[ dreapta credintă ] [ drumul sufletului dupa moarte ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
 




Fenomenul O.Z.N.



"Eram într-o noapte la ora unu în bordei. Făcusem Miezonoptica si eram pe la sfârsitul Utreniei, când deodată aud: buf, buf, buf! Se cutremura pământul. Eu am iesit să văd ce se aude, dar când am deschis usa la bordei am văzut afară o lumină mare si în lumină, o masină de alamă cu multe roti. Din ea a coborât un om înalt, cu ochii mari, pe jumătate albi si pe jumătate negri, care numai atât a zis apăsat: "Ce cauti aici?""

Părintele Cleopa Ilie [extras din cartea Viata Parintelui Cleopa].



În vremurile noastre planează un mare semn de întrebare asupra controversatului subiect O.Z.N.: "Cât de reale sunt contactele cu extraterestri? Cine sunt ei? Oare poate fi cineva atât de limitat încât să creadă că suntem singura planetă unde există viată?" - se întreabă unii. Numai galaxia noastră, una dintre nenumăratele galaxii ale universului, are peste 100 de miliarde de stele. După unele statistici, sansele să existe si alte civilizatii sunt foarte mari. Oare cu ce ne-ar fi afectată credinta dacă am tine cont si de mesajele binevoitoare ale celorlalti? Si dacă întâlnirile cu extraterestri oferă date fundamentale pentru progresul spiritual al umanitătii, oare nu este mai bine să părăsim pozitia crispată si învechită potrivit căreia tot ce este diferit de învătătura clasică a Bisericii vine de la diavol?

Mihail Gorbaciov, una dintre personalitătile cheie ale politicii mondiale, afirma cât se poate de ferm: "Fenomenul O.Z.N. există si el trebuie tratat cu atentie" [30;29]. Ce rost ar avea să ignorăm această realitate si să ne ascundem capul în nisip, precum strutul?

Unii consideră că asistăm la o adevărată invazie extraterestră; nu în sensul obisnuit al cuvântului, nu la o invazie de genul celor prezentate în filmele S.F., în care tot felul de fiinte ciudate vor să distrugă sau să cucerească Planeta albastră. Pozitia lor ar putea fi rezumată în cuvintele: "Asistăm la o invazie în viata de zi cu zi a omului modern: la televizor, filme despre extraterestri, în ziare si reviste, articole incitante de acest gen. Cine nu crede că există extraterestri riscă să fie considerat habotnic, precum sunt cei care se îndoiesc de faptul că au existat dinozauri si brontozauri".

Impactul enorm al fenomenului s-a datorat mai ales campaniei mediatice de care a avut parte, si exploziei de informatii venind din domeniul S.F.-ului. S-au realizat sute de filme, s-au scris mii de cărti, au apărut o sumedenie de reviste de specialitate. Ba, mai mult, senzationalele stiri despre ultimele "contacte" fac deliciul emisiunilor de stiri si împânzesc presa.

Astăzi filme ca E. T. - extraterestrul, 2001- Odiseea spatială, seria Războiul stelelor sau serialul Star Trek sunt la fel de vizionate ca în perioada în care au fost difuzate pentru prima oară. De la revistele pentru copii mici până la desenele animate si până la cărtile marilor autori S.F. găsim aceeasi goană după senzational. Patronii mass-mediei au văzut că "fenomenul" se vinde bine. Si investitiile mari în această directie au adus câstiguri fabuloase.

Una dintre directiile în care s-a manifestat efectul filmelor S.F. a fost rapida răspândire a cultului Jedi. Totul a pornit de la un e-mail trimis initial unui mare număr de fani ai science-fiction-ului, în care acestia erau rugati ca la recensământ să se declare ca fiind de religie Jedi. S-a ajuns ca de exemplu în Australia peste 70000 dintre cei recenzati să declare o astfel de apartenentă. Chris Brennan, presedintele Societătii Star Wars din Australia, era de părere că dintre acestia numai 5000 formează un nucleu puternic, iar restul au făcut o astfel de alegere numai ca să se distreze. Chiar dacă în Australia Oficiul de Statistică nu a prevăzut o rubrică specială pentru acesti adepti, în Anglia si în Noua Zeelandă la rubrica religie există optiunea oficială "cavaleri Jedi". În conformitate cu optiunile democratice, blasfemia a fost luată în serios.

Putem vorbi despre o invazie extraterestră? Doctorul Jacques Valee, unul dintre cei mai reputati si mai impartiali cercetători ai fenomenului O.Z.N., constata că "fiecare val de O.Z.N.-uri are un impact social din ce în ce mai mare. Mase din ce în ce mai largi de tineri sunt atrasi până la fascinatie de problemele cosmosului, de fenomenele psihice si para-psihice, de noi frontiere ale constiintei. Apar mereu pe această temă sumedenii de cărti si articole care modifică în profunzime mentalitătile si întreg spatiul cultural în care trăim" [59;144].

Putem vorbi deci despre o invazie extraterestră? Răspunsul vom încerca să îl dăm la sfârsitul acestui articol. Dar până atunci vom observa că, dintr-un anumit punct de vedere, putem vorbi de o invazie prin filmele si serialele care fascinează milioane de spectatori, prin cărtile si articolele pe marginea acestui subiect sau prin emisiunile în care diversi martori relatează întâlniri de gradul III. Se poate observa o schimbare. Sociologii pot confirma: fără contactele cu extraterestri (indiferent dacă sunt reale sau iluzorii), si mai ales fără efectele directe si indirecte ale promovării acestui subiect, peisajul spiritual contemporan ar fi cu totul altfel .

Monseniorul catolic Corrado Balducci (în interviul care i-a fost luat de către dr. Steven Green - directorul Centrului de studiu al inteligentei extraterestre) afirma că extraterestrii "trebuie să fie ceva între noi si îngeri" si că, "dacă sunt alte fiinte, atunci sunt mai evoluate decât noi" .

"Asemenea opinii sunt cât se poate de firesti pentru un ufolog sau pentru orice alt cetătean. Însă, atunci când sunt exprimate de către un reprezentant al Bisericii, ele dau de gândit. Evident, se pune problema dacă avem de-a face cu o pozitie personală a unui preot cu vederi mai largi decât suntem obisnuiti sau dacă este ceva mai mult. Altfel zis, avem sau nu un semnal că Vaticanul se pregăteste pentru eventualitatea în care opinia publică va fi pusă în fata unor dezvăluiri coplesitoare?

O astfel de întrebare este foarte justificată. În cazul unui "contact oficial" cu o civilizatie extraterestră, una dintre consecintele anticipate este o zdruncinare a credintei. Cum în Biblie nu scrie nicăieri explicit că există alte planete populate cu fiinte inteligente care pot lua contact cu noi, Bisericile crestine riscă să traverseze un soc. Ori, să nu uităm, s-au adunat destule dovezi stiintifice cu privire la planetele extrasolare, iar mărturii referitoare la OZN-uri si fiinte extraterestre inteligente există cu duiumul.

Asadar, este de presupus că este doar o chestiune de timp ca acel "contact oficial" să se producă, iar Vaticanul stie cu sigurantă acest lucru. Prin urmare, pentru a preîntâmpina dificultătile create de niste goluri doctrinare si teologice, ar fi întelept să actioneze de pe acum, în ideea de a pregăti terenul. Cum? Practicând logica lui "dar dacă?... ". Aceasta înseamnă în primul rând acceptarea publică a faptului că pot exista civilizatii extraterestre. Căci, negându-le existenta acum, riscă să plaseze mai târziu Biserica într-o situatie extrem de dificilă: pe de o parte va trebui să-si recunoască greseala într-o chestiune arzătoare, iar pe de altă parte va da apă la moara cultelor ufolatrice (care venerează OZN-urile si ocupantii acestora), deja foarte active peste ocean. În concluzie, devine credibilă ipoteza că ideile exprimate de Monseniorul Corrado Balducci fac parte dintr-o strategie pe termen lung, menită să atenueze un viitor posibil soc cultural si religios" , scria Florin Iorga, reusind să atingă un subiect cât se poate de delicat: impactul fenomenului O.Z.N. asupra Bisericii.

Comentariile de mai sus reusesc (intentionat sau nu) să atragă atentia asupra importantei precizării pozitiei Bisericii fată de acest subiect destul de controversat. Indiferent dacă suntem sau nu de acord cu punctul de vedere al lui Florin Iorga, trebuie să recunoastem că are dreptate constatând că o apreciere gresită a fenomenului de către Biserică va avea ca rezultat (chiar dacă nedorit) pierderea unui segment din masa credinciosilor.

În analizarea din perspectivă crestină a fenomenului O.Z.N. vom pleca de la unul din punctele de sprijin ale celor care sustin ipoteza că fiinte de pe alte planete încearcă să ia contact cu planeta noastră. O observatie nu lipsită de interes: s-a putut observa un număr mare de cercuri apărute din senin în câmpurile cultivate, cercuri misterioase cărora li se face o reclamă sporită în mass-media.

Poate contesta cineva existenta lor? Nu. Sunt unii care încearcă să găsească o explicatie naturală, cum că astfel de cercuri ar putea fi produse de către anumite vârtejuri de vânt. Dar cercurile se formează si pe pantele dealurilor si în alte locuri în care vântul nu poate produce modificări geometrice ale vegetatiei. De multe ori formele sunt foarte complicate si exclud o origine naturală. Vântul nu poate desena cercuri concentrice legate prin linii paralele, nici triunghiuri echilaterale enorme sau haltere de mari dimensiuni (desi au avut loc si câteva "creatii" mai deosebite ale curentilor de aer care au fost caracterizate pripit ca fiind de origine extraterestră).

