunea unul Nectarie Pintilie: "Ei, Gherasime, câte sicrie de acelea or să putrezească până vei muri frătia ta!" Dar Gherasim răspundea: "Eu cred lui Hristos că acesta îmi va fi casa de veci!" Si asa a fost. Avea crucea de înmormântare si sicriul, si stia Psaltirea din scoartă în scoartă încă de când era la Cozancea ucenic la Părintele Paisie; acolo a început el întâi.

Eu eram cu Gherasim în chilie si el făcea 500 de metanii cu rugăciunea Doamne Iisuse. Eu mi-am făcut un pat să dorm, că eram la vaci cu ascultarea si nu puteam. Eu eram slăbut de acasă. Cel mai slab din familie. De aceea m-a lăsat Dumnezeu să mai trăiesc până acum, că eu am fost cel mai lenes si cel mai nelucrător. Gherasim făcea 500 de metanii si pe urmă stătea în picioare si zicea cinci catisme pe de rost. Si iar 500 de metanii si iar cinci catisme. Până la Utrenie făcea 1500 de metanii si 15 catisme. Apoi venea si mă scula si pe mine la Utrenie.

Mergea la Utrenie si după aceea venea si se culca în sicriul acela câteva ceasuri. Îl însemna cu Sfânta Cruce si se scula înaintea mea dimineată si mai citea celelalte cinci catisme, ca să aibă o Psaltire pe noapte si Utrenia. Si când îi era somn -, stii că era luptă, că se lupta cu vrăjmasul, că el era om voinic, nu era ca mine -, numai ce-l vedeai că-si dă palme, 40-50, zicând: "Nu dormi, calule! Uite sicriul! Ai să dormi acolo". Si pe urmă dacă vedea că tot îl năcăjeste cu somnul, avea un centiron lat si se lovea, câte o sută de centiroane, zicând: "Nu dormi, că ai să dormi acolo acusi". Cum puteau să mai trăiască acestia, asa de mari nevoitori?

Eu m-am dus la staret si i-am spus: "A înnebunit Gherasim! Toată noaptea se bate peste cap si face metanii si nu mă lasă să dorm". Dar staretul stia nevointa lui, doar Gherasim îi era ucenic: "Lasă-l, măi! ăla-i călugăr! Că în Sfântul Munte de ăstia erau, care se băteau si care plângeau toată noaptea". Si apoi îl vedeam că uneori, bătându-se asa si nedormind, îi veneau lacrimi. Si se punea în genunchi si plângea câte un ceas-două într-una. Apoi se linistea. Nu-i mai auzeai gura. Se ruga în taină cu rugăciunea mintii.

Călugări de acestia am apucat eu aici. Si nu numai el. Era unul Teodosie care s-a înecat în Iordan. Acela stia toti Sfintii Părinti. Când am venit eu aici, Teodosie stia Psaltirea pe de rost, Gherasim, Con-standie Uricaru, Vasile Mitoseru, Visarion Palade si fratele meu, Vasile, cel mai mare, cu care am stat la oi.

Ceilalti..., nu aveai cu cine vorbi în mănăstire. Atât auzeai: "Blagosloviti si iertati!" Ascultarea si "Doamne Iisuse". Si acesti călugări s-au nevoit si, cum spune Ioan Gură de Aur: "…repede au alergat, degrabă au ajuns la cer".

De câte ori aud paremia aceea care se citeste la mucenici: Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înselăciunea să însele sufletul lui, de atâtea ori îmi aduc aminte cum au murit fratii mei de tineri si alti călugări, că erau mari nevoitori. Si Sfântul Ioan Scărarul spune asa: "Dumnezeu, dacă vede pe monah sau pe frate că-i aprins tare cu dragoste către El si are o viată înaltă la început, nu-l lasă să trăiască mult - că Dumnezeu stie mai înainte viata omului -, ca să nu se schimbe".

