1 ) Povestit-a despre sine avva Macarie, zicand : cand eram mai tanar si sedeam
la chilie in Egipt, m-au apucat si m-au facut cleric in sat. Si nevrand sa primesc,
am fugit la alt loc. Si a venit la mine un mirean cucernic si lua rucodelia mea
si-mi slujea mie. Apoi s-a intamplat din ispita diavoleasca de a cazut in pacat
o fata si luand in pantece, era intrebata cine este cel ce a facut aceasta. Iar
ea zicea : pustnicul ! Iar ei iesind, m-au prins in sat si au spanzurat de grumajii
mei oale afumate si urechi de vase si m-au purtat in vileag prin sat pe ulita,
batandu-ma si zicand : acest calugar a stricat pe fata noastra, luati-l, luati-l
! Si m-au batut incat putin de n-am murit. Si venind unul din batrani, a zis :
pana cand bateti pe acest calugar strain. Iar cel ce-mi slujea, urma dupa mine
rusinandu-se, caci era ocarandu-l pe el foarte si zicand : iata sihastrul pe care
tu il marturiseai, ce a facut ! Si au zis parintii ei : nu-l slobozim pana ce
nu va da chezasie ca o va hrani pe dansa. Si am zis slujitorului meu si m-a luat
in chezasie. Si mergand la chilia mea, am dat lui cate cosnite aveam, zicandu-i
: vinde-le si le da femeii mele sa manance ! Si ziceam in gandul meu : Macarie,
iata ti-ai gasit tie femeie. Trebuie sa lucrezi putin mai mult ca sa o hranesti.
Si lucram ziua si noaptea si ii trimeteam ei. Si cand a venit vremea ticaloasă
să nască, a petrecut multe zile chinuindu-se si nu năstea. Si i-am zis ei : ce
este aceasta ? Iar ea a zis : eu stiu ca pe pustnicul acela l-am napastuit si
mintind l-am invinuit. El nu este vinovat, ci cutare tanar. Si venind cei ce imi
slujea bucurandu-se, zicea ca n-a putut sa nasca fata aceea pana ce nu a marturisit
zicand ca nu are vina pustnicul , ci a mintit asupra lui. Si iata, tot satul va
sa vina aici cu slava si sa se pocaiasca inaintea ta. Iar eu auzind acestea, ca
sa nu ma supere oamenii, m-am sculat si am venit aici la Schit. Acesta este inceputul
pricinei pentru care am venit aici.
2) Venit-a odata Macarie egipteanul de la schit la muntele Nitriei, la pomenirea
lui avva Pamvo. Si i-au zis lui batranii : parinte, spune vreun cuvant fratilor.
Iara el a zis lor : eu inca nu m-am facut calugar, dar am vazut calugari. Caci
sezand eu odata in chilie la Schit, ma suparau gandurile si imi ziceau : du-te
in pustie si vezi ce vei afla acolo ! Deci am ramas luptandu-ma cu gandul cinci
ani, zicand : nu cumva de la diavolul este aceasta ? Si daca a zabovit gandul,
m-am dus in pustie si am aflat acolo un iezer de apa si ostrov in mijlocul lui
si au venit fiarele pustiei sa bea apa dintr-insul. Si am vazut in mijlocul lor
doi oameni goi si s-a inspaimantat trupul meu, caci am socotit cum ca sunt duhuri,
iar ei daca m-au vazut inspaimantat, au grait catre mine : nu te teme, caci si
noi oameni suntem. Si am zis lor : de unde sunteti si cum ati venit in pustia
aceasta ? Iar ei au raspuns : de la chinovie suntem si ne-am intocmit intre noi
si am iesit aici. Si iata avem patruzeci de ani si unul din noi este egiptean,
iar celalalt este libian. Si m-au intrebat si ei zicand : cum se afla lumea, de
vine apa la vremea sa si de are lumea indestularea sa si am zis lor : are. Si
eu i-am intrebat cum pot sa ma fac calugar si ei mi-au raspuns : de nu se va lepada
cineva de toate ale lumii, nu poate sa fie calugar. Si am zis lor : eu sunt slab
si nu pot ca voi. Iar ei mi-au zis : daca nu poti ca noi, sezi in chilia ta si-ti
plange pacatele tale. Si i-am intrebat : cand se face iarna nu raciti ? Si cand
se face arsita, nu se ard trupurile voastre ? Iar ei mi-au zis : Dumnezeu ne-a
facut noua iconomia aceasta, incat nici iarna nu racim, nici vara nu ne vatama
arsita. Pentru aceasta am zis voua ca nu m-am facut calugar, ci am vazut calugari.
Iertati-ma, fratilor !
3) Avva Macarie locuia odata in pustia cea mare si petrecea numai el singur, iar
mai jos era alta pustie in care locuiau mai multi frati. Si lua seama batranul
la cale si a vazut pe satana venind in chip de om ca sa treaca pe acolo. Si se
arata ca poarta o haina de in cu multe gauri si la fiecare gaura era spanzurata
cate o tivgulita. Si i-a zis lui marele batran : unde te duci ? Si i-a raspuns
: ma duc sa aduc aminte fratilor. ( + ) Iar batranul i-a zis : si la ce iti trebuie
tie aceste tivgulite. Si a zis : bucate duc fratilor. Iar batranul a zis : dar
toate acestea ? Si a raspuns : da, caci de nu va placea cumva una, ii aduc alta
iar daca nici aceasta, ii dau alta si negresit dintre acestea macar una ii va
placea lui. Si acestea zicand, s-a dus. Iar batranul a ramas pandind caile pana
ce iarasi s-a intors acela. Si vazandu-l pe el batranul, i-a zis : mantuieste-te
! Iar el a raspuns : cum se poate ca sa ma mantuiesc ? I-a zis lui batranul :
pentru ce ? Iar el a zis : caci toti mi s-au facut salbatici si nimeni nu ma respecta.
I-a zis lui batranul : dar nici un prieten nu mai ai acolo ? Iar el i-a raspuns
lui : ba am acolo numai un calugar prieten si numai el ma respecta si cand ma
vede se invarte ca o vartelnita. I-a zis lui batranul : si cum se numeste fratele
acela ? Iar el a zis : Teopempt. Si zicand acestea, s-a dus. Si sculandu-se avva
Macarie, s-a dus in pustia cea mai din jos. Si auzind fratii, luand stalpari de
finic, au iesit in intampinarea lui. Si fiecare se gatea, socotind ca la dansul
va sa gazduiasca batranul. Iar el a intrebat cine este cel ce se numeste Teopempt
in muntele acela si gasindu-l a intrat in chilia lui. Iar Teopempt i-a primit
pe el cu bucurie. Dupa ce a inceput a ramane singur cu dansul, i-a zis batranul
: cum te afli, frate ? Iar el a zis : cu rugaciunile tale, bine. A zis batranul
: nu cumva te lupta gandurile ? El a raspuns : acum bine sunt : caci se sfia sa-i
spuna. I-a zis lui batranul : iata, cati ani ma nevoiesc si sunt cinstit de toti
si pe mine batranul ma supara duhul curviei. A raspuns zicand si Teopempt : crede-ma,
avvo, ca si pe mine. Iar batranul pricinuia ca si alte ganduri bat razboi cu dansul,
pana sa-l faca sa marturiseasca. Apoi i-a zis lui : cum postesti ? Iar el i-a
raspuns : pana la al noualea ceas. I-a zis lui batranul : posteste pana seara
si te nevoieste si citeste de rost din Evanghelie si din celelalte scripturi.
Si de-ti va veni vreun gand, niciodata sa nu ai aminte jos, ci totdeauna sus.
Si indata Domnul iti ajuta. Si punand la cale batranul pe fratele, a iesit iarasi
la pustia sa. Sia luand seama, iar a vazut pe diavolui acela si i-a zis lui :
unde te duci iarasi ? Iar el a raspuns : sa aduc aminte fratilor si s-a dus. Iar
dupa ce iarasi s-a intors i-a raspuns lui sfantul : cum sunt fratii ? Iar el a
zis : rau. Iar batranul a zis iarasi : pentru ce ? Iar el a zis : salbatici sunt
toti si cea mai mare rautate este ca si acela pe care il aveam prieten si ma asculta
si el nu stiu de unde s-a razvratit si nici el nu mi se mai apleaca, ci decat
toti mai salbatic s-a facut. Si m-am jurat sa nu mai calc pe acolo fara numai
dupa ce va trece o vreme. Si asa zicand s-a dus, lasand pe batran. Iar sfantul
a intrat in chilia sa.
( + ) Adica, sa-i zadarasca
4) S-a dus avva Macarie cel mare la avva Antonie in munte si batand in usa lui,
a iesit la dansul si i-a zis : tu cine esti ? Iar el a zis : eu sunt Macarie.
Si incuind usa a intrat si l-a lasat pe el. Si vazand rabdarea lui, i-a deschis
si glumind cu dansul zicea : de multa vreme doream sa te vad, auzind cele despre
tine. Si gazduindu-l, l-a odihnit, caci era trudit de multa osteneala. Iar dupa
ce s-a facut seara si-a muiat luisi avva Antonie stalpari de finic. Si i-a zis
lui avva Macarie : porunceste ca sa-mi moi si eu pentru mine. Iar el a zis : moaie-ti.
Si facand o legatura mare, a muiat-o. Si sezand de cu seara, vorbind despre mantuirea
sufletelor, impletea, si funia se pogora pe fereastra in pestera. Si intrand dimineata
fericitul Antonie, a vazut multimea impletiturii lui avva Macarie si zicea : multa
putere iese din mainile acestea.
