1) Zis-a avva Zinon, ucenicul fericitului Siluam : sa nu locuiesti in loc numit,
nici sa sezi cu un om ce are nume mare, nici sa pui temelie a-ti zidi tie chilie
candva.
2) Se spumea pentru avva Zinon, ca intai nu voia sa ia de la cineva ceva. Si pentru
aceasta cei ce aduceau se duceau scarbiti, caci nu lua. Si altii veneau la dansul
voind sa ia ca de la un batran mare si nu avea ce sa le dea lor si se duceau si
ei scarbiti... Zice batranul : ce sa fac ? Caci si cei ce aduc se scarbesc si
cei ce vor sa ia. Aceasta este mai de folos : oricine va aduce, sa iau si oricine
va cere, sa-i dau. Si asa facand, se odihnea si pe toti ii impaca.
3) S-a dus un frate egiptean in Siria la avva Zinon si prihanea gandurile sale
inaintea batranului. Iar el minunandu-se, a zis : egiptenii ascund faptele bume
care le au, iar neajunsurile care nu le au, pe acestea pururea le prihanesc. Iar
sirienii si elinii, faptele bune care nu le au, zic ca le au, iar neajunsurile
care le au, le ascund.
4) Au venit niste frati la el si l-au intrebat, zicand : ce intelegere are cuvantul
acela ce este scris in cartea lui Iov : si cerul nu este curat inaintea Lui ?
Si raspunzand batranul, a zis lor : au lasat fratii pacatele lor si cerceteaza
pentru ceruri. Insa talcuirea cuvantului aceasta este : de vreme ce numai El este
curat, pentru aceasta a zis : si cerul nu este curat.
5) Spuneau parintii pentru avva Zinon, ca sezand in Schit, a iesit noaptea din
chilia sa, spre lunca si ratacindu-se, a facut trei zile si trei nopti umbland
si ostenindu-se. Lesinand a cazut sa moara. Si iata un copil a statut inaintea
lui, avand o paine si un vas cu apa. Si ii zicea lui : scoala, mananca ! Iar el
sculandu-se, s-a rugat, socotind ca este naluca. Iar el a zis lui : bine ai facut.
Si iarasi s-a rugat a doua oara si a treia oara. Si ii zicea lui : bine ai facut.
Deci, sculandu-se batranul a luat si a mancat. Si dupa aceea a zis lui : cat ai
umblat, atat esti departe de chilia ta; ci scoala-te si vino dupa mine ! Si indata
s-a aflat la chilia lui. Deci a zis lui batranul : intra, fa-ne noua rugaciune.
Si intrand batranul acela s-a facut nevazut.
6) Altadata acelasi avva Zinon, umbland in Palestina si odihnindu-se, a sezut
aproape de o pepenarie sa manance. Si i-a zis lui gandul : ia-ti tie un castravete
si mananca ca ce este ? Iar el raspunzand, a zis gandului : hotii in munca merg.
Deci cearca-te pe tine de aici, de poti suferi munca. ( 1 ) Si sculandu-se, a
statut in arsita cinci zile. si prajindu-se pe sine, a zis : nu pot suferi munca.
Si a zis gandului : daca nu poti, nu fura si manca !
( 1 ) In alte carti
se zice : si a inceput a se bate pe sine. Apoi zice gandului : de nu poti suferi
(si celelalte).
7) Zis-a avva Zinon : cel ce voieste ca sa-i asculte degraba Dumnezeu rugaciunea,
cand se scoala, si-si intinda mainile sale catre Dumnezeu, mai inainte de toate
si mai inainte de sufletul sau, sa se roage pentru vrajmasii sai din suflet; si
prin aceasta ispravi, ori pentru ce se va ruga lui Dumnezeu, il asculta pe el.