Au existat si câteva cazuri în care câmpurile au fost "desenate" de către sarlatani care au încercat să discrediteze această problemă, dar falsurile au fost usor de depistat; cazurile au fost rare si autorii descoperiti. Dar pentru celelalte sute de cazuri autorii nu au fost găsiti, desi s-au oferit sume mari (chiar si 5000 de lire sterline) celor ce ar fi putut dovedi că este vorba despre farse.

În anul 1990 numai în câmpurile cultivate din Marea Britanie s-au găsit în jur de 1000 de asemenea cercuri. Indiferent cu câtă seninătate am nega faptul că o bună parte dintre ele au o cauză neobisnuită, sunt câteva cazuri (în locuri în care se stie precis că nu a avut loc nici o interventie umană, iar formele par trasate de către un specialist) care ne pun semne de întrebare: cine si de ce a făcut semnele respective?

În unele cazuri au fost observate O.Z.N.-uri care au zburat deasupra locurilor respective. Oare care vrea să fie mesajul acelei puteri care, direct sau indirect, lasă aceste semne peste tot, în Europa si America, în Asia si în Australia?

Un antropolog german care a studiat fenomenul spunea: "După părerea mea, este vorba de comunicări inteligente din partea unor inteligente extraterestre care în acest mod doresc să ne semnaleze ceva, să ne facă să întelegem ceva. (…) Poate e vorba de mesaje adresate inconstientului nostru, provenind de la creaturi superioare nouă, care ne observă de milenii si cărora le pasă de noi" [29;181].

Cine sunt aceste inteligente extraterestre si ce urmăresc ele vom încerca să lămurim împreună. Introducerea privitoare la aceste cercuri a avut doar rolul de constatare a unui fapt interesant: că există dovezi fizice ale unor puteri stranii care au capacitatea de a interveni în planul fizic într-un mod dificil de înteles.

Misterul care se ascunde în câmpurile desenate seamănă putin cu misterul celebrelor desene din podisul peruan Nazca, unde pe sol există forme geometrice gigantice care nu pot fi observate decât de la mare înăltime si despre care se presupune că au fost făcute tocmai pentru a înlesni contactul cu navele spatiale.

Să privim putin în istoria contactelor cu asa-zisele civilizatii extraterestre si să observăm că notiunea de aparat de zbor nu este deloc nouă. Încă în Mahabharata îl găsim pe Arjuna zburând cu un car divin, cu care călătorea prin spatii prin care mai treceau si alte "mii de care uluitoare la chip" [43;99]. În texte vechi de mai mult de două mii de ani, precum Drona Parva sau Mahavira, vedem descrieri amănuntite ale vimanelor, aparate de zbor care se deplasează prin aer cu viteze mari. Si în unele cronici vechi egiptene si chinezesti se găsesc referiri la anumite care luminoase asemănătoare unor păsări mari.

Au fost descoperite străvechi basoreliefuri si sculpturi care reprezintă diferite aparate de zbor si imagini ale pilotilor acestora îmbrăcati în costume speciale. De exemplu, în vestita placă mayasă de la Palenque se află reprezentat celebrul om cu masca de jad, pilotul în spatele căruia se află o imagine în care unii specialistii descifrează o rachetă în sectiuni (după unele interpretări mai recente imaginea pare a fi a unui vehicul de transport mai simplu, "motorul" fiind inclus în categoria celor de avion - cu ardere internă). Autenticitatea unor astfel de dovezi nu este usor de contestat. Notiunile de zbor, de navă spatială nu par deci a fi noi în istoria omenirii (este interesant de remarcat faptul că asa-numitele "vehicule spatiale" protoistorice se potrivesc foarte mult cu imaginea sablon din anii '60 a modului în care ar trebui să arate astfel de vehicule. Dar astăzi este evident faptul că o rachetă în trepte nu mai constituie o solutie optimă pentru zborul spatial).

Totusi, astfel de dovezi sunt considerate de către multi amprenta clară a faptului că planeta noastră a "beneficiat" de vizite din partea extraterestrilor, si chiar a faptului că rasa umană ar fi rodul unor descinderi extraterestre.

Cunoscuta întrebare a lui Kepler privitoare la viata de pe celelalte planete este mai actuală ca oricând: "Dacă aceste lumi sunt locuite, cine le locuieste? Suntem noi sau sunt ei stăpânii lumii?" [44;47]. Încă din antichitate, Democrit, Epicur sau Lucian de Samosata si-au pus aceeasi întrebare. În secolul III î.C., Metrodor din Hios afirma că "ar fi tot asa de absurd să nu asezi decât o lume în spatiul infinit, ca si cum ai crede că este un singur spic de grâu într-un lan" [44;51]. Se pare că această părere au avut-o si o au în mod firesc marea majoritate a oamenilor. Si astfel începem să ne apropiem de fondul problemei.

Oare ce fac celelalte spice din acest lan cosmic? Se interesează de noi? Vor să ne contacteze?

Secolul XX a fost vremea în care observarea asa-numitelor O.Z.N.-uri si contactul cu fiintele extraterestre a atins apogeul. Până atunci, vreme de aproape două mii de ani, mărturiile au fost extrem de rare si reclama care li s-a făcut ulterior a fost prea mare (de exemplu, faptul că în Istoria Francilor Grigorie de Tours a notat trecerea unui glob de foc deasupra orasului Tours în anul 584 apare în multe dintre cărtile care tratează fenomenul O.Z.N.).

În secolul trecut au fost mii si mii de oameni care au declarat ori că au văzut O.Z.N.-uri, ori că au văzut extraterestri, ori că au avut chiar legături strânse cu acestia.

Există oameni, si nu putini, care cred că toate contactele cu extraterestri nu sunt decât experimente în masă făcute de guvernele marilor puteri pentru a studia în ce măsură pot fi manipulate masele. În cartea sa Pasaport pentru Magonia, doctorul Jacques Valee afirma clar că "a devenit posibilă determinarea a mari segmente ale populatiei să creadă în existenta unor rase supranaturale, în posibilitatea masinilor zburătoare, în pluralitatea lumilor locuibile, si acestea doar cu ajutorul câtorva scene si imagini atent regizate, ale căror detalii sunt adaptate desigur culturii si superstitiilor existente într-un anumit spatiu geografic la un moment dat" [59;144] .

Nu vrem să contestăm faptul că anumite întâlniri ar putea fi experimente (simple sau complexe) ale specialistilor în iluzii optice. Si, dacă până acum nu putem sti dacă au avut loc astfel de experimente, nu avem de ce să contestăm posibilitatea ca ele să aibă loc în viitor. Putem contesta însă aprecierea tuturor contactelor O.Z.N. drept efectele unei manipulări coordonate de cine stie ce guvern sau putere ocultă. Se poate descoperi că un mare număr de contacte au fost simple circuri mediatice, că multe fotografii ale aparatelor zburătoare extraterestre sunt trucate sau că rămăsitelor O.Z.N.-urilor care au căzut la sol nu sunt decât obiecte fabricate de către escroci care vor să atragă atentia opiniei publice . Dar, cu toate acestea, rămân multe întâlniri asupra cărora nu poate fi pusă eticheta de fals, escrocherie sau experiment.

Înainte de a aborda direct problema este nevoie să facem constatarea că, pentru cei care consideră că fenomenul O.Z.N. este doar o farsă mediatizată si toate "contactele" apartin imaginatiei si că totul este o minciună omenească, analiza pe care o vom face mai jos nu poate fi relevantă. Pentru acestia atât nenumăratele observatii ale O.Z.N.-urilor făcute prin radar, cât si filmările făcute acestora ocazional, sau teancul enorm de fotografii ale aparitiilor din toate colturile lumii sunt false.

Fără a contesta faptul că asupra unui mare număr de dovezi planează incertitudinea (cum era de asteptat, nu au lipsit nici "dovezile" trucate), îndrăznim să fim de acord cu cei care cred că nimeni nu putea falsifica un număr atât de mare de dovezi a contactelor cu alte lumi.

Un sondaj de opinie făcut în anul 1974 arăta că 54% dintre cei care stiau de O.Z.N.-uri credeau că sunt reale, iar 46% credeau că există viată inteligentă pe alte planete. De atunci numărul de contacte a crescut enorm, si, odată cu el, a crescut si numărul celor care cred în existenta fiintelor de pe alte planete venite să ne viziteze.

Numărul mare de contacte a necesitat o împărtire în diferite categorii. Cercetătorii John Ankerberg si John Weldon propun următoarea clasificare:

"I. Reperări la Distantă - observarea unor lumini anormale pe cer, discuri sau alte forme, cu ochiul liber sau cu ajutorul radarului;

II. Întâlniri în Apropiere din Prima Categorie - reperarea unui O.Z.N. cu sau fără pasageri la o distantă de 150-200 de metri sau mai aproape ;

III. Întâlniri în Apropiere din a Doua Categorie - O.Z.N.-urile au lăsat amprente asupra mediului înconjurător (semne de aterizare, copaci cu trunchiurile frânte, …);

IV. Întâlniri în Apropiere din a Treia Categorie - reperări ale unor O.Z.N.-uri la distantă foarte mică, ocupantii fiind în interiorul sau în preajma navei;

V. Întâlniri în Apropiere din a Patra Categorie - când din diferite motive au loc răpiri ale oamenilor de către O.Z.N.-uri (pentru comunicare, …); în multe cazuri astfel de contacte sunt partial sau chiar total "uitate" până când, cu ajutorul hipnozei, amintirile devin clare;

VI. Întâlniri în Apropiere din a Cincea Categorie - când anumite persoane pretind că prin mijloace oculte au stabilit un contact personal cu entitătile din O.Z.N-uri.

