[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 


CAPITOLUL XVI

PENTRU PRIMIREA DE STRAINI

1) Un monah antiohian, de neam cucernic, de la manastirea lui Casian, a mers la Sfintele Locuri pentru rugaciuni si zabovind el acolo a sfarsit cele ce avea de trebuinta, dar nu stia ce sa faca. Si sezand in biserica se scarbea de aceasta. Plecand, a adormit putin si l-a vazut pe Domnul nostru Iisus Hristos graindu-i : du-te la iconomul Sfintei Invieri si sa-i zici lui : m-a trimis Iisus la tine, sa-mi dai pentru dansul un galben si-ti voi da zapis la mana, si cand va veni. Iisuis ti-l va da ! Desteptandu-se monahul si rugandu-se, a crezut cuvantului, si mergand l-a aflat pe iconom caruia i-a zis precum i-a poruncit lui. Si a zis iconomul : dar cand are sa vina Iisus sa mi-l dea ? Iar monahul a raspuns : eu precum am auzit, ti-am spus, tu cum stii, asa sa faci. Atunci a zis iconomul : fa-ti zapisul ! Si a sezut monahul de a scris asa : eu, Ion, calugarul de la Antiohia Siriei, marturisesc ca am luat un galben de la tine, Stefan preotul, iubitorul de Dumnezeu, iconomul Sfintei Invieri, trebuindu-mi si pentru incredintare am facut acest zapis al meu si cand va veni Iisus Hristos, ti-l va da. Apoi, luand galbenul, a plecat. Iar in noaptea urmatoare, a vazut iconomul in vis pe cineva graindu-i : ia-ti galbenul si sa-Mi intorci zapisul monahului ! El insa nu voia, graind : acela a zis ca Iisus va veni si-mi va plati. Iarasi a zis : Eu sunt Iisus, ia-ti dar galbenul si-mi da zapisul calugarului. Sau vrei sa iei mai mult ? Iata, este al tau ! Si desteptandu-se, a trimis niste oameni dupa monah, zicandu-le : oriunde il veti afla pe acel monah, sa-l aduceti la mine ! Si aflandu-l, i-a zis : mergi, ca te cheama iconomul ! Acesta, temandu-se, zicea intru sine, ca s-a cait si vrea sa-i ia galbenul. De aceea mergea cu sfiala, iar acela vazandu-l, i-a zis : parinte, mai ia si alti galbeni, cati vei voi, si-mi fa zapis ! Parintele i-a raspuns : iarta-ma, dar mai multi nu-mi trebuie, destul imi este acesta, ca nu mi-a zis Domnul sa iau mai mult de un galben. Iar cei ce au auzit, s-au mirat si au proslavit fagaduintele Domnului cele nemincinoase.

2) Povestesc unii despre un batran, ca vietuia in Siria, langa calea pustiului si acesta era lucrarea lui : in ce ceas venea vreun calugar din pustie, cu buna nadejde ii facea odihna. Deci a venit oarecand un sihastru la dansul si i-a facut lui odihna, dar acela nu voia, zicand, ca posteste astazi. Si, i-a zis lui : nu trece cu vederea pe robul tau, rogu-ma tie, sa pleci asa, ci vino sa ne rugam si iata aici un copac, care se va aplecat plecandu-ne noi genunchii. Plecandu-si dar sihastrul genunchii la rugaciune, nimic nu s-a intamplat ! Deci si-a plecat si primitorul de straini genunchii si indata s-a aplecat si copacul cu dansul si incredintandu-se, a multumit lui Dumnezeu.

3) Un mnonah tebeu avea darul slujbei de la Dumnezeu, ca pe fiecare sa-l socoteasca cu cele ce-i trebuiesc. Si s-a intamplat odinioara intr-un sat a da milostenie si iata a venit o femeie, la dansul sa ia milostenie, purtand haine vechi. Vazarn-o cu vechituri imbracata, a bagat mana sa-i dea mult si s-a zgarcit mana de a scos putin. Apoi a venit alta catre el , imbracata in haine bune si vazandu-i hainele, a bagat mana vrand a-i scoate putin si a intins mana de a scos mult. Si a intrebat pentru amandoua si a primit raspuns : cea care poarta haine bune este de neam mare si a saracit si numai pentru curatie a castigat hainele. Iar cealalta, pentru ca sa ia milostenie, s-a imbracat in vechituri.