8) Spuneau parintii ca era intr-un sat unul care postea mult, incat se chema numele
lui postitorul. Si auzind avva Zinon pentru dansul, l-a chemat pe el; iar el s-a
dus cu bucurie. Si rugandu-se ei, au sezut. Deci a inceput batranul sa lucreze
tacand, iar postitorul neafland sa vorbeasca cu dansul, a inceput sa se supere
de trandavie. si a zis batranului : roaga-te pentru mine, avvo, ca voi sa ma duc
! Zis-a lui batranul : pentru ce ? Iar el raspunzand, a zis : caci inima mea ca
arzandu-se este si nu stiu ce are. Caci cand eram in sat, pana seara posteam si
niciodata asa nu mi s-a facut. Zis-a lui batranul : in sat te hraneai din urechile
tale. Ci mergi de acum si mananca la ceasul al noualea ! Si orice faci, intru
ascuns fa. Si cum a inceput sa faca, cu necaz a asteptat ceasul al noulea, si
ziceau cei ce-l stiau pe el, ca postitorul s-a indracit si venind el, a spus batranului
toate. Iar el i-a zis lui : aceasta cale este dupa Dumnezeu.
9) Doi frati locuind deosebi, mergeau unul catre altul. Si a zis unul dintr-ansii
celuilalt : voiesc sa ma duc la avva Zinon si sa-i spun lui un gand. A zis si
celalalt : si eu aceasta voiesc. Deci s-au dus amandoi impreuna. Si luandu-i pe
fiecare deosebi si-au spus gandurile lor si unul spunandu-le a cazut inaintea
batranului, rugandu-l cu multe lacrimi ca sa se roage lui Dumnezeu pentru dansul.
Si batranul i-a zis lui : mergi, nu te slabi pe tine si nu grai de rau pe cineva
si nu te lenevi de rugaciunea ta ! Si ducandu-se fratele, s-a vindecat. Iar celalalt
spunandu-i gandul sau catre batran, a adaus moale si cu nebagare de seama : roaga-te
pentru mine ! Dar n-a cerut cu deadinsul. Iar dupa o vreme s-a intammplat de s-au
intilnit unul cu altul. Si a zis unul dintr-insii : cand am mers catre batranul,
i-ai spus lui gandul care ziceai ca voiesti sa-l spui lui ? Iar acela i-a zis
: da, i-am spus ! A intrebat acela : oare te-ai folosit dupa ce i-ai spus ? Raspuns-a
fratele : da, m-am folosit, ca pentru rugaciunile batranului m-a vindecat Dumnezeu
! Iar celalalt a zis : eu macar de i-am marturisit gandurile mele, nu am simtit
vreo usurare. Zis-a lui cel ce s-a folosit : si cum te-ai rugat batranului ? Raspuns-a
acela : i-am zis lui : roaga-te pentru mine, ca am acest gand ! Iar el a zis :
eu marturisindu-ma lui, am udat picioarele lui cu lacrimile mele, rugandu-l ca
sa se roage lui Dumnezeu pentru mine. Si prin rugaciunea lui m-a vindecat Dumnezeu.
Iar aceasta ne-a povestit noua batranul, invatandu-ne, ca se cade celui ce roaga
pe vreunul din parinti pentru ganduri cu osteneala si din toata inima sa se roage,
ca lui Dumnezeu. si atunci va dobandi. Iar cel ce se marturiseste cu nebagare
de seama, sau ispiteste, nu se foloseste, ci se si osandeste.
10) Zicea avva Zinon ca i-a povestit lui fericitul Serghie, egumenul din Pediada,
o povestire ca aceasta : odata - zice - calatorind noi cu un batran sfant, fiind
si alti frati impreuna cu noi, ne-am ratacit pe cale. Si nestiind unde mergem
ne-am aflat in semanaturi si am calcat putin din semanaturi. Iar plugarul simtind,
ca s-a intamplat de lucra acolo, a inceput a ne ocara si a zice cu manie : voi
calugari sunteti ? Voi va temeti de Dumnezeu ? De aveati frica lui Dumnezeu inaintea
ochilor, nu faceati aceasta. Deci indata ne zice noua sfantul acela batran : pentru
Domnul nimeni sa nu graiasca ! Si se ruga plugarului cu blandete, zicand : bine
zici, fiule; de am fi avut frica lui Dumnezeu aceasta nu am fi facut, ci pentru
Domnul, iarta-ne, ca am gresit ! Iar acela, inspaimantandu-se pentru nerautatea
si smerenia batranului, alergand la noi, a cazut la picioarele batranului, zicand
: iarta-ma pentru Domnul si ia-ma cu voi ! Si adauga fericitul Serghie : iata
blandetea si bunatatea sfantului ce a putut cu ajutorul lui Dumnezeu sa faca !