5) Spunea avva Macarie catre frati despre pustiirea Schitului : cand veti vedea
ca se zideste chilie aproape de lunca, sa stiti ca aproape este pustiirea lui;
cand veti vedea copaci, sa stiti ca langa usi este; cand veti vedea copii, luati-va
cojoacele voastre si fugiti !
6) Zicea iarasi, vrand sa mangaie pe frati : a venit aici un copil indracit cu
mama lui si zicea mamei sale : scoala-te batrano, sa mergem de aici. Iar ea a
zis : nu pot sa merg pe jos. Iar copilul a zis ei : te duc eu. Si m-am mirat de
viclesugul diavolului, cum voia sa-i goneasca pe ei de acolo.
7) Spunea avva Sisoe : cand eram in Schit cu Macarie, ne-am suit sa seceram cu
dansul sapte insi. Si iata o vaduva era adunand in urma noastra spice si nu inceta
plangand. Deci a chemat batranul pe stapanui tarinei si i-a zis : ce are baba
aceasta, ca totdeauna plange ? I-a zis lui : barbatul ei avea un amanet al oarecarui
si a murit de naprasna si nu i-a spus unde l-a pus si voieste stapanui amanetului
sa o ia pe dansa si pe fiii ei robi. I-a zis lui batranul : zi-i sa vina la noi,
unde ne odihnim de arsita. Si venind femeia, i-a zis ei batranul : ce plangi asa
totdeauna ? Si a zis : barbatul meu a murit luand amanetul oarecaruia si n-a spus
cand a murit, unde l-a pus. Si a zis batranul catre dansa : vino, arata-mi unde
l-ai ingropat ! Si luand pe frati cu dansul, a iesit cu ea impreuna. Si venind
la locul acela, a zis ei batranul : du-te la casa ta ! Si rugandu-se ei, l-a chemat
batranul pe mort, zicand : cutare, unde ai pus amanetui cel strain ? Iar el raspunzand,
a zis : in casa mea este ascuns, sub picioarele patului. Si i-a zis lui batranul
: dormi iarasi pana la ziua invierii. Si vazand fratii, de frica au cazut la picioarele
lui. Si le-a zis lor batranul : nu pentru mine s-a facut aceasta caci nimic nu
sunt, ci pentru vaduva si pentru copiii cei saraci a facut Dumnezeu lucrul acesta.
Insa acesta este lucrul cel mare, caci Dumnezeu voieste sufletul fara de pacate
si orice va cere va lua. Si venind a vestit vaduvei unde este pus amanetul. Iar
ea luandu-l, i-a dat stapanului lui si si-a izbavit fiii sai si toti cei ce au
vazut au slavit pe Dumnezeu.
8) Spunea avva Petru despre sfantul Macarie, ca mergand odata la un pustnic si
gasindu-l patimind, i-a intrebat, ce pofteste sa manance, fiindca nimic nu era
in chilia lui si zicand acela : putina paine proaspata, n-a pregetat viteazul
sa mearga la Alexandria si sa dea celui ce patimea. Si lucru de mirare ca nimanui
nu s-a facut aratat.
9) Zis-a iarasi, fiindca cu nerautate se purta avva Macarie cu toti fratii, i-au
zis lui unii : pentru ce te faci pe tine asa ? Iar el a zis : doisprezece ani
am slujit Domnului meu ca sa-mi daruiasca darul acesta si voi toti ma sfatuiti
sa-l lapad ?
10) Se spunea despre avva Macarie, ca atunci cand se intampla a fi cu fratii,
isi punea luisi hotar, ca de se va afla vin pentru frati, sa bea, dar in loc de
un pahar de vin, o zi sa nu bea apa. Deci fratii, pentru odihna, ii dau lui. Iar
batranul cu bucurie lua, ca pe sinesi sa se chinuiasca. Iar ucenicul lui stiind
lucrul, zicea fratilor : pentru Domnul, nu-i dati, caci in chilie vrea sa se chinuiasca
pe sine ! Si instiintandu-se fratii, nu-i mai dadeau vin.
11) Trecand odata de la lunca la chilia sa, avva Macarie ducea zmicele de finic,
si iata i-a intampinat pe el diavolul pe cale cu secerea si vrand sa-l loveasca
n-a putut. Si i-a zis lui : multa sila am de la tine, Macarie, caci nu pot asupra
ta. Iata orice faci si eu fac. Tu postesti, dar eu nicidecum nu mananc. Priveghezi,
dar eu nicidecum nu dorm. Numai una este cu care ma biruiesti. I-a zis lui avva
Macarie : care este ? Iar el a zis : smerenia ta si pentru aceasta nu pot asupra
ta.
12) Intrebat-au unii din parinti pe avva Macarie egipteanul, zicand : cum cand
mananci si cand postesti trupul tau este uscat ? Si le-a zis lor batranul : lemnul
( + ) care intoarce uscaturile cele ce ard, peste tot se parjoleste de foc. Asa
de isi va curati omul mintea sa eti frica lui Dumnezeu, aceasta frica a lui Dumnezeu
ii mananca trupul lui.
( + ) Adica cociorba.
13) Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul, ca stiindu-se de la Schit si
ducand niste cosnite, ostenind, a sezut si s-a rugat, zicand : Dumnezeule, Tu
stii ca nu mai pot ! Si indata s-a aflat langa rau.
14) Era cineva in Egipt care avea un fiu slabanog si l-a adus pe el la chilia
lui avva Macarie si lasandu-l la usa plangand, s-a dus departe. Deci ivindu-se
batranul, a vazut pe copil ca plange si i-a zis lui : cine te-a adus aici ? Si
a raspuns copilul : tatal meu m-a lepadat aici si s-a dus. I-a zis lui batranul
: sculandu - te, du-te de-l ajunge pe el ! Si indata facandu-se sanatos, s-a sculat
si a ajuns pe tatal sau si asa s-au dus la casa lor.
15) Avva Macarie cel mare zicea fratilor in Schit, dupa ce ieseau din biserica
: fugiti fratilor ! Si i-a zis lui cineva din batrani : unde putem sa fugim mai
mult decat in pustia aceasta ? Iar el si-a pus degetele pe gura, zicand : de aceasta
sa fugiti. Si a intrat in chilia sa si incuia usa si sedea.
16) Zis-a acestasi avva Macarie : daca dojenind pe cineva, te vei porni spre manie,
implinesti patima ta; caci nu cumva pe altii sa-i mantuiesti si pe tine sa te
prapadesti.
17) Acestasi avva Macarie fiind in Egipt, a gasit un om vand un dobitoc si furandu-i
cele ce avea spre trebuinta sa. Si el ca un strain stand langa cel ce fura, incarca
dobitocul si cu multa liniste il petrecea zicand : nimic nu am adus in lume, aratat
este ca nici a scoate ceva din lume, nu putem ( +1 ). Domnul a dat dupa cum Insusi
a voit, asa s-a si facut. Bine e cuvantat Domnul pentru toate ( +2 ).
( +1 ) Tim. VI, 7.
( +2 ) Iov. 1, 2.
18) Intrebat-au unii pe avva Macarie, zicand : cum suntem datori sa ne rugam ?
Le-a zis lor batranul : nu este trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori
mainile si a zice : Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste ! Iar de !li
sta razboi upra, zi : Doamne, ajuta-mi ! Si El stie ce e de folos si face cu noi
mila.
19) Zis-a avva Macarie : de s-a facut intru tine defaimarea ca lauda si saracia
ca bogatie si lipsa ca indestulare, nu vei muri. Caci cu neputinta este cel ce
crede bine si lucreaza cu blagoslovenie sa cada in necuratia patimilor si in inselaciunea
diavolilor.
20) Se spunea ca au gresit doi frati in Schit si i-a despartit pe ei avva Macarie
alexandrinul ( +1 ). Si au venit oarecare si au spus lui avva Macarie cel mare
egipteanul. Iar el a zis : nu sunt frati despartiti, ci Macarie este despartit.
Ca era iubindu-i pe ei. A auzit avva Macarie ca s-a facut despartit de batranul
si a fugit in lunca. Deci a iesit avva Macarie cel mare si l-a gasit pe el ranit
de tantari si i-a zis : tu ai despartit pe frati si iata erau sa se duca in sat.
Iar eu te-am despartit pe tine si tu ca o fecioara frumoasa ai fugit aici in camara
cea mai dinauntru. Iar eu chemand pe frati, am aflat de la dansii si mi-au spus
ca nici una dintr-acelea nu s-au facut. Vezi dar si tu frate nu cumva te-ai batjocorit
de diavoli, caci nimic nu ai vazut ? Ci fa metanie ( +2 ) pentru greseala ta.
Iar el a zis : de voiesti da-mi metanie ! ( +3 ). Si vazand batranul smerenia
lui, i-a zis : du-te si posteste trei saptamani, mancand pe saptamana o data.
Caci acesta era lucrul lui totdeauna, a se posti in toate saptamanile.
