1 ) S-a dus odata avva Pimen, cand era mai tanar la oarecare batran, sa-l intrebe
de trei ganduri. Deci, dupa ce a venit la batranul, a uitat pe unul din acele
trei si s-a intors la chilia sa. Si cum a pus mana sa deschida incuietoarea,
si-a adus amitite de cuvantul pe care l-a uitat si a lasat incuietoarea si s-a
intors la batranul care i-a zis : degrab ai venit frate. Si i-a povestit lui
: cand am pus mana mea sa iau incuietoarea, mi-am adus aminte de cuvantul pe
care il cautam si n-am deschis, pentru aceasta m-am intors. Si era departarea
caii foarte multa. Si i-a zis lui batranul : ai ingerilor Pimen, adica pastor
( + ); si se va grai numele tau in tot pamantul Egiptului.
( + ) Caci Pimen in limba elineasca inseamna pastor.
2) Avea odata Paisie, fratele lui avva Pimen, prietesug cu cineva din afara chiliei
lui. Iar avva Pimen nu era de acord. Si sculandu-se a fugit la avva Amona. Si
i-a zis lui : Paisie, fratele meu, are cu cineva prietesug si nu ma odihnesc.
I-a zis lui avva Amona : Pimene, inca traiesti ? Du-te, sezi in chilia ta si pune-ti
in inima ca acum ai un an de cand esti in mormant !
3) Au venit odata batranii locului la manastirea unde era avva Pimen. Si a intrat
avva Anuv si i-a zis lui : sa chemam pe batrani aici astazi. Si stand mult, nu
i-a dat lui raspuns. Si mahnindu-se, a iesit. I-au zis lui cei ce sedeau aproape
de dansul : avvo, pentru ce n-ai dat lui raspuns. Le-a zis lor avva Pimen : eu
treaba nu am, caci am murit, iar mortul nu graieste.
4) Un batran era in Egipt mai inainte pana nu a veni cei cu avva Pimen si era
stiut foarte si cinstit. Deci, dupa ce s-au suit cei cu avva Pimen de la Schit,
au lasat pe batran oamenii si veneau la avva Pimen. Si-l zavistuia batranul pe
el si-l vorbea de rau. Deci, a auzit avva Pimen si s-a mahnit. Si a zis fratilor
lui : ce sa facem batranului acestuia mare, caci in intristare ne-au pus oamenii
pe noi, parasind pe batranul si venind la noi, care nu suntem nimic ? Deci cum
putem sa odihnim pe batranul ? Si le-a zis lor : faceti putine bucate si luati
un vas cu vin si sa mergem la dansul sa gustam impreuna. Poate cu aceasta vom
putea sa-l odihnim. Deci au luat bucatele si s-au dus. Si dupa ce au batut in
usa, a auzit ucenicul lui si a zis : cine sunteti ? Iar ei au zis : spune-i avvei,
ca este Pimen si vrea sa se blagosloveasca de dansul ! Si aceasta vestind ucenicul,
a raspuns batranul : du-te, nu am vreme ! Iar ei au rabdat in arsita zicand :
nu ne ducem, de nu ne vom invrednici sa vedem pe batranul. Iar batranul vazand
smerenia lor si rabdarea, umilindu-se, le-a deschis. Si intrand, au gustat cu
el. Iar in vremea cand mancau, zicea : intr-adevar, nu sunt numai cele ce le-am
auzit despre voi, ci insutite am vazut in locul vostru. Si li s-a facut lor prieten
din ziua aceea.
5) A voit odata stapanitorul locului aceluia, sa vada pe avva Pimen si nu primea
batranul. Si cu pricina ca pe un facator de rele a prins pe fiul surorii lui si
l-a pus in temnita, zicand : de va veni batranul si se va ruga pentru danstil,
eu il slobozesc. Si a venit sora lui, plangand langa usa. Iar el nu i-a dat ei
raspuns. Ea il ocara zicand : omule cu inima de arama, fie-ti mila de mine, ca
numai un fiu am ! Iar el trimitand, i-a zis ei : Pimen fiu n-a nascut. Si asa
s-a dus. Si auzind stapanitorul, a trimis zicand : macar cu cuvantul de va porunci,
il voi slobozi pe el. Iar batranul i-a raspuns inapoi zicand : cerceteaza dupa
pravila si de este vrednic de moarte, sa moara, iar de nu este, fa ccm voiesti
! Iar stapanitorul auzind, l-a slobozit de la inchisoare.
6) A gresit odata un frate in chinovie. Si era in locurile acelea un pustnic si
multa vreme nu a iesit afara. Si venind staretul chinoviei la batranul, i-a vestit
lui pentru cel ce a gresit. Iar el a zis : goniti-l ! Si iesind fratele din chinovie,
a intrat intr-o surpatura si plangea acolo. Si s-au intamplat niste frati sa mearga
la avva Pimen si l-au auzit plangand. Si intrand l-au gasit in mare durere. Si
l-au rugat pe el ca sa-i duca la batran si nu voia, zicand : aici vreau eu sa
mor ! Si venind ei la avva Pimen, i-au povestit lui si rugandu-l el pe ei, i-a
trimis zicand : spuneti-i ca avva Pimen il cheama. Si a venit fratele la dansul
si vazandu-l pe el batranul necajit, sculandu-se l-a sarutat si glumind cu dansul
l-a rugat sa guste. Si a trimis avva Pimen pe unul din fratii sai la pustnic,
zicand : de multi ani doream sa te vad, auzind cele despre tine si din lenevirea
amandorura nu ne-am intalnit unul cu altul. Deci acum vrand Dumnezeu si pricina
intamplandu-se, ia osteneala si vino pana aici, ca sa ne vedem unul cu altul !
( Ca era neiesind din chilia lui ). Si auzind zicea : de n-ar fi vestit Dumnezeu
batranului, nu ar fi trimis la mine. Si sculandu-se, a venit la el. Si inchinandu-se
unul altuia cu bucurie, au sezut. Si a zis lui avva Pimen : doi oameni erau intr-un
loc si amandoi aveau morti. Iar unul a lasat pe mortul sau si s-a dus sa planga
pe mortul celuilalt. Si auzind batranui s-a umilit de cuvantul lui si i-a adus
aminte de ceea ce a facut si a zis : Pimen sus, sus in cer, iar eu jos, jos pe
pamant !
7) S-au dus odata multi batrani la avva Pimen. Si iata unul dintr-ai lui avva
Pimen avea un copil si obrazul, fata lui, din lucrarea diavolului, s-a intors
inapoi. Si vazand tatal copilului multimea parintilor, luand copilul afara de
manastire, sedea plangand. Si s-a intamplat unui batran sa iasa afara si vazandu-l
i-a zis : de ce plangi omule ? Iar el a zis : rudenie sunt cu avva Pimen. Insa
iata i s-a intamplat copilului acestuia ispita si aceasta. Si vrand sa-l aducem
la batranul ne-am temut ca nu voieste sa ne vada si acum de va afua ca suntem
aici trimite si ne alunga. Dar eu vazand venirea voastra, am indraznit de am venit.
Deci, cum voiesti avvo, fie-ti mila de mine si ia copilul inlauntru si va rugati
pentru dansul. Si luandu-l batranul, a intrat si a savarsit lucru cu intelepciune
ca nu l-a dus indata la avva Pimen, ci, incepand de la fratii cei mai mici, zicea
: faceti cruce copilului ! Si dupa ce i-a facut pe toti de i-au facut cruce, in
urma l-au dus si la avva Pimen, dar el nu voia sa-i faca cruce, iar parintii si
se rugau zicand : precum toti si tu fa, parinte. Si suspanind sculandu-se s-a
rugat zicand : Dumnezeule, tamaduieste zidira Ta, ca sa nu fie stapanita de vrajmasul
! Si facandu-i cruce, indata s-a tamaduit si l-a dat tatalui sau sanatos.
8) S-a dus un frate odata, din partile lui avva Pimen, in strainatate. Si a ajuns
la un pustnic acolo ( ca era milostiv si multi veneau la dansul ). Si i-a vestit
lui fratele despre avva Pimen. Si auzind fapta lui cea buna, a dorit sa-l vada.
Deci intorcandu-se fratele in Egipt, dupa catava vreme a venit pustnicul din strainatate
in Egipt la fratele cel ce venise la el ( ca ii spusese lui unde petrece ). Si
vazandu-l acela, s-a mirat si s-a bucurat foarte. Si a zis pustnicul : fii bun
si du-ma la avva Pimen ! Si luandu-l, a venit la avva Pimen si i-a vestit cele
despre dansul zicand ca mare om este si multa dragoste si cinste are la locul
lui si i-am vestit lui despre tine si dorind sa te vada, a venit. Deci l-a primit
pe el cu bucurie si sarutandu-se unul cu altul, au sezut. Si a inceput cel strain
a vorbi din Scriptura locuri duhovnicesti si ceresti. Si si-a intors avva Pimen
fata lui si nu i-a dat raspuns. Si vazand ca nu vorbeste cu dansul, mahnindu-se
a iesit. Si a zis fratelui celui ce l-a adus pe el : in zadar am facut toata calatoria
aceasta, ca am venit la batranul si iata ca nici a vorbi cu mine nu voieste. Si
a intrat fratele, la avva Pimen si i-a zis : avvo, pentru tine a venit acest om
mare, avand atata slava la locul lui. Pentru ce n-ai vorbit cu dansul ? I-a zis
lui batranul : acesta din cei de sus este si cele ceresti graieste, iar eu din
cei de jos sunt si cele pamantesti vorbesc. De mi-ar fi grait despre patimi ale
sufletului, i-as fi raspuns; iar daca pentru lucruri ceresti eu aceasta nu stiu.
Deci iesind frateie, i-a zis : batranul nu degraba vorbeste din Scriptura, ci
daca cineva ii va grai lui despre patimile sufletului, ii raspunde. Iar el umilindu-se,
a intrat la batranul si a zis catre dansul : ce voi face avvo, ca ma stapanesc
patimile sufletului ? Si a luat aminte la dansul batranul, bucurandu-se. Si a
zis : acum bine ai venit. Deschide-ti gura ta pentru acestea si o voi umplea de
bunatati. Iar el mult folosindu-se zicea : cu adevarat aceasta este calea cea
adevarata. Si multumind lui Dumnezeu, s-a intors la locul sau bucuros caci cu
astfel de sfant s-a invrednicit a se intalni.
9) A prins odata stapanitorul locului pe unul din satul lui avva Pimen. Si au
venit toti, rugandu-se batranului sa mearga si sa-l scoata. Iar el a zis : lasati-ma
trei zile si asa vin ! Deci s-a rugat avva Pimen catre Domnul, zicand : Doamne,
nu-mi da darul acesta, caci nu ma vor lasa sa sed in locul acesta ! Deci a venit
batranul, rugandu-se stapanitorului. Iar el a zis catre dansul : pentru talhari
te rogi, avvo ? Iar batranul s-a bucurat ca n-a primit har de la dansul.
10) Au povestit unii ca odata avva Pimen si fratii lui lucrau sculuri si nu sporeau,
neavand cum sa cumpere inuri. Si unul dintr-insii a povestit unui negutator credincios
pricina. Iar avva Pimen nu voia sa ia de la cineva ceva, pentru suparare. Negutatorul
vrand sa faca lucru batranului, se facea ca are trebunita de sculuri. De aceea
a adus camila si le-a luat. Si venind fratele la avva Pimen si auzind ceea ce
a facut negutatorul, ca si cand vrand sa-l laude, a zis : cu adevarat, avvo, si
neavand trebuinta le-a luat ca sa ne faca noua lucru. Si auzind avva Pimen ca
neavand trebuinta le-a luat, a zis fratelui : scoala-te, tocmeste camila si adu-le
aici, iar de nu le vei aduce, Pimen aici nu sade cu voi. Ca nu fac strambatate
vreunui om care nu are trebuinta ca el sa se pagubeasca si sa ia folosul meu.
Si s-a dus fratele lui cu multa osteneala si le-a adus. Iar de nu le aducea batranul
se ducea de la dansii. Deci, dupa ce le-a vazut, s-a bucurat, ca si cand ar fi
aflat o mare comoara.
11) A auzit odata preotul Peluisiului despre un frate ce se duce des in cetate
si se scalda si se leneveste de mantuirea lui. Si venind la biserica l-a scos
din calugarie. Si dupa aceasta l-a mustrat pe dansul inima si s-a cait. Si a venit
la avva Pimen beat de ganduri, avand si levitoanele fratilor si a vestit batranului
pricina. Si i-a zis lui batranul : nu ai tu ceva din ale omului cel vechi ? Te-ai
dezbracat de el ? Iar preotul a zis : ma impartasesc de omul cel vechi. Iar batranul
i-a zis : iata ca si tu esti ca si fratii; ca desi putin te impartasesti din vechime,
insa esti supus pacatului. Atunci mergand preotul, a chemat pe frati si s-a pocait
inaintea celor unsprezece si i-a imbracat pe ei cu chipul calugaresc si i-a slobozit.
12) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen zicand : am facut pacat mare si voiesc
sa ma pocaiesc trei ani. I-a zis lui batranul : este mult. Si a zis fratele :
dar pana la un an ? Si a zis iarasi batranul : mult este. Iar cei ce erau de fata
au zis : dar pana la patruzeci de zile ? Si iarasi a zis : mult este. Si a adaus
: eu zic ca daca din toata inima se va pocai omul si nu va mai continua sa faca
pacatul si in trei zile il primeste pe el Dumnezeu.
13) Zis-a iarasi : semul calugarului in ispite se arata.
14) Zis-a iarasi : precum spatarul imparatului sta langa dansul de-a pururea gata,
asa trebuie si sufletul sa fie gata spre a lupta impotriva dracului curviei.
15) A intrebat avva Anuv pe avva Pimen despre gandurile cele necurate pe care
le naste inima omului si despre poftele cele desarte. Si i-a zis lui avva Pimen
: au doara va slabi securea fara cel ce taie cu ea ? ( + ). Insa tu nu le da lor
loc, nici te indulci cu dansele si raman nelucratoare.
( + ) Isaia X, 15.
16) Zis-a iarasi avva Pimen : de n-ar fi venit Navuzardan, bucatarul cel mare,
nu ar fi ars biserica Domnului ( + ). Adica, de n-ar fi venit odihna imbuibarii
pantecelui in suflet, n-ar fi cazut mintea in razboiul vrajmasului.
( + ) 4 Impar 24, 28, 29.
17) Se spune despre avva Pimen, ca chemat fiind sa manance fara voia lui, mergea
lacrimand, ca sa nu fie neascultator fratelui sau si sa-l mahneasca.
18) Zis-a iarasi avva Pimen : nu locui in locul unde vezi pe unii ca au zavistie
asupra ta. Fiindca nu sporesti.
19) Povestit-au unii lui avva Pimen, despre un calugar, ca nu bea vin. Si a zis
: vinul nu este al calugarilor.
20) A intrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gandurile cele spurcate. Si i-a
zis lui avva Pimen : precum o lada plina cu haine, de le va lasa cineva, cu vremea
putrezesc, asa si gandurile, de nu le vom face cu trupul, cu vremea se prapadesc
si se putrezesc.
21 ) A intrebat avva Iosif tot acest cuvant. Si i-a zis lui avva Pimen : precum
daca cineva va pune intr-un vas sarpe si scorpie si il va astupa, negresit, cu
vremea mor, asa si gandurile cele rele, de la draci odraslind, prin rabdare lipsesc.
22) Un frate a venit la avva Pimen si i-a zis lui : seaman tarana mea si fac dintr-insa
milostenie. I-a zis lui batranul : bine faci ! Si s-a dus cu osardie si a sporit
milostenia. Si a auzit avva Anuv cuvantul si i-a zis lui avva Pimen : nu te temi
de Dumnezeu, asa graind fratelui ? Si a tacut batranul. Dupa doua zile a trimis
avva Pimen la fratele si i-a zis lui, auzind si avva Anuv : ce mi-ai zis alaltaleri,
ca mintea mea era aiurea ? Si a zis lui fratele : am zis ca seaman tarina mea
si fac dintr-insa milostenie. Si i-a zis avva Pimen : am gandit ca pentru fratele
tau cel mirean ai grait; iar daca tu esti cel ce faci lucrul acesta, nu este lucru
calugaresc. Iar el auzind, s-a mahnit, zicand : alt lucru nu stiu decat acesta
si nu pot ca sa nu seaman tarina mea. Deci, dupa ce s-a dus, i-a facut lui metanie
avva Anuv, zicand : iarta-ma ! Si a zis avva Pimen : si eu de la inceput stiam
ca nu este lucru calugaresc, dar dupa socoteala lui am grait si m-am straduit
spre sporirea dragostei, iar acum s-a dus mahnit si tot la fel face.
23) A zis avva Pimen : de va gresi omul si va tagadui, zicand n-am gresit, nu-l
mustra. Iar de nu, ii tai osardia; iar de vei zice lui : nu te mahni, frate, ci
te pazeste de acum inainte, ii ridici sufletul spre pocainta.
24) A zis iarasi : buna este ispitirea, ca aceasta face pe om mai lamurit.
25) A zis iarasi : omul care invata, dar nu face cele ce invata, este asemenea
cu fantana, ca pe toti ii adapa si ii spala, iar pe sine nu se poate curati, ci
de toata intinaciunea este plina si toata necuratenia intr-insa se afla.
26) Trecand odata avva Pimen prin Egipt, a vazut o femeie sezand la un mormant
si plangand cu amar. Si a zis : de vor veni toate veseliile lumii acesteia, nu
vor muta sufletul ei de la plans. Asa si calugarul, trebtiie de-a pururi sa aiba
plansul in sine.
27) A zis iarasi : ca este om, care se pare ca tace, dar inima lui osandete pe
altii. Unul ca acesta totdeauna graieste. Si este altul care de dimitieata pana
seara graieste si tacere tine, adica fara de folos nimic nu graieste.
28) Un frate a venit la avva Pimen si i-a zis : avvo, multe ganduri am si ma primejduesc
din pricina lor. Si l-a scos pe el batranul afara sub vazduh si i-a zis : intinde
bratul si tine vanturile. Iar el a zis : nu pot sa fac aceasta. Si i-a zis batranul
: daca asta nu poti s-o faci, nici gandurile nu le poti opri sa nu vina . Alt
lucru este insa sa le stai impotriva.
29) A zis avva Pimen : de sunt trei la un loc si unul se linisteste bine, iar
unul este bolnav si multumeste, celalalt slujeste cu cuget curat, toti trei de
o lucrare sunt.
30) Zis-a iarasi : scris este : in ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa
Te doreste sufletul meu, Dumnezeule ( + ). Fiindca cerbii in pustie inghit multe
jiganii taratoare, iar cand ii arde otrava, doresc sa vina la ape, si dupa ce
beau se racoresc de otrava jiganiilor. Asa si calugarii, in pustie sezand se ard
de otrava dracilor celor vicleni si doresc sambata si duminica sa vina la izvoarele
apelor, adica la Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos, ca sa se curateasca
de amaraciunea celui viclean.
( + ) Psalm 40, 1.
31) A intrebat avva Iosif pe avva Pimen, cum trebuie a posti. I-a zis avva Pimen
lui : eu voiesc ca cel ce mananca in fiecare zi, cate putin sa manance, ca sa
nu se sature. I-a zis avva Iosif : cand erai mai tanar, nu posteai din doua in
doua zile, avvo ? Si a zis batranul : eu adevarat si trei si patru zile si o saptamana.
Si acestea toate le-au cercetat parintii, ca niste puternici si au aflat ca este
bine in fiecare zi a manca, dar putin; si ne-au dat noua calea cea imparateasca,
ca este usoara.
32) Spuneau parintii despre avva Pimen cum ca atunci cand voia sa mearga la biserica,
sedea, judecand socotelile sale ca la un ceas si asa iesea.
32) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : mi-a ramas o mostenire, ce sa
fac ? I-a zis lui batranul : du-te si dupa trei zile vino si iti voi spune ! Si
a venit dupa cum i-a hotarat. Si a zis batranul : ce pot sa-ti zic, frate ? De
iti voi zice : da-o la biserica, acolo fac mese mari. De iti voi zice : da-o rudelor
tale, nu ai plata; de iti voi zice : da-o saracilor, ramai fara grija. Deci, orice
voiesti, fa; eu treaba nu am.
34) L-a intrebat pe el alt frate, zicand : ce inseamna : nu da rau pentru rau
? ( + ). I-a zis lui batranul : patima aceasta patru chipuri are : intai din inima,
al doilea din cautatura, al treilea din limba, al patrulea a nu face rau in loc
de rau. De poti sa-ti curatesti inima, nu vitie in cautatura. Iar de va veni in
cautatura, pazeste-te a nu grai, iar de vei si grai, degraba taie ca sa nu faci
rau in loc de rau.
( + ) 1. Tesal. V, 16; 1 Petru III, 9.
35) Zis-a avva Pimen : a pazi si a lua aminte de sine, si socoteala cea dreapta
: aceste trei fapte bune sunt povatuitoare ale sufletului.
36) Zis-a iarasi : a te arunca pe sine inaintea lui Dumnezeu si a nu te masura
pe sine si a lepada inapoi voia ta, sunt unelte ale sufletului.
37) Zis-a iarasi : toata osteneala care iti va veni tie, este biruita prin tacere.
38) Zis-a iarasi : uraciune este pentru Dumnezeu toata odihna trupeasca.
39) Zis-a iarasi : plansul este indoit : lucreaza si pazeste.
40) Zis-a iarasi : de iti va veni gand pentru trebuintele cele de nevoie ale trupului
si le vei pune la oranduiala odata si iarasi va veni si le vei pune la oranduiala
si a treia oara, sa nu iei aminte la dansul, ca este zadarnic.
41) Zis-a iarasi ca un frate l-a intrebat pe avva Aloine, zicand : ce este defaimarea
? Si a zis batranul : sa fii tu dedesubtul celor necuvantatoare si sa stii ca
acelea sunt neosandite.
42) Zis-a iarasi : de isi va aduice omul aminte de cuvantui cel scris ca din cuvintele
tale te vei indrepta si din cuvintele tale te vei osandi ( + ) va alege mai mult
tacerea.
( + ) Mat. XII, 27.
43) Zis-a iarasi : inceputul rautatilor este raspandirea.
44) Zis-a iarasi : avva Isidor preotul Schitului, a grait odata norodului, zicand
: fratilor, nu pentru osteneala am venit la locul acesta ? Si acum nu mai are
osteneala. Deci, eu, luandu-mi cojocul ma duc unde este osteneala si acolo aflu
odihna.
45) Un frate i-a zis lui avva Pimen : de vei vedea vreun lucru, voiesti sa-l spui
? I-a zis lui batranul : scris este : oricine va raspunde cuvant mai inainte de
a auzi, neinteleptie ii este lui si defaimare ( + ). De vei fi intrebat, raspunde,
iar de nu, taci !
( + ) Pilde XVIII, 13.
46) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : poate omul sa nadajduiasca numai
la o fapta ? Si i-a zis lui batranul : avva Ioan Colov a zis : eu voiesc sa ma
impartasesc cate putin din toate faptele cele bune.
47) Zis-a iarasi batranul ca un frate l-a intrebat pe avva Pamvo, daca este bine
sa lauzi pe aproapele ? Si i-a zis lui : mai bine este sa taci.
48) Zis-a iarasi avva Pimen : si de va face omul cer nou si pamant nou, nu poate
sa fie fara de griji ( + ).
( + ) La altele, nu se cade.
49) Zis-a iarasi : omul are trebuinta de smerita cugetare si de frica lui Dumnezeu
totdeauna ca de suflarea ce iese din narile lui.
50) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face ? I-a zis lui batranul
: Avraam cand a intrat in pamantul fagaduintei mormant si-a cumparat lui si prin
mormant a mostenit pamantul. Zis-a fratele : ce este mormantul ? I-a zis lui batranul
: locul plangerii si al tanguirii.
51) Un frate i-a zis lui avva Pimen : de voi da fratelui meu putina paine sau
altceva, dracii le pangaresc ca pe unele ce se fac pentru placerea oamenilor.
I-a zis lui batranul : desi pentru placerea oamenilor se fac, noi sa dam trebuinta
fratelui. Si i-a spus si acest fel de pilda : doi oameni erau plugari si locuiau
intr-o cetate. Si unul dintr-insii semanand, a facut putine necurate, iar celalalt,
lenevindu-se nu a facut nimic. Deci facandu-se foamete, care din amandoi poate
sa traiasca ? A raspuns fratele : cel ce a facut cele putine si necurate. I-a
zis lui batranul : asadar si noi sa semanam putine, chiar si necurate, sa nu murim
de foame.
52) Zis-a iarasi avva Pimen ca a zis avva Ammona : omul in toata vremea sa poarta
secure si nu gaseste sa doboare un copac; si este altul iscusit sa taie si cu
putine lovituri da jos copacul. Si zicea ca securea este dreapta socoteala.
53) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : cum este dator omul sa petreaca ? I-a
zis lui batranul : vedem pe Daniil ca nu s-a aflat asupra lui pira, fara numai
in slujbele Domnului Dumnezeului sau.
54) Zis-a avva Pimen : voia omului este zid de arama intre Dumnezeu si piatra
care bate impotriva. Deci, de o va lasa omul pe ea, zice si el : intru Dumnezeul
meu voi trece zidul . Iar daca indreptarea de sine se va impreuna cu voia, patimeste
omul.