Si a mantuit sufletul ce era facut dupa chipul lui Dumnezeu pe care Il voieste
Dumnezeu, mai mult decat nenumarate lumi cu banii lor.
11) Odata ne-am dus la unul din parinti si l-am intrebat pe el zicand : de va
avea cineva vreun gand si se vede pe sine biruit; si de multe ori citind cele
ce au zis parintii pentru un gand ca acela, se ispiteste sa faca acelea si nicidecum
nu poate, oare ce este mai bine : a vesti vreunuia din parinti gandul, sau a se
sargui singur sa unelteasca acelea care a citit si a se indestula cu stinta sa
? Raspuns-a batranul : ca trebuie sa-l vesteasca catre cel ce poate sa-l foloseasca
si sa nu se nadajduiasca intru sine. Ca nu poate cineva sa-si ajute luisi si mai
vartos de a fi cuprins de patimi. Ca mie, tanar fiind, mi s-a intamplat una ca
aceasta. Ca aveam patima sufleteasca si ma biruiam de dansa. Si auzind pentru
avva Zinon, ca pe multi care se aflau asa i-a vindecat, am voit sa ma duc si sa-i
vestesc lui; iar satana ma oprea, zicand ca de vreme ce stii ce trebuie sa faci,
fa cum citesti si nu te mai duce si supara pe batranul.
Deci cand ma porneam sa ma duc si sa-i vorbesc lui, razboiul se usura de la mine
cu mestesugirea diavolului ca sa nu ma duc. Iar dupa ce ma plecam sa nu merg,
iarasi ma stapaneam de patima. Si aceasta a mestesugit vrajmasul asupra mea multa
vreme, nelasandu-ma sa vestesc batranului. Iar da multe ori m-am dus la batranul,
vrand sa-i spun lui gandul si nu ma lasa vrajmasul, aducand rusine in inima mea
si zicand : de vreme ce stii cum trebuie sa te vindeci, ce trebuinta este a spune
cuiva ? Caci porti grija de sine; stii cum au zis parintii. Si acestea, zice,
imi aducea pizmasul, ca sa nu arat doctorului patima si sa ma vindec. Iar batranul
ma cunostea ca am ganduri, dar nu ma vadea, asteptand ca insumi sa le vestesc
pe ele. Si ma invata pentru viata cea dreapta si ma slobozea. Iar mai pe urma
plangand, am zis intru sine : pana cand, ticaloase suflete, nu vrei sa te tamaduiesti
? Altii vin de departe la batranul si iau lecuire, iar tu nu te rusinezi, si avand
doctorul aproape, nu vrei sa te tamaduiesti ? Si aprinzandu-ma cu inima, m-am
sculat si intru sine-mi am zis, ca daca voi merge la batranul si nu voi afla pe
nimeni acolo, voi cunoaste ca este voia lui Dumnezeu a-mi marturisi gandurile
mele. Si mergand eu acolo, n-am aflat pe nimeni. Deci batranul ma invata dupa
obicei pentru mantuirea sufletului si cum ar putea cineva sa se curateasca de
cugetele cele spurcate. Iar eu iarasi rusinandu-ma si nemarturisindu-ma, vroiam
sa ma duc si sculandu-se batranul, facu rugaciune si ma petrecea mergand inaintea
mea, pana la usa cea de afara. Iar eu ma munceam cu ganduri, sa spun batranului
sau sa nu spun, si cu incetul pasind, mergeam dupa dansul; iar batranul intorcandu-se
si vazandu-ma muncindu-ma de ganduri, ma loveste in piept incetisor si imi zice
: ce ai ? Om sunt si eu. Si daca mi-a zis batranul acest cuvant, mi s-a aratat
ca mi-a deschis inima mea si am cazut la picioarele lui, rugandu-l pe el cu lacrimi
si zicand : miluieste-ma ! Iar el mi-a zis : ce ai ? Si i-am zis lui : nu stii
ce am ? Si mi-a zis : tu trebuie sa spui ce ai. Iar eu cu mare rusine de abia
