[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 


CAPITOLUL XXV

PENTRU SOCOTINTA

1) Un frate a zis unui batran : nu vad nici un bine inaintea mea. I-a raspuns batranul : tu esti cu patru usi iar cel ce voieste va intra si va iesi prin tine si tu nu pricepi. Insa de te vei scula si vei inchide usile si nu vei lasa sa intre prin ele gandurile cele rele, atunci le vei vedea afara stand si luptandu-se cu tine.

2) Si iarasi a fost intrebat : pentru ce ma trandavesc adeseori ? Si i-a raspuns : pentru ca n-ai instiintat inca starea ta.

3) Si iarasi l-a intrebat : ce se cade calugarului sa faca ? Si i-a raspuns : toata fapta buna sa o faca si de la tot raul sa se departeze.

4) Zis-au parintii : la tot gandul ce iti vine, sa ii zici : al nostru esti sau ai vrajmasilor nostri ? Si stiu ca iti va spune tie.

5) Si iarasi a zis : sufletul este asemenea izvorului : de-l vei curati, va izvori iar de il vei astupa, va pieri.

6) Si iarasi a zis : socotinta este mai mare decat toate faptele cele bune.

7) Au zis batranii : de vei vedea pe cel tanar de voia sa suindu-se la ceruri apuca-l de picior si trage-l, caci nu ii este de folos.

8) Zis-a un batran : neamul acesta nu cauta ziua de astazi, ci ziua de maine.

9) Iarasi a zis : indrazneala si rasul sunt asemenea focului care arde paiele.

10) Iarasi a zis : omul care se nevoieste pentru Dumnezeu asemenea este mucenicului.

11) Iarasi : de se va face cineva nebun pentru Dumnezeu, il va intelepti pe el Dumnezeu.

12) Si iarasi : acestea le cere Dumnezeu de la om : mintea, cuvantul si lucrul.

13) Si iarasi : acestea este dator omul sa faca : sa se teama de judecata lui Dumnezeu, sa urasca pacatul, sa iubeasca faptele cele bune si sa se roage totdeauna lui Dumnezeu.

14) Un frate l-a intrebat pe unul din parinti, daca isi spurca cineva mintea cu gandurile cele spurcate. Si s-a pus intrebarea aceasta mai multora si unii ziceau ca se spurca, iar altii ca nu. Daca nu, nu putem sa ne mantuim cei prosti. Ci mai degraba aceasta este : sa nu faci cu trupul pacat. Iar fratele mergand la un batran iscusit, l-a intrebat si i-a raspuns batranul : dupa masura fiecaruia este intrebat fiecare. Deci, se ruga fratele, batranului, zicand : talcuieste-mi acest cuvant ! Si i-a raspuns batranul : iata un vas poftit ! Si au intrat doi frati, unul avand pofta mare, iar celalalt mai mica. Si de va zice gandul celui desavarsit : as vrea sa am acest vas si nu va zabovi in aceasta, ci o va taia de la sine, nu s-a spurcat, neajungand la masura mare. Iar de va pofti si va zabovi gandind si nu-si va scoate gandul, s-a spurcat pe sine.

15) Zis-a un batran : nu vom fi judecati atat pentru gandurile cele dinauntrul nostru, cat mai ales pentru gandurile primite dinafara. Ca se intampla uneori a se prapadi din ganduri si alteori a se incununa din ganduri.

16) Zis-a un batran : proorocii au facut cartile si venind parintii, au trait dupa Scriptura. Cei de dupa dansii le-au invatat pe de rost si le-au si scris pe cand cei de pe urma, le-au pus desarte pe ferestre.

17) Niste frati iesind din chinovie, au mers in pustie la un sihastru. Acesta i-a primit cu parere de bine si precum este obiceiul sihastrilor, vazandu-i osteniti, le-a pus masa mai inainte de vreme si din cele ce avea le-a pus dinainte si i-a odihnit. Iar daca s-a facut seara, au cantat cei doisprezece psalmi. La fel si noaptea. Iar batranul priveghea singur si i-a auzit pe amandoi, graind unul catre altul : sihastrii cei din pustie se odihnesc mai mult decat noi, la manastirile cele mari. Dimineata, vrand ei sa plece la un batran aproape de sihastru, le-a zis : inchinati-va batranului din partea mea si sa-i ziceti sa nu ude buruienile. Si au facut asa. Iar acela auzind, a priceput cuvantul batranului si i-a tinut pana seara nemancati. Daca s-a facut seara, au facut slujba mare si dupa aceea le-a zis : sa mai odihnim, pentru voi, de vreme ce sunteti osteniti. Si le-au pus dinainte paine uscata si sare, graind ca se cade a praznui pentru ei si a turnat putin otet in sare. Apoi, sculandu-se, au facut priveghere pana la ziua si le-a zis : nu putem savarsi pentru voi pravila toata, de aceea, odihniti-va, de vreme ce sunteti calatori ! Si facandu-se ziua, voiau sa fuga, dar el ii ruga : mai sedeti putin la noi, macar trei zile, dupa obiceiul pustiuilui. Ei insa, n-au vrut sa sada, dar vazand ca nu-i lasa, au fugit fara stirea batranului.

18) Un frate l-a intrebat pe un batran : de mi se va intampla sa ma ingreuiez de somn si va trece vremea pravilei mele si nu vreau sa mai incep de suparare slujba, ce sa fac ? Si i-a raspuns batranul : de ti se va intampla sa dormi pana dimineala, sculandu-te, inchide usa si ferestrele si fa-ti slujba, pentru ca scris este : a Ta este ziua si a Ta este noaptea, caci in toata vremea este slavit Dumnezeu.

19) Zis-a un batran : este un om care mananca mult si inca nu se satura si este altul care mananca putin si se satura. Deci, cel ce mananca mult si inea i-ar mai trebui, are mai mare plata decat cei ce mananca putin si se satura.