( + ) Psalm. VII, 32.
55) Zis-a iarasi ca sezand odata batranii si mancand, sta slujind avva Alonie,
si vazandu-l pe dansul, l-au laudat. Iar el nimic nu a raspuns. Deci i-a zis lui
unui in taina : de ce nu ai raspuns batranilor cand te laudau ? Si a zis lui avva
Alonie : de le-as fi raspuns, m-as fi aflat ca si cum as fi primit lauda.
56) Zis-a iarasi : oamenii pentru savarsire graiesc si putine lucreaza.
57) Zis-a avva Pimen : precum fumul goneste albinele si atunci se ia dulceata
lucrarii lor, aaa si odihna cea trupeasca goneste frica lui Dumnezeu din suflet
si prapadeste toata lucrarea cea buna a lui.
58) Un frate a venit la avva Pimen intru a doua saptamana din Postul mare si marturisindu-si
gandurile si dobandind odihna, i-a zis : putin de nu m-am impiedicat sa vin aici
astazi. Si i-a zis lui batranul : pentru ce ? Zis-a fratele : am gandit nu cumva
pentru post nu-mi vei deschide. I-a zis lui avva Pimen : noi nu ne-am invatat
a inchide usa cea de lemn, ci mai vartos usa limbii.
59) Zis-a iarasi avva Pimen : trebuie sa fugi de cele trupesti, caci cand este
omul aproape de razboiul cel trupesc, se aseamana cu un barbat, care sta deasupra
unei gropi prea adanci si in orice ceas va voi vrajmasul, il arunca lesne jos,
iar de va fi departe de cele trupesti, se aseamana unui barbat care este departe
de groapa, si desi il va trage pe el vrajmasul sa-l arunce jos, pana cand il trage
si il sileste, Dumnezeu ii trimite lui ajutor.
60) Zis-a iarasi : saracia si necazul si stramtoarea si postul : acestea sunt
uneltele vietii calugaresti. Ca scris este : de vor fi acesti trei barbati, Noe,
Iov si Daniil, viu sunt Eu, zice Domnul ( + ). Noe este fata a neagoniselii, Iov
a ostenelii si Daniil a dreptei socoteli. Deci, de vor fi aceste trei fapte in
om, Domnul locuieste in el.
( + ) Iezechil XIV, 14. 20.
61) Spunea avva Iosif, ca sezand cu avva Pimen, a numit avva pe Agafton. Si i-am
zis lui : tanar este, pentru ce il numesti pe el avva ? Si mi-a zis avva Pimen
: gura lui l-a facut pe el sa se numeasca avva.
62) A venit odata un frate la avva Pimen si i-a zis : ce voi face, parinte, ca
sunt suparat de curvie ? Si iata m-am dus la avva Ivistion si mi-a zis : nu trebuie
sa o lasi sa zaboveasca in tine. I-a zis lui avva Pimen : faptele lui avva Ivistion
sunt sus impreuna cu ingerii si nu stie ca eu si tu suntem in curvie. De va tine
calugarul pantecele, limba si strainatatea, sa indraznesti ca nu moare.
63) Zis-a avva Pimen : invata-ti gura sa vorbeasca cele ale inimii.
64) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : de voi vedea greseala fratelui
meu, bine este sa o acopar ? I-a zis lui batranul : in orice ceas vom acoperi
greseala fratelui nostru si Dumnezeu o acopere pe a noastra; si in orice ceas
o aratam pe a fratelui si Dumnezeu o arata pe a noastra.
65) Zis-a iarasi avva Pimen : a intrebat pe avva Paisie cineva odata, zicand :
ce voi face sufletului meu, ca e nesimtitor si nu se teme de Dumnezeu ? Si i-a
zis lui : du-te, lipeste-te de omul care se teme de Dumnezeu si apropiindu-te,
te vei invata si tu a te teme de Dumnezeu.
66) Zis-a iarasi : daca doua lucruri va birui calugarul, poate sa se faca slobod
de lume. Si a zis un frate : care sunt acestea ? Si a zis : odihna cea trupeasca
si slava cea desarta.
67) A intrebat Avraam al lui Agafton pe avva Pimen, zicand : cum ma lupta dracii
? Si i-a zis lui avva Pimen : pe tine te lupta dracii ? Nu se lupta cu noi, cata
vreme facem voile noastre. Ca voile noastre s-au facut draci si ei sunt care ne
necajesc pe noi, ca sa le implinim. Iar de voiesti sa stii cu cine s-au luptat
dracii, apoi afla ca cu Moise si cu cei asemenea lui.
68) Zis-a avva Pimen : aceasta petrecere a dat Dumnezeu lui Izrael, a se departa
de cele afara de fire, adica de manie, de iutime, de zavistie, de uraciune si
de grairea de rau asupra fratelui si de celelalte ale vechimei.
69) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : spune-mi un cuvant ! Si i-a zis
lui : inceputul lucrului care l-au pus parintii, este plansul. Zis-a iarasi fratele
: spune-mi alt cuvant ! Raspuns-a batranul : cat poti, lucreaza rucodelie, ca
dintr-insa sa faci milostenie; ca scris este, ca milostenia si credinta curata
pacatele ( + ). Zis-a fratele : ce este credinta ? Zis-a batranul : credinta este
a petrece cu smerita cugetare si a face milostenie.
( + ) Pilde, XV, 29.
70) Un frate a intrebat pe avva Pimen, zicand : de voi vedea vreun frate, despre
care am auzit vreo greseala, nu vreau sa-l bag pe el in chilia mea; iar de voi
vedea vreunul bun, ma bucur impreuna cu el. I-a zis lui batranul : de faci fratelui
celui bun putin bine, indoit fa cu acela, ca acesta este cel neputincios.Caci
era cineva intr-o obste, anume Timotei, pustnic si auzind egumenul veste de un
frate pentru o ispita, l-a intrebat de Timotei de el. Si l-a sfatuit sa-l scoata
afara. Deci, dupa ce l-a scos, s-a pus ispita fratelui asupra lui Timotei, pana
ce-s-a primejduit. Si plangea Timotei inaintea lui Dumnezeu, zicand : am gresit,
iarta-ma ! Si i-a venit lui glas zicand : Timotei, sa nu socotesti ca aceasta
ti-am facut tie pentru altceva, decat numai ca ai trecut cu vederea pe fratele
tau in vremea ispitei lui.
71) Zis-a avva Pimen : pentru aceasta zacem intru atatea ispite, ca numele noastre
si randuiala nu le pazim. Precum Scriptura zice : nu vedem femeia cananeanca,
care a primit numele ei fiindca a odihnit-o pe ea Mantuitorul ? ( +1 ) Iarasi
Avigheea cand a zis lui David, ca intru mine este pacatul ? ( +2 ) Si a ascultat-o
pe ea si a iubit-o. Avigheea ia fata sufletului si David a dumnezeirii. Deci,
daca sufletul se va prihani pe sine inaintea Domnului, il iubeste pe el Domnul.
( +1 ) Mat. XV, 27. 3
( +2 ) 1 Impar. XXV, 24.
72) Trecea odata avva Pimen cu avva Anuv prin partile Diolchiei.Si venind imprejurul
mormanturilor, vad o femeie cumplit rupandu-se si plangand cu amar. Si stand,
lua aminte la dansa si pasind putin mai inainte, s-au intalnit cu unul si l-a
intrebat pe el avva Pimen, zicand : ce are femeia aceasta, caci cu amar plange
? Si i-a zis lui : a murit barbatul ei si fiul si fratele. Si raspunzand avva
Pimen a zis catre avva Anuv : iti zic tie, ca omul de nu va omori voile trupului
toate si nu va agonisi plansul, acesta nu poate sa se faca calugar. Ca toata viata
lui si mintea la plans este.
73) Zis-a avva Pimen : nu te numara pe tine, ci lipeste-te de cel ce petrece bine.
74) Zis-a iarasi ca daca mergea vreun frate la avva Ioan Colov, ii da lui dragostea
cea frateasca, care zice : dragostea indelung rabda, se milostiveste ( + ).
( + ) 1 Corint. XIII, 4.
75) Zis-a iarasi despre avva Pamvo, ca a zis despre el avva Antonie ca din frica
de Dumnezeu a facut Duhul lui Dumnezeu sa locuiasca in el.
76) Povestit-a cineva din parinti despre avva Pimen si despre fratii lui ca locuiau
in Egipt. Si dorind mama lor sa-i vada, nu putea. Deci a pandit cand mergeau ei
la biserica si i-a intalnit. Iar ei vazand-o s-au intors inapoi si au incuiat
usa in fata ei. Ea stand langa usa, striga plangand cu jale multa si zicand :
sa va vad pe voi, fiii mei prea iubiti ! Si auzind-o avva Anuv a intrat la avva
Pimen, zicand : ce vom face batranei acesteia, ca plange la usa ? Si dinauntru
stand o auzeau plangand cu jale multa. Si i-a zis : de ce strigi asa, batrano
? Iar ea auzind glasul lui, mult mai mult striga plangand si zicand : voiesc sa
va vad pe voi fiii mei si ce este de va voi vedea ? Au doara nu sunt mama voastra
? Au doara nu eu v-am alaptat ? De acum sunt batrana si auzind glasul tau, m-am
tulburat. I-a zis ei batranul : aici vrei sa ne vezi pe noi, sau in lumea cealalta
? I-a raspuns ei : de te vei sili sa nu ne vezi pe noi aici, ne vei vedea acolo.
Deci s-a dus batrana bucurandu-se si zicand : daca eu adevarat va voi vedea pe
voi acolo, nu vreau sa va vad aici.
77) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : care sunt cele inalte ? I-a
zis lui batranul : indreptarea de sine.
78) Au venit odata niste eretici la avva Pimen si au inceput a grai de rau pe
arhiepiscopul Alexandriei, cum ca de la preoti are hirotonia. Iar batranul tacand,
l-a chemat pe fratele sau si i-a zis : pune masa si fa-i sa manance si-i trimite
cu pace.
79) Zis-a avva Pimen ca un frate locuind impreuna cu alti frati, l-a intrebat
pe avva Visarion : ce voi face ? Iar batranul i-a zis lui : taci si nu te socoti
pe tine !
80) Zis-a iarasi : unde inima ta nu are vestire, nu lua aminte.
81) Zis-a iarasi : de te vei socoti pe tine de nimic, vei avea odihna, ori in
ce loc te vei afla.
82) Zis-a iarasi, ca spunea avva Sisoe : este rusine cand cineva are pacatul netemerii.
83) Zis-a iarasi : voia, odihna si obisnuinta acestora surpa pe om.
84) Zis-a iarasi : de vei tacea, vei avea odihna in tot locul unde vei locui.
85) Zis-a iarasi despre avva Pior, ca in fiecare zi punea inceput.
86) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : de va cadea omul in vreo greseala
si se va intoarce, este iertat de Dumnezeu ? A zis batranul : dar Dumnezeu, Cel
ce a poruncit oamenitor sa faca aceasta, nu mai vartos va face ? Caci a poruncit
lui Petru, zicand : iarta de saptezeci de ori cate sapte fratelui tau ( + ).
( + ) Matei XVIII, 22. 2
87) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : bine este a ne ruga ? I-a zis
lui batranul ca a zis avva Antonie : glasul acesta vine de la fata Domnului zicand
: mangaiati pe norodul Meu, mangaiati !( + ).
( + ) Isaia 40, 1.
88) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : poate omul sa-si tina toate
gandurile si nici unul dintr-insele sa nu dea vrajmasului ? Si i-a zis batranul
: este cel ce ia zece si da una.
89) Acelasi frate l-a intrebat pe avva Sisoe acelasi cuvant si i-a zis lui : cu
adevarat este care nimic nu da vrajmasului.
90) Era un sihastru mare in muntele Atliviei si au venit asupra lui talharii si
a strigat batranul. Si auzind vecinii lui, i-au prins pe talhari si i-au dus la
judecator si i-au pus in temnita. Si s-au mahnit fratii zicand : pentru noi au
fost dati. Si sculandu-se, au mners la avva Pimen si i-au vestit lui pricina.
El a scris catre batranul, zicand : socoteste, vanzarea cea dintai de unde s-a
facut ? Si atunci vezi pe cea de a doua ! Ca de nti te-ai fi instrainat mai intai
de cele dinlauntru, nu ai fi facut a doua vanzare. Si vazand batranul sihastru
scrisoarea lui avva Pimen ( ca era cunoscut in tot locul acela si nu iesea din
chilia lui) , sculandu-se, a venit in cetate si a scos pe talhari din temnita
si inaintea norodului i-a slobozit pe ei.
91) Zis-a avva Pimen : nu este calugar cartitorul, nu este calugar cel ce face
rasplatire, nu este calugar maniosul.