mi-am marturisit patima mea. Si mi-a zis : dar de ce atata vreme te rusinezi a
spune ? Au nu sunt si eu om ? Insa voiesti sa-ti spun si eu ceea ce stiu ? Au
nu sunt acum trei ani, de cand ai aceste ganduri si venind aici nu le marturisesti
? Iar eu marturisind si cazand si rugandu-ma, am grait lui : miluieste-ma pentru
Dumnezeu si ma invata, ce sa fac ! Si mi-a zis : du-te si nu te lenevi in rugaciunea
ta si nu cleveti pe nimeni ! Iar eu mergand la chilia mea si nelenevindu-ma de
rugaciunea mea, cu darul lui Hristos si cu rugaciunea batranului, de aici inainte
n-am mai fost suparat de patima aceea. Deci trecand un an, mi-a venit un gand
ca acesta : nu cumva m-a miluit Dumnezeu pentru mila Sa, iar nu pentru batranul
? Si aceasta venindu-mi in minte, am mers catre dansul, vrand a-l ispiti si luandu-l
in laturi, i-am facut metanie, zicand : roaga-te pentru mine, parinte, pentru
gandul meu ce ti l-am marturisit oarecand ! Iar el m-a lasat zacand la picioarele
lui si tacand putin, mi-a zis : scoala-te, ai credinta catre mine ! Iar eu auzind
acestea, voiam sa ma inghita pamantul de rusine si sculandu-ma, nu puteam cauta
asupra batranului, si mirandu-ma si spaimantandu-ma, am plecat la chilia mea.
PENTRU AVVA ZAHARIA
1) Zis-a avva Macarie catre avva Zaharia : spune-mi, care este lucrul monahului
? Zis-a lui : pe mine ma intrebi, parinte ? Si a zis avva Macarie : am vestire
catre tine, fiule Zaharie, caci este cel ce ma indeamna ca sa te intreb. Zis-a
lui Zaharia : precum eu socotesc, parinte, cel ce isi face sila lui intru toate,
acesta este monah.
2) A venit odata avva Moise sa scoats apa si a aflat pe avva Zaharia rugandu-se
langa fantana, si Duhul lui Dumnezeu sezand deasupra lui.
3) Zis-a oarecand avva Moise catre fratele Zaharia : spune-mi, ce voi face ? Si
auzind s-a aruncat pe sine jos la picioarele lui, zicand : tu ma intrebi, parinte
? Zis-a lui batranul : cred mie, fiule Zahario, ca am vazut pe Duhul Sfant pogorandu-se
peste tine si dintru aceasta sunt silit sa te intreb : atunci luand Zaharia cuculiul
sau ( culion ) din cap, l-a pus sub picioare si calcandu-I a zis : de nu se va
zdrobi omul asa, nu poate sa fie monah.
4) Sezand odata avva Zaharia in Schit, i-a venit lui vedenie si sculandu-se i-a
vestit parintelui sau Carion, iar batranul, fiindca era lucrator, nu era iscusit
la acestea si sculandu-se l-a batut zicand ca de la draci este. Dar a ramas cu
gandul la aceasta. Si sculandu-se, s-a dus catre avva Pimen noaptea si i-a vestit
lui lucrul acesta si cum se ard cele din launtru ale lui si vazand batranul ca
de la Dumnezeu este, i-a zis : mergi catre cutare batran si orice iti va zice
tie, fa! Si ducandu-se catre batranul, mai inainte de a intreba el ceva, apucand
batranul, i-a spus lui toate si cum ca vedenia este de la Dumnezeu. Ci, mergi
si supune-te parintelui tau !
5) Zis-a avva Pimen, ca a intrebat avva Moise pe avva Zaharia, cand era aproape
sa moara, zicand : ce vezi ? Si i-a zis : nu este mai bine a tacea, parinte ?
Si i-a zis lui : asa, fiule; taci ! Si in ceasul mortii lui sezand avva Izidor,
cautand la cer a zis : veseleste-te, fiul meu Zaharia, ca ti s-au deschis tie
portile Imparatiei cerurilor.