20) Un frate l-a intrebat pe un calugar mic : oare, bine este sa taci, sau sa graiesti ? Si i-a raspuns : de sunt cuvinte desarte, lasa-le, iar de sunt bune, da-le loc bun si graieste-ie ! Insa si bune de sunt, sa nu zabovesti cu ele, ci indata sa le tai de la tine si te vei odihni.

21) Iesit-au oarecand niste calugari din Egipt Ia Schit. Si vazand cei de la oras pe cei de la Schit mancand degraba, s-au smintit. Instiintandu-se de aceasta preotul, a vrut sa-i mangaie si a propoveduit in biserica, zicand poporului : postiti si lungiti randuiala postului vostru, fratilor ! Atunci au dat sa plece egiptenii care venisera dar au fost opriti si daca n-au mancat in ziua cea dintai, s-au ingreuiat. Asa ca i-au facut sa manance tot a doua zi. Cei de la Schit insa n-au mancat toata saptamana. Iar daca a venit sambata, au sezut egiptenii cu batranii sa manance. Si fiindca egiptenii se temeau sa manance, unul din batrani l-a apucat pe un egiptean de mana si i-a zis : mananca cu socoteala, ca un calugar ! Acela si-a smucit mana, zicand : lasa-ma, ca mor de foame in aceasta saptamana, nemancand fiertura ! Si i-a zis batranul : daca pieriti mancand a doua zi, cum de va smintiti de cei ce postesc totdeauna cate o saptamana ? Iar ei cerand iertare, au plecat bucurandu-se.

22) Zis-a un batran : daca va petrece cineva intr-un loc si nu se va asemana locului, insusi locul il goneste pe acesta, caci nu face fapta locului.

23) Zis-a un batran : de face cineva lucrul lui Dumnezeu, asa fiindu-i voia, nu este pentru Dumnezeu lucrul lui. De este cu nestiinta, stiu ca va veni la calea lui Dumnezeu, neumbland la cei mai batrani sa asculte, ci ca si cum ar sti insusi se socoteste pe sine, cu anevoie va veni la calea lui Dumnezeu.

24) Iarasi a zis : de va petrece lucratorul la locul unde nu sunt lucratori, nu va spori. Insa poate sa se nevoiasca ca sa nu se pogoare. Iar cel ce nu lucreaza, daca va petrece cu lucratorii, si se va trezi, va spori, iar de nu, nici in jos nu se va pogori.

25) Iarasi a zis : sufletul de va avea cuvant iar fapte nu va avea, este asemenea cu pomul ce are numai frunze, iar roade nu are. Caci precum pomului, care este incarcat de roada si frunza, si sade bine, asa se aseamana cuvantul, sufletului care are lucruri bune.

26) Au mers odinioara trei frati la Schit, la un batran sfant si a zis unul : am invatat, parinte, Vechiul Testament de rost. Si i-a raspuns batranul : ai umplut vazduhul de cuvinte. Al doilea a zis : eu mi-am si scris Testamentul Vechi si cel Nou. Si i-a zis batranul : tu ai umplut ferestrele de hartii. Iar cel de ai treilea a zis : mie mi-au crescut buruieni pe vatra focului. Si i-a zis batranul : tu ai gonit iubirea de straini de la tine.

27) Un frate l-a intrebat pe un batran : pentru ce slabesc cu sufletul facand slujba mea cea putina ? Iar batranul raspunzand, i-a zis : asa se intelege dragostea catre Dumnezeu, cand face cineva cu toata inima lucrul lui Dumnezeu, cu umilinta si cu gand alinat.

28) Un frate oarecare, fugind din manastire si luand chipul cel calugaresc, s-a inchis zicand ca este sihastru. Auzind parintii, au venit sa-l izgoneasca si i-au dat canon sa umble pe la chiliile monahilor si sa faca metanie, zicand : iertati-ma, ca nu sunt sihastru, ci nou incepator !

29) Au mers candva cinci frati la Schit, la un batran sfant si a zis batranul celui dintai : ce lucrezi, frate ? Iar el a raspuns : impletesc, avvo. Deci, i-a zis batranul : Dumnezeu sa-ti impleteasca cununa, frate ! L-a intrebat pe al doilea : tu ce lucrezi ? Iar el i-a raspuns : rogojini fac. l-a zis : Dumnezeu sa te intareasca, fiule ! Apoi pe al treilea : tu ce lucrezi ? Iar el i-a raspuns : ciure fac. Deci, i-a zis si aceluia : Dumnezeu sa te pazeasca, fiule ! Celui de al patrulea : dar tu ce lucrezi ? El a zis : eu sunt scriitor bun. Lui i-a raspuns batranul : tu stii ! Zis-a si celui de al cincelea : ce lucrezi ? Iar el a raspuns : sunt tesator. Deci, i-a zis batranul : nu-i cu folos ! A zis pe urma batranul : cel ce impleteste de isi va pazi mintea ( adica de va avea trezvie ) cu Dumnezeu este si-si impleteste lui-si cununa. La rogojina trebuie virtute, fiindca este cu osteneala. Celui ce face ciure, ii trebuie paza, de vreme ce le vinde in sate. Iar scriitorul cel bun trebuie sa-si smereasca inima, caci lucreaza cu inaltarea mintii. Iar din tesatura panzei nu iese folosul ( sufletului ), pentru ca face negustorie. Cand va vedea cineva de departe pe cineva purtand cosnite, sau rogojini, sau ciure, va zice : iata, calugari sunt. Dar de va vedea pe cineva vanzand panza, va zice : iata, au venit negustorii ! Caci acest mestesug este al mirenilor si calugarilor nu este de folos.

30) Zis-a un batran : glasul care striga catre om, pana la rasuflarea cea de pe urma acesta este : astazi, indreptati-va !