Si poate la nevointa asta, aveau să se ridice niste ispite mari mai târziu, si aveau să-si schimbe viata. Si nevointa lui de 8-9 ani cât a fost, a fost mai mult decât o sută de ani, că auzi ce zice: Putin ostenindu-se, a plinit ani îndelungati, că plăcut era Domnului sufletul său, de aceea S-a grăbit a-l scoate.

Ai auzit? Asa se întâmplă cu acei mari nevoi-tori. Sfântul Ioan Gură de Aur zice că nu-i o fericire să trăiesti mult. Sfântul Vasile, cel mai mare nevoitor, stâlpul cel de foc, gura de foc a Duhului Sfânt, ochiul Bisericii lui Dumnezeu, după care s-au ghidat atâtea Sinoade Ecumenice, a murit la 45 de ani. Canoanele lui, care îndreaptă Biserica până astăzi, sunt cele mai drepte si cele mai austere.

Sfântul Ioan Gură de Aur a trăit 64 de ani si a murit în surghiun. Din cei trei mari ierarhi, numai Sfântul Grigorie a trăit 80 de ani. Si zice el: "Nu-i o fericire să trăim mult! Este fericire ca atunci când vom încheia viata, s-o încheiem cu Hristos. Să murim cu Hristos în mintea si în inima noastră".

Deci maica Irina să nu-si facă multe gânduri. A avut viată curată pe unde s-a dus, cu frică de Dumnezeu. Să nu se teamă acum! Domnul poate vrea s-o ia dincolo. Si dacă o vrea s-o mai lase, are o scânteie de viată într-însa, Dumnezeu i-o lungeste cât vrea. Iar dacă nu are, poti să chemi frătia ta toti doctorii din lume, că tot se duce.

Noi am fost patru frati si o soră la mănăstire, si toti au murit în mănăstire. Si mama a murit călugărită bătrână la Agapia Veche, de 94 de ani. Sora mea, rasofora Ecaterina, a venit înaintea mea la mănăstire. Eu eram încă acasă. A murit pe la 23-24 de ani, dar era venită în mănăstire la 11 ani. A terminat patru clase si a plecat la Mănăstirea Agafton.

Si de aceea spune-i maicii Irina că acesta este semn că o iubeste Dumnezeu. Ea să nu facă altă osteneală, decât să zică un "Doamne Iisuse" în mintea ei cu smerenie si cu frică de Dumnezeu. Că nu-i viata de veci aici. Când ne vom întâlni noi dincolo, acolo n-are să mai fie durere de cap, nici de sale, nici junghiuri, nici suferintă, nici nimica; numai bucurie si veselie si mângâiere în vecii vecilor.

Să vă spun ceva. Noi, ca frati firesti, tot am dori să fim împreună. Asa ne leagă dragostea asta firească. Asa au fost fratii mei. Când a murit fratele Vasile, Gherasim era în armată la Cernăuti, un frate al meu mai mic, Mihai, era la Durău cu părintele Dorotei; sora mea era la Agafton si eu am rămas din familie singur în mănăstirea asta, din câti frati eram noi pe drumurile astea. Si fratele meu a stat la oi până în Joia Mare si a început a scuipa sânge, că a răcit în pădure cu oile. El a venit jos si m-a dat pe mine în locul lui. I-am schimbat eu ascultarea.

Eu tot veneam pe de vale, după ce-a venit Pastile, să-i aduc ceva, si-l găseam vesnic în rugăciune, vesnic în rugăciune. Si cu trei zile înainte de a muri, era în ograda mănăstirii, i s-a arătat Maica Domnului. El avea mare evlavie la Maica Domnului, stia toate acatistele ei pe de rost. Părintele Ioanichie Moroi l-a văzut bolnav si a vrut să-l facă călugăr. Făcuse armata. A fost sergent. Om cuminte. Dar eram schit dependent de Mănăstirea Secu. Si ei au spus: "Nu! Să vină la Secu să-l facă călugăr", că a spus că aici se înmultesc călugării si apoi o să iesim autonomi. De ce s-au temut, de aceea n-au scăpat, că pe urmă a devenit aici mănăstire. Putea să-l facă cu un an-doi înainte, dar au spus să se ducă la Secu, si atunci staretul nostru n-a călcat porunca si nu l-a mai făcut.