( +1 )Acesta este avva Macarie alexandreanul, pentru care se scrie in Lavsaicon,
pe langa altele si aceasta, ca s-au adus odata struguri lui avva Macarie si poftea
sa-i manance pe ei. Dar aratandu-si infranarea sa, i-a trimis la alt frate bolnav
si care poftea struguri. Si primindu-i pe acestia fratele, foarte s-a bucurat,
dar nevrand si el sa-si implineasca pofta sa, i-a trimis la alt frate, aratand
ca el nu are pofta de mancare. Iar acesta a zis tainuindu-si lucrarea infranarii
sale. Si acela primindu-i, la fel a facut si pentru ca ii poftea pe ei, nu s-a
impartasit, ci la alt frate i-a trimis. Si acesta asemenea la altul. Si asa la
multi frati venind strugurii si de nici unul mancandu-se, mai pe urma au ajuns
iarasi la avva Macarie, nestiind fratele cela ce mai apoi decat toti i-a primit,
cum ca de dansul intai s-au trimis si pentru aceasta ca un mare dar lui i-a adus.
Iar batranul cunoscandu-i pe ei si cercetand si afland, s-a minunat si a multumit
lui Dumnezeu pentru acest fel de infranare a fratilor.
( +2 ) Adica pocaieste-te.
( +3 ) Adica canon.
21) Zis-a avva Moise catre avva Macarie din Schit : voiesc sa ma linistesc si
nu ma lasa fratii. Si i-a zis lui avva Macarie : vad ca firea ta este molatica
si nu poti sa intorci vreun frate. De voiesti sa te linistesti, du-te in pustie,
inauntru in piatra ( + ) si acolo te vei linisti ! Si aceasta facand s-a odihnit.
( + ) Piatra aceasta este loc.
22) Un frate s-a dus la avva Macarie egipteanul si i-a zis : avvo, spune-mi cuvant
sa ma mantuiesc ! Si i-a zis batranul : du-te la mormant si ocaraste mortii !
Deci ducandu-se fratele a ocarat si a azvarlit cu pietre si venind a vestit batranului.
Si i-a zis batranul : nimie nu ti-au grait ? Iar el a raspuns : nu. I-a zis lui
batranul : du-te si maine si ii slaveste ! Deci mergand fratele, i-a slavit zicand
: apostolilor, sfintilor si dreptilor ! Si a venit la batranul si i-a zis : i-am
slavit. Si-a zis batranul : nimic nu ti-au raspuns ? A zis fratele : nu. I-a zis
lui batranul : stii cu cate i-ai necinstit si nimic nu ti-au raspuns si cu cate
i-ai slavit si nimic nu ti-au grait ? Asa si tu, daca voiesti sa te mantuiesti,
fa-te mort; nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor sa nu o socotesti, ca cei
morti sa fii si poti sa te mantuiesti.
23) Trecand odata avva Macarie cu fratii prin Egipt, a auzit un copil zicand mamei
sale : mama, un bogat ma iubeste si eu il urasc si un sarac ma uraste si eu il
iubesc, si auzind avva Macarie, s-a mirat. Si i-au zis lui fratii : ce este vorba
aceasta parinte, ca te-ai mirat ? Si le-a zis lor batranul : cu adevarat, Domnul
nostru este bogat si ne iubeste pe noi si nu voim sa-L ascultam. Iar vrajmasul
nostru, diavolul este sarac si ne uraste si iubim necuratia lui.
24) Rugatu-l-a pe el avva Pimen cu multe lacrimi, zicand : spune-mi un cuvant
: cum ma voi mantui ? Si raspunzand batranul, i-a zis : lucrul care il ceri, s-a
dus acum de la calugari.
25) S-a dus odata avva Macarie la avva Antonie si dupa ce a vorbit eu el, s-a
intors la Schit. Si au venit parintii in intampinarea lui. Si cand vorbeau ei,
le-a zis batranul : am zis lui avva Antonie ca nu avem prinos in locul nostru.
Si au inceput parintii a vorbi de alte lucruri si nu au mai intrebat sa afle raspuns
de la batranul, nici batranul nu le-a spus lor. Deci aceasta zicea unul din parinti,
cum ca atunci vad parintii ca nu stiu fratii sa intrebe despre vreun lucru de
folos lor, se silesc pe sine de spun inceputul cuvantului ( + ). Apoi de nu ii
vor sili fratii nu mai graiesc despre cuvantul acela, ca sa nu se afle, ca neintrebati
fiind, graiesc, si sa se para ca o vorba desarta.
( + ) Adica dedau pricina.
26) A intrebat avva Isaia pe avva Macarie zicand : spune-mi un cuvant. Si i-a
zis lui batranul : fugi de oameni ! Zis-a lui avva Isaia : ce este a fugi de oameni
? Iar batranul i-a zis : a sedea in chilia ta si a-ti plange pacatele tale.
27) Zicea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie : m-am rugat parintelui meu
zicand spune-mi un cuvant. Iar el a zis : sa nu faci rau cuiva nici sa osandesti
pe cineva. Acestea pazeste-le si te vei mantui.
28) Zis-a avva Macarie : sa nu dormi in chilia fratelui ce are nume rau.
29) Mers-au odata la avva Macarie niste frati din Schit si nu au gasit in chilia
lui nimic, decit apa statuta. Si i-au zis lui : avvo, vino sus la sat si te vom
odihni. Le-a zis lor batranul : fratilor, stiti pitaria cutaruia din sat ? Si
i-au raspuns : da, o stim. Le-a zis lor batranul : si eu o stiu. Stiti si locul
cutaruia, unde loveste raul ? I-au raspuns lui : da, il stim. Le-a zis batranul
: si eu il stiu. Deci cand voiesc nu am trebuinta de voi, ci singur ma sui.
30) Se spune despre avva Macarie, ca de venea la el vreun frate ca la un sfant
batran si mare cu frica, nimic nu vorbea cu el. Iar de-i zicea vreunul din frati,
defaimandu-l : avvo, oare cand erai camilar si furai sapun si-l vindeai, nu te
bateau pazitorii ? De-i zicea acestea cineva, vorbea cu el bucuros orice il intreba.
31) Spuneau parintii despre avva Macarie cel mare, ca s-a facut, precum este scris,
dumnezeu pamantesc. Ca precum este Dumnezeu acoperind lumea, asa s-a facut si
avva Macarie acoperind greselile ce le vedea, ca si cum nu le-ar fi vazut si care
le auzea, ca si cum nu le-ar fi auzit.
32) Povestit-a avva Bitinie ca spunea avva Macarie : sezand eu odata in Schit,
s-au pogorat doi tineri straini acolo. Unul avea barba, iar celalalt atunci incepea
a scoate. Si a venit la mine zicand : unde este chilia lui avva Macarie ? Iar
eu le-am zis : ce voiti de la dansul ? Si au zis : auzind noi cele despre dansul
si despre Schit, am venit sa-l vedem. Le-a zis batranul : eu sunt ! Si au facut
metanie zicand : aici voim sa petrecem. Iar eu vazandu-i gingasi si ca din parinti
bogati, le-am zis : nu puteti sedea aici. Si a zis cel mai mare : daca nu putem
sedea aici, ne ducem in alta parte. Deci am zis eu in gandul meu : pentru ce ii
gonesc sa se sminteasca. Osteneala ii va face ca ei de sine sa fuga. Si le-am
zis lor : veniti de va faceti chilii, daca puteti ! I-au zis tinerii : arata-ne
loc si ne vom face. Si le-a dat batranul toporul si o traista plina cu paine si
sare si le-a aratat loc si o piatra vartoasa, zicand : sapati in piatra aceasta
si aduceti-va lemne din lunca si acoperind-o, sedeti ! Caci socoteam eu, zice,
ca se vor duce pentru osteneala. Si m-au intrebat : ce se lucreaza aici ? Si le-am
zis : impletire de cosnite. Si am luat zmicele de finic din lunca si le-am aratat
lor inceputul impletirii si cum trebuie sa le coase si le-am zis : faceti cosnite
si le dati pazitorilor si va vor aduce paini. Apoi m-am dus, iar ei cu rabdare
toate le-au facut, cate le-am zis lor. Si n-au mai venit la mine trei ani. Si
am ramas luptandu-ma cu gandul, zicand : oare ce este lucrarea lor, ca n-au venit
sa ma intrebe de vreun gand ? Cei de departe vin la mine si acestia de aproape
n-au venit, nici la altii nu s-au dus, decat la biserica tacand, ca sa ia Sfanta
Impartasanie. Si m-am rugat luii Dumnezeu, postind o saptamana, sa sa-mi arate
lucrarea lor. Apoi sculandu-ma dupa o saptamana, m-am dus la ei si vad cum sed.