92) Au venit unii din batrani la avva Pimen si i-au zis : de vom vedea pe frati
ca dormiteaza in biserica, voiesti sa-i imboldim ca sa fie treji la priveghere
? Iar el le-a zis lor : eu cu adevarat de voi vedea pe fratele ca dormiteaza,
pun capul lui pe genunchii mei si-l odihnesc.
93) Se spunea despre un frate ca a fost luptat spre hula si se rusina sa spuna.
Si oriunde auzea de batrani mari, se ducea la dansii ca sa le vesteasca si cum
ajungea, se rusina sa vesteasca. Deci de multe ori s-a dus si la avva Pimen si
l-a vazut pe el batranul ca are ganduri si se mahnea ca faptele nu le vestea.
Deci, intr-una din zile petrecandu-l, i-a zis lui : iata, de atata vreme vii aici,
avand ganduri ca sa-mi vestesti si cand vii nu voiesti sa spui, ci totdeauna te
duci necajit. Spune-mi, dar, fiule, ce ai ? Iar el i-a zis : cu hula spre Dumnezeu
ma lupta diavolul si ma rusinam sa spun. Si povestindu-i lui lucrul, indata s-a
usurat. Deci i-a zis lui batranul : nu te necaji, fiule, ci cand vine gandul acesta,
zi : eu nu am vina, hula ta, asupra ta, satano ! Caci acest lucru nu-l voieste
sufletul meu. Si tot lucrul ce nu-l voieste sufletul, pentru putina vreme este.
Si tamaduindu-se fratele, s-a dus.
94) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : ma vad pe mine ca oriunde ma duc,
aflu sprijineala. I-a. zis lui batranul : si cei ce tin in mana sabia, au pe Dumnezeu,
care ii miluieste pe ei in aceasta vreme. Deci de vom fi viteji, face cu noi mila
Sa.
95) Zis-a avva Pimen : daca omul se va prihani pe sine, rabda pretutindeni.
96) Zis-a iarasi ca spunea avva Ammona, ca este un om care a facut o suta de ani
in chilie si nu a invatat cum se cade sa stea in chilie.
97) Zis-a avva Pimen : de va ajunge omul la cuvantul apostolului care zice ca
toate sunt curate celor curati ( + ), se vede pe sine mai prejos decat toata zidirea.
Zis-a fratele : cum pot sa ma socotesc pe mine mai prejos decat ucigastii ? Zis-a
batranul : de va ajunge omul la cuvantul acesta si de va vedea vreun om ucigand,
zice : acela a facut numai acest pacat, iar eu ucid in fiecare zi.
( + ) Tit. 1, 15.
98) A intrebat fratele acelasi cuvant pe avva Anuv, cum ca a zis avva Pimen. Si
i-a zis lui avva Anuv : de va ajunge omul la cuvantul acesta si va vedea neajunsurile
fratelui sau, pe dreptatea sa le va inghiti. Zis-a lui fratele : si care este
dreptatea lui ? A raspuns batranul : ca totdeauna sa se defaime pe sine.
99) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : de voi cadea in vreo ispita, ma roade
cugetul si ma invinuieste, pentru ce am cazut ? I-a zis lui batranul : in orice
ceas va cadea omul in greseala si va zice am gresit, indata a incetat.
100) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : pentru ce apleaca diavolul
sufletul meu, ca sa fiu cu cel ce ma intrece pe mine si ma face sa defaim pe cel
mai prejos decat mine ? Si i-a zis lui batranul : pentru aceasta a zis apostolul,
ca in casa cea mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de
lut. Deci, de se va curati cineva pe sine de toate acestea, va fi vas spre cinste
de buna treaba stapanului, gatit spre tot lucrul bun ( + ).
( + ) II Tim. II, 20 - 21.
101) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : cum de nu ma las sa vorbesc
slobod cu parintii despre gandurile mele ? I-a zis lui batranul ca a zis avva
Ioan Colov : de nimic nu se bucura asa de mult vrajmasul ca de cei ce nu-si arata
gandurile lor.
102) Un frate a zis lui avva Pimen : inima mea slabanogita este, de mi se va intampla
sa patimesc putin. I-a zis lui batranul : nu ne minunam de Iosif care copilandru
fiind a rabdat ispita pana in sfarsit si Dumnezeu l-a slavit pe el ? Nu vedem
pe Iov, cum nu s-a induplecat pana in sfarsit, tinand rabdarea si nu au putut
ispitele sa-l clinteasca din nadejdea in Dumnezeu ?
103) Zis-a avva Pimen : trebuie chinovia sa aiba trei fapte : a smereniei, a ascultarii
si una care sa aiba miscarea si boldul pentru lucrul chinoviei.
104) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : in vremea necazului meu am
cerut de la unul din sfinti un lucru spre intrebuintare si mi l-a dat milostenie.
Deci daca Dumnezeu ma va iconomisi si pe mine, il voi da si eu milostenie altora,
sau mai bine celor ce mi l-au dat ? I-a zis lui batranul : cu adevarat la Dumnezeu
este, ca Lui sa se dea, ca al Lui este. I-a zis lui fratele : dar daca il voi
duce si nu va voi sa-l ia, ci va zice : du-te, cum vrei, da-l milostenie, ce voi
face ? I-a zis lui batranul : acum al lui este lucrul. Iar de iti va da cineva
fara sa-l ceri acesta este al tau. Iar daca tu vei cere, sau de la calugar sau
de la mirean si nu va voi sa-l primeasca, acesta este talcul, ca stiind el, sa-l
dai pentru el milostenie.
105) Se spunea despre avva Pimen ca niciodata nu voia sa-si dea cuvantul lui deasupra
cuvantului altui batran, ci mai vartos intru toate il lauda pe acela.
106) Zis-a avva Pimen : multi din parintii nostri s-au facut viteji la nevointa,
insa la limpezimea cugetelor prin rugaciune, unul cate unul.
107) Sezand odata Avva Isaac la avva Pimen, s-a auzit glas de cocos. Si i-a zis
lui : sunt vietati aici, avvo ? Iar el raspunzand, i-a zis : Isaac, de ce ma silesti
sa vorbesc ? Tu si cei asemenea cu tine ii auziti pe acestia, iar cel ce se trezeste,
n-are grija de acestea.
108) Se spunea ca de veneau vreunii la avva Pimen, ii trimitea pe ei la avva Anuv
intai, caci el era mai mare de ani. Iar avva Anuv le zicea lor : la fratele meu
Pimen duceti-va, ca el are darul cuvantului. Iar de sedea avva Anuv aproape de
avva Pimen, nu graia nicidecum avva Pimen cand era el de fata.
109) Era un mirean foarte evlavios in viata lui si a venit la avva Pimen. S-au
mai intamplat la batranul si alti frati, cerand sa auda de la el vreun cuvant.
Si a zis batranul mireanului celui credincios : graieste fratilor vreun cuvant
! Iar el se ruga zicand : iarta-ma, avvo, eu ca sa invat am venit. Si silit fiind
de batran, a zis : eu sunt mirean si vanzand si negutatorind verdeturi, dezleg
legaturite si le fac mici, cumpar cu putin si vand cu mult, insa nu stiu din Scriptura
sa vorbesc, dar o pilda voi zice. Un om a zis prietenului sau : fiindca am pofta
sa vad pe imparatul, vino cu mine ! A zis lui prietenul : vin cu tine pana la
jumatatea caii. Si a zis altui prieten : vino tu de ma du la imparatul ! I-a zis
lui : te duc pana la palatul imparatului. Zis-a si celui de al treilea : vino
cu mine la imparatul ! Iar el a zis : eu vin si te duc la palat si stau si graiesc
si te bag la imparatul. Si l-a intrebat pe el : care este puterea pildei ? Si
raspunzand, le-a zis lor : cel dintai este nevointa care povatuieste pana la drum,
cel de al doilea este curatenia, care ajunge pana la cer, iar al treilea este
milostenia, care duce pana la Imparatul Dumnezeu cu indrazneala. Si asa fratii,
folosindu-se s-au dus.
110) Un frate sedea afara din satul sau si multi ani nu s-a suit in sat si zicea
fratilor : iata cati ani am si nu m-am suit in sat, iar voi totdeauna va suiti
! Si i-a spus lui avva Pimen despre dansul si a raspuns batranului : eu ma suiam
noaptea si inconjuram satul ca sa nu se laude gandul meu ca nu ma sui.
111 ) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : spune-mi vreun cuvant ! Si
i-a zis lui : cand se arde pe dedesupt cazanul, nu poate musca sa se apropie de
dansul, nici cetelalte taratoare, iar cand este rece atunci se pune pe el. Asa
si calugarul : cat ramane in faptele cele duhovnicesti, nu poate vrajmasul sa-l
supere.
112) Spunea avva Iosif despre avva Pimen, zicand : acesta este cuvantul cel scris
in Evanghelie : cel ce are haina sa o vanda si sa-si cumpere cutit ( + ). Adica
: cel ce are odihna sa o lase si sa tina catea cea stramta.
( + ) Luca 22, 36.
113) Au intrebat unii din parinti pe avva Pimen, zicand : de vom vedea vreun frate
pacatuind, voiesti sa-l mustram ? Le-a zis lor batranul : eu cu adevarat de voi
avea trebuinta sa trec pe acolo si-l voi vedea pacatuind, trec pe langa dansul
si nu-l mustru.
114) Zis-a avva Pimen : scris este, ca cele ce au vazut ochii tai, acestea sa
marturisesti ( + ). Iar eu va zic voua, ca desi veti pipai cu mainile voastre,
sa nu marturisiti, ca un frate a fost batjocorit cu un lucru de acest fel. Ca
i se parea ca a vazut pe un frate al lui pacatuind cu o femeie si mult fiind luptat,
ducandu-se i-a lovit cu piciorul, socotind ca sunt ei, si le-a zis : incetati
! Pana cand ? Si de fapt erau snopi de grau. Pentru aceasta v-am zis voua ca desi
veti pipai cu mainile voastre, sa nu mustrati.
( + ) Pilde 25, 7.
115) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face, ca sunt luptat
spre curvie si ma rapesc la manie ? Zis-a batranul : pentru aceasta zicea David,
ca pe leu il batem si pe un urs il sugrumam ( + ); adica, mania o taiem, iar curvia
cu osteneli o stramtoram.
( + ) 1 Impar. 17, 33.
116) Zis-a iarasi : mai mare decat aceasta dragoste nu este cu putinta sa afle
cineva, decat sa-si puna sufletul pentru aproapele sau ( + ). De va auzi cineva
un cuvant rau, adica de mahnire, putand si el sa zica asemenea si se va lupta
sa nu-l zica, sau de i se va face strambatate si va suferi si nu va rasplati,
unul ca acesta isi pune sufletul sau pentru aproapele sau.
( + ) Ioan 15. 13.
117) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce este fatarnicul ? Si i-a
zis lui batranul : fatarnic este cel ce invata pe aproapele lui un lucru la care
el nu a ajuns, caci scris este : vezi paiul din ochii fratelui tau, si iata ,
barna din ochiul tau ( + ), si celelalte.
( + ) Mat. VI, 3, 4.
118) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce este a se mania cineva in
zadar pe fratele sau ? ( + ) Si a zis : orice nedreptate iti va face fratele tau
si tu te vei mania pe el, in zadar te manii. Chiar de iti va scoate ochiul tau
cel drept si iti va taia mana ta cea dreapta si te vei mania pe el, in zadar te
manii. Iar de te desparte de Dumnezeu, atunci sa te manii tare.
( + ) Mat. V. 22.
119) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face pacatelor mele
? I-a zis lui batranul : cel ce voieste sa se izbaveasca de pacate, prin plans
se izbaveste si cel ce voieste sa agoniseasca fapte bune, prin plans le agoniseste.
Caci plansul este calea pe care ne-a dat-o noua Scriptura si parintii nostri zicand
: plangeti ca alta cale nu este decat aceasta !
120) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : ce este pocainta pacatului ?
Si i-a zis batranul : a nu-l mai face de aici inainte, ca pentru aceasta s-au
numit fara prihana dreptii, ca au lasat pacatele si drepti s-au facut.
121) Zis-a iarasi : viclesgul oamenilor este ascuns dinapoia lor.
122) Un frate l-a intrebat de avva Pimen : ce voi face ispitelor acestora ce ma
tulbura ? I-a zis lui batranul : sa plangem inaintea bunatatii lui Dumnezeu cu
toata osteneala noastra, pana ce va face cu noi mila Sa !
123) Iarasi l-a intrebat pe dansul fratele : ce voi face nefolositoarelor mele
prietenii pe care le am ? Iar el i-a zis : este vreun om care trage sa moara si
ia aminte la prieteniile acestea. Nu te apropia, nici le atinge de dansele si
singure se instraineaza !
124) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : poate omul sa fie mort ? I-a
raspuns lui : de va ajunge la pacat, se face mort, iar de va ajunge la bunatate,
va fi viu si o face pe acesta.