4) Mers-au oarecand doi frati la un batran, iar obiceiul batranului era de nu manca toata ziua. Daca i-a vazut pe frati i-a parut bine si a zis ca si postul are plata, iar cel ce mananca pentru dragoste, doua porunci implineste, pentru ca si-a lasat voia sa si porunca lui Dumnezeu a savarsit-o si asa i-a odihnit pe frati.

5) Era careva din sfinti vietuand in Egipt, in loc pustiu. Era si altul, mai departe de dansul si acela era preot maniheist. Si, odata mergand sa viziteze pe cineva din neamul lui, a inserat unde era sihastrul cel pravoslavnic si era in necaz, caci se temea de batranul sa intre si sa ramana la dansul, stiind ca il va cunoaste ca este maniheist. Insa, primejduindu-se si neavand unde merge, a batut la usa, iar batranul deschizand l-a si cunoscut. Deci l-a primit de buna voie si l-a silit sa faca rugaciune si odihnindu-l, au adormit. Iar maniheul venindu-si in sine noaptea, gandea mirandu-se, cum n-a luat nici o indoire asupra lui si a zis : cu adevarat robul lui Duninezeu este. Apoi a cazut la picioarele lui, graind : avvo si eu sunt pravoslavnic ! Si asa a petrecut cu dansul, dupa aceea, cealatta vreme a vietii sale.

6) Un frate a mersia un sihastru si plecand de la dansul, i-a zis : iarta-ma, avvo, ca te-am smintit de la rugaciunea ta ! Celalalt raspunzand, i-a zis : rugaciunea mea este sa te odihnesc pe tine si sa te petrec cu dragoste.

7) Un sihastru oarecare sedea langa Nicopole, facand multe fapte bune. Deci s-a intamplat de au venit cativa frati din chinovie si l-au nevoit mai inainte de vreme sa manance. Apoi au zis fratii : nu te-ai scarbit astazi avvo ? Iar el le-a raspuns, zicand : scarba mea este daca voi Face voia mea.

8) Povestit-a cineva din parinti, ca un oarecare filosof insemnat din Cetatea lui Dumnezeu, barbat cucernic, a venit la un sihastru, si-l ruga sa-l primeasca si calugar sa-l faca. Si i-a zis batranul : de poftesti sa te primesc, mergi si vinde averea ta cea dupa porunca, si o da lipsitilor si te voi primi ! Si mergand, a facut dupa cuvantul batranului. Dupa aceea i-a dat o alta porunca : sa te pazesti a nu vorbi cu nimeni ! Iar el s-a fagaduit nu graiasca si doi ani n-a grait. Au inceput dupa aceea oamenii sa-l laude si i-a zis batranul : nu-ti este de folos sa stai aici, ci te trimit la o manastire de obste. Si l-a trimis. Dar trimitandu-l, nu i-a zis sa graiasca, sau sa nu graiasca. Deci, acela pazind porunca ce i s-a dat, a petrecut negraind. Vrand a-l ispiti egumenul cu fapta cand l-a primit, de este mut, sau se preface, l-a trimis cu o trebuinta, in vremea revarsarii apei raului, ca nevoind sa graiasca, sa poata zice ca n-a putut trece apa, si a trimis dupa dansul in taina, sa vada ce va face. Acela, daca a ajuns la rau si a vazut ca nu poate trece, a plecat genunchii spre rugaciune, si venind un crocodil l-a luat in spinare si a trecut in cealalta parte a apei. Dupa implinirea poruncii, a venit iarasi la apa si iarasi l-a luat in spate crocodilui si l-a trecut dincoace. Deci, venind fratele cel trimis dupa dansul, a spus batranului si fratilor si s-au mirat. Nu dupa multa vreme, a murit calugarul. Si a trimis egumenul la batranul lui, graind : mut de ar fi fost, insa ingerul Domnului a fost. Atunri a vestit sihastrului ca n-a fost mut, ci mult vorbitor, dar pazind porunca ce i-a dat dintru inceput a petrecut negraind. Si s-au mirat toti si l-au proslavit pe Dumnezeu.