Si batand in usa, mi s-a deschis si ei mi s-au inchinat tacand. Si facand eu rugaciune,
am sezut. Facand semn cel mai mare celui mai mic sa iasa, a sezut sa impleteasca
impletitura de cosnite, negraind nimic. Si in ceasul ai noualea a lovit spre semn
si a venit cel mai tanar si facand putina fiertura, a pus masa, facandu-i semn
cel mai mare. Si a pus pe masa trei pesmeti si au stat tacand. Iar eu am zis :
sculati-vai sa mancam ! Si sculandu-se, am mancat. Si mi-au adus vasut cu apa
si am baut iar daca s-a facut seara, mi-au zis : te duci ? Iar eu am zis : nu,
ci aici voi dormi. Si mi s-a pus o rogojina de o parte si lor intr-un colt de
alta parte. Si au ridicat incingatorile si analavurile si s-au culcat impreuna
pe o rogojina inaintea mea. Iar daca s-au culcat, m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi
descopere lucrarea lor. Atunci s-a deschis acoperamantul chiliei si s-a facut
lumina ca ziua. Iar ei nu vedeau lumina. Si cand socoteau ca dorm, l-a imboldit
cel mai mare pe cel mai mic in coasta si s-au sculat amandoi si s-au incins si
si-au intins mainile la cer si eu ii vedeam dar ei nu ma vedeau pe mine. Si am
vazut pe diavoli ca veneau ca niste muste spre cel mai mic. Unii veneau sa sada
pe gura lui, iar altii pe ochii lui. si am vazut pe ingerul Domnului ca tinea
sabie de foc si il ingradea si gonea diavolii de la dansui. Iar de cel mai mare
nu puteau sa se apropie. Si catre dimineata s-au culcat. Atunci eu m-am facut
ca m-am desteptat si ei asijderea. Si a zis cel mai mare numai acest cuvant :
vrei sa citim cei doisprezece psalmi ? Iar eu i-am raspuns : da, sa citim psalmi,
cate sase stihuri si un Aliluia. Si la fiecare stih iesea cate o faclie de foc
din gura lui, care se suia la cer. Asijderea si cel mai mare, cand deschidea pra
si canta, ca o funie de foc iesea si ajungea pana la cer. Si eu am grait putin
de rost. Si iesind afara, le-am zis : rugati-va pentru mine ! Iar ei mi-au facut
metanie tacand. Deci am cunoscut ca cel mai mare este desavarsit, iar cu cel mai
mic inca se lupta vrajmasul. Peste putine zile a adormit fratele cel mai mare
si a treia zi cel mai mic. Si cand mergeau vreunii din parinti la avva Macarie,
ii lua si-i ducea la chilia lor, zicandu-le : veniti de vedeti mucenia strainitor
celor mici !
33) Altadata iarasi un diavol a napadit asupra lui avva Macarie cu cutit, vrand
sa-i taie piciorul. Si pentru cugetarea lui cea smerita neputand, i-a zis : cate
aveti voi, avem si noi, numai cu cugetarea cea smerita va deosebiti de noi si
biruiti.
34) A zis avva Macarie : de ne vom aduce aminte de rautatile ce ne fac oamenii,
ridicam puterea aducerii aminte de Dumnezeu. Iar de ne vom aduce aminte de rautatile
diavolilor, vom fi neraniti.
35) Povestea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie, ca zicea batranul : cand
eram copil, cu ceilati copii pasteam boii. Si m-am dus sa fur smochine si cand
alergau ei, a cazut una de la dansii si luand-o am mancat-o. Cand imi aduc aminte
de dansa, sed plangand.
36) Povestea avva Macarie : umbland odata prin pustie am gasit o capatana de mort
aruncata la pamant. Si clatindu-o cu toiagul cel de finic, mi-a grait capatana.
Si am zis ei : tu cine esti ? Si mi-a raspuns capatana : eu am fost slujitor al
idolitor si al elinilor celor ce au petrecut prin locul acesta, iar tu esti Macarie,
purtatorul de duh si in orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt in chinuri
si te vei ruga pentru dansii, se mangaie putin. I-a zis ei batranul : care este
mangaierea si care chinul ? I-a raspuns lui : pe cat este de departe cerul de
pamant, atata este focul de dedesubtul nostru, fiindca de la picioare pana la
cap stam in mijlocul focului si nu este cu putinta sa se vada cineva fata catre
fata, ci fata fiecaruia este lipita de spatele celuilalt. Deci cand te rogi pentru
noi, din parte vede cineva fata celuilait. Aceasta este mangaierea. Si plangand
batranul, a zis : vai zilei aceleia in care s-a nascut omul, daca aceasta este
mangaierea muncii ! I-a zis ei batranul : este alta munca mai rea ? I-a raspuns
lui capatana : noi, ca cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, macar putin sunteni
miluiti, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si S-au lepadat de El si nu au facut
voia Lui, dedesubtut nostru sunt. Si luand batranul capatana, a ingropat-o.
37) Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul ca se suia odata din Schit la
muntele Nitriei. Si daca s-a apropiat de locul acela, a zis ucenicului sau : mergi
mai inainte putin ! Si mergand el mai inainte, s-a intalnit cu un slujitor de
al elinilor. Si strigandu-l fratele, il chema zicand : demone ! demone ! Unde
alergi ? Si intorcandu-se acela, i-a dat batai si l-a lasat mai mort. Si luand
lemnul alerga. Si mergand putin mai inainte, l-a intampinat avva Macarie alergand
si i-a zis : mantuieste-te, mantuieste-te, ostenitorule ! Si minunandu-se, a venit
la el si i-a zis : ce bunatate ai vazut la mine de m-ai heretisit asa ? I-a raspuns
lui batranul : te-am vazut ostenindu-te si nu stii ca in zadar te ostenesti. I-a
zis si el lui : si eu pentru heretisirea ta m-am umilit si am cunoscut ca din
partea lui Dumnezeu esti. Dar alt calugar intampinandu-ma, m-a ocarat si eu i-am
dat bataie de moarte. Si a cunoscut batranul ca ucenicul lui este. Si tinandu-se
slujitorul de picioarele lui, zicea : nu te voi lasa de nu ma vei face calugar
! Atunci a venit deasupra unde era calugarul si l-au tinut pe dansul si l-au dus
la biserica muntelui. Si vazand pe slujitor cu dansul, s-au uimit. Si l-au facut
calugar si multi dintre elini s-au facut pentru dansul crestini. Deci, zicea avva
Macarie : cu cuvant rau si pe cei buni ii faci rai si cu cuvant bun si pe cei
rai ii faci buni.
38) Se spunea despre avva Macarie, ca lipsind el, a intrat in chilia sa un talhar
si intorcandu-se el la chilie, l-a gasit pe talhar incarcandu-si camila cu vasele
lui. Iar el intrand in chilie, lua din vase si incarca impreuna cu acela camila.
Deci daca au incarcat-o, a inceput talharul sa bata camila, ca sa se scoale dar
ea nu se scula. Si vazand avva Macarie ca nu se scoala, intrand in chilie a gasit
o dalta mica. Si scotand-o, a pus-o pe camila, zicand : frate, aceasta cauta camila.
Si lovind-o batranul cu piciorul, i-a zis : scoala-te ! Si indata s-a sculat si
s-a dus putin pentru cuvantul lui si iarasi a sezut si nu s-a sculat pana ce a
descarcat toate vasele si asa s-a dus.
39) Avva Aio l-a intrebat pe avva Macarie, zicand : spune-mi vreun cuvant ! I-a
zis lui avva Macarie : fugi de oameni, sezi in chilia ta si plange-ti pacatele
nu iubi vorba oamenilor si asa te mantuiesti !
40) Au trimis odata la avva Macarie in Schit batranii muntelui, rugandu-l si zicand
catre el : ca sa nu se supere tot norodul pe mine, te rugam sa vii la noi sa te
vedem mai inainte de a te duce catre Domnul. Deci venind el in munte, s-a adunat
tot norodul la dansul. Si il rugau batranii sa zica vreun cuvant fratilor. Iar
el auzind, a zis : sa plangem fratilor si sa izvorasca ochii nostri lacrimi, mai
inainte de a ne duce unde lacrimile noastre vor arde trupurile noastre. Si au
plans toti si au cazut cu fetele lor la pamant si au zis : parinte, roaga-te pentru
noi !
PENTRU AVVA MOISE
1) Luptat a fost odata avva Moise spre curvie foarte. Si nemaiputand sa sada in
chilie, s-a dus si l-a vestit pe avva Isidor. Si l-a rugat pe e ! batranul ca
sa se intoarca la chilia sa dar nu a primit, zicand : nu pot avvo. Si luandu-l
cu sine l-a suit pe casa si i-a zis : ia aminte la apus. Si luand aminte, a vazut
multime nenumarata de diavoli, tulburandu-se si galcevindu-se ca sa bata razboi.
Zis-a lui iarasi avva Isidor : cauta si spre rasarit si ia aminte. Si a cautat
si a vazut multime nenumarata du sfinti, ingeri slaviti. Si a zis avva Isidor
: iata acestia sunt cei trimisi sfintilor de la Domnul spre ajutor, iar cei de
la apusuri, sunt cei ce bat razboi cu noi. Deci mai multi sunt cei cu noi. Si
asa, multumind lui Dumnezeu, avva Moise a luat indrazneala si s-a intors la chilia
sa.
2) Un frate odata a gresit in Schit si facandu-se adunare, a trimis catre avva
Moise, dar el nu voia sa vina. Deci a trimis catre dansul preotul zicand : vino,
ca te asteapta norodul ! Atunci, el sculandu-se, a venit si luand o cosnita gaurita
si umpland-o cu nisip, o purta. Iar ei iesind in intampinarea lui, i-au zis :
ce este aceasta, parinte ? Zis-a lor batranul : pacatele mele sunt inapoia mea
curgand jos si eu nu le vad dar am venit astazi sa judec pacatele straine. Si
ei auzind, n-au grait nimic fratelui, ci i-au iertat.
3) Altadata facandu-se adunare in Schit, vrand parintii sa-l certe, i-au defaimat
pe dansul, zicand : pentru ce vine in mijlocul nostru si etiopeanul acesta ? Iar
el auzind a tacut. Iar dupa slobozirea adunarii, i-a zis lui : avvo, nu te-ai
tulburat intru nimic ? Zis-a lor : m-am tulburat, dar nu am grait.
4) Ziceau parintii despre avva Moise, ca s-a facut cleric si i-a pus lui epitrahilul.
