[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 


CAPITOLUL XIII

PENTRU CEI SARACI DE BUNAVOIA LOR CARE DE BUNAVOIE LASA SI PARASESC BUNATATILE SI BOGATIILE LUMII ACESTEIA SI PRIMESC SARACIA PENTRU IMPARATIA CERULUI

1) Fost-a oarecine din cei de frunte, care voia sa se lepede de lume si i-a zis unuia din batrani : vreau sa ma calugaresc ! Si a raspuns batranul : nu poti. Iar el a zis : pot ! Zis-a lui batranul : de voiesti, mergi de te leapada de toata averea ta si veninds sezi in chilie. Deci, mergand el, a dat tot ce avea, oprind o suta de galbeni si a venit la batranul. Batranul i-a zis : mergi de sezi in chilie ! Iar el mergand a sezut. Si, stand el asa, i-au zis gandurile ca poarta este veche si trebuie schimbata. Deci venind el a zis batranului : imi zic gandurile ca poarta este veche si trebuie schimbata. I-a raspuns batranul : nu te-ai lepadat de lume, si mergi de te leapada si venind sezi aici ! Acesta mergand a impartit nouazeci de galbeni si venind a zis batranului : de acum mn-am lepadat ! Si a raspuns batranul : merg si sezi ! Insa i-au mai zis gandurile : acoperemantul este vechi si mi-ar fi voia sa se schimbe. Si mergand a zis batranului, avvo, imi zic gandurile ca acoperemantul este vechi si mi-ar fi voia sa se schimbe. Zis-a batranul : mergi de te mai leapada de lume ! Iar el a dat si cei zece galbeni si mergand a zis batranului ca s-a lepadat de acum. Apoi asezandu-se el in chilie, i-a zis gandurile : toate sunt vechi aici si venind leul ma va mananca. Si mergand a spus batranului gandurile sale si i-a zis batranul, zi si tu gandurilor : mie mi-ar fi voia sa vina toate fiarele asupra mea si leul, ca sa ma manance si degraba sa ma izbavesc ! Insa tu mergi, si sezi in chilia ta si te roaga lui Dumnezeu pentru pacatele tale si nu te mai teme ! Si asa facand fratele, s-a odihnit.

2) Zis-a un batran : de doresti Imparatia cerurilor, esti dator sa nu socotesti averile, caci nu poti sa vietuiesti dupa Dumnezeu, fiind iubitor de dulceti si iubitor de argint.

3) Povestea cineva din batrani ca a fost unul din batrani care s-a invrednicit de mare dar de la Dumnezeu si s-a instiintat pretutindeni numele lui, pentru viata lui cea cu fapte bune. A ajuns de aceea numele lui pana la imparatul. Iar imparatul trimitand l-a chemat si daca a luat rugaciune de la dansul, a vorbit cu el si folosindu-se mult, i-a dat aur, iar batranul, luand aurul a mers intru ale sale si a inceput a face tarina cu vii si alte adunaturi. Deci au adus un indracit la dansul dupa obicei si a zis batranul, dracului : iesi din zidirea lui Dumnezeu ! Iar dracul i-a raspuns : nu te voi asculta ! Zis-a batranul : pentru ce nu ma asculti ? Zis-a dracul : fiindca te-ai facut si tu ca unul dintre noi, lasand aducerea aminte de Dumnezeu, pe care o aveai si te-ai apucat de grijile cele, pamantesti ! Pentru aceasta nu te voi asculta, nici nu voi iesi din om.