Era îmbrăcat frate si era cu metania în mână si era în fata bisericii de piatră. Si acolo era oleacă de prisacă. El zicea rugăciuni si rugăciuni pe-un scaun acolo, cu fata la biserică. Si a apărut Maica Domnului. Părintii erau la masă cu tot soborul. La masă afară, într-un coridor colo la fântână. Si el numai ce a văzut că s-a coborât Maica Domnului peste nori, până deasupra bisericii, cu un cârd de îngeri cu aripi de aur în jur. El, când a văzut-o, a lăsat rugăciunea "Doamne Iisuse" si a început a striga: "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieste-mă! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieste-mă!..." Si a tot strigat, până a căzut jos. Tot se uita în sus si striga!

Călugării au auzit de la masă si au zis: "Ce strigă, măi, săracul Vasile acolo? A căzut jos!" Când au venit călugării, el le-a spus: "Părinte staret, părin-tilor, închinati-vă! Nu vedeti pe Maica Domnului deasupra bisericii? Uite, este înconjurată de nori albi si are niste copii cu aripi de aur în jurul ei". Dar staretul a zis: "Unde, Vasilică, unde?" "Uitati-vă!... Închinati-vă, că Maica Domnului blagosloveste! Mântuitorul în bratele Maicii Domnului a blagoslovit mănăstirea noastră cu amândouă mâinile, ca un arhiereu!"

Toti călugării de la masă se uitau la dânsul si în văzduh. Eu nu eram aici; eram la oi în locul lui. Si părintele staret îl întreabă: "Frate Vasile, dar ce ti-a spus?" "A spus că după trei zile vine să mă ia". Si era la ora 11.30, în ziua când a văzut pe Maica Domnului. "Vai de mine, Maica Domnului se înaltă la cer". Si călugării au început să facă metanii, dar n-o vedeau, numai cum spunea el. "S-a dus! zice. N-o mai văd".

Apoi fratele Vasile s-a dus în chilie. Avea o chilie mică în dos, unde a stat Dionisie Iorga. Se ruga. A venit staretul repede, l-a împărtăsit din nou cu Preacuratele Taine si s-a rugat. Atunci eu am auzit că a avut descoperirea asta si am venit la el. Era cu picioarele umflate de reumatism. "Fratele meu, mi-a zis el, mai am o zi si jumătate si mă duc la Domnul! A fost Maica Domnului si mi-a spus!...".

Eu credeam că a fost vreo nălucire, că si vrăjmasul îti face în vremea mortii năluciri. Toti părintii au urmărit. Exact în ceasul si minutul acela la trei zile a murit. Avea o cruce de chiparos de la unul Ghenadie din Sfântul Munte, pe care o săruta pe amândouă părtile, si a spus: "Iertati-mă, că vine ceasul meu!" Si s-a dus, sărutând acea sfântă cruce. Si atunci toti s-au încredintat că n-a fost nălucire, că si diavolul vine în vremea mortii cu năluciri, fel de fel, ca să te arunce în mândrie sau în slavă desartă.

Dar n-a fost nălucire, că staretul a zis, că dacă se va împlini ce i-a spus Maica Domnului, este de la Dumnezeu. Si drept în acelasi minut s-a dus fratele meu. Asa a murit fratele meu Vasile, mai mare si decât Gherasim cu care am venit eu la mănăstire.

Când a murit era o primăvară ploioasă, pe la sfârsitul lui mai. Si ploua, ploua toată ziua, de nu se mai usca apa în opinci. Eu eram cu oile prin pădure. Si am început a citi câte o Psaltire în fiecare zi, până la 40 de zile, ca să văd: "Oare s-a mântuit fratele Vasile?" La 40 de zile eram cu oile sterpe si am venit ud si năcăjit, ca vai de capul meu, că toată ziua m-a plouat. Am vrut să fac oleacă de foc si mi l-a stins ploaia si m-am culcat asa ud. Aveam un butuc acolo de mesteacăn si am adormit mort.