Si i-a zis arhiepiscopui : iata, te-ai facut totut alb, avvo Moise ! Zis-a lui
batranul : oare la cele dinafara, prea sfintite, sau si la cele dinauntru ? Si
vrand arhiepiscopul sa-l cerce, a zis catre clericii sai : cand va intra avva
Moise in altar, goniti-l si urmati dupa dansul ca sa auziti ce zice. Deci a intrat
batranul si l-au dojenit si i-au gonit zicandu-i : du-te afara, etiopianule !(
+ ) Iar el iesind zicea catre sine : bine ti-au facut, incenusatule cu pielea
si negrule ! Tu nefiind om, ce vii cu oamenii ?
( + ) Adica, harapule.
5) S-a dat odata in Schit porunca : postiti saptamana aceasta ! Si in acea vreme
au venit niste frati de la Egipt la avva Moise si le-a facut lor putina fiertura.
Si vazand vecinii fumul, au zis clericilor : iata Moise a calcat porunca si fiertura
a facut pentru ei. Iar ei au zis : cand va veni, noi ii vom grai lui. Iar dupa
ce a venit sambata, clericii vazand petrecerea cea mare a lui Moise, ii ziceau
inaintea norodului : o, avvo Moise, porunca oamenilor ai calcat-o si a lui Dumnezeu
ai pazit-o !
6) Un frate a venit la Schit la avva Moise, cerand de la dansul cuvant. Si i-a
zis lui batranul : du-te, sezi in chilia ta si chilia te va invata pe tine toate.
7) Zis-a avva Moise : omul cel ce fuge este asemenea cu strugurele cel copt, iar
cel ce petrece intre oameni, este ca agurida.
8) A auzit odata stapanul locului despre avva Moise si s-a dus la Schit ca sa-l
vada. Si i-au vestit unii batranului de aceasta. Atunci s-a sculat sa fuga in
lunca si i-a intalnit, zicand : spune, batranule, unde este chilia lui avva Moise
? Le-a zis lor : ce voiti de la dansul ? Caci este om nebun. Si venind stapanul
locului la biserica, a zis catre clerici : eu auzind cele despre avva Moise, m-am
pogorat sa-l vad. Si iata ne-au intalnit un batran care se ducea in Egipt si i-am
zis lui : unde este chilia lui avva Moise ? Si ne-a zis : ce voiti de la dansul
? Nebun este. Deci auzind clericii, s-au mahnit zicand : oare cine este batranul
care a grait acestea despre sfant ? Iar ei au zis : un batran purtand haine vechi,
inalt si negricios. Atunci au zis : el este avva Moise. Si pentru ca sa nu se
intalneasca cu voi, v-a zis acestea. Si mult folosindu-se stapanul, s-a dus.
9) Zicea avva Moise in Schit : de vom pazi poruncile parintilor nostri, eu ma
fac chezas pentru voi catre Dumnezeu, ca barbarii nu vor veni aici, iar de nu
le vom pazi, are sa se pustiasca locul acesta.
10) sezand odata fratii langa dansul, le zicea lor : iata barbarii astazi vin
la Schit. Sculati-va si fugiti ! Dar tu nu fugi, avvo ? Iar el le-a zis : de atatia
ani astept ziua aceasta, sa se implineasea cuvantul Domnului Hristos, care zice
: toti cei ce scot sabia, de sabie vor muri ( + ). Ei i-au zis : nici noi nu fugim,
ci cu tine vom muri. Atunci el le-a zis : eu nu am nici o vina. Fiecare sa vada
cum sade. Si erau sapte frati, carora le-a zis : iata barbarii se apropie de usa.
Si intrand i-au omorat. Iar unul dintr-insii temandu-se, s-a ascuns dupa impletiturite
de cosnite si a vazut sapte cununi pogorandu-se si incununandu-i pe dansii.
( + ) Mat. 26. 52.
11 ) A spus avva Pimen, ca un frate l-a intrebat pe avva Moise cu ce fel de chip
se omoara omul pe sine pentru aproapele. Si i-a zis batranul : de nu va pune omul
in inima sa, cum ca se afla in mormant de trei zile, nu ajunge la cuvantul acesta.
12) Ziceau unii de avva Moise din schit, ca vrand sa vina la Piatra, a ostenit
umbland. Si zicea intru sine : cum pot sa-mi aduc apa aici ? Si i-a venit lui
glas zicand : intra si de nimic nu te griji ! Deci a intrat si au venit la dansul
unii din parinti si nu avea decat un vas mic de apa. Si fierband el putina linte,
s-a cheltuit. Iar batranul se necajea. Deci, intrand si iesind se ruga lui Dumnezeu
si iata un nor de ploaie a venit deasupra Pietrei si i-a umplut toate vasele.
Si au zis dupa aceea batranului : spune-ne noua, de ce ieseai si intrai ? Si le-a
zis lor batranul : judecata faceam cu Dumnezeu ca m--a adus aici si iata apa nu
am ca sa bea robii Lui, pentru aceasta intram si ieseam, rugandu-ma lui Dumnezeu,
pana ce ne-a trimis noua ploaie.
13) Zis-a avva Moise ca trebuie omul sa moara fata de prietenul sau, ca sa nu-l
judece intru ceva.
14) Iarasi a zis ca este dator omul sa se omoare pe sine de tot lucrul rau, mai
inainte de a iesi din trup, ca sa nu faca rau vreunui om.
15) A zis iarasi : de nu va avea omul in inima sa cum ca este pacatos, Dumnezeu
nu-l asculta pe el. Si a zis fratele : ce este aceasta, a avea in inima ca este
pacatos. Si i-a zis lui batranul : cel ce-si poarta pacatele sale, nu le vede
pe ale aproapelui sau.
16) Zis-a iarasi : de nu se va uni fapta cu rugaciunea in zadar se osteneste omul.
Si a zis fratele : ce este unirea faptei cu rugaciunea ? Si a zis batranul : acelea
pentru care ne rugam sa nu le mai facem, caci cand omul isi va lasa voile sale,
atunci se impaca Dumnezeu cu dansul si ii primeste rugaciunea.
17) A intrebat un frate : in toata osteneala omului care este aceea care ii ajuta
lui ? Si a zis batranul : Dumnezeu este scaparea noastra si puterea, ajutor intru
necazurile cele ce ne-au aflat pe noi foarte ( +1 ). Iar fratele a zis : Posturile
si privegherile pe care le face omul, ce fac ? I-a zis batranul : acestea fac
sufletul sa se smereasca, caci scris este : vezi smerenia mea si osteneala mea
si lasa toate pacatele mele ( +2 ). Daca sufletul va face roadele acestea, se
milostiveste Dumnezeu spre dansul printr-ansele. Zis-a fratele batranului : ce
va face omul la toata ispita care vine asupra lui, sau la tot cugetul vrajmasului
? I-a zis lui batranul : dator este sa planga inaintea bunatatii lui Dumnezeu
ca sa-i ajute si se odihneste degrab de se va ruga cu cunostinta. Caci scris este
: Domnul imi este ajutor si nu ma voi teme de ce imi va face mie omul ( +3 ).
A intrebat fratele : iata omul bate pe robul sau pentru greseala ce a facut. Ce
va zice robul ? Zis-a batranul : de este robul bun, va zice : miluieste-ma, am
gresit ! I-a zis fratele : nimic altceva nu zice ? I-a zis batranul : nu, caci
daca va pune prihana asupra sa si va zice am gresit, indata se milostiveste spre
dansul Domnul lui, iar sfarsitul sfarsitul tutror acestora, este a nu judeca pe
aproapele; caci cand mana Domnului omora pe tot cel intai nascut in pamantul Egiptului
nu era casa in care sa nu fi fost mort. I-a zis fratele : ce este cuvantul acesta
? I-a raspuns batranul : de vom lua seama la pacatele noastre, nu le vom vedea
pe ale aproapelui nostru , caci nebunie este omului ce are mortul sau, sa-l lase
pe el si sa se duca sa-l planga pe al aproapelui. Iar a muri fata de aproapele
tau, aceasta este : a purta pacatele tale si a nu avea grija de tot omul, ca acesta
este bun sau acesta este rau. Sa nu faci rau nici unui om, nici sa gandesti rau
in inima ta asupra cuiva, nici sa defaimi pe cineva cand face rau, nici sa tu
pleci celui ce face rau aproapelui tau si sa nu clevetesti pe cineva, ci zi :
Dumnezeu stie pe fiecare. Sa nu te indupleci cu cel ce graieste de rau, nici nu
te bucura de clevetirea lui, nici nu uri pe cel ce cleveteste pe aproapele lui.
Si aceasta inseamna : nu judecati si nu veti fi judecati. Nu avea vrajba cu vreun
om si nu tine vrajba in inima ta. Sa nu urasti pe cel ce vrajmaseste pe aproapele
sau. Si aceasta este pacea, cu acestea pe tine mangaie-te. Putina vreme este osteneala
si de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu, Cuvantul, Amin.
( +1 ) Ps. 45, 1.
( +2 ) Ps. 24, 19.
( +3 ) Ps. 117, 6. PENTRU AVVA MATOI
1 ) Zicea avva Matoi : voiesc lucrare usoara si statornica, decat cea care este
ostenicioasa din inceput si degrab se curmeaza.
2) Zicea iarasi : pe cat se apropie omul de Dumnezeu, pe atat se vede pe sine
pacatos, caci proorocul Isaia vazatid pe Dumnezeu, se facea ticalos si necurat
pe sine.
3) Zicea iarasi : camd eram mai tanar, ziceam in sinea mea ca poate ceva bun lucrez,
iar acum daca am imbatranit, vad ca nu am nici un lucru bun in sinea mea.