31) Iarasi a zis : Iosif cel din Arimateea a luat Trupul lui Iisus, l-a infasurat in giulgiu curat, si l-a pus in mormant nou, adica in om. Sa se sileasca dar fiecare cu deadinsul sa nu greseasca, ca sa nu defaime pe Dumnezeu Cel care vietuieste in el si sa-L alunge din sufletul lui. Fiindca lui Israel i-a fost data mana in pustie sa manance, iar lui Israel cel adevarat, Trupul lui Iisus Hristos i s-a dat.

32) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : parinte, umblu la batrani si imi spun de mantuirea sufletului meu si nimic nu pricep din cuvintele lor ! Ce sa fac ? Oare sa nu merg sa mai intreb, de vreme ce nu fac nimic si sunt cu totui in necuratie ? Si avea batranul doua vase goale si i-a zis : mergi de adu un vas din acelea si toarna untdelemn si clatinindu-l varsa-l si pune-l la loc ! Daca a facut asa, de doua ori, i-a zis : adu-le pe amandoua acum, si vezi, care este mai curat ! I-a raspuns fratele : mai curat este cel in care am turnat untdelemn. I-a zis batranul : asa este si sufletul ! Chiar de nu va tine minte nimic din cele ce intreaba, tot mai mult se curateste decat cel ce nu intreaba nimic.

33) Intrebat a fost un batran, despre cei ce umbla si cer rugaciuni altora, iar singuri fiind petrec in lene. Si raspunzand a zis : " mult poate rugaciunea dreptului, care se face ", adica : impreuna ajutand si nevoindu-se cel ce cere acea rugaciune. Pentru ca de va vietui fara socoteala, nu va avea nici un folos, de vor fi si sfinti cei ce se vor ruga pentru el. Ca unul zidind, iar altul risipind, amandoi, nu dobandesc decat osteneli !

34) Povestese unii despre-un sfant, ca pe vremea prigoanei a marturisit si a fost chinuit, incat l-au pus sa sada pe un scaun de arama infierbantat. Atunci ajungand imparat fericitui Constantin, au fost sloboziti crestinii cei inchisi si tamaduindu-se sfantul acesta, s-a intors la chilia sa. Si cand a vazut-o, de departe, a zis : amar mie, ca spre multe osteneli vin, gandind la luptele si nevointele dracilor.

35) Zis-a un batran : de vei vedea pe cineva cazut in apa si poti sa-l ajuti, da-i batul si-l trage la mal, iar de nu poti sa-l tragi, lasa-i bratut tau. Daca-ti intinde mana si nu poti sa-l tragi, te va trage el in jos si veti muri. Aceasta a zis-o pentru cei ce se arunca in ispite, sa ajute altora mai presus de puterea lor.

36) Unui calugar care petrecea in Schit i-a fost parat feciorul lui la stapanire si l-au prins. Deci, i-a dat de stire maica tanarului, graind : sa scrii stapanului sa-l slobozeasca. Calugarul i-a raspuns : de il va slobozi pe el, nu va prinde pe altul in locul lui ? Iar trimisul i-a raspuns : asa este, va prinde pe altul. Deci, raspunzand monahul, a zis : ce folos am eu, daca il va lasa pe acela, aducand bucurie in inima maicii sale si luand intrisarea de la ea o va arunca in inima altei mame ?

37) Acelasi parinte lucra rucodelie multa si lasa o mica parte pentru nevoia sa, iar cealaita o impartea lipsitilor. Dar fiind foamete, a trimis o maica pe fiii ei la dansul sa le dea cateva paini. Auzind aceasta batranul, a zis catre fiu : mai sunt si altii in oras sa le trebuie ca si voua ? Iar el a raspuns : sunt multi. Si a inchis usa dupa el si lacrimand, a zis : mergi, fiule ! Cel ce are purtarea de grija pentru toti, Acela sa faca si pentru voi. Deci, l-a intrebat un frate, zicandu-i : dar nu ti-a fost mila de l-ai lasat asa pe fiul tau ? Batranul i-a raspuns : de nu se va nevoi omul pentru tot lucrul, plata nu va avea.

38) Zis-a un batran : tot viclesugul care nu este deplin viclesug, acela nu este viclesug si toata dreptatea care nu este deplina, nu este dreptate. Caci se aseamana omul care nu are nici ganduri bune nici ganduri rele, pamantului din Sodoma si Gomora, care de vreme ce este sarat nu face nici roada, nici neghina. Pe cand pamantut cel bun rasare si grau si neghina.

39) Iarasi a zis : copilul cel ce isi rosteste cuvantul intre cei mai mari ai sai, este asemenea cu omul ce vara foc in sanul fratelui sau.

40) Un batran a fost intrebat : ce inseamna pentru cuvantul cel desert sa darn seama ? Raspuns-a batranul : orice cuvant s-ar grai despre pricina trupului, vorba desarta este. Numai ce se graieste despre mantuirea sufletului nu este vorba desarta. Mai bine este insa decat toate sa tacem. Daca incepi a grai de bine, la mijloc vine vorba desarta.

41) Zis-a un batran : cel ce fura si cleveteste sau alt pacat face si dupa savarsirea pacatului suspina si se defaima pe sine, vine la pocainta. Dar cel ce are ura in inima sa, ori mananca, ori bea, ori doarme, ori umbla, il mananca pe el ca un venin. De unde se vede ca nedespartit are cu sine pacatul iar rugaciunea i se face spre blestem si toata osteneala ii este neprimita, chiar de si-ar varsa sangele sau pentru Hristos.