Se împliniseră sase săptămâni. A doua zi era sâmbătă, trebuia să-i facă pomenirea de sase săptămâni, că asa se face. Si eu am adormit de obosit ce eram, dar am uitat în care zi este. Si m-am făcut deodată, într-o grădină frumoasă, cu o livadă. Si iaca văd biserica Sihăstriei acolo si cimitirul cu cruci, cu toate, si în mijlocul cimitirului un tânăr foarte frumos, îmbrăcat cu un brâu în trei culori.

Zice Sfântul Ioan Scărarul să nu crezi vedeniile si visurile, că toate sunt de la diavoli. Numai care îti vestesc tie moarte si judecată, acelea sunt de la Dumnezeu. Iar dacă te duc la deznădejde, si acelea sunt de la diavoli. Să nu le crezi.

Si eu eram atent. Si parcă acela m-a întrebat: "Pe cine cauti? Pe fratele Vasile?" Când am auzit de fratele Vasile, eram bucuros. "Hai să vezi ce se petrece cu fratele Vasile!" Si m-a dus drept lângă biserica noastră, că acolo a fost mormântul lui; acum am mutat cimitirul în locul unde este acum, cu toti părintii. El a fost drept lângă geamul altarului.

Si iaca s-a deschis mormântul fratelui. Eu voiam să stiu dacă s-a mântuit, de aceea am citit 40 de Psaltiri. S-a deschis mormântul, s-a deschis sicriul. Si l-am văzut îmbrăcat cum l-au pus. Că i-au pus în cap un culion frumos de plus si pe fată i-a pus un voal alb; i se vedea fata prin voalul acela. Dar tânărul acela se uita si la mine si la el. Din sfântul altar iesea o teavă cu apă rece si curgea pe fata lui în sicriu. Si curgând apă, el se făcea tot alb, curat, frumos, mai frumos si a început a se lumina la fată, a străluci. Si apa aceea a început să spele vesmintele de pe el. Si vesmintele în loc să fie negre, se făceau albe si acelea. Si numai văd că a înviat fratele din sicriu si mi-a zis: "Măi, frate, spăla-mă-vei si mai vârtos decât zăpada mă voi albi". Aceste cuvinte mi le-a spus. Si pe urmă m-am trezit. Măi, zic, dar frumos mai era! Si când mi-am adus aminte, zic: "Măi, astăzi sunt 40 de zile!"

Si vin la staret, nu cumva să mă însel, că diavolul poate să te prăpădească cu visurile, mai tare ca cu orice. Si mă mărturisesc întâi de păcatele mele de la ultima spovedanie si i-am spus ce am visat. Când i-am spus staretului, el mi-a zis: "Ai văzut, băiete? S-au împlinit 40 de zile. I-am făcut de 40 de zile. Fratele Vasile ce nevointă mare avea! Stia atâtea acatiste pe de rost. A murit martir în ascultare. Până la ultima suflare s-a tinut de oile mănăstirii. Ai văzut de unde vine izbăvirea si izvorul? Din sfântul altar. Acea apă pe care ai văzut-o că venea pe teavă din altar si curgea pe fata si pe hainele lui, sunt liturghiile pe care le-am slujit 40 de zile. Si prin Liturghiile Bisericii si cu cât a mai făcut el fapte bune, l-a spălat Dumnezeu si l-a albit". Asa mi-a tâlcuit staretul visul.