4) Zis-a iarasi : nu stie satana de ce fel de patimi se biruieste sufletul. Seamana
adevar, dar nu stie de va secera unele ganduri, adica pentru curvie, iar altele
pentru grairea de rau si asemenea celelalte patimi. Si la ce fel de patima va
vedea sufletul ca se pleaca, aceea i-o da lui.
5) Un frate a venit la avva Matoi si i-a zis lui : cum schitenii faceau mai mult
decat Scriptura, iubind pe vrajmasii lor mai mult decat pe sine ? I-a zis lui
avva Matoi : eu, nici pe cel ce ma iubeste, nu-l iubesc ca pe mine insumi.
6) Un frate l-a intrebat pe avva Matoi : ce voi face de va veni la mine vreun
frate si este post, sau de dimineata, ca ma necajesc ? Si i-a zis lui batranul
: daca nu te necajseti si mananci cu fratele, bine faci, iar daca nu astepti pe
nimeni si mananci, aceasta este ca faci voia ta.
7) Spus-a avva Iacob : m-am dus la avva Matoi si intorcandu-ma eu, i-am zis lui
ca vreau sa ma duc la chilii. Si mi-a zis : du inchinaciune din partea mea lui
avva Ioan. Si venind eu la avva Ioan, i-am spus lui ca avva Matoi si se inchina.
Si mi-a zis batranul : iata, avva Alatai cu adevarat este israilitean, in care
viclesug nu este ( + ). Si implinindu-se un an, iarasi m-am dus la avva Matoi
si i-am dus inchinaciunea de la avva Ioan. Si a zis batranul : nu sunt vrednic
de cuvantul batranului. Insa aceasta sa stii, cum ca atunci cand vei auzi pe vreun
batran slavind pe aproapele mai mult decat pe sine, la masuri mari a ajuns. Ca
aceasta este desavarsirea, ca pe aproapele sa-l slaveasca mai mult decat pe sine.
( + ) Ioan 1, 47.
8) Zicea avva Matoi : a venit un frate la mine si mi-a zis ca grairea de rau este
mai grea decat curvia. Si am zis ca aspru este cuvantul. Deci, mi-a zis : si cum
voiesti sa fie lucrul acesta ? Iar eu i-am zis : grairea de rau este rea cu adevarat,
dar are grabnica tamaduire. Ca se pocaieste de multe ori cei ce a grait de rau,
zicand : rau am grait. Iar curvia fireste este moarte.
9) S-a dus odata avva Matoi de la Rait in partile magdolilor. Si era fratele lui
cu dansul, si apucand episcopul pe batran l-a facut preot. Fiind ei impreuna (
+ ), zicea episcopul : iarta-ma,avvo ! Stiu ca nu vroiai lucrul acesta, dar ca
sa fiu blagoslovit de tine, am indraznit de am facut aceasta. Si i-a zis lui batranul
cu smerenie : si gandul meu voia putin. Insa eu ma mahnesc, pentru ca am sa ma
despart de fratele meu, caci nu pot sa fac toate rugaciunile singur. Si i-a zis
episcopul : de stii ca este vrednic eu il hirotonesc. Avva Matoi i-a raspuns :
nu stiu, una stiu, ca decat mine este mai bun. Si l-a hirotonit si pe dansul.
Si au adormit amandoi neapropiindu-se de jertfelnic, ca sa faca Sfanta Liturghie.
Si zicea batranul : cred in Dumnezeu ca poate nu voi avea osanda mai multa petru
hirotonie fiindca nu fac Liturghie, caci a celor fara de prihana este hirotonia.
( + ) La altele, gustand.
10) A zis avva Matoi ca trei batrani s-au dus la avva Pafnutie, caruia i se zicea
Chefala, ca sa-l intrebe un cuvant. Si le-a zis lor batranul : ce voiti sa va
zic voua, cuvant duhovnicesc sau trupesc ? I-au raspuns lui : duhovnicesc. Le-a
zis lor batranul : duceti-va, iubiti necazul mai mult decat odihna si necinstea
mai mult decat slava si a da mai vartos decat a lua.
11) Intrebat-a un frate pe avva Matoi, zicand : spune-mi un cuvant. Iar el i-a
zis lui : du-te, roaga-te lui Dumnezeu ca sa-ti dea plangere in inima ta si smerenie
si ia aminte totdeauna la pacatele tale si nu judeca pe altii, ci te fa dedesubtul
tuturor ! Nu avea prietesug cu copil, nici cunostinta cu femeie, nici prieten
eretic si taie indrazneala de la tine si infraneaza-ti limba si pantecele si gusta
putin vin ! Si de va grai cineva pentru orice fel de lucru, nu te certa cu dansul,
ci de va grai bine, zi : asa cu adevarat, iar de va grai rau, zi : tu stii cum
vorbedti. Si nu te prigoni cu dansul pentru cele ce a grait. Si aceasta este smerenia.
12) Intrebat-a un frate pe avva Matoi : Spune-mi vreun cuvant ! Si i-a zis : toata
prigonirea despre tot lucrul, taie-o de la tine si plangi si te tanguieste, ca
vremea s-a apropiat.
13) Un frate a intrebat pe avva Matoi, zicand : ce voi face, ca limba mea ma supara
si cand vin in mijlocul oamenilor nu pot sa o infranez, ci ii osandesc in tot
lucrul bun si ii mustru pe dansii. Deci, ce voi face ? Si raspunzand batranul,
a zis : daca nu poti sa te stapanesti pe tine, fugi deosebi, caci este slabiciune.
Iar cel ce sade cu fratii, nu trebuie sa fie cu patru colturi, ci rotund, incat
catre toti sa se rostogoleasca. Si a zis batranul : nu pentru fapta buna sezi
deosebi, ci pentru slabiciune. Ca putinciosi sunt cei ce vin in mijiocul oamenilor.
PENTRU AVVA MARCU, UCENICUL LUI AVVA SILUAN
1 ) Se zicea despre avva Siluan ca avea un ucenic in Schit, Marcu cu numele, si
acesta avea ascultare mare si era scriitor bun; si-l iubea batranul pentru ascultarea
lui si avea inca alti unsprezece ucenici, care se suparau caci il iubea pe acela
mai mult, decat pe dansii. Si auzind batranul, s-a mahnit. Au venit intr-una din
zile batranii si tanjeau asupra lui. Iar el luandu-i a iseit si a batut la ficcare
chilie, zicand : frate cutare, vino ca imi trebuiesti ! Si nici unul dintr-ansii
nu i-a urmat lui indata. Dar veninnd la chilia lui Marcu, a batut in usa lui,
zicand : Marcule ! Iar el auznd glasul batranului, indata a sarit afara. Si l-a
trimis la o ascultare, si a zis batranilor : unde sunt ceilalti frati, parintilor
? Si intrand in chilia lui a pipait tetradia ( caietul ) lui si a gasit ca pusese
mana sa faca slova O ( + ) si auzind pe batranul, nu a intors condeiul sa-l implineasca.
Deci au zis batranii : cu adevarat, pe care tu-l iubesti, avvo si noi il iubim
pentru ca si Dumnezeu pe acesta il iubeste.
( + ) In altele : si a inceput sa faca O mare.
2) Spuneau unii pentru avva Siluan, ca odata umbland in Schit cu batranii si vrand
sa le arate lor ascultarea ucenicului sau Marcu si pentru ce il iubeste pe el,
vazand un porculet, i-a zis lui : vezi pe acel bivolas, fiule ? Si i-a raspuns
lui : da, il vad, avvo ! Si coarnele lui cum sunt de gingase ! Si a zis : asa,
avvo ! Si s-a mnunat batranii de raspuns - si s-au folosit de ascultarea lui.
3) S-a pogorat odata mama lui avva Marcu ca sa-l vada, avand multa pompa. Batranul
a iesit la dansa si i-a zis lui : avvo, zi-i fiului meu sa iasa, ca sa-l vad !
Si intrand batranul i-a zis lui : iesi ca sa te vada mama ta ! Si era imbracat
cu chentonarion ( + ) si murdar de la bucatarie. Iesind de ascultare i-a inchis
ochii si le-a zis : mantuiti-va, mantuiti-va, mantuiti-va ! El insa nu i-a vazut
pe ei, nici mama lui nu l-a cunoscut. Deci, iar a trimis femeia la batran, zicandu-i
: avvo, trimite-mi pe fiul meu ca sa-l vad ! Si a zis lui Marcu : nu ti-am zis,
iesi sa te vada mama ta ! Marcu a zis catre dansul : am iesit dupa cuvantul tau,
avvo, insa te rog, nu-mi mai zice o data sa ies, ca sa nu ma fac neascutator.
Si iesind batranul i-a zis femeii : acesta este care v-a intampanat si v-a zis
mantuiti-va. Si mangaind-o pe dansa, a slobozit-o.
( + ) Un fel de haina.
4) Altadata s-a intamplat sa iasa el din Schit si sa mearga la Muntele Sinai ca
sa ramana acolo. Si a trimis mama lui Marcu cu lacrimi jurandu-l, sa iasa fiul
ei sa-l vada. Iar batranul l-a slobozit pe el. Cand isi gatea cojocul sa iasa
si venea sa-si ia blagoslovenie de la batran, indata s-a pornit a plange si n-a
iesit.