125) Zis-a avva Pimen : a zis fericitul Antonie ca sila cea mare a omului este
sa puna greseala sa inaintea Domnului si sa astepte ispita pana la rasuflarea
cea mai de pe urma.
126) Intrebat a fost avva Pimen : la cine se potriveste cuvantul cel scris " sa
nu va grijiti pentru maine ?" ( + ). I-a raspuns lui batranul : s-a zis pentru
omul care se afla in ispita si se imputineaza, sa nu se ingrijeasca zicand cata
vreme am in ispita aceasta ? Ci mai vartos sa socotesc zicand in fiecare zi :
astazi !
( + ) Mat. VI. 31.
127) Zis-a iarasi : a invata pe aproapele, este al unuia ce este sanatos si nepatimas,
fiindca ce trebuinta este sa zideasca cineva casa altuia si sa o risipeasca pe
a sa ?
128) Iarasi a zis : ce trebuinta este sa mearga cineva la mestesug si sa nu invete
?
129) Zis-a iarasi : toate cele peste masura sunt ale dracilor.
130) Zis-a iarasi : cand omul voieste sa zideasca o casa, aduna mult material
ca sa poata face casa, inca si multe feluri aduna. Asa si noi sa luam cate putin
din faptele cele bune.
131) Intrebat-a cineva din parinti pe avva Pimen, zicand : cum a suferit avva
Nistero pe ucenicul sau ? Le-a raspuns lor avva Pimen : de as fi fost eu, si perna
i-as fi pus sub cap. I-a zis lui avva Anuv : si ce ai fi zis lui Dumnezeu ? A
raspuns avva Pimen : i-as fi spus, ca Tu ai zis : scoate intai barna din ochiul
tau si vei vedea sa scoti gunoiul fratelui tau ( + ).
( + ) Mat. VII, 5.
132) Zis-a avva Pimen : foamea si dormitarea nu ne-au lasat pe noi sa vedem cele
rele.
133) Zis-a iarasi : multi s-au facut tari, dar putini neintaratatori ( + ).
( + ) Evr . XI, 34.
134) Zis-a iarasi : cu suspine toate faptele cele bune au intrat in casa aceasta,
afara de o fapta buna si fara de aceasta cu osteneala sta omul. Deci l-au intrebat
pe el care este ? Si a zis : ca omul sa se prihaneasca.
135) Zicea de multe ori avva Pimen : nu avem trebuinta de nimic decat de minte
treaza.
136) intrebat-a oarecare din parinti pe avva Pimen, zicand : cine este cel ce
zice, partas sunt eu tuturor ce se tem de Tine ? ( + ) Si a zis batranul : Duhul
Sfant este care zice.
( + ) Psalm, 118, 63.
137) Zis-a avva Pimen, ca l-a intrebat un frate pe avva Simon, zicand : de voi
iesi din chilia mea si voi afla pe fratele meu raspandindu-se, si eu ma raspandesc
cu dansul. Si de-l voi afla pe el razand si eu rad cu dansul. Deci, cand intru
in chilia mea, nu am odihna. Si i-a zis lui batranul : voiesti, daca vei iesi
din chilia ta si vei afla pe cei ce rad, si razi si tu, si pe cei ce vorbesc,
sa vorbesti si tu, si sa intri in chiha ta si sa te afli pe tine cum erai ? Zis-a
fratele : dar de ce ? Si raspunzand batranul, a zis : inauntru pazeste straja,
afara pazeste straja.
138) Spunea avva Daniil : ne-am dus odata la avva Pimen si am gustat impreuna
si dupa ce am gustat impreuna ne-a zis noua : mergeti si va odihniti putin, fratilor
! Deci s-au dus fratii sa se odihneasca putin si eu am ramas sa-i vorbesc deosebi
si sculandu-ma am venit la chilia lui. Daca m-a vazut ca vin la el, s-a pus pe
sine ca si cum ar fi dormit, ca aceasta era lucrarea batranului, a le face toate
in ascuns.
139) Zis-a avva Pimen : de vei vedea cateva lucruri si vei auzi cuvinte, sa nu
le povestesti aproapelui tau, caci este surpare de razboi.
140) Zis-a iarasi : intai fugi odata, al doilea fugi, al treilea fa-te sabie !
141) Zis-a iarasi avva Pimen catre avva Isaac : usureaza putin din dreapta ta
si vei avea odihna in putinele tale zile.
142) Un frate a mers la avva Pimen si sezand cativa impreuna, au laudat un frate,
ca este urator de rele. Zis-a avva Pimen celui ce a vorbit : si ce este uraciunea
de rele ? Si s-a uimit fratele si nu a gasit ce sa raspunda si sculandu-se a cerut
iertare de la batranul, zicand : spune-mi, ce este uraciunea de rele ? A zis batranui
: uraciunea de rele aceasta este : sa urasca cineva pacatele sale si pe aproapele
sau sa-l indrepte.
143) Un frate venind la avva Pimen, i-a zis : ce voi face ? Raspuns-a lui batranul
: du-te, apropie-te de cel ce zice : ce voiesc eu ? Si vei avea odihna.
144) Povestit-a avva Iosif, ca a zis avva Isaac : sedeam odata cu avva Pimen si
l-am vazut uimindu-se. Si fiindca aveam multa indrazneala catre dansul, am pus
lui metanie si m-am rugat, zicand : spune-mi, unde erai ? Iar el fiind silit;
a zis : gandul meu era unde a stat Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu si
plangea la Crucea Mantuitorului, si eu voiam pururea asa sa plang.
145) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand ce voi face acestei greutati,
care nu ma tine ? Raspuns-a lui batranul : corabiile cele mici si cele mari au
braie ca, de nu va fi vantul lor prieinic, si puna corabierii funia si braiele
la pieptul lor si cate putin sa traga corabia, pana ce Dumnezeu va trimite vantul
lor. Iar de vor cunoaste ca s-a sculat ceata, atunci navalesc si pun par, ca sa
nu se invaluie, iar parul este a se prihani pe sine.
146) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen despre supararea gandurilor. Si i-a zis
lui batranul : acest lucru este asemenea cu un barbat ce are foc de-a stanga si
un pahar cu apa de-a dreapta; deci de se va aprinde focul, va lua apa din pahar
si-l va stinge. Focul este samanta vrajmasului iar apa insemneaza a se arunca
pe sine inaintea lui Dumnezeu.
147) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : mai bine este a vorbi sau a
tacea ? I-a raspuns lui batranul : cel ce vorbeste pentru Dumnezeu, bine face
si cel ce tace pentru Dumnezeu, asemenea.
148) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : cum poate omul sa fuga de a
vorbi de rau pe aproapele ? I-a raspuns lui batranul : noi si fratii nostri doua
icoane suntem. Deci in orice vreme va lua omul aminte de sine, si se va prihani,
se afla fratele lui cinstit inaintea lui; iar cand i se pare el luisi bun, afla
pe fratele sau rau inaintea sa.
149) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen pentru trandavie. Si i-a zis lui batranul
: trandavia sta peste tot inceputul si nu este patima mai rea decat dinsa iar
de o va cunoaste omul ca aceasta este, se odihneste.
150) Zis-a avva Pimen : trei fapte trupesti am vazut noi la avva Pamvo : nemancarea
pana seara in fiecare zi, tacere si rucodelie ( lucrul mainilor ) mare.
151) Zis-a iarasi ca zicea avva Teona : macar de va castiga cineva fapta buna,
Dumnezeu nu-i da lui singur darul, caci stie ca n-a fost credincios ostenelii
sale. Ci de va catre prietenul sau, atunci ramane la dansul.
152) Un frate i-a vorbit lui avva Pimen, zicand : voiesc sa intru in chinovie
si sa locuiesc. I-a zis lui batranul : de voiesti sa intri in chinovie si de nu
vei fi fara de grija pentru toata intalnirea si pentru tot lucrul, nu poti face
ale chinoviei, ca peste un ulcior nu mai nu ai stapanire.
153) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face ? Si i-a zis :
scris este : faradelegea mea voi vesti si ma voi ingriji pentru pacatul meu (
+ ).
( + ) Psalm 37, 19
154) Zis-a avva Pimen : aceste doua ganduri, ale curviei si a clevetirii, nu este
cu cuviinta omului nicidecum sa le graiasca nici sa le cugete in inima lui, caci
de va voi catusi de putin a le cugeta in inima lui, nu se foloseste, insa salbaticindu-se
asupra lor, va avea odihna.
155) Fratii lui avva Pimen ii ziceau : sa ne ducem din locul acesta, ca ne supara
manastirile locului acestuia si ne pierdem sufletele ! Iata si copiii plangand,
nu ne lasa sa ne linistim. Le-a zis lor avva Pimen : pentru glasul ingerilor voiti
sa va duceti de aici ?
156) A intrebat avva Bitinie pe avva Pimen, zicand : de va avea cineva mahnire
asupra mea si-i voi cere iertare si nu va primi ce voi face ? I-a raspuns lui
batranul : ia cu tine alti doi frati si cere-ti iertare de la dansul si de nu
va primi ia pe alti cinci, si de nu va primi nici acestora, ia pe preot, si de
nu va primi nici asa, fara tulburare de aici inainte te roaga lui Dumnezeu ca
El sa-i vesteasca lui si sa fii fara grija !
157) Zis-a avva Pimen ) : a invata pe aproapele, este asemenea cu a-l mustra.
158) Zis-a iarasi : nu implini voia ta, caci mai vartos este de nevoie a te smeri
pe tine fratelui tau.
159) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : am gasit un loc care are toata
odihna fratilor; voiesti sa locuiesc acolo ? Si i-a zis batranul : unde nu tulburi
pe fratele tau, acolo sa locuiesti.
160) Zis-a avva Pimen : aceste trei capete sunt folositoare : a te teme de Domnul,
a te ruga neincetat si a face bine aproapelui.
161) Un frate i-a zis lui avva Pimen : trupul meu a slabit dar patimile nu slabesc.
I-a zis lui batranul : patimile sunt trandafiri cu spini.
162) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face ? Si i-a raspuns
lui batranul : cand Dumnezeu ne va certa, de ce trebuie sa ne temem ? Si i-a zis
lui fratele : de pacatele noastre. Deci i-a zis batranul : sa intram dar in chilia
noastra si sa ne aducem aminte de pacatele noastre si Domnul ne va ajuta noua
in toate.
163) Un frate mergand la targ, l-a intrebat pe avva Pimen : ce sa fac ? I-a raspuns
lui batranul : fa-te prieten celui ce se sileste pe sine, si cu odihna iti vinzi
vasele tale.
164) Intrebat a fost avva Pimen despre intinaciuni si a raspuns : de vom intari
lucrarea noastra si ne vom trezi cu silinta, nu vom afla in noi intinaciuni.
165) Zis-a avva Pimen : de la al treilea neam al schitului si de la avva Moise,
n-au mai venit frati spre sporire.
166) Zis-a iarasi : omul de isi pazeste randuiala sa, nu se tulbura.
167) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : cum se cade sa sed in chilia
mea ? I-a raspuns lui : a sedea in chilie, cea la aratare, asa este rucodelia
( lucrul mainilor ), a manca odata in zi, a tacea si a citi, iar in ascuns a spori
in chilie, asa este : a purta prihanirea de sine in tot locul, oriunde vei merge,
a nu te lenevi de ceasul slujbelor bisericesti si de cele ascunse. Iar de se va
intampla in vreo vreme a sedea fara rucodelie, intrand la slujba, fara tulburare
sa savarsesti pravila, iar sfarsitul acestora, tovarasie buna castiga si te departeaza
de cea rea.
168) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : daca un frate mi-a luat ceva bani,
voiesti sa-l intreb ? I-a raspuns lui batranul : intreaba-l o data. I-a zis lui
fratele : dar ce voi face de nu-mi biruiesc gandul ? I-a zis lui batranul : lasa
gandul tau sa strige, numai pe fratele tau sa nu-l scarbesti !
169) Intamplatu-s-au unii din parinti de au venit in casa unui iubitor de Hristos,
intre care era si avva Pimen. Si cand mancau ei, s-a pus inaintea lor carne si
au mancat toti, afara de avva Pimen. Si se mirau batranii ca nu manca, stiind
ei dreapta lui socoteala. Iar dupa ce s-au sculat, i-au zis : tu esti Pimen si
asa ai facut ? Le-a raspuns lor batranul : iertati-ma, parintilor, voi ati mancat
si nimeni nu s-a smintit; iar eu de as fi mancat, fiindca multi frati vin aproape
de mine, erau sa se vatame, zicand : Pimen a mancat carne si noi sa nu mancam
si s-au minunat de socoteala lui cea dreapta.
170) Zis-a avva Pimen : eu zic ca in locul unde se arunca satana acolo voi fi
aruncat.
171) Acelasi i-a zis lui avva Anuv : intoarce-ti ochii tai, sa nu vada desertaciuni;
caci slobozenia omoara sufletele.