Iată de ce spun acestea: Viata noastră este scurtă. Foarte, foarte scurtă si trecătoare. Si să stiti că de minutul cel mai de pe urmă al vietii noastre, este conditionată ori fericirea vesnică, ori munca vesnică. Pentru minutul cel mai de pe urmă al vietii, S-a coborât Fiul lui Dumnezeu din cer si S-a făcut om, S-a născut din Fecioară în pesteră si a fost asezat pe paie si a crescut între noi si a suferit pentru noi si s-a răstignit si a murit. Pentru că în acel minut, ori se pierde sufletul ori se câstigă. Ce spune? Sfârsitul omului încununează viata lui. Si: în ce te voi găsi, în aceea te voi judeca.

Deci maicii Irina să-i spui să nu aibă altă grijă, decât să multumească lui Dumnezeu că-i bolnavă si să se roage: "Doamne, de este voia Ta să mă iei, să fiu cu Tine si în veacul de acum si în cel viitor. Amin".







Parintele Cleopa


Viata Parintelui Cleopa - de Arh. Ioanichie Balan


Ne vorbeste Parintele Cleopa - vol. 1-10 Editura Episcopiei Romanului 1995-2000

DESPRE APOCALIPSA
O ISTORIOARA ADEVARATA
VINDECAREA CELOR DOI DEMONIZATI DIN GADARA

CUVaNT CATRE MAICA IRINA, AFLATA iN SUFERINTA
CUVaNT LA iNCEPUTUL POSTULUI MARE DIN ANUL 1983
PREDICA LA CALUGARIA PARINTELUI NIFON
DESPRE PUTEREA MILOSTENIEI SI POCAINTA CEA ADEVARATA
CUVaNT LA iNCEPUTUL POSTULUI MARE, DIN ANUL 1984
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR DAMASCHIN SI VITALIE
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR MACARIE, IOANICHIE SI IACOV
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR IERONIM SI AUGUSTIN

DIN PRISOSUL INIMII GRAIESTE GURA

DIAVOLUL CARE S-A TRANSFORMAT iN iNGER DE LUMINA
CHEMAREA LUI DUMNEZEU SI ASCULTAREA OMULUI
SFATURI DUHOVNICESTI 1
MESAJE DUHOVNICESTI ALE MARILOR PARINTI
CUVaNT LA NASTEREA DOMNULUI
CUVaNT LA SOBORUL MAICII DOMNULUI
DESPRE ANUL NOU SI DESPRE CALENDAR
O MINUNE CU SFaNTA ICOANA A MaNTUITORULUI
CUVaNT DESPRE RAI
MARIA PARTEA CEA BUNA SI-A ALES
CUVaNT LA CINA CEA MARE
CUM SA PRAZNUIM DUHOVNICESTE
DUMNEZEU ESTE TOTUL iNTRU TOATE SI iNTRU NIMENI, NIMIC
DRAGOSTEA FATA DE ZIDIREA LUI DUMNEZEU
FILOSOFIA PAIANJENULUI
DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU
iNDOIALA iN CREDINTA
DESPRE RUGACIUNE
CUVaNT LA iNMORMaNTAREA PARINTELUI AMBROZIE DOGARU
SFATURI DUHOVNICESTI 2
PREDICA LA NASTEREA SFaNTULUI IOAN BOTEZATORUL
O ISTORIOARA CU FEMEILE CARE FAC AVORTURI
TREPTELE URCUSULUI DUHOVNICESC SAU "iNALTAREA LA CER"
iNSEMNATATEA CELOR SAPTE LAUDE ALE BISERICII
CELE TREI TREPTE ALE MaNIEI
DESPRE CRESTEREA COPIILOR iN FRICA DE DUMNEZEU
NEASCULTAREA DE PARINTI
PEDEAPSA PENTRU COPIII CARE SE RIDICA iMPOTRIVA PARINTILOR
CELE OPT PRICINI DE NEPUTREZIRE A MORTILOR
MUTAREA MUNTELUI ADAR CU RUGACIUNEA
DARURILE MAICII DOMNULUI
CALUGARUL CARUIA I S-A ARATAT MAICA DOMNULUI
CaNTAREA AXIONULUI "AXION ESTIN"
JUDECATA! O, JUDECATA!
POTOPUL CU APA SI POTOPUL CU FOC
CE VRETI SA VA FACA VOUA OAMENII, FACETI SI VOI LOR ASEMENEA
CELE PATRU ISPITE ALE OMULUI DIN VREMEA MORTII
OMUL CA IARBA, ZILELE LUI CA FLOAREA CaMPULUI
SFATURI DUHOVNICESTI 3