VII. Întâlniri în Apropiere din a Sasea Categorie - ca urmare a contactului cu extraterestri sau cu O. Z. N-urile oamenii sunt vătămati fizic sau chiar mor" [9;10].

John Ankerberg si John Weldon fac observatia că solutia misterului O.Z.N. nu poate fi găsită acolo unde o caută cei mai multi oameni - între primele trei categorii de întâlniri. Primele trei categorii nu fac altceva decât să ofere o dovadă că pământul este vizitat de alte entităti, si doar atât. Ele nu pot lămuri care este scopul acestor vizite, în opinia celor doi cercetători acesta putând fi dedus doar după analiza contactelor directe incluse în ultimele patru categorii.

Privitor la aceste ultime categorii am luat cunostintă de două perspective diferite. Una este a cercetătorilor care rezumă întâlnirile aproximativ astfel: "Caracteristicile contactelor cu O.Z.N.-urile sunt următoarele: tentative de comunicare între oameni si fiintele extraterestre, întelegere, dorinta de a ajuta umanitatea să progreseze stiintific si tehnologic si să scape de problemele sociale". Pentru astfel de cercetători, o mărturie reprezentativă poate fi considerată cea pe care a făcut-o publică doctorul Leopold Diaz Martinez, care sustinea că un "extraterestru" i-ar fi spus: "Este necesar ca voi, oamenii, să întelegeti că multi semeni de-ai mei sunt amestecati printre voi, încercând să vă ajute, fiindcă voi vă aflati în pragul unor mari necazuri cu planeta voastră. (...) Noi încercăm să vă ajutăm pentru că poluati atmosfera: contaminati nu numai planeta, ci si cosmosul, si vă aflati la un pas de distrugere..." [30;98].

A doua perspectivă este cea pe care o au un număr mai restrâns de cercetători ai fenomenului, si este aceeasi cu cea pe care o au Părintii duhovnicesti ai Bisericii Ortodoxe: că la originea acestor manifestări stă înselarea diavolească. Pentru a doua perspectivă sunt foarte importante două elemente: în toate comunicările cu fiintele asa-zis extraterestre despre viitorul spiritual al omenirii, mesajul lor este aproximativ acelasi - că Iisus este doar un extraterestru, sau un om care a primit de la ei puteri miraculoase, că închinarea la Iisus trebuie înlocuită cu meditatii care să aducă omul într-o nouă stare de evolutie, că ei sunt ghizii care vor veghea ca această transformare să aibă loc fără probleme. Al doilea element important pentru această perspectivă este comportamentul brutal al "extraterestrilor" într-un număr mare de experiente pe care le-au făcut asupra oamenilor.

Elias Seixas este unul dintre cei care afirmă că ar fi fost supusi unor astfel de experiente "gingase", si declară că cei care l-au răpit într-o navă spatială l-au supus unui tratament sadic: i-au smuls suvite de păr, i-au înfipt ace în vârfurile degetelor si între degete, apoi - inducându-i în minte imagini erotice, i-au extras cu un dispozitiv lichidul seminal.

Într-o răpire similară, brazilianul Antonio Villas-Boas a fost sedus de o "femeie extraterestră", experienta nefiind plăcută: "mârâielile pe care le-am auzit iesind din gura femeii în anumite momente aproape că au stricat totul, dându-mi impresia neplăcută că eram cu un animal" [30;103].

Vedem între cele două puncte de vedere ale cercetătorilor concluzii diferite care pornesc de la premize diferite: primul gen de cercetători consideră că dominant este caracterul pacifist al întâlnirilor cu extraterestri, cel de-al doilea gen consideră că dominant este caracterul agresiv. O impresie superficială ar fi aceea că obiectul observat nu este acelasi, că de fapt fiecare dintre cele două tipuri de cercetători analizează o altă specie de extraterestri - unii pe cea bună si ceilalti pe cea rea. Parcă fiecare a căutat ce a vrut: argumente pro sau contra fenomenului O.Z.N..

Unul dintre materialele care pare să prezinte unilateral acest fenomen este cunoscuta "Analiză comparativă a contactelor si actiunilor O.Z.N.-urilor si demonilor asupra oamenilor", propusă de Părintele Rodion în cartea Oameni si demoni (una dintre putinele cărti religioase care acordă fenomenului atentia cuvenită). Părintele Rodion a putut constata următoarele similitudini:

"I) în numeroase cazuri "extraterestrii" se comportă la fel de agresiv cum se poartă si dusmanii neamului omenesc, demonii. Fiintele din O.Z.N.-uri distrug sau strică diferite obiecte - demonii strică lucrurile oamenilor (dărâmă chilii, ...). Entitătile din O.Z.N.-uri rănesc si chiar omoară oameni; demonii îi bat pe pustnici, pe unii torturându-i până la moarte;

II) au avut loc cazuri de răpire violentă a oamenilor de către O.Z.N-uri, dar si de către demonii care i-au răpit mai ales pe oamenii foarte păcătosi;

III) în cazurile de răpire violentă este lezată demnitatea umană - "extraterestrii" iau în mod fortat probe de piele, de sânge, dezbracă oamenii si chiar au relatii intime cu ei; demonii îsi bat joc de oamenii pe care i-au ademenit în fel si chip, aducându-i uneori si la iluzia împreunării trupesti;

IV) deseori comunicarea cu fiintele din O.Z.N.-uri s-a făcut prin telepatie, nu rareori oamenii fiind manipulati prin hipnoză; dracii caută să sugereze propriile lor gânduri celor ce duc viată de nevointă, determinându-i să primească gândurile lor, care uneori se aud ca si cum ar veni dinăuntru si nu din afară;

V) oamenii sunt invitati să intre în O.Z.N.-uri, iar dacă refuză să intre, sunt fortati să o facă; diavolii încearcă prin toate mijloacele să intre în contact cu oamenii;

VI) în unele cazuri, cei care au fost contactati de O.Z.N.-uri au fost vindecati de diferite boli; în Vietile Sfintilor găsim o sumedenie de astfel de vindecări făcute prin putere demonică, dar ele duc la pierzania sufletelor;

VII) în timpul contactelor cu entitătile din O.Z.N.-uri, oamenii sunt cuprinsi de sentimente de frică si groază; în timpul aparitiei duhurilor necurate oamenii simt disconfort, tulburare si groază;

VIII) aspectul exterior la fel de variat - la "vizitatori" si la diavoli: uriasi sau pitici, indivizi frumosi sau urâti de ambele sexe; diavolii îsi fac aparitia si în ipostaza de animale;

IX) aparitiile pot fi însotite în ambele cazuri de lumini sau diferite efecte luminoase;

X) deseori "vizitatorii" sau O.Z.N.-urile apar foarte brusc si se dematerializează (dispar) la fel de repede; diavolii apar dintr-o dată si dispar de obicei doar când omul îsi face cruce si începe să se roage."

Această analiză este considerată impartială de către cei care vor să "apere" fenomenul O.Z.N. În sase dintre cele zece idei enuntate mai sus se repetă usor modificată aceeasi idee: că "vizitatorii" sunt agresivi. Asupra acestui punct, "apărătorii fenomenului" îsi manifestă rezervele, considerând că nu e corect ca dintr-un număr mic de contacte mai dure să se tragă concluzii pripite.

Părintele Rodion a fost unul dintre pionierii care s-au aplecat asupra fenomenului O.Z.N. de pe pozitii ortodoxe; chiar dacă a prezentat faptele cu mici imperfectiuni, aceasta nu afectează viziunea de ansamblu: chiar dacă "vizitatorii" ar fi fost pasnici, sunt observate cinci asemănări care nu pot fi tăgăduite: că în ambele cazuri avem de-a face cu aparitii luminoase, că înfătisările entitătilor sunt foarte variate, că, pentru contacte, capacitătile telepatice sunt foarte importante, că în urma contactelor au loc anumite "vindecări", si că manifestările de stăpânire a materiei sunt prezente.

Nu numai Părintii ortodocsi au observat similitudinile dintre cele două tipuri de contacte, ci si unii cercetători protestanti sau catolici, sau chiar unii cercetători fără credintă în Dumnezeu.

În O.Z.N.-urile si cei care le-au văzut - o bibliografie comentată, lucrare apărută sub egida Bibliotecii Congresului pentru Cercetarea stiintifică a Aviatiei militare a S.U.A., bibliograful sef al lucrării, Lynn Catoe, comenta: "O mare parte din literatura disponibilă referitoare la O.Z.N.-uri este strâns legată de misticism si metafizic. Ea se ocupă cu subiecte precum telepatia mintală, scrierea automată si entităti invizibile, si de asemenea cu fenomene precum manifestări si posedare de tip poltergeist. Multe dintre rapoartele O.Z.N. publicate acum în presa accesibilă maselor relatează asa-zise incidente care sunt izbitor de asemănătoare cu posesiunea demonică si cu fenomenele parapsihologice" [9;22].

Doi cercetători ai O.Z.N.-urilor care au petrecut mult timp luând interviuri celor "contactati" au observat că de multe ori între oameni si "vizitatori" comunicarea se face prin mijloace oculte: telepatie, scriere automată, materializări sau diferite procedee mediumnice.