42) Zis-a un batran : eu urasc slava desarta a tinerilor, de vreme ce se ostenesc si plata nu au, cautand spre slava omeneasca. Iar alt batran mai iscusit i-a zis : eu le-o iubesc, ca mai bine este si mai de folos, celui tanar a se slavi iar nu a se lenevi. Caci am vazut marindu-se, infranandu-se, priveghind, gol umbland si dragoste castigand si necazuri suferind pentru laudele cele omenesti. Dar vietuind asa, ii vine darul lui Dumnezeu si ii zice : de ce nu te ostenesti pentru tine, ci pentru oameni ? Atunci nu mai ravneste sa caute spre slava omeneasca, ci spre slava lui Dumnezeu. Si auzind batranul cel dintai, a zis : asa este, cu adevarat.

43) Un batran a fost intrebat : oare, bine este sa inveti dumnezeiasca Scriptura ? Iar el a raspuns : oile primesc pasunea, cea buna de la pastor si se induicesc sa manance, iar de mananca si lucruri din pustie si cand le prinde jig de spini pustietatii, rumega acea pasune si li se indulcesc gurile si, se astampara jigul de spini. Asa si pentru om, buna este deprinderea Sfintelor Scripturi spre pizmuirile dracilor.

44) Un frate l-a intrebat pe un batran, graind : care este fapta sufletului care sa faca roada ? Si i-a raspuns batranul : fapta sufletului este linistea trupului, rugaciunea cea multa a trupului, sa nu vezi greselile straine, numai ale tale. Si de va suferi omul acestea, nu va zabovi sa aduca roada sufletului.

45) Un frate l-a intrebat pe un batran : cum au unii descoperiri si aratari ingeresti ? I-a raspuns batranul : fericit este cel ce isi vede pacatele sale totdeaune, caci acesta totdeauna se tine treaz. Si i-a zis fratele : eu am vazut un frate izgonind dracii din alt frate. Si i-a zis batranul : eu nu voiesc sa izgonesc draci si sa tamaduiesc neputinte, ci doresc si-L rog pe Dumnezeu sa ma urasca pe mine diavolul si sa ma curatesc de gandurile cele spurcate si asa voi fi mare. De isi va curati cineva inima si isi va face fara lene slujba stiut este, ca impreuna cu parintii cei purtatori de minuni se va invrednici Imparatiei celei ceresti.

46) Zis-a un batran : minciuna este omul cei vechi, care se strica dupa poftele inselaciunii, iar adevarul este omul cel nou care s-a zidit dupa Dumnezeu. Zis-a iarasi : radacina lucrurilor bune este adevarul iar minciuna este moartea acestora.

47) Zis-a un batran : sezand eu candva aproape de alt batran, a venit la dansul o fecioara, graind : parinte, am postit doi ani, doar a sasea zi mancand paine si am invatat de rost Testamentul cei Vechi si cel Nou. Ce-mi mai lipseste sa fac ? I-a raspuns batranul : si care este roada acestora la tine ? Facutu-ti-s-a ocara ca cinstea ? Zis-a aceea : nu ! Paguba ta o socotesti ca pe o dobanda, sau pe straini ca pe rudeniile cele dupa trup, sau lipsa ca indestularea ? Iar ea i-a zis : nicidecum ! I-a raspuns batranul : nici n-ai postit cate sase zile, nici n-ai invatat de rost Testamentul Vechi si Nou, ci te inseli pe tine insati. Mergi de acum si incepe a lucra, ca nimic nu ai dobandit !

48) A zis unul din parinti despre smerita cugetare, o pilda, cum ca cedrii au zis trestiilor : cum voi, slabe si neputincioase fiind, nu va frangeti in vremea vijeliei, iar, noi atat de mari fiind, ne sfaramam ? Uneori si din radacina suntem scosi. Si au raspuns trestiile : noi, cand vine vijelia si sufla vanturile, ne pplecam impreuna cu vanturile intr-o parte si in alta si pentru aceasta nu ne rupem. Iar voi, impotrivindu-va vanturilor, va primejduiti. Si a zis batranul : trebuie sa ne dam in laturi cand se intampla cuvant de ocara si sa dam loc maniei si sa nu ne impotrivim si sa cadem in necuviincioase ganduri, cuvinte si lucruri.

49) Doi batrani, de multi ani sedeau impreuna si niciodata nu a fost cearta intre dansii. Si a zis unul catre celalalt : sa ne certam si noi ca oamenii. Iar celalalt a zis : nu stiu cum se face cearta. Al doilea a zis : iata, pun o caramida ln mijloc si zic ca este a mea. Tu zici nu, ca este a ta. Si de aici se face inceputul. Deci, au pus in mijioc caramida si a zis unul catre celalalt : aceasta este a mea ! Si a primit raspuns : nu, ca este a mea ! Si i s-a spus : daca este a ta ia-o si mergi. Si s-au dus, neputand sa se certe intre dansii.

50) A zis un batran : cearta il da pe om maniei, mania il da orbirii, si orbirea il face de lucreaza tot raul.

51) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : cum se cuvine sa savarsesc masura postului ? Si i-a zis batranul : nimic sa nu faci mai mult decat ceea ce este randuit. Caci multi vrand sa se ridice mai presus de altii, pe urma catusi de putin n-au putut savarsi.

52) S-a intrebat un batran : care este lucrul monahului ? Si si-a zis : dreapta socoteala.

53) Zis-a un batran : mintea cand rataceste o face de sta citirea, privegherea si rugaciunea. Pofta cand se aprinde, o vestejeste foamea, osteneala si sihastria. Mania cand se tulbura, o inceteaza cantarea de psalmi, indelunga rabdare si mila. Acestea daca se vor face in cuviincioase vremi si masuri. Caci cele fara de vreme si masura tin putin. Iar cele ce tin putin, sunt mai mult vatamatoare si nefolositoare.

54) Zis-a un batran : sa nu faci ceva inainte de a cerceta inima ta, daca se face dupa Dumnezeu ceea ce vrei sa faci.

55) Zis-a un batran : toate cele peste masura sunt de la draci.