( + ) Psalm, 118, 37.
172) Sezand avva Pimen, s-a batut Paisie cu fratele sau pana ce a curs sange din
capetele lor si nimic nu le-a grait batranul. Deci a intrat avva Anuv si vazandu-i,
a zis lui avva Pimen : pentru ce ai lasat pe frati de s-au batut si nimic nu le-ai
zis ? Raspuns-a avva Pimen : frati sunt si iarasi se impaca. Zis-a avva Anuv :
ce este aceasta ? Ai vazut ca asa au facut si zici ca iarasi se impaca ? I-a zis
lui avva Pimen : pune in inima ta ca nu am fost aici inauntru.
173) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : niste frati locuiesc cu mine;
voiesti sa le poruncesc lor ? I-a raspuns batranul : nu, ci fa tu intai aceasta,
si de voiesc sa traiasca ei singuri vor vedea. I-a zis lui fratele : voiesc si
ei, parinte, sa le poruncesc. Zis-a lui batranul : nu, ci te fa lor pilda , iar
nu datator de lege ( + ).
( + ) Timotei IV, 12.
174) Zis-a avva Pimen : de va veni la tine vreun frate si vei vedea ca nu te foloseste
intrarea lui, incearca cu mintea ta si afla cum a fost gandul tau care l-ai avut
mai mainte de intrarea lui si atunci vei cunoaste pricina nefolosirii. Iar daca
aceasta o vei face cu smerita cugetare si intelegere, vei fi fara prihana cu aproapele
tau, purtand neajunsurile lui. Ca daca cu evlavie va face omul sederea sa, nu
va gresi, caci Dumnezeu este inaintea lui iar precum vad din aceasta sedere castiga
omul frica lui Dumnezeu.
175) Zis-a iarasi : omul care are copil impreuna locuitor si se indeamna din pricina
lui la orice fel de patimi ale omului celui vechi si iarasi il tine impreuna cu
dansul, unul ca acesta este asemenea cu omul ce are tarina care este roasa de
viermi.
176) A zis iarasi : rautatea pe rautate nu o surpa nicidecum, ci daca cineva iti
va face rau, fa-i tu bine, ca prin facerea de bine sa surpi rautatea.
177) Zis-a iarasi : David cand s-a luat la lupta cu leul, de gatlej l-a tinut
si indata l-a omorat. Deci daca si noi vom tine gatlejul si pantecele noastre,
vom birui cu ajutorul lui Dumnezeu leul cel nevazut.
178) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face, ca-mi vine necaz
si ma pornesc ? Si a raspuns batranul : sila face si pe cei mici si pe cei mari
sa se porneasca.
179) Se spunea despre avva Pimen, ca sedea in Schit cu doi frati ai lui si cel
mai mic ii necajea. Si a zis celuilat frate : ne slabanogeste pe noi acest mai
mic, scoala-te sa mergem de aici ! Si iesind, l-au lasat. Deci daca a vazut ca
au zabovit, i-au vazut pe dansii departe fiind si a inceput a alerga pe urma lor,
strigand. Zis-a avva Pimen : sa-l asteptam pe fratele, ca se osteneste. Deci,
dupa ce a venit la dansii, a facut metanie, zicand : unde va duceti si ma lasati
pe mine singur ? I-a zis lui batranul : fiindca ne nacajesti, pentru aceata ne
ducem. Le-a zis lor : bine, bine ! Unde voiti, sa mergem impreuna. Si vazand batranul
nerautatea lui, a zis fratelui sau : sa ne intoarcem inapoi, frate, ca nu de voia
lui facem acestea, ci diavolul este cel ce face ! Si intorcandu-se au venit la
locul lor.
180) A intrebat un egumen al unei vieti de obste, pe avva Pimen, zicand : cum
pot sa agonisesc frica de Dumnezeu ? I-a zis lui avva Pimen : cum putem sa castigam
frica de Dumnezeu, cei ce inauntru aveam burdufuri de branza si putini de sare
?
181) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : avvo, au fost doi oameni :
unul calugar si altul mirean. Calugarul a socotit seara ca dimineata sa lepede
cinul si mireanul a socotit seara ca dimineata sa devina calugar insa amindoi
au murit in noaptea aceea. Oare, ce li se va socoti lor ? Si a zis batranul :
calugarul a murit calugar si mireanul mirean, caci in ce s-au aflat, s-au dus.
182) Spunea avva Ioan, care a fost trimis in surghiun de imparatul Marcian : ne-am
dus odata din Siria la avva Pimen si voiam sa-l intrebam pentru impietrirea inimii.
Iar batranul nu stia elineste, nici talmaci nu am gasit; si vazandu-ne pe noi
batranul suparati, a inceput a grai in limba elineasca, zicand : firea apei este
moale, iar a pietrei vartoasa, iar ulciorul deasupra pietrei fiind atarnat, picand
cate putina apa, gaureste piatra. Asa si cuvantul lui Dumnezeu este moale, iar
inima noastra vartoasa; dar auzind omul de mai multe ori cuvantul lui Dumnezeu,
i se deschide inima lui spre a se teme de Dumnezeu.
183) S-a dus avva Isaac la avva Pimen si vazandu-l pe el ca pune putina apa pe
picioare, ca unul ce avea indrazneala catre dansul, i-a zis : cum unii au intrebuintat
asprimea chinuindu-si trupul lor ? I-a zis lui batranul : noi nu ne-am invatat
sa fim omoratori de trupuri, ci de patimi.
184). Zis-a iarasi : aceste trei rane nu pot sa le tai : mancarea, imbracamintea
si somnul; dar din parte putem sa le taiem.
185) Spus-a un frate lui avva Pimen, ca multe verdeturi mananca. A zis batranul
: nu-ti sunt tie de folos; ci mananca painea ta si pune verdeturi si sa nu te
duci la casa parintilor tai pentru cele trebuincioase.
186) Se spunea despre avva Pimen ca de sedeau batranii inaintea lui si graiau
despre batrani si de il pomeneau pe avva Sisoe, zicea : lasati cele despre avva
Sisoe, ca nu vin la masura de povestire cele depre dansul !
PENTRU AVVA PAMVO
1) A fost un om care se numea avva Pamvo si despre acesta se povesteste ca trei
ani a petrecut rugandu-se la Dumnezeu si zicand : sa nu ma slavesti pe pamant
! Si atat l-a slavit Dumnezeu incat nu putea cineva sa se uite in fata lui, de
slava care o avea.
2) Se spunea despre avva Pamvo, ca precum a luat Moise icoana slavei lui Adam,
cand s-a slavit fata lui, asa si fata lui avva Pamvo, ca fulgerul stralucea si
era ca un imparat sezand pe tron. De aceeasi lucrare era si avva Siluan si avva
Sisoe.
3) Au venit odata doi frati la avva Pamvo si l-a intrebat pe el unul, zicand :
avvo, eu postesc din doua in doua zile si mananc doua paini. Oare imi mantuiesc
sufletul, sau ma ratacesc ? A zis si ceialalt : avvo, eu cheltuiesc din averea
mea doi bani in fiecare zi si tin putine pentru hrana, iar celelalte le dau milostenie.
Oare ma mantuiesc sau pier ? Si mult rugandu-se ei nu le-a dat raspuns; iar peste
patru zile aveau sa se duca si ii mangaiau pe dansii clericii, zicand : nu va
mahniti, fratilor, Dumnezeu va va da voua plata. Asa este obiceiul batranului,
nu degraba vorbeste, de nu-i va vesti lui Dumnezeu. Deci au intrat ei la batranul
si i-au zis : avvo, roaga-te pentru noi ! Le-a zis lor : voiti sa mergeti ? Au
raspuns : da ! Si cantarind faptele lor, scriind pe pamant, zicea : Pamvo, din
doua in doua zile postind si doua paini mancand, oare cu aceasta se face calugar
? Nu ! Si Pamvo, lucreaza pe doi bani si-i da milostenie, oare cu aceasta se face
calugar ? Nu inca ! Si le-a zis lor : bune sunt faptele, dar de veti pazi constiinta
fata de aproapele, asa va veti mantui. Si incredintandu-se ei, s-au dus plini
de bucurie.
4) Au venit odata patru pustnici la marele Pamvo, purtand piei. Si au vestit fiecare
fapta cea buna a celuilalt nefiind acela de fata. Unul postea mult, cel de ai
doilea era neagonisitor si cel de ai treilea a castigat multa dragoste. Se spunea
inca si despre cel de al patrulea ca douazeci si doi de ani avea de cand era sub
ascultarea unui batran. Le-a raspuns lor avva Pamvo : va zic voua, ca fapta cea
buna a acestuia este mai mare, caci fiecare dintre voi, fapta buna care a castigat-o,
cu voia sa a agonisit-o; iar acesta taindu-si voia, voia altuia o face. Caci acest
fel de barbati sunt marturisitori, daca pana la moarte se vor pazi asa.
5) Cel intru fericita pomenire, Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, l-a rugat
pe avva Pamvo sa se pogoare din pustie la Alexandria. Deci pogorandu-se si vazand
acolo o femeie usuratica, s-a umplut de lacrimi. Iar cei ce erau impreuna, intrebandu-l
pentru ce a lacrimat, a zis : doua pricini m-au pornit : una, pierzarea aceleia,
iar alta, ca nu am acest fel de silinta spre a placea lui Dumnezeu, cat are aceasta
sa placa oamenilor scarnavi.
6) Zis-a avva Pamvo : cu darul lui Dumnezeu, de cand m-am lepadat de lume, nu
m-am cait de vreun cuvant ce l-am grait.
7) Zis-a iarasi : acest fel de haina trebuie sa poarte calugarul : sa o puna afara
din chilia lui trei zile si nimeni sa nu o ia.
8) S-a intamplat odata ca avva Pamvo sa umble cu fratii in partile Egiptului.
Si vazand niste mireni sezand, le zicea lor : sculandu-va, inchinati-va calugarilor,
ca sa fiti blagosloviti de dansii, caci des graiesc cu Dumnezeu si gurile lor
sunt sfinte !
9) Zis-a avva Pamvo : de ai inima treaza, poti sa te mantuiesti.
10) A intrebat preotul Nitriei : cum trebuie fratii sa petreaca ? Iar el a zis
: cu mare nevointa si pazind grija fata de aproapele.
11) A rugat avva Teodor al Fermii pe avva Pamvo : spune-mi un cuvant. Si cu multa
osteneala i-a zis lui : Teodore, du-te, mila ta si o ai peste toti, caci mila
a aflat indrazneala inaintea lui Dumnezeu !
12) Se spunea despre avva Pamvo, ca niciodata nu zambea a rade fata lui. Deci
intr-una din zile, vrand dracii sa-l faca sa rada, au legat de un lemn o pana
si o purtau facand galagie si zicand : Alli ! Alli ! Si vazandu-i avva Pamvo a
ras : iar dracii au inceput a juca, zicand : ha ! Ha ! Pamvo a ras. Iar el raspunzind,
a zis lor : nu am ras, ci mi-am facut ras de neputinta voastra, ca atatia fiind,
purtati o pana.
13) Aceasta insa o avea mai mult decat multi, ca de era intrebat de vreun cuvant
al Scripturii sau duhovnicesc, nu raspundea indata, ci zicea ca nu stie cuvantul;
si de era intrebat mai mult, nu raspundea.
14) Povestit-au unii despre avva Pamvo, ci vrand sa se sfarseasca, la insusi ceasul
mortii, a zis sfintilor barbati care stateau imprejurul lui : de cand am venit
la locul acesta si mi-am zidit chilia si am locuit intr-insa, afara de mainile
mele nu-mi aduc aminte sa fi mancat paine, nici nu m-am cait de cuvantul pe care
l-am grait pana in ceasul acesta. Si asa ma duc catre Dumnezeu, ca si cum nici
n-am inceput sa-I slujesc Lui.
15) Avva Pamvo l-a trimis pe ucenicul sau ca sa vanda rucodelia sa. Si facand
saisprezece zile ( dupa cum ne spunea noua ), noaptea dormea in tinda bisericii
Sfantului Apostol Marcu, si vazand slujba bisericii, s-a intors la batranul. A
invatat inca si cateva tropare. Deci i-a zis lui batranul : te vad, fiule, tulburat.