O altă asemănare cu ocultismul a fost observată de doi cercetători implicati în fenomenele de acest gen, Kenneth Ring si Cristofor J. Rossing, care au remarcat similitudinile dintre experientele celor "contactati" cu ale celor care, aflându-se în moarte clinică, au avut anumite "experiente spirituale": "Ceea ce ne-a frapat în mod repetat a fost incontestabila asemănare dintre cele două grupe experimentale ale noastre, cei care au luat parte la o întâlnire cu O.Z.N.-urile si cei care au avut o experientă de moarte clinică (...) ar trebui să tinem cont de faptul că, în ciuda diferentelor de natură a acestor experiente, ele pot avea o sursă comună de bază - indiferent care poate fi acea sursă" [9;26].

Ceea ce nu stiau cei doi cercetători era că la originea celor mai multe "experiente spirituale" ale celor aflati în moarte clinică stă aceeasi înselare diavolească. În cunoscuta sa carte Sufletul după moarte părintele Serafim Rose face o analiză atentă a acestor experiente, arătând modul în care se manifestă înselarea diavolului, modul în care acesta ia chip de înger de lumină.

Oamenii s-au grăbit să considere cărtile despre experientele celor care au avut moarte clinică drept cărti fundamentale, cărti "binecuvântate" care i-au apropiat pe unii dintre cititori de credinta în Dumnezeu (cea mai renumită fiind Viata după viată a doctorului Moody). Ei au trecut cu vederea care este credinta la care au trecut acesti cititori. Iar în momentul în care considerăm că orice credintă este de la Dumnezeu numai pentru că este superioară ateismului suntem cât se poate de subiectivi.

Statistic, s-a observat că efectul cărtilor despre cazurile de moarte clinică nu i-au apropiat pe oameni de credinta crestină, ci i-au apropiat de formele de păgânism promovate de Miscarea New Age.

Este momentul să ne oprim putin asupra credintelor religioase pe care le propagă "vizitatorii". Ei cred în Fiinta Universală care este cosmosul, cred în existenta unor diferite ierarhii celeste. Mesajul de bază este clasic pentru New-Age: vremea închinării la Hristos a trecut, omul trebuie să treacă la o treaptă superioară de existentă.

Doctorul Jacques Valee observa că O.Z.N.-urile "ajută la crearea unei noi forme de credintă - o asteptare a unui contact real cu O.Z.N.-urile a unei mari părti din colectivitate. La rândul ei, această asteptare face ca milioane de oameni să spere în iminenta realizare a unui vis de secole: salvarea de sus, predarea în fata unei puteri mai mari, a unor navigatori întelepti din cosmos" [9;15]. Vorbind despre contactele cu "vizitatorii", doctorul Valee constată că "experienta unei întâlniri mai apropiate cu un O.Z.N. este o grea încercare fizică si mentală. Trauma are efecte care depăsesc cu mult ceea ce îsi aminteste martorul ocular. Apar noi tipuri de comportament si sunt favorizate noi tipuri de convingeri. Consecintele sociale, politice si religioase ale experientei sunt enorme dacă sunt analizate nu în zilele sau săptămânile care urmează contactului, ci după trecerea unei generatii" [9;12].

Mentalitatea neopăgână află pe acest teren misterios un mediu de dezvoltare propice: ghizi spirituali, progres, puteri paranormale... În multe dintre studiile specialistilor în U.F.O.-logie observăm ecourile credintelor religioase ale acestora. Cei care nu cred într-un Dumnezeu personal (de la atei si până la cei care au credinte panteiste) găsesc în contactele O.Z.N. argumente în favoarea teoriei evolutioniste; consideră că a venit timpul ca civilizatia umană să treacă într-un nou stadiu de dezvoltare, avându-i ca mentori pe cei care vin la noi de pe alte planete, din alte galaxii.

Întemeietorul sectei raelienilor, Rael, pe numele său Claude Vorilhon, afirma că a primit următorul mesaj extraterestru: "noi suntem cei ce am creat toată viata pământească, voi ne-ati considerat zei, noi am fost la originea marilor voastre religii. Acum că sunteti destul de mari ca să întelegeti aceasta, am dori să stabilim contacte oficiale printr-o ambasadă". Tot el spunea că o fiintă extraterestră i-a descoperit faptul că marii profeti ai omenirii - Budha, Moise, Iisus si Mahomed au fost alesi si formati de către extraterestri.

Încercând să vedem care au fost urmările religioase ale înmultirii aparitiilor "extraterestre", considerăm că următoarea confesiune - a unui ofiter de politie care a avut mai multe "contacte"- este reprezentativă pentru transformările care au avut loc în mintile celor contactati: "Devenisem complet obsedat de O.Z.N.-uri. Eram convins că ceva măret mi se va întâmpla în curând. Am renuntat la lecturile zilnice din Biblie, nu m-am mai gândit la Dumnezeu, dar în schimb am început să citesc cu înversunare toate cărtile despre O.Z.N.-uri care îmi cădeau în mână... Vegheam noptile, asteptând în zadar să mai primesc vreun semn, încercam să comunic mental cu ceea ce credeam că sunt fiinte extraterestre, aproape că mă rugam la ei să-mi apară în fată sau să intre într-un fel în legătură cu mine" [59;147]. Una dintre urmările fenomenului O.Z.N. - îndepărtarea oamenilor de credinta crestină - ne îndeamnă să cunoastem "pomul" după "roade".

Robert Monroe, descriind contactele sale cu entitătile pe care le percepea în planul astral, povestea: "(Fiintele n.n.) părură a se ridica în zbor spre cer, în timp ce eu strigam după ele, rugător. Aceasta m-a asigurat că dispozitia lor mentală si inteligenta lor sunt cu mult peste puterile mele de întelegere. Este o inteligentă impersonală, rece, fără nici unul dintre sentimentele de iubire si de compasiune pe care noi le respectăm atât de mult... M-am asezat si am plâns cu hohote si suspine adânci, cum niciodată nu mai plânsesem până atunci, căci din acel moment eu stiam, neconditionat si fără nici o sperantă în posibilitatea vreunei schimbări, că Dumnezeul copilăriei mele, Dumnezeul bisericilor, al religiilor din întreaga lume, nu era cel căruia I se slujea sau asa cum suntem noi făcuti să credem că ar fi, si că pentru tot restul vietii mele aveam să sufăr pierderea acestei "iluzii"" [60;120].

Din această descriere putem observa cât de mult se înrudesc arătările extraterestre cu entitătile văzute de Monroe si de vizionarii de aceeasi orientare cu el: originea lor este comună.

Comunicarea cu "vizitatorii" devine cu repeziciune o veritabilă patimă: în momentul în care credinta în Dumnezeu a fost substituită de asteptarea "salvării de sus", preocuparea pentru contacte devine obsesivă, mistuitoare. Nimic nu mai este important pentru cei contactati decât să se întâlnească încă o dată cu "vizitatorii". Pe cât de legati sunt unii oameni de lanturile pătimase ale păcatelor trupesti, pe atât de legati de "vizitatori" sunt mare parte dintre cei contactati. Uneori sunt gata să-si părăsească familiile numai pentru a putea pleca cu "vizitatorii", numai pentru a fi integrati într-o nou tip de "familie". Si credintele religioase sunt modificate la fel de usor, nemaifiind nevoie să crezi atunci când vezi.

La nivelul populatiei mondiale putini sunt cei care pretind că au fost "contactati" direct, putini au avut parte de "sansa" unor astfel de întâlniri. Dar pe cât de mic este procentul celor contactati, pe atât de mare este procentul celor a căror credintă religioasă a fost influentată de fenomenul O.Z.N.

Campania de promovare a O.Z.N.-urilor a dus la o crestere masivă a numărului de oameni care cred că extraterestrii există, că ne vizitează, că ne vor ajuta să mergem pe o cale mai bună.

Unul dintre primele efecte ale unei astfel de credinte este deplasarea "obiectului" credintei: de la Dumnezeu la acesti mesageri ai "salvării". Si este mult mai usor să crezi în extraterestri decât în Dumnezeu; parcă Dumnezeu Se tot ascunde, în timp ce extraterestrii ies din ce în ce mai mult la iveală.

Automat apare îndoiala: din moment ce extraterestrii ne învată că vremea închinării la Hristos a trecut, avem oare motive să nu îi credem?

La acest răspuns o pecete importantă au pus-o concluziile unor faimosi cercetători ai O.Z.N.-urilor care afirmă că au reusit să găsească multe asemănări între aparitiile "vizitatorilor" si învătătura Bibliei. Că de aceea nu este nimic rău să părăsim învătătura lui Hristos - care acum nu mai este actuală, si să primim noile tipuri de "învătături".

Acesti cercetători spun că încă în Vechiul Testament găsim dovezi ale contactelor cu extraterestri, printre care "nava" cu care a călătorit profetul Iezechiel (Iez. 1, 3-28), sau carul de foc al Sfântului Ilie (II Regi 2, 11).

Ei sustin că Noul Testament contine de asemenea o sumedenie de referiri la contactul cu extraterestri, Iisus Hristos nefiind decât un mare mesager extraterestru. Iată un exemplu de tâlcuire blasfemiatoare a ultimei părti din viata lui Hristos pe pământ: "Sfârsitul sederii lui Hristos pe pământ se compune dintr-un triptic care, cercetat cu atentie, îsi poate releva caracterul foarte firesc: moartea, învierea, înăltarea. Înainte de decolarea rachetei se stie că orice cosmonaut trece printr-un stadiu de odihnă totală; o stare de somn prelungit, văzută de martorii oculari de atunci, putea fi luată drept moarte, iar dificultătile primilor crestini în raporturile lor cu statul roman au generat povestea naivă a unei judecăti soldate cu moartea prin răstignire. După somnul obligatoriu dinaintea zborului, orice cosmonaut se trezeste; aceasta a fost învierea. Apoi, cosmonautul decolează în nava sosită să-l ia (în evanghelie, nava fiind numită îngerul Domnului, în virtutea vechii traditii biblice), iar decolarea nu este nimic altceva decât o înăltare la cer" [44;221].