56) Ziceau batranii : precum focul arde lemnele, asa lucrul calugarului trebuie sa arda patimile.

57) Un frate l-a intrebat pe un batran : spune-mi un cuvant, sa ma mantuiesc ! Iar el a zis : sa ne silim sa lucram cate putin si vom fi vii !

58) Era un monah in Tebaida care avea mare nevointa si petrecere. Si acesta se indeletnicea neincetat cu privegheri si rugaciuni aratand neagoniseala in chip desavarsit. El lua aminte la post, incat, o data pe saptamana, duminica spre seara, se hranea, mangaindu-si neputinta firii cu legumele ce se intamplau, sau cu verdeturi salbatice. Si multa vreme a petrecut asa. dar aflatorul rautatii, diavolul, zavistuindu-l pentru fapta lui cea buna, s-a silit sa-l surpe cu pacatul mandriei in care si el a cazut. Deci, i-a pus in minte gandurile puterii, zicandu-i ca face prea multa nevointa pe care nimeni altul nu poate s-o faca. Trebuie sa faci si minuni - a zis diavolul - ca si spre nevointa mai osarduitor sa te faci si pe oameni sa-i zidesti, ca vazand ei minunea lui Dumnezeu sa slaveasca pe Tatal nostru cel din ceruri. Sa cerem lucrarea minunilor, caci Insusi Mantuitorul a zis : cereti si vi se va da voua ! Deci aceasta rugaciune cu neincetata cerere trebuie sa o aduci lui Dumnezeu. Iubitorul de oameni, Dumnezeu, insa Cel ce voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca, vazand inselaciunea lui si aducandu-si aminte de osteneala si nevointa sa, nu l-a lasat sa fie biruit de vrajmas. Asa i-a venit lui in minte si a socotit, ca zice apostolul : " Nu suntem din destul a socoti ceva de la sine ". Deci, daca unul ca acesta a zis : " nu sunt din destul ", cu cat mai vartos am eu trebuinta de invatatura ! Ma voi duce dar la cutare sihastru si ceea ce imi va zice si ma va sfatui, ca de la Dumnezeu voi primi povatuire spre mantuire. Si era parintele la care avea sa mearga, mare si vestit, sporit in privirea mintii si mult i-a folosit pe cei ce mergeau la dansul. Deci, iesind din chilie a venit la el. Cand a intrat fratele inauntru, a vazut parintele doua maimute sezand pe umerii fratelui si cu lant de fier legandu-i gatul si la sine fiecare tragandu-l. Batranul a cunoscut ea acestia sunt draci, cel al slavei desarte si cel al mandriei, caci era batranul de Dumnezeu invatat. Deci, suspinand, a lacrimat in ascuns. Si dupa rugaciune si dupa sarutarea frateasca, a sezut tacand un ceas, fiindca acesta era obiceiul la parintii de acolo. Apoi a zis calugarul care mersese : parinte, foloseste-ma si da-mi sfaturi ale caii de mantuire ! Batranul i-a raspuns : nu ma pricep, fiule, la aceasta, caci si eu am nevoie de indreptare. Iar el a zis : nu te feri avvo, sa ma folosesti ca am incredere in tine si m-am hotarat sa primesc sfatut tau ! Iar el iarasi nu se pleca, zicand : nu ma vei asculta si pentru aceasta ma opun. Celalalt sta si il incredinla, zicand : orice imi vei zice, te voi asculta ca pe ingerul Domnului. Atunci i-a zis lui batranul : ia banul acesta si mergi in cetate si cumpara zece paini, zece masuri de vin, zece ocale de carne si adu-le aici ! Fratele auzind, s-a intristat, insa primind, s-a dus. Pe cale multe ganduri ii veneau si nedumeridu-se, isi zicea in sine : ce a socotit batranul cu aceasta ? Si cum voi cumpara bunurile ? Ca se vor sminti mirenii, cand le voi lua. Deci, plangand si rusinandu-se, s-a dus in cetate si prin altcineva a cumparat painea, prin altcineva vinul, dar pentru carne nu se lamurea, zicand : vai mie ticalosul, cum voi cumpara eu carnea, singur, sau prin altul ? Insa, gasind un mirean i-a dat acestuia un ban si cumparand, i-a adus carne calugaruuui. Acela luand carnea si celelalte, le-a dus la batranul. Atunci, i-a zis batranul : stii ca mi-ai dat cuvant, ca orice iti voi zice asculti ! Ia, dar aceasta si dupa rugaciune, mananca o paine si cate o oca de carne si bea cate o masura de vin in fiecare zi si, dupa zece zile, vino iarasi la mine ! Dar el auzind si neindraznind a se impotrivi, luandu-le, s-a dus plangand si zicand intru sine : vai mie, din ce fel de post, la ce am ajuns ! Oare voi face, sau nu ? De nu voi face, voi fi calcator de fagaduinta catre Dumnezeu. Ca mi-am dat cuvantul ca orice imi va cere batranul, am sa fac, primind ca de la Dumnezeu si acum, Doamne, cauta spre ticalosia mea si ma miluieste, iertandu-mi pacatele, ca iata, sunt silit sa fac peste voia si socoteala pe care am avut-o pentru infranarea mea ! Si asa plangand, a venit la chilie. Si precum i-a poruncit batranul, asa a facut. Cand trebuia sa manance, uda bucatele cu lacrimi, zicand catre Dumnezeu : pentru ce m-ai parasit ? Si a petrecut asa cele zece zile, plangand si tanguindu-se si socotindu-se pe sine nevrednic de calugarie. Dumnezeu luand aminte la smerenia lui, i-a dat mangaiere in inima si a cunoscut pentul ce i s-a intamplat sa fie nebagat in seama, dupa cum se socotea. Multumind Iubitorului de oameni Dumnezeu, a zis intru sine : cu adevarat, toata dreptatea omului este ca o carpa lepadata. Si iarasi : de nu va zidi Domnul casa si nu va pazi cetatea, in zadar privegheaza cel ce o zideste, sau cel ce o pazeste. Deci s-a intors la batranul, trudit cu trupul mai mult decat cand se nevoia, nemancand in celelalte saptamani. Si vazandu-l batranul asa smerit si maimutele facute nevazute s-a veselit si bucurandu-se, l-a primit si facand ei rugaciune, au sezut tacand. Apoi a zis batranul : fiule, Iubitorul de oameni, Dumnezeu, te-a certat si nu l-a lasat pe vrajmasul sa te stapaneasca. Caci obiinuieste vicleanul, ca pe cei ce se nevoiesc, cand nu va putea sa-i impiedice de la nevointa, sa-i indemne la cele peste masura, ca prin aceasta sa-i cufunde in groapa mandriei. Si nu este un lucru mai urat de Dumnezeu decat patima aceasta. Deci, tu calatoreste, precum zice Scriptura, pe calea imparateasca si nu te abate in dreapta sau in stanga, ci masura cea din mijloc intrebuintand-o la mancare, cu masura mananca in fiecare seara. Iar de-ti va veni tie nevoie, pentru vreo patima, sau pentru alta pricina, sa strici ceasul cel randuit, sau iarasi peste o zi sa mananci si sa nu te indoiesti. Ca nu suntem sub lege, ci sub dar. Insa cand mananci, sa nu te saturi, ci tine-te in infranare, mai vartos pentru bucatele cele poftitoare si indemnatoare spre lacomie. Cele proaste iubeste-le totdeauna si inima ta pazeste-o in tot chipul, cautand la smerenie. Ca jertfa lui Dumnezeu, precum zice proorocul, " duhul umilit, inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi ". Si iarasi : " smeritu-m-am si m-a mantuit Domnul ". Deci, toata nadejdea ta, fiule, aruncand-o spre Dumnezeu, mergi cu pace pe calea ta ! El va scoate ca o lumina dreptatea ta si judecata ta ca miazazi. Deci, asa folosindu-l pe frate si intarindu-l, l-a slobozit. Iar fratele se bucura, multumea Domnului si zicea : " sa ma intoarca pe mine cei ce se tem pe Tine si cei ce stiu marturiile Tale, Doamne ". Si : " certandu-ma, m-a certat Domnul dar mortii nu m-a dat ". Si : " certa-ma-va Dreptul cu mila si ma va mustra ". Si catre sine : " intoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, ca Domnul ti-a facut bine tie !", si celelalte. Si asa intrand in chilie, a vietuit dupa sfaturile batranului si a ajuns monah iscusit.