Nu cumva vreo ispita si s-a intamplat in cetate ? Raspuns-a fratele : cu adevarat,
avvo, intru lenevire cheltuim zilele noastre in pustia aceasta si nici canoane,
nici tropare nu cantam. Mergand la Alexandria, am vazut cetele bisericii cum canta
si m-am intristat ca nu cantam si noi canoanele si troparele. I-a zis lui batranul
: amar noua, fiule, ca au ajuns zilele in care vor lasa calugarii hrana cea tare,
cea zisa prin Sfantul Duh, si vor urma cantarilor si glasurilor, caci, ce umilinta
si ce lacrimi se nasc din tropare ? Cand sta cineva in biserica sau in chilie
si isi inalta glasul sau ca neputinciosii. Ca daca inaintea lui Dumnezeu stam,
suntem datori sa stam cu multa umilinta si nu cu raspandire, ca n-au iesit calugarii
in pustia aceasta ca sa stea inaintea lui Dumnezeu si sa se raspandeasca si sa
cante cantari cu viers si sa puna glasurile la randuiala cu mestesug, sa-si clatine
mainile, sa-si tarasca picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu si cu
cutremur, cu lacrimi si suspine, cu glas evlavios, umilit, masurat si smerit sa
aducem lui Dumnezeu rugaciune. Ci iata iti zic tie, fiule, vor veni zile cand
vor strica crestinii cartile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si
ale dumnezeiestilor prooroci, stergand Sfintele Scripturi si scriind tropare si
cuvinte elinesti. Si se va revarsa mintea la acestea, iar de la acelea se va departa.
Pentru aceasta parintii nostri au zis : cei ce sunt in pustia aceasta, sa nu scrie
vietile si cuvintele parintilor pe pergament, ci pe hartii, ca va sa stearga neamul
cel de pe urma vietile parintilor si sa scrie dupa voia lor, fiindci mare este
necazul ce va sa vina. Si i-a zis lui fratele : asadar, se vor schimba obiceiurile
si asezamintele crestinilor si nu vor fi preoti in biserici sa faci acestea ?
Si a zis batranul : in astfel de vremuri se va raci dragostea multora si va fi
necaz mult. Napadirile paganilor si pornirile noroadelor, neastamparul imparatilor,
desfatarea preotilor, lenevirea calugirilor. Vor fi egumeni nebagand seama de
mantuirea lor si a turmei, osardnici toti si silitori la mese si galcevitori,
lenesi la rugaciuni si la clevetiri osardnici, gata spre a osandi vietile batranilor
si cuvintele lor, nici urmandu-le nici auzindu-le, ci mai vartos ocarandu-le si
zicand : de am fi fost si noi in zilele lor, ne-am fi nevoit si noi. Iar episcopii
in zilele acelea se vor sfii de fetele celor puternici, judecand judecati cu daruri,
nepartinind pe cel sarac la judecati, necajind pe vaduve si pe sarmani chinuindu-i.
Va intra inca si in norod necredinta, curvie, uraciune, vrajba, zavistie, intaratari,
furtisaguri si betie. Si a zis fratele : ce va face cineva in vremile si anii
aceia ? Si a zis batranul : fiule,in acele zile, cel ce isi mantueste sufletut
sau mare se va chema in Imparitia Cerurilor ( + ).
( + ) De la Paladie.
PENTRU AVVA PAISIE
1) Paisie, fratele lui avva Pimen, a gasit un vas mic cu bani si i-a zis lui avva
Anuv, fratele sau : stii ca cuvantul lui avva Pimen este foarte aspru; vino sa
ne zidim manastire undeva si sa sedem acolo fara de grija ! I-a raspuns lui avva
Anuv : dar cu ce sa zidim ? Iar el i-a aratat lui banii. Deci vazandu-i avva Anuv,
s-a mahnit foarte, socotind vatamarea sufletului fratelui. Insa i-a zis : bine,
sa mergem si sa zidim chilie dincolo de rau, Deci a luat avva Anuv vasul si l-a
pus in culionul sau si trecand amandoi raul, cum au ajuns pe la mijioc, s-a facut
avva Anuv ca aluneca si a cazut culionul cu banii in rau si pentru aceasta avva
Anuv s-a intristat. I-a zis lui Paisie : nu te mahni, avvo, caci de vreme ce s-au
dus banii, sa mergem iarasi la fratele nostru. Si intorcandu-se, au ramas cu pace.
PENTRU AVVA PISTOS
1) Povestit-a avva Pistos zicand : ne-am dus sapte pustnici la avva Sisoe, care
locuia in ostrovul Clisma, rugandu-ne sa ne spuna vreun cuvant si a zis : iertati-ma,
sunt om prost; dar m-am dus la avva Or si la avva Atre. Si era in boala avva Or
de optsprezece ani. Si le-am facut metanie sa-mi spuna vreun cuvant. Si a zis
avva Or : ce pot sa-ti fac ? Du-te si orice vezi, fa ! Dumnezeu este al celui
care prisoseste, adici se sileste pe sine la toate. Si nu erau dintr-o enorie
avva Or si avva Atre, dar a fost mare pace intre dansii pana ce au iesit din trup,
caci era mare ascultarea lui avva Atre si multa smerita cugetare a lui avva Or.
Si am stat cateva zile la dansii, cercandu-i si am vazut o mare minune pe care
a facut-o avva Atre. Le-au adus cineva un peste mic si a voit avva Atre sa-l gateasci
batranului si avea cutitul sa taie pestele, dar l-a chemat pe el avva Or, zicand
: Atre, Atre, si a lasat cutitul in mijiocul pestelui si nu a spintecat si cealalta
parte. M-am minunat de ascultarea lui cea mare pentru ca nu a zis : mai asteapta
pana voi spinteca pestele ! Si i-am zis lui avva Atre : unde ai aflat ascultarea
aceasta ? Iar el mi-a zis : nu este a mea, ci a batranului. Atunci m-a luat, zicand;
vino si vezi ascultarea lui. Caci a fiert pestele cel mic, l-a stricat si l-a
pus inaintea batranului care a mancat, nimic graind. Apoi l-a intrebat : bun este,
avvo ? Si a raspuns : foarte bun. Dupa aceea i-a adus lui putin insa foarte bun
si i-a zis : l-am stricat, avvo ! Si a raspuns zicand : da, l-ai stricat ! Si
mi-a zis avva Atre : vazut-ai, ca ascultarea este a batranului ? Am iesit, asadar
de la dansii si orice am vazut am facut, ca sa pazesc dupa puterea mea. Acestea
le-a zis fratilor avva Sisoe iar unui din noi i s-a rugat lui, zicand : rugamu-te,
spune-ne si tu noua un cuvant ! Si a zis : cel ce tine sa fie nebagat in seama
implineste toata Scriptura. Iar altul din noi a zis : ce este instrainarea, parinte
? Si a zis : taci si in tot locul unde te duci, zi : nu am treaba, si aceasta
este instrainarea.
PENTRU AVVA PIOR
1) Fericitul Pior, lucrand vara, la un oarecare, ii aducea aminte sa-i dea plata.
Iar acela nevrand, s-a intors la manastire. Iarasi vremea venind, secerand la
dansul si cu osardie lucrand, neprimind nimic, s-a intors la manastire. Al treilea
an implinindu-se si lucrarea cea obisnuita savarsind, batranul s-a dus neluand
nimic. Dumnezeu insa a certat casa aceluia, care, aducand plata, il cauta la manastire
pe sfant. Si abia gasindu-l a cazut la picioarele lui, dandu-i plata. Iar el zicea
: mie Domnul mi-a dat. Iar acela i-a dat voie sa le dea preotului la biserica.
2) Avva Pior manca umbland. Si intrebandu-l cineva de ce mananca asa, i-a raspuns
: nu voiesc sa am mancarea ca pe un lucru, ci ca pe sub lucru. Iar catre altul
care tot despre aceasta l-a intrebat, i-a zis : voiesc ca nici cand mananc sa
nu simta sufletul dulceata trupeasca.
3) S-a facut odata sobor in Schit pentru un frate care a gresit. Si parintii graiau,
iar avva Pior tacea. Mai pe urma, sculandu-se, a iesit. Si luind un sac, l-a umplut
cu nisip si il purta pe umarul lui. Si punand intr-o traista putin nisip, il purta
pe piept. Intrebat fiind de parinti ce inseamna aceasta, a zis : acest sac care
are nisipul cel mult, sunt greselile mele - caci multe sunt - si le-am lasat dinapoia
mea ca sa nu simt durere pentru ele si sa plang. Iar acestea mici sunt ale fratelui
meu, inaintea mea si cu acestea ma indeletnicesc, judecandu-l pe el. Dar nu trebuie
sa fac asa, ci mai vartos pe ale mele sa le adue dinaintea mea si sa port grija
de ele si sa ma rog lui Dumnezeu ca sa mi le ierte. Si ( + ) auzind parintii,
au zis : cu adevarat aceasta este calea mantuirii.
( + ) In altele, sculandu-se.
PENTRU AVVA PITIRION
1) Avva Pitirion, ucenicul lui avva Antonie, zicea : cel ce voieste sa izgoneasca
dracii, sa-si robeasca mai inainte patimile ca orice fel de patima va birui cineva,
si pe dracul acesta il izgoneste. Urmeaza maniei, zice dracul; daca pe manie o
vei birui, s-a izgonit dracul acesteia. Asemenea si pentru fiecare patima.
PENTRU AVVA PISTAMON
PENTRU AVVA PISTAMON
1) A intrebat un frate pe avva Pistamon, zicand : ce voi face, ca ma supar cand
vand rucodelia mea ? Si raspunzand batranul, a zis : si avva Sisoe si ceilalti
isi vindeau rucodelia lor. Aceasta nu este vatamare, ci cand vinzi, spune o data
pretul vasului. Deci, de vrei putin sa lasi din pret, in stapanirea ta este. Asa
vei afla odihna. Iarasi i-a zis fratele : daca sunt incercat de ceva, voiesti
sa port grija de rucodelie ? Si raspunzand batranul, i-a zis : orice se va intampla
nu-ti lasa rucodelia. Cat poti fa, numai nu cu tulburare.
PENTRU AVVA PIONITUL
1) Se spunea despre avva Petru pionitul de la chilii, ca nu bea vin. Dupa ce a
imbatranit, ii faceau fratii putin vin amestecat cu apa si il rugau sa primeasca.
Si zicea : credeti-mi, ca pe un lucru dulce il primesc; si s-a aplecat si bea
vinul cel amestecat cu apa.
2) Un frate i-a zis lui avva Petru, ucenicul avvai Lot : cand sunt in chilia mea,
in pace e sufletul meu. Iar de va veni vreun frate la mine si cuvantile celor
din afara imi va spune, se tulbura sufletul meu. Iar avva Lot zicea : cheia ta
deschide usa mea. Zis-a fratele, batranului : ce este cuvantul acesta ? Zis-a
batranul : daci va veni cineva la tine, ii zici lui : cum te afli, frate ? De
unde ai venit ? Cum sunt fratii ? Te-au primit sau nu ? Si atunci deschizi usa
fratelui si auzi cele ce nu voiesti. Si i-a zis : asa este. Ce va face omul, de
va veni la dansul vreun frate ? Raspuns-a batranul : plansul cu adevarat invatatura
este, iar unde nu este plans, nu este cu putinta a se pazi. Zis-a fratele : cand
sunt in chilie, plansul este cu mine, iar de va veni cineva la mine, sau voi iesi
din chilie, nu-l am. Zis-a batranul : inca nu ti s-a supus, ci spre folos iti
este. Caci scris e in lege, ca atunci cand vei dobandi vreun rob evreu, sase ani
sluji-te-va, iar in al saptelea an il vei trimite pe el slobod. Iar de-i vei da
femeie si va naste copii in casa ta si nu va voi sa fuga, pentru muiere si copii,
il vei aduce la usa casei si vei gauri urechea lui cu acul si-ti va fi rob in
veac ( + ). Zis-a fratele : ce este cuvantul acesta ? Raspuns-a batranul : de
se va osteni omul dupa putere la vreun lucru, in orice ceas il va cauta spre trebuinta
sa, il va gasi. I-a zis lui fratele : rogu-te, spune-mi cuvantul acest ! Zis-a
batranul : nici copil, adica fiul cel neadevarat nu ramane impreuna cu cineva
robind, ci cel ce se naste fiu, nu-si lasa tatal.
( + ) Iesire, XXI, 2, 5, 6.
3) Spuneau parintii despre avva Petru si avva Epimah ca erau uniti in Rait. Deci,
mancand in biserica, i-au silit pe ei sa vina la masa batranilor. Si cu multi
osteneala s-a dus avva Petru singur. Si daci s-a sculat, i-a zis lui avva Epimah
: cum ai indraznit sa te duci la masa batranilor ? Iar el a raspuns : de as fi
sezut cu voi, fratii ar fi vrut ca pe un batran sa ma indemne si blagoslovesc
intai si ca un mai mare al vostru as fi fost. Iar acum mergand aproape de parinti,
mai mic decat toti eram si mai smerit cu cugetul.
4) A zis avva Petru : nu se cade si ne inaltam cand Domnul va face ceva prin noi,
ci mai vartos sa multumim ca ne-am invrednicit sa fim chemati de Dansul. Iar aceasta
la toata fapta buna este de folos sa socotim.