În cărtile cercetătorilor fenomenului O.Z.N. se găsesc astfel de paralele care vor să îi aducă la acelasi numitor comun pe cei care cred în Dumnezeu si pe cei care cred că "salvarea" va veni din cosmos. Si găsind în comunicările extraterestre argumente care sprijină concluziile lor, ei se întreabă cu nedumerire: "Ce este rău în faptul că, pentru o parte semnificativă a omenirii, are loc o schimbare de mentalitate? De ce caută oamenii Bisericii să discrediteze fenomenul cu orice pret?"

După multele paranteze pe care le-am făcut cu scopul de a întelege mai bine importanta fenomenului, am ajuns la explicarea mai pe larg a punctului de vedere crestin.

Pornim de la premiza că punctul de vedere ar fi fost acelasi, chiar dacă ar fi lipsit cele sase asemănări observate de părintele Rodion între aparitiile demonilor si cele ale "vizitatorilor"- aparitiile luminoase, comunicarea telepatică, înfătisările variate, vindecările survenite, materializările bruste si comportamentul foarte violent. Chiar dacă "vizitatorii" ar fi fost blânzi, chiar dacă nu ar fi folosit comunicările telepatice, chiar dacă înfătisările nu ar fi fost atât de diversificate, chiar dacă materializările ar fi fost înlocuite de aparitii mai lente, si chiar dacă nu ar fi fost urmate de vindecări, verdictul ar fi fost acelasi: înselare drăcească.

De ce? Din cel putin alte două motive: nu există nici în Sfânta Scriptură, nici în Sfânta Traditie nici un fel de referiri la contactele cu acesti "extraterestri", iar mesajul acestor entităti este contrar învătăturii crestine.

Pentru cercetătorii care nu au o cultură crestină, mesajele new-age-iste ale extraterestrilor nu sunt periculoase. Paralelele pe care le găsesc ei între "aparitii" si textele biblice sunt de mare importantă. Din lipsă de informatie, ei nu îsi dau seama că ceea ce fac nu este decât o răstălmăcire hidoasă a textelor sfinte. Dar "să accepti Biblia la valoarea ei reală înseamnă să reduci la zero ufologia "biblică"" [9;51], spuneau John Ankerberg si John Weldon, atrăgând atentia asupra pericolului întelegerii deformate a textului sfânt. De acest pericol nu sunt constienti cercetătorii care pretuiesc în mod egal textul revelat al Sfintei Scripturi si comunicările venite de la "extraterestri".

Pentru un crestin adevărat, un argument suficient pentru a întelege că fenomenul O.Z.N. este înselare drăcească este tocmai acesta: că în mesajele "vizitatorilor" Hristos nu este recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu, că peste tot unde apar referinte la credintă este recomandată părăsirea credintei crestine si substituirea ei cu credinte neopăgâne. Este suspect si faptul că aceste mesaje, care pretind că vin de la alte civilizatii, nu contin nimic aparte; majoritatea sunt chiar banale si par a fi rostite de fiinte de o inteligentă mediocră. Unele dintre ele sunt identice cu mesajele standard primite de mediumi în cadrul sedintelor de spiritism.

Recunoastem că în tratarea unui subiect atât de amplu cum este acesta am încercat să simplificăm la maxim datele problemei, si am ajuns la următoarea întrebare: ar avea Biserica motive să îi confunde pe "vizitatori" cu demonii, în cazul în care în nici unul dintre contacte nu apar învătături potrivnice Evangheliei?

Ne-a rămas o ultimă directie de studiu, cea care contribuie la rezolvarea problemei O.Z.N.. Ce ne-a învătat Hristos si ce învată Sfânta Traditie despre "vizitatorii spatiali" care promit progres si cunoastere?

Un prim răspuns este că nici în textul Sfintei Scripturi si nici în scrierile Sfintilor Părinti nu găsim nici o referire directă la O.Z.N.-uri, asa cum le cunoastem astăzi. Dar răspunsul la întrebarea "cine sunt ei?" îl aflăm numai dacă avem credintă că Hristos este Fiul lui Dumnezeu si că învătătura Bisericii este adevărată. Cei care se îndoiesc nu au cum să priceapă rationamentul expus mai jos.

Iată câteva întrebări:

Dacă Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Cel Ce stie tot trecutul si tot viitorul lumii, ar fi stiut că oamenii vor fi ajutati în progresul material de către fiinte extraterestre, atunci El, Care ne-a iubit atât de mult încât a murit pe cruce pentru păcatele noastre, ar fi ascuns această taină ucenicilor Săi? Dacă a profetit cum va fi la sfârsitul lumii, de ce nu le-ar fi spus si despre "marele contact"?

Dacă planeta noastră a fost "vizitată" încă dinainte de Întruparea lui Hristos, de ce acesti vizitatori misteriosi nu au venit să se închine Fiului lui Dumnezeu, în fata căruia se închină toate Puterile Ceresti si toată făptura?

Cum de există referiri la fiintele venite din cer în atâtea scrieri păgâne, iar în scrierile Sfintilor Părinti nu găsim nici o referire?

Oare de ce au evitat "vizitatorii" să îsi facă aparitia în Bizantul primului mileniu crestin? Dacă ar fi apărut, cu sigurantă natura lor ar fi fost precizată în câteva canoane ale Sfintelor Sinoade.

Dacă au fost initiate contactele cu O.Z.N.-urile abia în al doilea mileniu al erei noastre, (si deci acestea nu ar fi putut fi observate cu secole în urmă de către Sfintii Părinti), atunci de ce acesti "mesageri cosmici" au ales ca persoane de contact oameni cu un nivel spiritual obisnuit? De ce nu au luat legătura cu Părintii făcători de minuni care duc viată de sfintenie în vremurile noastre?

Iată câteva posibile răspunsuri:

Hristos nu a profetit despre venirea unor "mesageri extraterestri" rânduiti să ajute omenirea deoarece astfel de mesageri nu există. După învătătura Bisericii, asupra omenirii veghează doar Dumnezeul cel în Treime lăudat, Maica Domnului si toti îngerii si sfintii.

"Vizitatorii" nu puteau să I se închine lui Hristos, pentru că pe draci îi arde puterea Sa dumnezeiască.

Ei nu s-au arătat în vremurile Sfintilor Părinti, deoarece nu le-a îngăduit Dumnezeu (rătăcirea contemporană este pe măsura păcătoseniei noastre). Dacă ar fi apărut atunci, astăzi cu sigurantă cărtile de teologie ar fi continut, la capitolul despre demoni, precizări interesante despre O.Z.N.-uri.

"Extraterestrii" nu au luat contact cu sfintii vremurilor noastre - cum ar fi Sfântul Siluan Athonitul sau Sfântul Ioan Maximovici, pentru că acestia ar fi văzut prin darul lui Dumnezeu că "vizitatorii" sunt demoni.

Extraterestrii au preferat oameni de contact lipsiti de darul deosebirii duhurilor, oameni care nu erau capabili să înteleagă cine le stă înainte. Dar chiar dacă "extraterestrii" s-au ferit să apară înaintea Părintilor din vremurile noastre, acestia nu s-au ferit să mărturisească într-un glas că fenomenul O.Z.N. nu este altceva decât o modernă înfătisare a diavolului.

Părintele Serafim Rose spunea că "o evaluare justă a fenomenelor extraterestre nu poate fi atinsă decât din interiorul revelatiei si al experientei crestine, fiind accesibilă doar crestinului credincios care trăieste real si cu smerenie pe aceste coordonate. (...) Cercetătorii fenomenelor extraterestre au ajuns la concluzia că ele sunt identice cu fenomenele numite demonice; dar numai crestinul - si anume cel ortodox, care este instruit si luminat de 2000 de ani de experientă patristică a luptei cu demonii - este capabil să înteleagă semnificatia adâncă a acestei concluzii" [59;154].

Experienta duhovnicească bimilenară a Bisericii Ortodoxe este cea care face posibilă punerea unui verdict. Un lung război între atletii lui Hristos si mesagerii întunericului au dus la stabilirea unui întreg arsenal de înselăciuni diavolesti. Sfintii, pe care diavolul încerca să îi amăgească în fel si chip, i-au văzut tehnica de luptă si au explicat-o în scrieri duhovnicesti de nepretuit.

Vedem că în lumea catolică si în cea protestantă există câtiva pseudo-teologi care au căzut în cursa întinsă prin O.Z.N.-uri. si studiază asa-numita "exoteologie" - teologie a spatiului cosmic, încercând să facă tot felul de clasificări între speciile extraterestre care ne-au contactat. Din perspectiva celor care se adapă din izvorul viu al Sfintei Traditii o astfel de cercetare nu poate fi decât gresită: căci "vizitatorii" sunt de o singură specie, de o singură rasă: sunt demoni.

Apare o grea piatră de poticnire pentru unii credinciosi. Unii "vizitatori" au vorbit cu oamenii, au fost pipăiti, altii se pare că au fost studiati vreme îndelungată de diferite comisii ale guvernului american. Doar dracii nu au trupuri; atunci cum au fost posibile astfel de studii?