59) Zis-a un batran : credeti-mi mie, fiilor, ca pe cat e de mare lauda si slava unui imparat ce se leapada si se face monah, pe atat este de mare rusinea unui monah care lasa calugaria si se face imparat. Pentru ca cele ce se inteleg de catre gand si de catre minte, sunt mult mai cinstite decat cele simtitoare.

60) Fost-a un batran mare vazator cu mintea si invata asa : puterea pe care am vazut-o stand la lumanare, aceeasi am vazut-o si la imbracamintea monahului cand este primit in manastire.

61) Un frate de la Schit mergand la seceris, s-a dus la un batran si i-a zis : spune-mi, parinte, ce sa fac la seceris ? Zis-a lui batranul : de iti voi zice, ma vei asculta ? Raspuns-a fratele : da, te voi asculta ! Zis-a batranul : de ma asculti, lasa-te de secerisul acesta si intorcandu-te in chilie, fa cele cincizeci de zile, mancand seara paine uscata cu sare si dupa aceea vino si-ti voi vesti ce trebuie sa faci ! Iar fratele mergand si facand cum i-a poruncit, dupa cincizeci de zile a venit iarasi la batran. Batranul cunoscand ca este lucrator, i-a spus cum trebuie sa sada in chilie. Asa ca, s-a aruncat la pamant cu fata in jos trei zile, plangand inaintea lui Dumnezeu. Apoi i-au zis gandurile : te-ai inaltat, te-ai facut mare. Iar el isi aducea neajunsurile lui inaintea sa, zicand : unde sunt toate greselile mele ? Si apoi le numara. Deci, i-au zis iarasi gandurile, schimbandu-se : multe greseli ai facut si nu poti sa te mantuiesti. Dar se impotrivea si el : voi face slujbe lui Dumnezeu si cred ca in bunatatea Lui cea nespusa, va avea mila de mine. Deci, asa luptandu-se, intr-o vreme biruite fiind duhurile, au stat inaintea lui simtitor graind : ne-am tulburat de tine. Iar el le-a zis : pentru ce ? Raspuns-au acelea : cand te inaltam, alergi la smerenie, iar cand te smerim, te inalti, si certandu-le, acelea s-au facut nevazute.

62) Un om avea trei copii si lasandu-i in cetate, s-a dus la o manastire. Petrecand in manastire trei ani, au inceput sa-l supere gandurile, care si puneau in minte aducerea aminte si dorinta de copii si el se mahnea pentru dansii. Nu vestise insa starelului dintru inceput ca are copii. Asadar, vazandu-l pe el parintele mahnit, i-a zis : ce ai de esti mahnit ? Si i-a povestit parintelui ca are trei copii in cetate si voieste sa-i aduca pe ei la manastire. Si i-a dat voie parintele. Deci, mergand fratele, a aflat ca doi dintr-insii murisera, iar unul traia. Luand copilul, s-a intors la manastire si cautandu-l pe staret, l-a aflat in pitarie si i-a adus copilul. Parintele, luand copilul, l-a imbratisat si l-a sarutat. Apoi a zis tatalui : il iubesti ? Acesta i-a raspuns : da ! Atunci a zis parintele : Ia-l si-l arunca in cuptor, asa cum arde ! Si luand acela fiul cu mainile sale, l-a aruncat in cuptor. Si s-a facut indata vapaia ca roua si nu a ars copilul. Iar tatal lui a primit slava ca patriarhul Avraam.