SFATUL DRACILOR

DESPRE MOARTE
DESPRE FRICA DE DUMNEZEU
DESPRE PAZA MINTII
SFANTA SPOVEDANIE
SFANTA IMPARTASANIE
SFANTA CRUCE
DESPRE DRAGOSTEA DE DUMNEZEU
DESPRE FELUL LACRIMILOR
HARUL MANTUIRII
DESPRE IUBIREA DE ARGINT
POCAINTA IMPARATULUI MANASE
CUGETAREA LA MOARTE
CELE PATRU LEGI DUPA CARE VA JUDECA HRISTOS LUMEA
JUDECATA DE APOI
DESPRE VISE SI VEDENII FALSE
DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMANESC
DIFERENTELE DINTRE BISERICA ORTODOXA SI CEA CATOLICA
INTREBARI DE CREDINTA
DESPRE APOSTOLI SI IERARHIA BISERICII
ROLUL FEMEII IN FAMILIE, SOCIETATE SI IN BISERICA
CINSTIREA MAICII DOMNULUI
PUTEREA SFINTEI CRUCI
CUM CITIM IN SFANTA SCRIPTURA
VORBIREA LUI DUMNEZEU CU NOI
ROLUL CELOR PATRUZECI DE SFINTE LITURGHII
STILUL VECHI SI NOU
PREDICA LA SCHIMBAREA LA FATA
PATIMA DOMNULUI
CINSTIREA MAICII DOMNULUI
CELE 14 REGULI PENTRU MERGEREA LA BISERICA
SA NU JUDECAM PREOTII !
LUCRAREA CONSTIINTEI
NUNTA CRESTINA
IDOLUL NOROC
INIMA DE MAMA
MINUNEA FACUTA DE DUMNEZEU CU VADUVA ANASTASIA
SINODUL AL VII-LEA ECUMENIC
PILDA SEMANATORULUI
PROOROCII MINCINOSI
DESPRE RAI
DESPRE IAD
DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE
DESPRE VRAJITORIE
TREPTELE RUGACIUNII
DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMANESC

SFATURI DUHOVNICESTI



Lumina si faptele credintei - convorbiri cu Parintele Cleopa

1. Introducere
2. Despre creatie, caderea omului, rai si iad
3. Despre credinta, nadejde, dragoste si har
4. Despre rugaciune si Sfanta Liturghie
5. Despre pacat, spovedanie, Sfanta Impartasanie
6. Despre casatorie, datoriile sotilor si copiilor
7. Despre suferinta, ispite, vrajitorie
8. Despre rugaciune, lacrimi, duhovnicie, datoriile preotilor
9. Despre ingeri, moarte, viata viitoare si judecata de apoi
10. Diverse cuvinte de folos, secte, ecumenism
11. Alte cuvinte de folos
12. Despre energiile necreate
13. Rolul ispitelor in mantuire
14. Despre copii si tineretul crestin
15.
Prozelitismul sectar, indemnuri si sfaturi pentru toti

Interviuri audio/video cu Parintele Cleopa


Predici ale Parintelui Cleopa la duminicile de peste an (pe alt site)


 

Parintele Arsenie Papacioc


Ne vorbeste Parintele Arsenie - vol. 1-3

- Despre smerenie
- Sfaturi duhovnicesti
- Sfintele Taine
- Taina Iubirii
- Interviu despre calugarie
- Ortodoxie si secte
- Dialog cu tinerii despre casatorie
- Despre calugarie si casatorie

- Convorbiri duhovnicesti I
(NOU)
- Convorbiri duhovnicesti II (NOU)

 

Interviuri audio/video cu Parintele Arsenie