La această întrebare, Vietile Sfintilor oferă o sumedenie de cazuri în care interventia diavolilor a avut loc si în plan fizic (cele mai cunoscute aflându-se în Viata Sfântului Antonie cel Mare si în Viata Sfântului Mucenic Ciprian, care din vrăjitor a devenit vas ales al lui Hristos).

Ni se pare firesc ca astfel de întâmplări să pară incredibile, dar, pentru cei credinciosi, ele sunt cât se poate de reale. Aici este piatra de poticnire: cine nu crede că lupta diavolilor împotriva sfintilor a fost exact asa cum este descrisă de Vietile Sfintilor nu poate să creadă că "extraterestrii" care fac lucruri similare sunt draci. Cine nu vrea să tină seama de experienta Bisericii Ortodoxe nu poate să se mai considere fiu al acestei Biserici si nici nu îi poate întelege învătăturile. În planul duhovnicesc o demonstratie logică nu are cum să fie definitivă: întotdeauna credinta este chemată să spună ultimul cuvânt.

În ceea ce priveste amintirile despre întâlnirile cu extraterestri care au iesit la iveală în urma unei sedinte de hipnoză ar fi cazul să amintim punctul de vedere al doctorului Arthur C. Hastings, un specialist californian în psihologia comunicatiei: "Lucrul cel mai evident care se petrece cu persona aflată sub hipnoză este că devine extrem de sensibilă si de maleabilă la absolut orice fel de sugestie, oricât de subtilă, inconstientă, non-verbală sau verbală venită din partea hipnotistului. Dacă îi ceri să se ducă într-o viată trecută, iar persoana respectivă nu are o viată trecută, va inventa una pentru tine! Dacă îi sugerezi cumva că a văzut un O.Z.N., va spune că a văzut un O.Z.N." [60, 132].

Trebuie precizat că doctorul Hastings nu este singurul specialist care are această pozitie. Dar, de obicei, mass-media nu vrea să tină cont decât de cealaltă variantă, si să facă reclamă diferitelor tehnici de hipnoză.

Considerăm potrivită aici o altă paranteză. Am amintit de experientele violente la care au fost supusi oamenii - experiente pe care părintele Rodion le tratează cu atentie, dar care uneori au o anumită doză de subiectivism (în cazurile în care amintirile necesită o împrospătare prin controversatele tehnici de hipnoză). Vom face o scurtă referire la un fapt asemănător ca brutalitate si legat de acestea prin faptul că au aceeasi sursă: fenomenul mutilării animalelor, fenomen cunoscut mai ales pe teritoriul Americii.

Unul dintre primele cazuri de acest gen a avut loc la sud de Colorado, în anul 1967. Un mânz a fost aflat mort, având capul curătat de carne, iar organele interne si coloana vertebrală îi fuseseră extrase. Mai multe semne circulare au fost descoperite în apropiere, si la o distantă destul de mică se vedea un cerc din câteva găuri adâncit în pământ. Un doctor care a investigat trupul calului mort, John Altshuler, constata că "marginile exterioare ale inciziei în piele erau foarte dure, parcă fuseseră cauterizate cu un laser din zilele noastre. Dar în 1967 nu exista o astfel de tehnologie laser în chirurgie. (...) Faptul cel mai uimitor era absenta sângelui. Făcusem până atunci sute de autopsii, nu poti tăia un corp fără să curgă si putin sânge. Dar nici pe piele, nici pe pământ nu exista strop de sânge. Nici urmă nicăieri. Acest lucru m-a impresionat cel mai puternic. (...) Cum să scoti inima din piept fără urmă de sânge?" [30;39-40].

Acest caz, cunoscut sub numele de "cazul Alamosa", a fost cel care a atentionat opinia publică asupra fenomenului mutilării animalelor, si după el au apărut o sumedenie de cazuri similare. Peste 90% dintre animalele care au fost mutilate sunt vite, dar au fost mutilate si oi, capre sau animale de casă. Desi s-au oferit sume substantiale pentru cei care puteau da informatii care să ducă la prinderea "vinovatilor" (ajungând până la 45.000 de dolari), nimeni nu a revendicat recompensa.

Numărul de mutilări a crescut atât de mult încât în anul 1974 fermierii din Nebraska s-au văzut nevoiti să pună mâna pe arme si să supravegheze turmele împotriva unor astfel de experiente. Între 1974-1975 numai în Colorado au fost confirmate o sută treizeci de cazuri de mutilări ale vitelor. În anul 1975, exasperat de înmultirea cazurilor de mutilări, Richard Lamm, guvernator al acestui stat, a declarat că "mutilările sunt una dintre cele mai grave insulte si provocări din istoria industriei de crestere a animalelor din vest. Este important să lămurim misterul cât mai curând cu putintă" [30;46].

Multi cercetători consideră că astfel de experiente pe animale sunt de origine extraterestră, unul dintre argumente fiind si luminile ciudate care s-au văzut deplasându-se în aer în zonele în care au avut loc mutilări. Doctorul Henry Monteith a constatat că indienii din zonele respective manifestau o teamă deosebită fată de animalele mutilate: "Nu vor să spună nimic deoarece ei stiu că mutilările sunt făcute de "oamenii stelelor". (...) Acestea sunt chiar cuvintele lor... Oamenii stelelor stiu ce fac si trebuie să avem încredere în ei" [30;56].

Încercând să verifice dacă înainte de a fi mutilate animalele sunt marcate în vreun fel, savantul Howard Burgess a supus o sută de vite unor verificări speciale făcute cu raze ultraviolete. El a sesizat că cinci vite aveau pete fluorescente puternice, asemănătoare cu cele observate pe animalele mutilate. Cine si de ce a marcat animalele respective? Raportul oficial al F.B.I., Animal Mutilation Project, nu prezintă faptele obiectiv si nici nu reuseste să dea o explicatie coerentă; la fel de neclare sunt concluziile cercetătorilor care consideră că la originea mutilărilor ar fi de fapt un experiment al guvernului american sau că autorii ar fi animalele sălbatice. Dar animalele sălbatice nu pot depăsi în iscusintă tehnica medicală, iar guvernul american nu avea nici un motiv să solicite realizarea unor astfel de operatiuni (si nici posibilitatea tehnică de a face aceasta fără ca localnicii să observe această operatiune).

Suntem de acord cu cercetătorii care observă aceleasi manifestări în cazurile O.Z.N. în care au loc experiente pe oameni si în cazurile de mutilare a animalelor; considerăm că mutilarea animalelor este o altă lucrare drăcească prin care duhurile întunericului vor să amplifice psihoza "extraterestră". Strategia lor este cât se poate de variată: pe unii îi fascinează prin luminite care apar pe cer, pe altii îi conving prin emisiuni documentare. Pe unii îi sperie prin "contacte", pentru altii e nevoie de un spectacol grotesc - cum este cel al animalelor mutilate.

Diavolul face tot posibilul pentru a sustrage atentia oamenilor de la credinta în Dumnezeu si de a o muta în altă parte. Dacă ne-am gândi la cât de mult a captat atentia opiniei publice fenomenul Roswell, am putea vedea o biruintă a vrăjmasului. Amintind de cazul Roswell, repetăm întrebarea pusă de mii de curiosi: tine sau a tinut guvernul american astfel de "extraterestri" sub observatie? Răspunsul este dificil de aflat, mai ales după cât de ample sunt campaniile de dezinformare.

Din punct de vedere crestin este posibil să aibă loc astfel de observatii îndelungate asupra "vizitatorilor": conditia principală este ca oamenii care îi cercetează să fie rupti de Hristos. Numai asa l-ar putea confunda pe diavol cu vreun "binevoitor" de prin altă galaxie.

Nu stim cât de mari vor fi înselările care urmează. Stim doar că vor fi pe măsura păcatelor noastre, ceea ce nu are cum să ne bucure. Nu ar fi exclus ca, peste câteva decenii, contactele cu "vizitatorii" să devină si mai dese, si la buletinele de stiri să putem afla ultimele noutăti despre ei.

Oricât de mare ar fi apostazia, fiii Bisericii trebuie să rămână tari în credintă si să nu se lase înselati de miraculoasele "arătări".

Crestinii trebuie să se tină de calea arătată de bătrânul din Pateric, căruia i s-a arătat dracul în chipul lui Hristos. Bătrânul a închis ochii si a spus: "Eu pe Hristos nu voiesc să Îl văd aici". Si dracul s-a făcut nevăzut [6;315-316]. Traditia ortodoxă învată acelasi lucru despre vedenii: că si dacă s-ar arăta cineva în chipul lui Hristos nu trebuie să i se dea atentie. Că dacă este Domnul, nu Se va supăra. Iar dacă este vrăjmasul, cea mai mică deschidere sufletească poate fi fatală.

Rezumând învătătura ortodoxă despre vedenii, Sfântul Diadoh al Foticeii spunea: "Chiar dacă ni s-ar trimite vreodată, din bunătatea lui Dumnezeu, vreo vedenie, dacă nu o vom primi, nu Se supără pe noi Prea Doritul Domnul Iisus Hristos. Că stie El că facem acest lucru pentru a nu fi înselati de viclesugul dracilor" [41;160].

Deci crestinii să stie că Hristos nu S-ar supăra dacă din nepricepere nu putem recunoaste faptul că "vizitatorii" sunt trimisi de Dumnezeu, ci S-ar bucura să vadă că suntem exagerat de circumspecti. Iar dacă "vizitatorii" nu sunt trimisi de Dumnezeu, cu atât mai mult Se va bucura văzând că nu ne-am plecat înselării lor.