63) Zis-a un batran : obisnuieste-ti inima cate putin sa zica catre fiecare din frati : acesta ma intrece in ravna pentru Dumnezeu. Si iarasi : acesta este mai osarduitor decat mine. Si asa ajungi sa fii dedesubtul tuturor si locuieste in tine Duhul lui Dumnezeu. Iar de vei defaima vreun om, se departeaza darul lui Dumnezeu de la tine si te da intinaciunilor trupesti si ti se impietreste inima si nici o umilinta nu se afla in tine.

64) Un batran si-a trimis ucenicul in Egipt sa aduca o camila sa-si duca cosnitele. Iar dupa ce a adus fratele camila la Schit, l-a intampinat alt batran si i-a zis : de stiam ca te duci in Egipt ti-as fi zis sa-mi aduci si mie o camila. Si mergand fratele a spus parintelui sau cuvantul batranului. Iar el auzind, i-a zis fratelui : ia camila si du-o la el, si zi-i : iata, nu ne-am terminat cosnitele ! Ia camila si fa-ti treaba si mergi impreuna cu el in Egipt. Apoi adu iarasi camila, ca sa luam si vasele noastre. Si mergand fratele, a incarcat camila cu cosnitele batranului, si s-au dus impreuna in Egipt. Dupa ce a descarcat camila, luand-o, i-a zis batranului : roaga-te pentru mine ! Iar acesta i-a zis : unde te duci ? Zis-a fratele : la Schit, ca sa aduc cosnitele noastre. Batranul auzind aceasta s-a smerit si a pus metanie plangand si zicand : iertati-ma, ca dragostea voastra cea multa mi-a luat roada !

65) Se povestea despre un frate, ca facand cosnite si punandu-le toarte, l-a auzit pe vecinul lui, zicand : ce sa fac, ca targul este aproape si nu am toarte sa pun la cosnitele mele ? Si mergand acela a dezlegat toartele cosnitelor lui si le-a adus la frate, zicand : iata, acestea imi prisosesc, pune-le la cosnitele taie ! Si a facut de a sporit lucrul fratelui, iar pe al sau l-a lasat.

66) Un frate mergand pe drum, a gasit un lemn care cazuse de la o camila. incarcata cu lemne si luandu-l, l-a adus in chilie. Staretul vazand lemnul, i-a zis fratelui : unde l-ai gasit ? Iar fratele a zis : pe drum. Zis-a lui batranul : daca nu cumva era aruncat de vant, daca nimeni nu l-a pierdut, ci vantul din intamplare luandu-l din padure, adu-l inauntru ! Daca nu, mergi si-l pune la locul lui ! Si intorcandu-se fratele, l-a aruncat iarasi in drum.

67) Zis-a un batran : satana este impletitor de funii; pe cat ii dai suvite, impleteste. Iar aceasta o zic despre ganduri. Pe cat le primesti, pe atat se inmultesc si asupra ta se intaresc.

68) Un frate l-a intrebat pe un batran : cum trebuie sa alunge mintea gandurile cele rele ? Si i-a raspuns : nu poate de la sine nicidecum sa faca aceasta, caci nu are o putere ca aceasta. Ci cand napadesc asupra sufletului, indata trebuie sa alerge cu rugaciune catre Cel ce l-a facut pe el si Acela le topeste ca ceara.

69) Zis-a un batran : este unul care face lucruri bune si vicleanul si pune in minte pret mare la un lucru mic, ca sa piarda plata tuturor bunatatilor pe care le face. Sezand eu odata in Oxirinh, la un preot ce facea milostenie, a venit o vaduva cerand putin grau. Si i-a zis ei : adu o panza si-ti voi da. Iar ea a adus si apucand haina cu mana si cautand-o, a zis : mare este ! Si a rusinat-o pe vaduva. Deci, i-am zis lui : avvo, oare ai vandut graul ? Raspuns-a acela : nu, ci cu milostenie i l-am dat. Atunci eu iarasi am zis : daca l-ai dat ei cu milostenie, de ce te scumpeai la masura si ai rusinat-o ?

70) Un frate se lupta cu gandul mandriei, zicand : acum, suflete, ai ispravit faptele bune. Si vrand fratele sa-l biruiasca, si-a apropiat mana sub cazanul unde ardea foc si a zis catre sine : iata te arzi, nu te mai inalta cu cugetu ! Ca cei trei tineri in mijiocul vapaii fiind si nearzandu-se, nu s-au inaltat cu inima, ci cu multa smerenie laudandu-L pe Dumnezeu in mijlocul cuptorului, ziceau : cu suflete umilite si cu duhuri plecate sa fim primiti inaintea Ta. Iar tu la odihna stand, cugeti inalt. Si cu aceasta a biruit dracul mandriei.

71) Zis-a un batran : de se va osteni omul sa se mustre totdeauna si sa-si defaime sufletul in ascuns, il incredinteaza ca este mai necinstit decat cainii si decat fiarele. Ca acelea n-au maniat pe Facatorul lor si nu vin la judecata, decat sa ma scoale si sa ma munceasca vesnic.

72) Zis-a un batran : de sezi in pustie linistindu-te, sa nu socotesti ca faci vreun lucru mare, ci mai vartos sa te socotesti caine izgonit de oameni si legat, pentru ca musti si sari asupra lor.

73) Zis-a un batran : de vei locui in pustie si vei vedea ca poarta Dumnezeu grija de tine, sa nu ti se inalte inima, caci ridica Dumnezeu ajutorul Sau de la tine. Ci mai vartos zi ca pentru supararea si neputinta ta face Dumnezeti mila cu tine, ca sa rabzi si sa nu te trandavesti.