9) Un batran oarscare avea un ucenic si vrand a-l tine cu sine, l-a facut sa aiba ascultare desavarsita. Deci, i-a zis batranul : aprinzandu-se cuptorul foarte, mergi de ia cartea din care citim in biserica si o arunca in cuptor. Iar el mergand, a si facut fara de nici o cartire si fiind aruncata cartea, s-a stins focul. Deci, aceasta este puterea ascultarii celei cu intelegere, caci ascultarea este scara cea cereasca.

10) Un om, dupa ce a iesit din lume, s-a dus intr-o chinovie, avand pe fiul sau cu sine, si i-a zis egumenui : Mi-e voia sa nu vorbesti cu fiul tau, ci sa-ti fie ca un strain. Iar acela i-a raspuns : asa voi face, dupa cuvantul tau, avvo ! Si a petreeut multi ani si n-a vorbit cu copilui sau. Iar cand i-a venit chemarea fiului sau si urma sa moara, a zis egumenul : mergi de acum si vorbeste cu fiul tau ! Si raspunzand, i-a zis : de poruncesti, pazim porunca pana in sfarsit. Si a raposat fiul lui si n-a grait cu dansul si s-au mirat toti, cum a primit cu bucurie porunca si a pazit-o pana la sfarsit.

11) Un frate cuprins de intristare, il supara pe batranul, graind : ce voi face, ca ma supara gandurile graindu-mi : fara de vreme te-ai lepadat de lume si nu poti sa te mantuiesti. I-a raspuns batranul : chiar de nu vom putea sa intram in Pamantui Fagaduintei, mai bine este sa cada oasele noastre in pustie, decat sa ne intoarcem in Egipt.

12) Un batran a venit la o apa si afland acolo papura, a sezut. Si smulgand frunze de pe mal, impletea cosnite si le da pe apa. In acest chip se nevoia pana cand au venit oamenii si l-au vazut si atunci s-a sculat si a plecat. Caci nu pentru trebuinta lucra, ci pentru osteneala si linistea sa.

13) Povestit-a oarecare din batrani ca un frate ce petrecea in Egipt, mergea pe drum si sosind noaptea, a intrat intr-un mormant sa se adaposteasca de frig. Trecand niste draci pe acolo, au grait unul catre altul : vedeti cata indrazneala are acest calugar de doarme in mormant ? Hai sa-l ingrozim ! Si a raspuns altul : ce sa-l mai inspaimantam, ca acesta este al nostru, facandu-ne voia noastra : mancand, band, clevetind si negrijind de slujba sa. Ci mai vartos pana cand va zabovi el intru aceasta, sa mergem si sa-i necajim pe cei ce ne necajesc pe noi si cu rugaciunea ne lupta ziua si noaptea.

14) A zis un batran : de vor veni la tine vreunii si ii vei vedea de departe ca vin, mai inainte de a se apropia, sa stai la rugaciune si sa zici : Doamne, Iisuse Hristoase, izbaveste-ne pe noi de clevetire si de ocara ! Si cu pace trimite-i din locul acesta.

15) A zis un batran : de va veni la tine vreun frate, ridica plansul de pe fata ta si-l ascunde ln inima pana cand va pleca fratele si apoi iarasi pune plansul pe fata. Ca fug dracii vazand plansul acesta cu tine.

16) Un batran mergand la Schit, a calatorit impreuna cu el un frate. Deci, vrand sa se desparta unul de altul, i-a zis batranul : sa gustam impreuna, frate ! Si era dimineata si inceputul saptamanii. Deci, au mancat si sculandu-se s-au dus. Iar dupa ce au trecut celelalte zile si a venit sambata, sculandu-se de dimineata batranul, s-a dus la fratele acela si a zis : oare ai flamanzit, frate, de cand am mancat ? Raspuns-a frate : nu ! Caci in fiecare zi mancand, nu flamanzesc. Zis-a lui batranul : cu adevarat, fiule, de atunci nu am mancat. Iar fratele auzind, s-a umilit si s-a folosit.