PENTRU AVVA ZOSIMA
1) Povestit-a fericitul Zosima ca odata a sezut putina vreme in lavra lui avva
Gherasim si avea acolo pe unul iubit. Deci intr-o zi sezand noi si graind pentru
folos, a venit pomenire de cuvantul acela care a zis avva Pimen, ca cel ce se
prihaneste pe sine in tot locul afla odihna. Asemenea si de cuvantul care a zis
avva muntelui Nitriei. Ca intrebat fiind : ce ai aflat mai mult in calea aceasta,
parinte, el a raspuns : a se prihani si a se defaima pe sine totdeauna. Pe care
cuvant l-a si adeverit cel ce l-a intrebat, zicand : alta cale nu este, fara numai
aceasta. Deci pomenind noi de acestea, ziceam intre noi minunandu-ne, cata putere
au cuvintele sfintilor. Cu adevarat, orice au grait, din lucru si din adevar au
grait, precum a zis marele Antonie. Si pentru aceasta sunt puternice, pentru ca
s-au grait de cei ce erau in lucruri, precum porunceste un intelept zicand : pe
cuvintele tale sa le adevereze viata. Acestea vorbind noi intre noi, a zis acela
: si eu am incercat cu lucrul aceste cuvinte si odihna care se face prin lucrarea
lor. Ca odata aveam in lavra aceasta iubit cu adevarat pe un diacon care nu stiu
de unde a luat prepus asupra mea pentru un lucru care ii aducea lui scarba. Deci
a inceput a se purta catre mine cu posomorare. Iar eu vazandu-l pe el posomorat
asupra mea, l-am intrebat ca sa stiu pricina scarbei. Iar el mi-a zis : lucrul
acesta l-ai facut si pentru aceasta sunt mahnit asupra ta. Iar eu nestiind in
sine-mi un lucru ca acesta, precum zicea acela ca am facut, il incredintam ca
n-am nicidecum stire de lucrul acela. Iar el nu se pleca, ci mi-a zis : iarta-ma,
nu cred ! Deci, ducandu-ma la chilie, ma incercam pe mine mai cu deadinsul, de
am facut un lucru ca acesta si nu aflam. Dupa aceea l-am vazut pe el tinand sfantul
potir si impartasind pe frati si l-am incredintat pe el cu aceasta, zicand : nu
ma stiu sa fi facut ceea ce zici. Si nici asa nu s-a plecat. Deci iar venindu-mi
intru sine si aducandu-mi aminte de cuvintele acestea ale sfintilor parinti si
crezandu-le cu adevarat, am intors putin gandul; si am zis intru sine : diaconul
cu adevarat ma iubeste si in dragoste pornindu-se, mi-a aratat ceea ce avea inima
lui pentru mine, ca sa ma trezesc si sa nu mai fac acest lucru. Insa, ticaloase
suflete, de vreme ce zici ca nu ai facut acest lucru, adu-ti aminte de celelalte
rele care ai facut si nu le tii minte si socoteste, ca, precum cele ce ai facut
ieri si alaltaieri le-ai uitat, asa si acest lucru, l-ai facut si l-ai uitat.
Deci, din gandul acesta mi-am plecat inima asa, cum ca cu adevarat l-am facut
si l-am uitat, ca si pe cele mai dinainte. Apoi am inceput sa multumesc lui Dumnezeu
si diaconului ca printr-insul m-am invrednicit sa-mi cunosc greseala si sa ma
pocaiesc pentru dansa. Deci sculandu-ma cu astfel de ganduri, m-am dus la chilia
diaconului, ca sa-i fac lui metanie si sa cer iertaciune, precum si sa-i multumesc.
Si stand langa usa, am batut intr-insa. Si acela deschizand si vazandu-ma, mi-a
pus indata intai el metanie, zicandu-mi : iarta-ma, ca de draci am fost batjocorit,
banuindu-te pentru lucrul acela ! Caci cu adevarat m-a incredintat Dumnezeu, ca
tu cu nimic nu esti partas la acest lucru, nici nu stii catusi de putin pentru
el. Dar incepand si eu sa raspund pentru acesta si sa-l incredintez, acela mi-a
taiat cuvantul zicand : nu este trebuinta ! Deci a adaugat fericitul Zosima zicand
: iata smerenia cea adevarata, cum a aratat-o pe ea inima celui ce o iubeste !