PENTRU AVVA PAFNUTIE
1) A zis avva Pafnutie : calatorind pe o cale, mi s-a intamplat de am ratacit
din pricina negurii si m-am aflat aproape de sat. Si am vazut pe unii ca se impreunau
fara rusine. Asa am stat, rugandu-ma pentru pacatele mele. Si iata, ingerul a
venit, avand sabie si mi-a zis : Pafnutie, toti cei ce judeca pe fratii lor, de
aceasta sabie vor pieri; iar tu pentru ca nu ai judecat, ci te-ai smerit inaintea
lui Dumnezeu, ca si cum tu ai facut pacatul, pentru aceasta numele tau s-a scris
in Cartea celor vii.
2) Se spune despre avva Pafnutie, ca degraba nu bea vin. Dar calatorind odata
s-a aflat intr-o ceata de talhari si i-a gasit pe ei band vin. Deci il cunostea
pe el mai marele talharilor si il stia ca nu bea vin. Vazindu-l tare ostenit,
a umplut un pahar cu vin si luand sabia in mana, i-a zis batranului : de nu vei
bea, te omor. Si cunoscand batranul ca porunca lui Dumnezeu va sa faca si vrand
si-l castige, a luat si a baut. Iar mai marele talharilor si-a cerut iertare de
la el, zicand : iarta-ma, avvo, ca te-am necajit ! Si a zis batranul : cred lui
Dumnezeu, ca pentru paharul acesta va face cu tine mila si in veacul de acum si
in cel viitor. Zis-a mai marele talharilor : cred lui Dumnezeu ca de acum nu voi
mai face rau nimanui. Si a castigat batranul toata ceata, lasandu-si voia sa lui
Dumnezeu.
3) A zis avva Pimen ca zicea avva Pafnutie : in toate zilele vietii batranilor,
de doua ori pe luna ma duceam la dansii, avand pana la dansii departare ca douasprezece
mile si tot cugetul il spuneam lor si nimic altceva nu-mi ziceau, decat aceasta
: in orice loc vei merge, nu te numara pe tine si vei fi odihnindu-te.
4) Era un frate la Schit cu avva Pafnutie si era luptat spre curvie si zicea :
de voi lua zece muieri, nu-mi implinesc pofta mea. Iar batranul il mangaia zicand
: nu, fiule, razboiul este al dracilor. Si n-a ascultat fratele, ci s-a dus in
Egipt si si-a luat muiere. Iar dupa o vreme s-a intamplat de s-a suit batranul
in Egipt si s-a intalnit cu el, care ducea o cosnita cu scoici. Iar batranul nu
l-a cunoscut, dar el i-a zis lui : eu sunt cutare, ucenicul tau ! Si vazindu-l
batranul in necinstea aceea, a plans si i-a zis : cum ai lasat cinstea aceea si
ai venit in necinstea aceasta ? Insa luat-ai cele zece muieri ? Si suspinand a
zis : cu adevarat, una am luat si ma chinuiesc cum sa o satur de paine. I-a zis
lui batranul : vino iarasi cu noi ! Si a intrebat : este pocainta, avvo ? Este,
i-a raspuns batranul. Asa, lasand toate, a mers dupa dansul si intrand in Schit,
din cercare s-a facut calugar iscusit.
5) Unui frate ce sedea in pustia Tebaidei, i-a venit cuget, zicand : ce sezi fara
de roada ? Scoala-te, du-te la chinovie si acolo vei face roade ! Si sculandu-se,
a venit la avva Pafnutie si i-a vestit lui cugetul. Si i-a zis lui batranul :
du-te, sezi in chilia ta si fa o rugaciune dimineata, una seara si una noaptea;
si cand ti-e foame, mananca si cand ti-e sete, bea si cand iti este somn, dormi
si ramai in pamant pustiu si nu te apleca la cuget. A venit inca si la avva Ioan
de i-a vestit graiurile lui avva Pafnutie. Si a zis avva Ioan : nu face nicidecum
rugaciuni ci numai sezi in chilia ta. Si sculandu-se, a venit la avva Arsenie
si i-a vestit lui toate. Atunci i-a zis lui batranul : tine precum parintai ti-au
zis, ca mai mult decat acestea nu am ce sa-ti zic. Si incredintandu-se, s-a dus.
PENTRU AVVA PAVEL
1) Povestea unul din parinti despre avva Pavel, ca era din partile cele de jos
ale Egiptului, dar locuia in Tebaida si ca acesta prindea cu mainile sale cherasti
( serpi veninosi ), scorpii si serpi si ii rupea in doua. Si i-au facut lui fratii
metanie, zicand : spune-ne noua, ce lucrare ai facut de ai primit darul acesta
? Iar el a zis : iertati-ma, parintilor, de va castiga cineva curatenie, toate
i se supun lui, ca si lui Adam, cand era in rai, mai inainte de a calca porunca.
PENTRU AVVA PAVEL MESTERUL
1) Avva Pavel mesterul si Timotei, fratele lui, sedeau in Schit si de multe ori
se facea intre dansii prigonire. Zis-a avva Pavel : pana cand vom petrece asa
? Si i-a zis lui avva Timotei : te rog, cand voi veni asupra ta, rabda-ma, si
cand vei veni si tu asupra mea, te voi rabda si eu ! Si facand asa, s-au odihnit
in celelalte zile ale vietii lor.
2) Acestasi avva Pavel si Timotei erau mesteri in Schit si erau suparati de frati.
Si a zis Timotei catre fratele sau : ce ne trebuie mestesugul acesta ? Iata, nu
ne lasa sa ne linistim toata ziua. Si raspunzand, avva Pavel, a zis : destul ne
este noua linistea noptii, de va fi treaza mintea noastra.
PENTRU AVVA PAVEL CEL MARE
1) Zis-a avva Pavel cel mare, galateanul : un calugar ce are trebuintele sale
in chilia sa, fie si putine, si poarta grija de dansele, se batjocoreste de draci.
Ca si eu am patimit aceasta.
2) Zis-a avva Pavel : in noroi sunt cufundat pana in grumaz si plang inaintea
lui Dumnezeu, zicand : miluieste-ma.
3) Spuneau parintii despre avva Pavel ca a facut Postul mare cu putina linte,
cu un ulcior de apa si cu o cosnita, impletind-o si stind inchis pana la praznic.
PENTRU AVVA PAVEL CEL PROST
1) Fericitul avva Pavel cel prost, ucenicul Sfantului Antonie, a povestit parintilor
un lucru ca acesta : odata mergand la o manastire pentru cercetarea si folosul
fratilor, dupa vorba cea obisnuita intre dansii, au intrat in biserica sa savarseasca
sfanta slujba, iar fericitul Pavel lua seama la fiecare din cei ce intrau in biserica,
sa vada cu ce fel de suflet intra la slujba, ca avea si acest dar dat lui de Dumnezeu,
ca sa vada pe fiecare cum este la suflet, precum vedem noi obrajii unii altora.
Si intrand toti cu fata luminata si cu obraz vesel si vazand pe ingerul fiecaruia
bucurandu-se de dansul, pe unul l-a vazut negru si intunecat la tot trupul si
draci tinindu-l de amandoua partile si tragandu-l spre sine si capastrul in nasul
lui punand si pe sfantul lui inger departe mergand dupa dansul, posomorat si trist.
Iar Pavel lacrimand si batandu-si cu mana pieptul, sedea inaintea bisericii, plangand
foarte pe cel ce i s-a aratat lui asa. Iar cei ce au vazut lucrul cel de mirare
al batranului si schimbarea lui cea grabnica care l-a pornit spre lacrimi si plans,
il intrebau, rugandu-se, sa le spuna pentru ce plange, socotind nu cumva, deznadajduindu-se
de tot, face aceasta. Il rugau sa intre si la slujba cu dansii. Dar Pavel scuturandu-se
de dansii si lepadandu-se de aceasta, sedea afara tacand si tanguind mult pe cel
ce asa i se aratase lui. Dupa putin, ispravindu-se slujba si toti iesind afara,
iarasi lua aminte Pavel la fiecare, stiind cum au intrat si vrand sa cunoasca
cum ies. Deci, vede pe batranul acela care avea mai inainte tot trupul negru si
intunecat, ca iese din biserica luminat la fata, alb la trup, si pe draci departe
mult, mergand dupa dansul si pe inger aproape de el, urmandu-l si bucurandu-se
de dansul foarte. Iar Pavel, sarind de bucurie, striga, binecuvantand pe Dumnezeu
si zicand : o, nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu ! O, indurarile Lui cele
dumnezeiesti si bunatatea Lui cea peste masura ! Apoi alergand si suindu-se pe
o piatra inalta, zicea : veniti si vedeti lucrurile lui Dumnezeu ( +1 ), cat sunt
de infricosate ( +2 ) si de toata spaimantarea vrednice ! Veniti si vedeti pe
Cel ce voieste ca toti oamenii si se mantuiasca si la cunosunta adevarului, sa
vina ! ( +3 ) Veniti sa ne inchinam si sa cadem la El ( +4 ) si sa zicem : Tu
singur poti sa ridici pacatele ! Deci alergau toti cu sarguinta, vrand sa auda
cele ce se zic. Si dupa ce s-au adunat toti, a povestit Pavel cele ce vazuse dansul
mai inainte de intrare in biserica si dupa aceasta iarasi. Si il ruga pe barbatul
acela sa spuna pricina pentru care i-a daruit Dumnezeu lui de naprasna atata schimbare.
Iar omul, vadit fiind de Pavel, inaintea tuturor a povestit fara sfiala cele despre
sine, zicand : eu sunt om pacatos si de multa vreme vietuiam in curvie pana acum.
Iar acum, intrand in Sfanta Biserica a lui Dumnezeu, am auzit pe Sfantul Prooroc
Isaia citindu-se, sau mai bine zis, pe Dumnezeu graind printr-insul : spalati-va
si va curatiti, scoateti viclesugurile din inimile voastre inaintea ochilor Mei,
invitati-va a face bine si de vor fi pacatele voastre ca taciunele, ca zapada
le voi albi ! Si de veti voi si Ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca
( +5 ) ! Iar eu curvarul, de cuvantul proorocului umilindu-ma la suflet s1 suspinand
in sufletul meu, am zis catre Dumnezeu : Tu, Dumnezeule, care ai venit in lume
sa mantuiesti pe cei pacatosi ( +6 ), Cel ce acum prin proorocul Tau ai fagaduit
acestea cu lucrul implineste-le si la mine pacatosul si nevrednicul, ca iata,
de acum Iti dau cuvantul si ma fagaduiesc si din inima ma marturisesc Tie, ca
nu voi mai face acest fel de rau si ma leapad de toate faradelegile si Iti voi
sluji de acum cu curata stiinta. De astazi, o, Stapane ! Si din ceasul acesta
primeste-ma pe mine cel ce ma pocaiesc si cad inaintea Ta si ma departez de acum
inainte de tot pacatul ! Cu aceste fagaduinte, am iesit din biserica hotarand
in sufletul meu sa nu mai fac nici un rau inaintea ochilor lui Dumnezeu. Si-auzind
toti, strigau cu un glas catre Dumnezeu : cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne,
toate intru intelepciune le-ai facut ! ( +7 ) Cunoscand dar, o, crestinilor, din
dumnezeiestile Scripturi si din sfintele descoperiri, cata bunatate are Dumnezeu
catre cei ce curat nazuiesc la Dansul si prin pocainta greselile lor cele mai
dinainte le indeparteaza si cum ca da iarasi bunatatile cele fagaduite, nepedepsind
pentru pacatele cele mai dinainte, sa nu ne deznadajduim de mostenirea noastra.
Ca precum prin Isaia proorocul s-a fagaduit sa spele pe cei noroiti in pacate
si ca lana si ca zapada sa-i albeasca, si de bunatatile Ierusalimului celui ceresc
sa-i invredniceasca; asa iarasi prin Sfantul Prooroc Iezechil, cu juramant ne
incredinteaza ca nu ne va pierde pe noi. Caci zice : viu sunt Eu, Domnul, ca nu
voiesc moartea pacatosului, ci sa se intoarca si si fie viu ( +8 ).
( +1 ) Psalm. 45, 8.
( +2 ) Psalm. 65, 2.
( +3 ) I Tim. 11, 4.
( +4 ) Psalm. 94, 6.
( +5 ) Isaia 1, 16, 17, 18, 19, 20.
( +6 ) I Tim. 1, 15.
( +7 ) Psalm. 103, 25.
( +8 ) Iezechil XVIII, 23, 32.
PENTRU AVVA PETRU, CEL DE LA DIA
1) Petru, preot al celor de la Dia, daca vreodata se ruga cu vreunii, fiindca
pentru preotie era silit sa stea inainte cu smerita cugetare, se punea pe sinesi
mai pe urma, marturisindu-se, precum este scris, la viata lui avva Antonie. Aceasta
o facea nemahnind pe nimeni.