17) Un episcop, iubitor de Dumnezeu, se ducea in fiecare an la Schit la parinti. Acolo, l-a intalnit un frate si l-a dus la chilia sa punandu-i inainte paine si sare si zicand : iarta-ma, ca nimic altceva nu am sa-ti pun inainte ! Si i-a raspuns lui episcopul : voiesc ca la anul, venind, sa nu aflu aici nici sare.

18) A zis un batran : daca inca esti tanar, fugi de vin ca de sarpe si de vei fi silit la adunare sa bei, putin band, inceteaza ! Si macar de te vor jura cei ce te-au chemat, sa nu iei aminte de juramintele lor ! Caci de multe ori satana ii sileste pe monahi, chiar si pe batrani, sa-i sileasca pe cei mai tineri la bautura de vin si la mancare multa. Ci tu sa nu te pleci lor, caci vinul si femeile ii despart pe calugari de Dumnezeu.

19) Odinioara la chilii, facandu-se praznic, mancau fratii la biserica. Si era acolo un frate si a zis celui ce slujea : nu mananc fiertura, ci sare ! Si a chemat acela un alt frate inaintea norodului, zicand : cutare nu mananca fiertura : adu-i sare ! Atunci s-a sculat unul din batrani zicand : mai de folos iti era astazi la chilia ta sa mananci carne, decat sa aud acest cuvant inaintea norodului.

20) Un frate de la Schit nemancand paine, s-a dus la un batran mare, dar s-a intamplat sa fie acolo si alti straini. Si a facut batranul putina fiertura pentru dansii si dupa ce au sezut sa manance, pustnicul si-a pus lui numai naut muiat sa manance. Dupa ce s-au sculat ei de la masa luandu-l batranul deoparte, i-a zis : frate, cand te duci la cineva, nu-ti arata petrecerea ta ! Iar de voiesti sa tii nevointa ta, sezi in chilia ta si nicaieri nu iesi ! Iar el, inteleptindu-se de cuvantul batranului, s-a facut iconomicos intru intampinarea fratilor.

21) Zis-a un batran : cand te vei duce undeva, sa nu-ti arati petrecerea ta, sau cum ca nu mananci untdelemn, sau peste, sau fiertura ! Ci numai la vin sa nu deslegi, de te temi de razboi. Si de te vor prihani vreunii, sa nu ai nici o grija.

22) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : de ma voi afla la masa cu parintii, ce sa fac ? Raspuns-a batranul : in loc de post infige rugaciune fara masura cu smerenie. Zis-a fratele : si cum pot sa mananc si auzind pe unii vorbind, sa ma rog ? Zis-a lui batranul : truda toate le poate si de voiesti sa fii monah, aceasta pururea tine, ca cel ce nu o are pe aceasta, nu este monah.

23) Un batran sedea cu un frate si avea viata de obste; iar batranul era milostiv. Facandu-se foamete, au inceput unii sa vina la usa lui, sa ia milostenie, ca batranul da tuturor celor ce veneau. Vazand fratele ce se intampla, a zis batranului : da-mi partea de paine, iar cu partea ta fa cum voiesti ! Atunci a imparut batranul painile si facea milostenie din partea sa. Si multi alergau la batranul, auzind ca tuturor da. Iar Dumnezeu vazandu-i vointa cea buna, i-a blagoslovit painile si pe cat da el, pe atat se inmulteau painile. Iar fratele mancandu-si painile sale, a zis batranului : fiindca mai am putin din acele paini, parinte, ia-ma iarasi de obste ! Si a zis batranul : precum voiesti, fac. Asa au sezut iarasi impreuna. Si fiind multi cei ce veneau si neintorcandu-se nici unul desert, a vazut fratele ca i-au lipsit painile. Iar dupa intamplare a venit un sarac batran si i-a zis : mergi si cauta cu deamanuntul. Deci intrand fratele, a aflat vasele in care se punea painea, pline de paine. Aceasta vazand, s-a spaimantat. Si luand a dat saracului. Apoi minunandu-se de credinta si fapta cea buna a batranului, a proslavit pe Dumnezeu.