Caci nu numai ca nu s-a smintit asupra diaconului, una, ca a presupus pentru dansul
ceea ce nu stia si fara de cuvant s-a scarbit asupra lui iar alta, ca nu a primit
incredintarile lui, care in asa fel erau ca puteau sa plece si pe un vrajmas,
si cu cat mai vartos pe un prieten adevarat. Nu numai dar pentru aceasta nu s-a
smintit, precum am zis, ci si asupra sa si-a luat gresala care n-a facut-o, socotind
cuvantul aceluia mai vrednic de credinta decat inima sa si nu numai atata dar
s-a ispitit a se pocai inaintea lui, si-i multumea ca printr-insul s-a izbavit
de pacatul pe care nicidecum nu-l stia.
2) Povestit-a fericitul Zosima, ca era un batran care locuia aproape de o chinovie
si era foarte bun si bland. Pentru aceea si acei din chinovie il iubeau mult si
il cinsteau. Aproape de batranul locuia si un frate. Deci, intr-una din zile lipsind
el, fratele indemnandu-se de vrajmasul, s-a dus si a deschis chilia bstranului
si intrand a luat toate vasele lui si cartile si s-a dus. Iar dupa putin intorcandu-se
batranul, cum a vazut chilia lui deschisa si intrand si neafland vasele sale,
s-a dus catre fratele sa-i spuna lui ceea ce s-a intamplat. Dar stand afara de
chilia aceluia si strigand pe fratele, cum si-a vazut vasele sale puse in mijlocul
chiliei, caci fratele inca nu le stransese si nevrand sa-l vadeasca, sau sa-l
rusineze, pricinuind o treaba de nevoie, ca adica il supara pantecele, s-a dat
in laturi de la chilia fratelui pana ce va ridica vasele din mijoc. Apoi intorcandu-se,
a inceput a grai fratelui pentru alt lucru, nepomenind nimic de chilie, sau de
vasele care le-a pierdut. Iar dupa vreo cateva zile s-au dovedit vasele batranului.
Si luandu-l pe fratele oarecari cunoscuti ai batranului, l-au pus in temnita,
nestiind batranul. Iar batranul auzind de fratele ca este in temnita si nestiind
pricina pentru care fusese bagat in temnita, mergand catre egumenul chinoviei
din apropiere, unde era cinstit de toti fratii pentru faptele lui bune, i-a zis
lui : fii bun si-mi da putine oua si putine paini ! Iar egumenul i-a zis : au
doara a venit la tine cineva, avvo ? Iar batranul a raspuns : da ! Deci, poruncind
egumenul, i s-au dat cate a voit. Si luand batranul, painile si ouale, s-a dus
la temnita unde era fratele si a intrat la dansul. Iar el vazand pe batranul,
a alergat si a cazut la picioarele lui zicand : iarta-ma ! Caci pentru tine sunt
aici fiindca ti-am furat vasele. Si iata cartea ta este la cutare, iar haina ta
este la cutare. Si pe rand le numara pe toate. Iar batranul zise catre el : Sa
fie incrediniata inima intrat . aici si nici nu stiu ta, fiule, ca nu pentru acestea
am intrat aici si nici nu stiu ca pentru mine ai intrat aici. Ci auzind ca esti
bagat in temnita, iar pricina pentru ce nestiind si mahnindu-ma pentru a te supara,
am venit sa-ti fac mangaiere. Si iata ouale si painile, pe care le-am adus pentru
tine. Dar de vreme ce m-am instiintat ca pentru mine esti tinut aici, voi face
totul pana ce cu ajutorul lui Dumnezeu, te voi scoate din temnita. Si mergand,
s-a rugat unora din cei slaviti ai lumii, caci era cunoscut si acestora batranul
pentru fapta lui buna si trimitand aceia, au scos pe fratele din temnita.