4) Un pustnic oarecare a fost suparat de iubirea de argint. Acesta a adunat din lucrul mainilor sale un galben, apoi doi, dupa aceea trei si asa nevoindu-se, a castigat cinci. Dupa aceea, indata a cazut la pat si picioarele i-au putrezit si a dat doctorului cei cinci galbeni, dar boala nu mai inceta. Venind intr-o dimineata doctorul, i-a zis : trebuie sa ti se taie un picior; ca de nu, va putrezi tot trupul tau. El insa s-a dat pe sine mortii si daca a sosit noaptea plangea si a venit catre dansul ingerul Domnului si cum zacea, l-a apucat de picior si netezindu-i rana, graia : mai aduna-vei cinci ? Si indata tamaduindu-l, s-a facut nevazut. Facandu-se ziua, a venit doctorul si a batut la usa lui, iar el sculandu-se, l-a intampinat pe acesta. Doctorul cand l-a vazut s-a mirat foarte si instiintandu-se de ceea ce s-a intamplat, s-a facut crestin.

5) Zis-a un batran : omului ce a gustat neaverea, ii este grea si haina care o poarta si vasul de apa, caci se supara de unele ca acestea, fiindca mintea lui aparte priveste si se deprinde.

6) Zis-a un batran : cel ce n-a urat averea, cand va putea sa-si urasca sufletul dupa porunca Mantuitorului ?

7) Intrebat a fost un batran de catre un frate : spune-mi avvo, cum ma voi mantui si ma voi face sa fiu placut lui Dumnezeu ? Iar batranul dezbracand levitonul sau ( camasa sa ) si incingand mijlocul sau si ridicand mainile sale la cer, a zis : in acest chip se cade a fi calugarul fata de averile lumii, a fi rastignit de patimi si a fi gata la tot necazul Pentru Dumnezeu.

8) Un tanar oarecare cauta sa se lepede de lume si pornindu-se si iesind din cetate, sa mearga la o manastire, il intorceau iarasi gandurile incurcandu-l cu oarecare lucruri si griji, ce se pareau de nevoie, caci era bogat. Intr-o zi, pornindu-se el asemenea si iesind, dupa ce l-au inconjurat iarasi gandurile, ridicand asupra sa mult praf si punandu-i inainte pricini oarecare de nevoie ca sa-l intoarca iarasi si simtind razboiul si sila gandurilor si neavand ce sa mai faca, dezbracandu-se deodata de hainele pe care le purta aruncandu-le, alerga gol, vrand sa mearga la manastire. Iar Dumnezeu i-a descoperit unui batran catre care mergea tanarul, zicand : scoala-te si primeste-l pe nevoitorul Meu ! Iar batranul sculandu-se, a iesit si l-a intampinat si instiintandu-se de acel lucru, s-a minunat. Si primindu-l, indata l-a invrednicit de chipul calugaresc. Deci, cand veneau vreunii la batranul sa-i intrebe de ganduri, intrebat fiind pentru altele, el raspundea, iar daca vorbeau pentru lepadarea de lume, ii trimitea la acela, zicand : inrebati-l pe fratele !

9) Un monah era bolnav si l-a luat un parinte din chinovie si il ingrijea ca pe unul ce nu ar fi avut cele de trebuinta si zicea fratilor celor de sub ascultarea sa : siliti-va putin ca sa-l odihnim pe bolnav ! Iar bolnavul avea o oala plina de aur si sapand sub asternutul pe care zacea, a ascuns-o. Nu dupa multa vreme, s-a intamplat de a murit bolnavul. Si murind, nimic nu a marturisit despre aur, iar dupa ce l-au ingropat, parintele a zis fratilor : ridicati asternutul acesta de aici ! Iar ei strangand asternutul, au aflat aurul ingropat, pentru ca se cunostea din sapatura locului, si l-au adus la parinte. Parintele vazand aurul si instiintandu-se cum s-a aflat, a zis : de vreme ce nici traind el, nici murind, n-a marturisit despre aur, ci la el isi avea nadejdea, nu ma ating de el. Mergeti precum este si ingropati-l cu el. Deci s-au dus si l-au pus in mormant si intorcandu-se au vazut ca s-a pogorat foc din cer si a cazut peste mormant si a tinut multe zile nestingandu-se, pana ce a mistuit si pietrele si tarana si toate cele ce erau in mormant. Si toti cei ce vedeau se inspaimantau si se minunau.