5) Spuneau unii despre avva Siluan cun ca atunci cand voia sa iasa in Siria i-a
zis lui ucenicul sau Marcu : Parinte, nu voi sa ies de aici, dar nici pe tine
nu te voi lasa sa iesi, ci ramai aici trei zile ! Si a treia zi a adormit cu pace.
PENTRU AVVA MILISIE
1 ) Trecand avva Milisie printr-un loc, a vazut pe un calugar tinandu-se de catre
oarecine, ca si cum ar fi facut ucidere. Si apropiindu-se batranul, a intrebat
pe fratele. Si afland ca se napastuieste, a zis catre cei ce il tineau pe dansul
: unde este cel ce s-a ucis ? Si i-a aratat lui si apropiindu-se de cel ucis,
a zis tuturor sa se roage. Iar el intinzandu-si mainile catre Dumnezeu, a inviat
mortul. Si i-a zis lui inaintea tuturor : spune noua, cine este cel ce te-a omorat
? Iar el a zis : intrand in biserica, am dat bani preotului si el sculandu-se,
m-a junghiat si luandu-ma, m-a aruncat in manastirea avvei. Eu va rog pe voi,
sa se la banii si sa se dea copiiior mei. Atunci a zis catre dansul batranul :
du-te si dormi pana ce va veni Domnul si te va ridica !
2) Altadata, locuind el cu doi ucenici in hotarele Persiei, au iesit doi fii ai
imparatului, frati trupesti, ca sa vaneze dupa obicei. Si au pus mreji in multa
departare de loc ca la patruzeci de mile, ca orice se va afla inauntrui mrejilor,
sa vaneze si sa ucida cu sulita. Deci s-a aflat batranul cu cei doi ucenici ai
sai si vazandu-l si paros si ca pe un salbatic, s-au speriat si i-au zis lui :
om esti, sau duh ? Spune-ne noua ! Si le-a zis lor : om sunt pacatos si am iesit
sa-mi plang pacatele mele si sa ma inchin lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu
Celui viu. Iar ei i-au zis : nu este alt Dumnezeu afara de soare, de foc si de
apa - carora se inchinau ei; ci apropie-te si jertfeste lor ! Iar el le-a zis
: acestea sunt zidiri si va inselati. Ci va rog pe voi sa va intoarceti si sa
cunoasteti pe adevaratul Dumnezeu, care a zidit acestea toate. Iar ei au zis :
de Cel osandit si rastignit zici ca este Dumnezeul adevarat ? Si a zis batranul
: de Cel ce a rastignit pacatul si a omorat moartea, pe Acesta il cred Dumnezeu
adevarat. Iar ei muncindu-l impreuna si cu fratii, il silea sa jertfeasca. Si
mult muncindu-i au taiat capetele celor doi frati, iar pe batranul multe zile
caznindu-l, pe urma dupa mestesugul lor l-au pus in mijloc si au aruncat sageti
unul dinainte si altul dinapoia lui. Insa el le-a zis : fiindca v-ati unit si
ati varsat sange nevinovat, intr-o clipa maine in ceasul acesta va ramane mama
voastra fara de voi, fiii sai, si se va lipsi de dragostea voastra si cu sagetile
voastre unul altuia sangele veti varsa. Iar ei nebagand de seama cuvantul lui,
au venit a doua zi sa vaneze si a sarit dintre dansii o cerboaica. Si sezand ei
pe caii lor, alergand sa o prinda aruncand sageti asupra ei, au strapuns unui
altuia inimile lor, dupa cuvantul batranului ce le zisese cand ii blestemase.
Si asa au murit.
PENTRU AVVA MOTIE
1 ) Un frate l-a intrebat pe avva Motie, zicand : de ma voi duce sa raman in vreun
loc, cum voiesti sa petrec acolo ? Si i-a zis batranul : de vei locui in vreun
loc, sa nu voiesti sa-ti scoti tie nume in ceva, ca adica nu iese la pravila,
sau la pomana nu mananc . Caci acestea fac nume desert si pe urma gasesti suparare,
fiiiidca oamenii unde gasesc acestea, acolo alearga. Zis-a lui fratele : dar ce
voi face ? I-a raspuns batranul : oriunde vei locui, urmeaza intocmai cu totii.
Si orice vezi ca fac cei cucernici, catre care ai vestire, fa si tu si te odihneste.
Aceasta este smerenia, sa fii intocmai cu dansii. Si oamenii vazandu-te ca nu
iesi din randuiala, te vor avea intocmai cu totii si nimeni nu te va supara.
2) Povestit-a despre avva Motie avva Isac, ucenicul lui, care impreuna s-au facut
episcopi. Intai a zidit manastire batranul la Iracla si dupa ce s-a departat de
acolo, s-a dus la alt loc si a zidit acolo iarasi. Din lucrarea diavolului, s-a
aflat un frate care il vrajmasea si il necajea pe dansul. Si sculandu-se batranul
s-a dus in satul sau unde si-a facut o manastire si s-a incuiat intr-insa. Dupa
catava vreme, au venit batranii locului de unde iesise si luand si pe fratele
asupra caruia avea mahniciune, s-au dus sa-l roage sa-l aduca la manastirea lui.
Iar cand s-au apropiat unde era avva Sori, si-au lasat cojoacele aproape de el
si pe fratele pe care avea mahniciune. Cand au batut in usa, batranul a pus scarisoara
si ivindu-se i-a cunoscut si le-a zis : unde sunt cojoacele voastre ? Iar ei i-au
raspuns : iata aici sunt, cu acest frate. Si daca a auzit batranul numele fratelui
ce l-a mahnit pe dansul, de bucurie a luat toporul, a spart usa si a iesit alergand
unde era fratele. Si facandu-i metanie intai si sarutandu-l l-a bagat in chilia
lui si trei zile s-a veselit impruna cu dansii, lucru care nu avea obicei sa-l
faca. Si sculandu-se, s-a dus cu dansii. Dupa acestea s-a facut episcop, caci
era facator de minuni.
Pe ucenicul lui, adica pe avva Isac, l-a facut episcop fericitul Chiril.
PENTRU AVVA MEGHETIE
1) Se spunea despre avva Meghetie, ca iesea din chilie si daca ii venea gand sa
se duca la locul acela, nu se mai intorcea la chilia lui, caci nu avea ceva din
lucrurile veacului acestuia decat o undrea cu care despica smicelele de finic,
caci lucra in toate zilele cate trei cosnite pentru hrana lui.
2) Se spunea despre al doilea avva Meghetie, ca era smerit foarte, ca fusesc ucenic
la parintii egipteni si se intalnise cu multi batrani, cu avva Sisoe, cu avva
Pimen. A petrecut inca si langa rau in Sina si s-a intamplat ca unul din sfinti
a mers la dansul, dupa cum el a povestit si i-a zis lui : cum petreci, frate,
in pustia aceasta ? Iar el a zis : postesc doua zile si o paine mananc. Si mi-a
zis : de voiesti sa ma asculti, mananca in fiecare zi cate o jumatate de paine.
Si facand asa a aflat odihna.
3) Au intrebat unii din parinti pe avva Meghetie, zicand : de va prisosi fiertura
pe a doua zi, voiesti sa o manance fratii ? Zis-a lor batranul : de s-a stricat,
nu e bine sa fie siliti fratii sa o manance si sa se imbolnaveasca, ci sa se lepede.
Iar de este buna si pentru desfranare se va lepada si alta se va fierbe, aceasta
e rau.
4) A zis iarasi : la inceput cand ne adunam unii cu altii si vorbeam pentru folos,
intarindu-ne unii pe altii, ne faceam cete-cete si ne suiam la ceruri. Iar acum
ne adunam si unul cu altul ajungind la clevetire, ne pogoram in jos.
PENTRU AVVA MIOS
1) Zis-a avva Mios, cel al lui Veleu : ascultarea este in loc de ascultare si
oricine asculta pe Dumnezeu si Dumnezeu il asculta pe dansul.
2) Zis-a iarasi despre un oarecare batran ca era in Schit, dar era din robi si
dobandise foarte mare dreapta socoteala, care venea in tot anul la Alexandria,
aducand plata birului stapanilor lui. Iar batranul a pus apa in lighean si l-a
adus ca sa spele picioarele stapanilor. Iar el zicea catre dansul : nu, parinte,
nu ne ingreuia pe noi. El le-a raspuns : marturisesc ca robul vostru sunt si multumesc
ca m-ati lasat slobod, ca sa slujesc lui Dumnezeu. Dar eu va spal pe voi si primiti
aceasta plata a birului meu. Iar ei se impotriveau, neprimind. Deci le-a zis lor
: daca nu voiti sa primiti, sed aici, robindu-va voua. Si ei temandu-se de aceasta
il lasa sa faca ce voia si il petreceau pe el cu multe din cele de trebuinta si
cu multa cinste, ca sa faca pentru dansii milostenie. Pentru aceasta s-a facut
vestit si iubit in Schit.
3) A fost intrebat avva Mios de un ostas daca primeste Dumnezeu pocainta. Iar
el, dupa ce l-a sfatuit cu ,ulte cuvante, a zis catre dansul : spune-mi, iubite,
de ti se va rupe haina, o lepezi afara ? Zis-a : nu, ci o cos si o port. Zis-a
catre dansul batranul : deci dar, daca iti este mila de haina, lui Dumnezeu nu-i
va fi mila de zidirea Sa ?