3) Zicea avva Zosima ca mergand el in Sfanta Cetate ( + ) a venit la dansul oarecare
iubitor de Hristos si i-a zis : avvo, am un frate sezator impreuna cu mine si
din ispita vicleanului am avut prigonire intre noi. Apoi eu pocaindu-ma, acela
nu voieste sa se impace cu mine. Pleaca-te dar, pentru Domnul si-i vorbeste lui
cele pentru pace. Iar el cum a auzit, indata a chemat pe fratele acela si i-a
grait lui cele ce se cuveneau pentru pace si unire. Iar el intai se parea ca se
pleaca, apoi socotind i-a zis : nu pot sa ma impac cu el, pentru ca m-am jurat
pe Cruce, ca de acum sa fiu neimpacat cu el. Iar egumenul zambind, i-a zis lui
: juramantul tau, frate, are acest fel de putere, ca si cum ai fi zis : ma jur
pe Crucea Ta, Hristoase, ca nu voi pazi poruncile Tale, ca voi face voia vrajmasului
Tau diavol ! Deci, o frate, nu numai esti dator sa faci sa stea mania cea rea,
ci si sa te pocaiesti si sa te caiesti pentru dansa si sa-ti prihanesti obraznicia
ta, ca sa nu te mai rapesti de dansa. Ca si Irod de se caia si nu ar fi intarit
juramantul sau, nu ar fi facut acea cumplita ucidere , taind pe Mergatorul inainte
al lui Hristos. Deci, fratele umilindu-se pentru aceasta, s-a pocait inaintea
fratelui sau si a lui avva Zosima si asa cu darul lui Dumnezeu s-au unit iarasi
intru dragoste.
( + ) Ierusalimul.
4) Povestit-a ( + ) fericitul Zosima pentru un batran, zicand : fiind eu intr-o
manastire din Tir, a venit la noi un batran imbunatatit. Apoi citind noi la
cuvintele batranilor - dupa cum era obiceiul intotdeauna - am venit la povestirea
batranului aceluia, asupra caruia venind talharii, i-au luat toate lucrurile
lui si s-au dus, lasand un sacusor pe care luandu-l batranul a alergat dupa
dansii, strigand : fiilor, luati ce ati uitat in chilia voastra ! Iar ei minunandu-se
de nerautatea lui, au intors iargai inapoi toate cate le luasera din chilia
lui. Deci, citind noi aceasta povestire, mi-a zis batranul care venise la noi
: acest cuvant foarte m-a folosit. Iar eu rugandu-l sa-mi spuna ce folos a aflat
dintr-insul, el a zis : oarecand petrecand eu in locurile cele de pe langa Iordan,
am citit povestirea aceasta. Si minunandu-ma de batranul pentru nerautatea si
blandetea lui, ziceam catre Dumnezeu : Doamne, Cel ce m-ai invrednicit sa vin
in chipul acestor sfinti batrani, invredniceste-ma sa umblu si pe urmele lor
si sa calatoresc pe aceeasi cale pe care au calatorit ei,povatuindu-se de darul
Tau. Acestea rugandu-ma la Dumnezeu si avand intru mine aceasta dorinta, trecand
doua zile, cum sedeam in chilie am simtit pe unii ca au venit la chilie, care
si stand la usa au batut. Iar eu cunoscand ca sunt talhari, am zis intru mine
: multumesc lui Dumnezeu ! Iata vreme sa arat roada dorintei ! Si deci deschizand,
i-am primit pe ei cu blandete si aprinzand lumina, am inceput a le arata lor
lucrurile zicand catre ei : nu va tulburati. Cred Domnului ca nu voi ascunde
nimic de la voi. Iar ei mi-au zis : ai aur ? Si am raspuns lor : da, am trei
bani si am deschis vasul inaintea lor si luandu-i pe aceia, si toate lucrurile,
s-au dus cu pace. Iar eu, - zicea ferictul Zosima - glumind, am zis catre batranul
: ce a urmat dupa aceea ? Oare s-au intors ca si cei de la batranul cel mai
dinainte de noi ? Si a raspuns indata : sa nu sloboada Dumnezeu. Caci nici n-am
voit aceasta, ca sa intoarca, ce au luat. Vedeti dar - zis-a Zosima - ce sporire
lui si slava catre Dumnezeu i-a dat dorinta si gatirea lui. Ca nu numai nu s-a
mahnit pentru luarea tuturor lucrurilor care avea, dar s-a si bucurat ca si
cum s-a invrednicit de un lucru cu adevarat prea mare.
( + ) Aceasta povestire
se afla si in Limonariu, insa cu oarecare deosebire.