74) Zis-a un batran : de vei auzi despre vietuirile cele mari ale sfintilor parinti si aprinzandu-te, vei voi sa le urmezi, apuca-te si tu, chemand numele Domnului, ca sa te intareasca pentru lucrul pe care l-ai ales. Si daca cu ajutorul lui Dumnezeu vei savarsi, multumeste Celui ce ti-a ajutat ! Iar de nu vei putea sa savarsesti, cunoaste-ti neputinta si slabiciunea si defaimandu-te, smereste-ti gandul pana la moarte, socotindu-te nevrednic, sarac si nerabdator ! Astfel mustra-ti sufletul totdeauna, ca unul care ai inceput si nu ai savarsit ! Si asa poti si tu sa te mantuiesti.

75) Era un frate la o viata de obste si toate greutatile fratilor le purta si pana la curvie se prihanea, cum ca el a facut. Iar unii din frati nestiind lucrarea lui, au inceput sa carteasca asupra lui zicand : cate rautati face acesta si nimic nu lucreaza. Iar avva stiind lucrarea lui, le zicea fratilor : mai bine o rogojina a lui cu smerenie, decat toate ale voastre cu mandrie. Daca vreti, chiar de la Dumnezeu am sa va incredinlez. Deci, a poruncit sa se aprinda foc si aducandu-se cele trei rogojini ale acelora si rogojina fratelui, a poruncit sa fie aruncate in foc. Dupa ce le-au aruncat, indata au ars toate si a ramas numai a fratelui. Si vazand cei ce mai inainte l-au prihanit pe el, s-au infricosat si i-au pus metanie. Asa l-au cinstit de aici inainte ca pe un parinte.

76) Un monah intalnind pe niste calugarite, s-a ferit din calea lor. Vazand stareta lucrul facut de fratele, a zis cautand la dansul : bine ai facut, fiule, pentru neputinta ta ! De erai monah desavarsit, nu ai fi luat aminte la noi, ca la niste femei.

77) Zis-a un batran : oriunde vei merge, ia aminte de tine totdeauna, ca lacasul Erodiului povatuieste mai inainte de ele ( sau de el ). Adica, monahul se aseamatia cu Erodiul pentru neaverea de lucru si iubirea de pustie. Oriunde va merge, lacasul sau il are mai inainte de dansul, povatuind si tot locul ii este lacas. Sileste-te, ca in orice loc te vei afla, sa-ti faci canonul si sa nu te lenevesti la rugaciunile cele randuite ! Poarta grija inca si de ganduri, pe cat poti, si tot necazul sa-l ai inaintea ochilor tai. Iar acestea nu se pot ispravi fara de luare aminte si multa osteneala.

78) Se povestea despre avva Macarie, ca mergand odata la biserica sa citeasca pravila, a vazut in afara chiliei unuia dintre frati, multime de draci, din care unii se inchipuiau in muieri ce rosteau cuvinte necuviincioase, altii in copilandri ce vorbeau cuvinte de ocara, altii jucau, iar altii se schimbau in multe forme. Batranui fiind vazator cu mintea, a cunoscut pricina. Si suspinand, si-a zis : negresit, fratele petrece in lenevire si pentru aceasta duhurile cele viclene ii inconjoara chilia. Dupa ce a ispravit pravila, a intrat in chilia fratelui si i-a zis : sunt necajit frate si cred ca de te vei ruga pentru mine, cu adevarat ma va usura Dumnezeu de necazul acesta. El punand metanie batranului, i-a zis : avvo, nu sunt vrednic sa ma rog pentru tine. Insa batranul sta rugandu-l pe frate si zicand : nu ma duc, de nu-mi vei da cuvant ca vei face pentru mine cate o rugaciune in fiecare seara. Asa, a ascultat fratele porunca batranului. Acest lucru l-a facut batranul, vrand sa-i dea pricina sa se roage noaptea. Si, sculandu-se fratele in noaptea viitoare, a facut o rugaciune pentru batranul. Apoi umilindu-se, a zis : ticalosule suflete, pentru un batran ca acesta te-ai rugat, dar pentru tine nu te rogi ? Deci, a facut si pentru sine o rugaciune. Apoi asa facand el in fiecare noapte si savarsind cele doua rugaciuni, in duminica urmatoare, batranul ducandu-se la biserica, i-a vazut pe draci, stand afara din chilia fratelui, ca si mai inainte, dar tristi si posomorati. Si a cunoscut ca pentru rugaciunea fratelui s-au intristat dracii. Astfel, bucurandu-se, a intrat la fratele si a zis : rogu-te mai fa pentru mine inca o rugaciune ! El a ascultat si facand pentru batranul doua rugaciuni, iarasi s-a umilit si si-a zis : o, ticalosule suflete, adauga si pentru tine o rugaciune ! Deci, asa petrecand el si saptamana aceea si facand in fiecare noapte cate patru rugaciuni, duminica iarasi venind batranul, i-a vazut pe draci mai intristati si tacand. Si multumind lui Dumnezeu, cand s-a intors, a intrat iarasi la frate si l-a rugat sa mai adauge pentru dansul inca o rugaciune. Acesta primind si adaugand si pentru sine inca o rugaciune facea in fiecare noapte sase rugaciuni. Cand a trecut batranul, duminica i-a vazut pe draci, stand departe de chilia lui. Dar cum l-au vazut intrand la frate, l-au ocarat, mahnindu-se pentru mantuirea fratelui. Iar batranul, proslavind pe Dumnezeu, a intrat la frate si l-a sfatuit sa nu se leneveasca, ci neincetat sa se roage. Si asa, facandu-se fratele osarduitor la rugaciuni, cu darul lui Dumnezeu, s-au dus dracii cu totul de la dansul.