Este adevărat că punctul de vedere crestin legat de aparitiile extraterestre nu poate fi înteles de către cei care nu înteleg că diavolul se poate arăta în diferite feluri, luând nu numai chipul unui înger de lumină, ci si al unui om sau al unui extraterestru. Mărturia de mai jos, extrasă din cunoscuta carte Pelerinul rus, ar merita să fie citită cu luare-aminte:

"Timp de cinci ani am fost profesor de liceu, străbătând cărările vietii prin întunericul desfrâului si înflăcărându-mă de filosofia desartă după firea lumii, iar nu după Hristos. Si poate că as fi pierit cu desăvârsire dacă nu m-ar fi retinut întrucâtva faptul că trăiam împreună cu evlavioasa mea mamă si cu o soră care îsi petrecea viata cu multă luare-aminte, într-o neîntinată feciorie...

Într-o bună zi, plimbându-mă pe strada principală, m-am întâlnit si am făcut cunostintă cu un tânăr frumos, care se dădea drept francez. (...) Veni într-o bună zi la mine, poftindu-mă să mergem într-una din familiile mai sus pomenite si, pentru ca să mă înduplece mai usor, a început să îmi vorbească despre veselia si buna dispozitie care te întâmpină de cum păsesti pragul acelei case. Dar, după ce îmi spuse aceste cuvinte, la un moment dat începu să mă roage stăruitor să iesim afară din cabinetul în care ne aflam si să stăm în salon. Rugămintea lui mi se păru ciudată, si după ce i-am spus că am băgat de seamă de mai multe ori neplăcerea lui de a sta în odaia mea de lucru, l-am întrebat care e cauza. Apoi l-am retinut în cabinetul meu si din altă pricină: salonul se afla lângă camera mamei si sorei mele, unde n-ar fi fost frumos să vorbim despre felurite desertăciuni. El îsi mentinea totusi dorinta prin diferite siretlicuri. În cele din urmă, îmi spuse deschis următoarele:

- Pe raftul din fată se află printre cărti o Evanghelie. Eu cinstesc atât de mult această carte, încât îmi vine greu să vorbesc în fata ei despre lucrurile noastre pline de atâtea chestii neserioase... Te rog, du-o de aici, si atunci vom vorbi în toată libertatea.

Usuratic cum eram, am surâs când am auzit aceste cuvinte, am luat apoi Evanghelia din raft si i-am zis:

- Trebuia să-mi fi spus mai demult.

Si punându-i-o în mâini am bâiguit:

-Uite, pune-o singur în cealaltă cameră!...

Dar, minune, de-abia m-am atins de el cu Evanghelia si, în aceeasi clipă, tânărul se cutremură si se făcu nevăzut. Întâmplarea m-a uimit atât de puternic, încât, de spaimă, m-am prăbusit în nesimtire pe podea" [76;166-167].

Mărturia de fată dovedeste cât se poate de clar că diavolii pot lua înfătisare omenească, si putem întelege că nu le este greu să ia nici înfătisare de fiare (cum citim în Vietile Sfintilor), si nici de extraterestri.

"Povestea aceasta este bună de adormit copiii...", ar putea spune cineva. "De vină nu este cel care a scris-o, ci cei care au crezut cele scrise..." Este adevărat că această mărturie poate fi considerată mincinoasă, sau poate fi apreciată drept rod al unei imaginatii bolnăvicioase. Dar crestinii ortodocsi stiu că Pelerinul rus este una dintre cele mai importante cărti duhovnicesti si nu se îndoiesc de învătăturile si întâmplările descrise în ea.

În aceeasi perspectivă vom aduce o mărturie care apartine Preacuviosului părinte Cleopa de la Sihăstria, mărturie care nu este altceva decât o expunere practică a teoriei pe care am încercat să o expunem în acest studiu :

"Eram într-o noapte la ora unu în bordei. Făcusem Miezonoptica si eram pe la sfârsitul Utreniei, când deodată aud: buf, buf, buf! Se cutremura pământul. Eu am iesit să văd ce se aude, dar când am deschis usa la bordei am văzut afară o lumină mare si în lumină, o masină de alamă cu multe roti (un clasic O.Z.N. -n.n.) Din ea a coborât un om înalt, cu ochii mari, pe jumătate albi si pe jumătate negri, care numai atât a zis apăsat: "Ce cauti aici?" (acesta a fost momentul cel mai important: în loc să intre în dialog cu extraterestrul, cum ar fi făcut altii, părintele si-a dat seama că se află în fata unei curse diavolesti -n.n.) Atunci mi-am adus aminte ce zic Sfintii Părinti. Că dacă ai Sfintele Taine, Îl ai pe Hristos viu! Eu aveam Sfintele Taine într-o scorbură de brad în bordei. Si când am văzut asa, am intrat repede înăuntru, am cuprins bradul cu Sfintele Taine în brate si numai atât am zis: "Doamne Iisuse, nu mă lăsa!" Să vezi tu atunci rugăciune când este dracul la usă! Si când m-am uitat din nou afară, l-am văzut cum se dădea înapoi alungat de puterea lui Hristos. Lângă bordei era o râpă mare unde a căzut acel duh necurat. Dar cum a căzut? Când a ajuns la râpă, s-a dat de trei ori peste cap cu tot cu masină si pe urmă a căzut si s-a făcut un zgomot mare de mi-au tiuit urechile până a doua zi la ora unu" [80;102-104].

Nu este nevoie de alte comentarii. Această întâmplare este o confirmare clară a învătăturii ortodoxe despre contactele cu fiintele care par a fi extraterestri.

Scopul acestui articol nu a fost acela de a demonstra că nu există viată pe alte planete, că suntem singurii locuitori ai universului. Ci a fost acela de a arăta că de fapt contactele cu asa-zisele "civilizatii extraterestre" nu au fost decât întâlniri cu diavolul.

Nuanta e foarte importantă. Ar fi bine ca oamenii să înteleagă că universul a fost creat pentru ei, că omul este cununa creatiei, că el este chemat la îndumnezeire si nu cine stie ce entitate extraterestră. Universul a fost creat pentru om, si omul este cea mai importantă fiintă din univers. Dacă stiinta a confirmat sau va confirma acest lucru, nu putem decât să ne bucurăm. Dar, chiar si fără demonstratiile stiintifice, crestinii stiu că lumea este creată pentru om ca spatiu în care omul poate dobândi cunoasterea lui Dumnezeu. Nu omul este creat pentru univers, ci universul este creat de Dumnezeu pentru om.

Dacă ar fi fost mai importanti altii, si nu noi, atunci Hristos nu S-ar fi Întrupat, nu ar fi primit răstignirea pentru mântuirea noastră. Dacă cei slabi în credintă vor cu tot dinadinsul să se gândească la faptul că în acest univers imens există si alte civilizatii, ar fi bine să înteleagă totusi că aparitiile extraterestre de până acum, cărora li s-a făcut atâta reclamă, nu au fost decât aparitii diavolesti.

Staretul Efrem Vatopedinul, un părinte athonit din zilele noastre, spunea: "Evanghelia nu cred că are de suferit chiar dacă, prin absurd, ar exista viată pe altă planetă. Unii "oameni de stiintă", între ghilimele oameni de stiintă, zic: "ce va spune Evanghelia dacă într-o bună zi vom descoperi viată pe altă planetă?". Ei spun că Evanghelia nu s-ar referi la existenta vietii umane si pe alte planete. Răspunsul nostru este următorul: Evanghelia vorbeste despre sfintirea omului, aceasta este Evanghelia! Evanghelia nu este o carte de stiintă despre cosmos! Iar problema extraterestrilor eu cred că este un mit" [26;174-175].

Pozitia aceasta pare destul de îngăduitoare. Pe de o parte părintele afirmă că avem de-a face cu un mit, pe de alta că nu ar trebui să ne deranjeze dacă ar exista viată pe alte planete. Cuvintele sale ar putea fi întelese astfel: "Dacă unii vor neapărat să creadă că există extraterestri, nimeni nu îi obligă să îsi schimbe părerea. Dar ei să înteleagă că Adevărul pe care îl mărturiseste Biserica, cel privitor la mântuirea omului, nu poate fi călcat în picioare în numele unor supozitii omenesti".

Dacă am încerca să convingem pe cineva că nu există alte civilizatii extraterestre riscăm să îl îndepărtăm de Biserică. Important este ca oamenii să meargă pe calea mântuirii pe care o propovăduieste Biserica. Si, încet-încet, vor renunta la toate conceptiile gresite.

În pozitia părintelui Efrem găsim aceeasi învătătură evanghelică potrivit căreia celor slabi în credintă nu este bine să li se pună juguri prea grele, ca nu cumva să părăsească staulul Bisericii. Această atitudine nu este singulară în istoria Bisericii. Fără a favoriza învătăturile gresite sau ereziile, păstorii turmei lui Hristos au avut iscusinta de a-i tine de mână pe cei care încercau să cunoască adevărul mântuitor fără a le pune sarcini prea grele .

Scopul vietii crestine nu este de a răspunde corect la întrebarea: "Există sau nu extraterestri?". Scopul vietii este mântuirea. Tocmai de aceea insistenta cu care anumiti crestini insistă să îi convingă pe cei care vin la biserică numai de sărbători că extraterestrii sunt diavoli nu este justificată. Sunt multe alte lucruri mai importante pe care acestia ar trebui să le stie, si dacă în loc să fie ajutati să cunoască viata crestină beneficiază de anumite teorii impuse cu forta, fie ele si ortodoxe, efectul nu va fi ziditor . Unii, încercând să demoleze idolii celorlalti, nu fac altceva decât să îi înlocuiască cu idolii lor, cu modul lor rigid si îngust de a întelege lumea si viata crestină. Se poartă ca niste inchizitori, ca niste vânători de idei gresite, pe care le zdrobesc cu trufie folosindu-se de învătătura Sfintilor Părinti . Dar în loc să Îl mărturisească pe Hristos se mărturisesc pe ei însisi, si cuvintele lor nu au putere.