PENTRU AVVA MARCU EGIPTEANUL
Se zice despre avva Marcu egipteanul, ca a petrecut treizeci de ani, neiesind
din chilia lui. Si avea obicei preotul de venea si facea Sfanta Liturghie. Iar
diavolul vazand rabdarea batranului cea imbunatatata a mesteugit sa-l ispiteasca
cu osandirea. Deci a facut pe oarecare ce era indracit sa mearga la batranul pentru
blagoslovenie iar cel indracit mai inamte de tot cuvantul striga catre batran
: preotul tau are miros de pacat, nu-l mai lasa sa intre la tine. Iar insuflatul
de Dumnezeu batran, a zis catre ei : fiule, toti leapada necuratenia afara, iar
tu ai adus-o la mine. Dar scris este : nu judecati, ca sa nu fiti judecati ( +1
) Insa, desi este pacatos, Domnul il va mantui pe el, caci scris este : si va
rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati ( +2 ). Si dupa cuvantul acesta,
facand rugaciune, a gonit dracul din om si l-a slobozit sanatos. Iar dupa ce a
venit preotul dupa obicei, l-a primit batranul cu bucurie. Bunul Dumnezeu vazand
nerautatea batranului, i-a aratat lui semn, caci atunci cand vrea preotul sa stea
inaintea Sfintei Mese, precum batranul ne-a povestit, a vazut ingerul lui Dumnezeu
pogorandu-se din cer si punand mana lui pe capul preotului si preotul s-a facut
ca un stalp de foc. Iar el, mirandu-se pentru vedere, a auzit glas zicand catre
el : omule, ce te-ai mirat pentru lucrul acesta ? Caci daca imparatul cel pamantesc
nu va lasa pe slujbasii sai sa stea inaintea lui intinati, decat numai cu slava
multa, cu cat mai mult puterea cea dumnezeiasca nu va curati pe slujitorii Sfintelor
Taine, cand stau inaintea slavei celei ceresti ? Iar viteazul si nevoitorul lui
Hristos, Marcu egipteanul, mare facandu-se, s-a invrednicit darului acestuia,
pentru ca n-a osandit pe cleric.
( +1 ) Mat. VII, 1. 2
( +2 ) Iacob. V. 16.
PENTRU AVVA MACARIE CETATEANUL
1) S-a dus odata avva Macarie cetateanul sa tale smicele de finic si fratii impreuna
cu dansul. Si i-au zis lui in ziua dintai : vino, mananca cu noi, parinte ! Iar
el s-a dus si a mancat. Si iarasi in cealalta zi i-au zis sa manance dar el nu
voia, ci le-a zis : voi aveti trebuinta sa mancati, fiilor, ca inca sunteti trup,
dar eu acum nu mai vreau sa mananc.
2) S-a dus avva Macarie la avva Pahomie ai tavensiotilor, iar Pahomie l-a intrebat
pe el, zicand : cand sunt fratii fara randuiala, bine este sa-i pedepsesc pe ei
? I-a zis avva Macarie : pedepsete si judeca drept pe cei de sub tine, iar afara
nu judeca pe nimeni caci scris este : au nu pe cei dinauntru voi ii judecati ?
Iar pe cei dinafara Dumnezeu ii judeca ( + ).
( + ) I Cor. 1, 12 - 13.
3) A facut odata avva Macarie patru luni, mergand la un frate in toate zilele
si nu l-a gasit lenevindu-se la rugaciune niciodata macar, si minunandu-se zicea
: iata inger pamantesc !
PENTRU AVVA MARCEL
1) Povestit-a noua avva Theona despre avva Marcel, ca acest staret Marcel era
in partile Libiei si traia sub poalele unui munte, aproape de o cetate mare,
intr-o pestera oarecare. Si era acest parinte foarte bland, milostiv si cucernic,
cinstit si intelept. Si acei oameni toti aveau mare credinta si dragoste catre
dansul si ascultau toti si primeau invataturile lui. Asa a trait in acea pestera
saizeci de ani si multe scarbe si suparari a rabdat de la draci, precum singur
i-a spus lui, cu fel de fel de mesteuguri si chipuri groaznice navalind asupra
sa. vrand sa-l goneasca din acel loc, din acea pestera si sa-l sminteasca de
la tacerea si randuiala lui cea cu buna liniste. Insa el acele suparari si scarbe
toate prea lesne le suferea si le rabda. Iar mai pe urma vazand vrajmasul diavol
ca nu mai are ce sa-i mai faca, sa-l goneasca el de la acet loc, ( ca nu-l mai
putea suferi ), a facut aceasta : s-a inchipuit in chipul staretului si a inceput
a intampana femeile si fetele acelor oameni seara si dimineata si le vorbea
lor cuvante necuvioase si le indemna ca sa curveasca cu dansul, adeverindu-le
lor ca nu este nici un pacat acest lucru, pentru curvia in taina. Aceasta facea
diavolul nu o data sau de doua ori, ci de multe ori. Unde vedea o femeie singura
indata se inchipuia in chipul staretului si mergand la dansa ii vorbea cuvinte
necuvioase, iar femeile spuneau barbatilor lor. Si s-a auzit acest lucru si
s-a vestit tuturor oamenilor. Atunci s-au adunat toti la biserica si au chemat
pe toate femeile carora le graise acele cuvante necuvioase. Si le-au intrebat
pe ele ca sa spuna drept, daca este adevarat pentru acel staret sau il napastuiesc
pe el. Iar ele, fiind mai multe de douazeci : toate marturiseau zicand : nu
numai o data, ci de mai multe ori, care unde ne apuca pe cate una, ne sileste
pe noi spre pacat cu dansul si ne trage fara rusine, zicand ca nu este pacat
curvia in taina. Acestea auzindu-le soborul bisericii si nepricepand ca este
mesteugul diavolului, au trimis la dansul pe niste tineri tirani, nemilostivi,
poruncindu-le lor sa-l scoata din pestera si cu bataie si cu necinste sa-l goneasca
de acolo. Alergand acei tineri nemilostivi si cu mare manie intrand fara de
veste la dansul in pestera, indata l-au apucat unii de barba, altii de pletele
capului, altii batandu-l cu bete pe spate ca pe un dobitoc, l-au scos afara
din pestera. Si asa l-au tras tavalindu-l la pamant si tot batandu-l fara milostivire,
pana l-au tras la un drum si asa l-au lasat in mijlocul drumului, ca pe un mort
i s-au dus. Si trecand niste drumeti pe acel drum, l-au gasit in mijlocul drumului,
ranit peste tot trupul, zacand in balta de sange, abia viu. Si stand ei si minunandu-se,
au inceput a-l intreba sa le spuna lor, ce i s-a intamplat. Iar el, numai de
abia putand vorbi, i-a rugat sa-l ridice si sa-l duca in pestera lui; si ridicandu-l
l-au dus pe el in pestera. Asa lasandu-l, s-au dus pe drumul lor. Iar oamenii
din cetate intelegand ca iar s-a intors in pestera, multi dintr-insii au mers
la dansul si-l dosadeau si-l ocarau. Iar el, rabdandu-le lor toate, multumea
lui Dumnezeu. Si a mai trait acolo, intr-acea pestera optsprezece luni de toti
fiind dosadit pururea ocarat si batjocorit. El cu bucurie toate le rabda si
se ruga lui Dumnezeu pentru dansii, ca sa li se ierte pacatul acesta, caci ei
nu stiu ce fac si sa se mantuiasca sufletele lor. Iar Domnul Dumnezeu n-a lasat
pana in sfarit aceasta batjocura diavoleasea si ocara asupra pacatului sau,
ci a descoperit unuia din oamenii cei mai cinstiti aceasta, cum ca a fost mestesugul
si nalucirea diavoleasca asupra staretului si cum ca insusi diavolul s-a inchipuit
in chipul staretului si se arata si vorbea cu femeile vorbele sale. Iar staretul
nimic de aceasta nu stia. Ci sezand in pestera sa, se ruga lui Dumnezeu dupa
obiceiul sau, pentru aceasta cetate si pentru toata lumea. Si au inceput si
acei tineri care il muncisera pe staret, a se indraci groaznic, facand spume
la gura si tipand spuneau nevinovatia staretului. Asemenea si femeile acelea
cu care vorbise diavolul in chipul staretului, toate s-au indracit. Si s-au
spaimantat foarte toti oamenii si au cunoscut toti ca n-a fost vinovat staretul,
ci insusi diavolui a lucrat acel rau asupra staretului. Si s-au cait toti foarte,
pentru ca au crezut nalucirilor diavolului si pedepsind si defaimand pe staretul,
au gresit lui Dumnezeu. Si asa, sculandu-se toti impreuna cu femeile si copiii
lor, au iesit din cetate si au mers la petera staretului ca sa-i ceara toti
iertaciune de greseala cu care au gresit lui, nefiind vinovat. Iar el vazandu-i
de departe, oaste mare venind, a cunoscut cine sunt si vin la danstil, caci
stia ca s-au instiintat de nevinovatia lui si stia si pentru ce vin cu totii
la dansul. Si iesind din pestera sa, a fugit la munte si a trecut la muntele
Nitriei si gasind acolo o pestera, foarte i-a placut si s-a asezat intr-insa.
Si imi zicea mie, spune avva Teona : cand va vrea cineva sa se deosebeasca cu
viata de galcevile lumii, sa mearga sa se aseze la un loc linistit, fara galceava
si cu tacere. Unul ca acesta de voieste sa nu-i gaseasca diavolul prepusuri
ca acesta asupra mea, se cade lui sa nu se aseze la loc aproape de cetate sau
de sate, ci sa fie departe de locuinta mireneasca si asa va fi odihnit.