Departe de a-si propune să epuizeze problema contactelor cu "civilizatiile extraterestre", acest studiu încearcă să dea un răspuns crestin care să contracareze propaganda neopăgână legată de acest subiect. Subliniem pentru ultima dată că am încercat să diferentiem între subiectul existentei vietii pe alte planete si cel al contactelor cu civilizatiile din spatiu care au luat, iau sau vor lua legătura cu omenirea. Si că aceste contacte sunt, după toate semnele, noi mijloace de înselare drăcească; ele oferă substitute pentru o viată crestină, dar nimic mai mult.

Nu avem de ce să ne asteptăm la o invazie extraterestră asa cum sunt cele prezentate în filmele de succes. Nu va veni nici o civilizatie care să cucerească planeta noastră, si nici vreo alta care să ne ajute să avem parte de vremuri mai bune. Ar trebui să ne dăm seama că cei care promovează psihoza invaziilor extraterestre nu fac altceva decât să îndepărteze atentia crestinilor de la viata crestină îndreptând-o pe alte făgasuri.

Crestinii trebuie să observe că lumea merge spre rău, că lumea se rupe de Hristos, că lumea se lasă cucerită de duhurile întunericului. Crestinii trebuie să se lupte cu toate puterile pentru a nu părăsi calea mântuirii, si trebuie să respingă orice cursă prin care vrăjmasul încearcă să le abată atentia asupra unor lucruri care nu merită atentie.

Cine este crestin stie că în viitor lumea nu va avea parte nici de pacea adusă de extraterestri si nici de evolutia spirituală pe care o promit acestia. Cine este crestin stie că lumea, cu pasi mai mici sau mai mari, se îndreaptă spre sfârsit. Oricât de mult ar amâna Dumnezeu sfârsitul, vrând din marea Sa dragoste să le mai dea oamenilor vreme de pocăintă, Apocalipsa va veni. Si atunci cei care i-au asteptat pe extraterestri îsi vor da seama că asteptarea lor a fost zadarnică. Vor regreta amarnic că în loc să Îl cunoască pe Hristos au căzut în plasa cunoasterii luciferice, cunoastere ruptă de Dumnezeu.

În cartea sa Despre vedenii, duhuri si minuni, Sfântul Ignatie Briancianinov a scris: "Îndrăznim a numi învătătura despre minuni si semne înfătisată de către noi învătătură a Sfintei Biserici Ortodoxe, învătătură a Sfintilor ei Părinti" [16;61]. Ar fi fost de dorit să existe o mărturie similară, scrisă de mâna unui sfânt, si despre existenta sau non-existenta civilizatiilor extraterestre. Nu avem cunostintă despre existenta unei asemenea mărturii.

Dacă în prezentarea învătăturii crestine despre contactele cu extraterestri anumite elemente de nuantă au fost tratate neclar, aceasta s-a datorat atât dificultătii subiectului prezentat cât si nepriceperii autorului. Cu toate acestea, sperăm că astfel de scăpări nu ating viziunea de ansamblu si nu vor fi supralicitate decât de cei care încearcă să conteste cu orice pret învătătura crestină.

 

Bibliografie selectiva

1. Biblia sau Sfânta Scriptura, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, (E.I.B.M.B.O.R), 1994

2. Hotarârile Sfintelor Sinoade Ecumenice, Editura Sfântul Nectarie, 2003

3. Arhieraticon - adica rânduiala slujbelor savârsite cu arhiereu, E.I.B.M.B.O.R, Bucuresti, 1993

4. Molitfelnic - cuprinzând slujbe, rânduieli si rugaciuni savârsite de preot la diferite trebuinte ale crestinilor, E.I.B.M.B.O.R, Bucuresti, 1998

5. Învatatura de credinta crestin ortodoxa - Catehism, Cluj, 1993

6. Patericul, Episcopia Ortodoxa Româna, Alba-Iulia, 1993

7. Achimescu, Nicolae, Noile Miscari religioase, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2002

8. Adrian, Pr. Simeon, Biserica, sectele si fratii mincinosi, Editura Pelerinul, Iasi, 1998

9. Ankerberg, John & John Weldon, Realitatea despre O.Z.N. si despre alte fenomene supranaturale,

Editura Agape, Fagaras, 1997

10. Ankerberg, John & John Weldon, Realitatea despre viata dupa moarte, Editura Agape, Fagaras, 1997

11. Ankerberg, John & John Weldon, Realitatea despre astrologie, Editura Agape, Fagaras, 1997

12. Atanasie cel Mare, Sfântul, Scrieri ( partea I), E.I.B.M.B.O.R, Bucuresti, 1987

13. Bastovoi, Savatie, În cautarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, Timisoara, 2002

14. Badulescu, pr. Dan, Împaratia raului: New Age, Editura Christiana, Bucuresti, 2001

15. Blond, Georges, Furiosii Domnului, Editura Politica, Bucuresti, 1976

16. Briancianinov, Sfântul Ignatie, Despre vedenii, duhuri si minuni, Editura Sophia, Bucuresti, 2002

17. Brune, Francois, Hristos si karma, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1997

18. Brune, Francois, Mortii ne vorbesc, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1994

19. Chiril al Alexandriei, Sfântul, Anatematismele, Tipografia cartilor bisericesti, Bucuresti, 1937

20. Costian, Dan, Adevarul despre Yoga, Editura Valmi

21. Crainic, Nichifor, Dumitru Staniloae, Razvan Codrescu, Radu Preda, Pentru o teologie a neamului, Editura Christiana, Bucuresti, 2003

22. Damaschin, Sfântul Ioan, Dogmatica, Editura Scripta, Bucuresti, 1993

23. Dionisie Areopagitul, Sfântul, Epistole, Editura ALL, Bucuresti, 1994

24. David P.I., diac., Invazia sectelor, Editura Christ, Bucuresti, 1997

25. Efrem Athonitul, Despre credinta si mântuire, Editura Bunavestire, Galati, 2003

26. Efrem Vatopedinul, arhim., Cuvânt din Sfântul Munte, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2001

27. Filaret, pr. Ioan, Crestinism si yoga?

28. Floca, Ioan N., arhidiac. prof. dr., Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 1993

29. Giovetti, Paola, Straniu si inexplicabil, Editura Agni, Bucuresti, 1995

30. Good, Timothy, Ei sunt aici, Editura Valdo & Savvas Press, 1993

31. Groothuis, Douglas, Portrete istorice atribuite lui Isus din Nazaret, Editura Ariel, Timisoara, 1995

32. Harrison, Peter & Mary, Viata înainte de nastere, Editura Europolis, Constanta, 1993

33. Henri, Claude, conte de Saint-Simon, Noul crestinism, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001

34. Hrisostom de Etna, Arhiepiscopul & Episcopul Auxentie de Foticeea, Scriptura si Traditie, Editura Bunavestire, Galati , 2003

35. Hristodul Aghioritul, ierom., La apusul libertatii, Editura Sophia, Bucuresti, 1999

36. Hunt, Dave, Pacea globala si aparitia lui Anticrist, Editura Agape, Fagaras, 1997

37. Hunt, Dave & T. A. Mc Mahon, Seducerea crestinatatii, Editura Agape, Fagaras, 1996

38. Ioan Gura de Aur, Sfântul, Scrieri (partea a III-a), E.I.B.M.B.O.R, Bucuresti, 1994

39. Ioan de Kronstadt, Sfântul, Spicul viu, Editura Sophia, Bucuresti, 2002

40. Ilie Cleopa, arhim., Calauza în credinta ortodoxa, Editura Sfintei Manastiri Sihastria, 2001

41. Ilie Cleopa, arhim., Despre vise si vedenii, Editura Bunavestire, Bacau, 1994

42. Irineu al Lyonului, Sfântul, Demonstratia propovaduirii apostolice, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2001

43. Kernbach, Victor, Dictionar de mitologie generala, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989

44. Kernbach, Victor, Enigmele miturilor astrale, Editura Albatros, Bucuresti

45. Marler, John & Andrew Wermuth, Tinerii vremurilor de pe urma, Editura Sophia, Bucuresti, 2002

46. Movila, Sfântul Petru, Împacarea Bisericii Ortodoxe, Iasi, 2002

47. Negureanu, Cristian, Civilizatiile extraterestre si a III-a conflagratie mondiala, Editura Datina

48. Nietzsche, Friedrich, Antihristul, Biblioteca Apostrof, 1996

49. Novak, Adolf, Miscarea carismatica, Editura Lumina Lumii, Korntal, 1995

50. Paisie Aghioritul, Cuviosul, Cu durere si dragoste pentru omul contemporan, Schitul Lacu, 2000

51. Paraskevaidis, mitrop. Hristodoulus, Razboiul împotriva satanei, Editura Anastasia, Bucuresti, 1998

52. Paulus, Stefan, Nostradamus - 1999, Editura Antet, 1998

53. Patrut, Adrian, De la normal la paranormal, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991

54. Petroaia, diac. Lucian, Nu este sfârsitul lumii în anul 2000, Editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 1998

55. Pop, P.S. Irineu Bistriteanul, Sfântul Irineu de Lyon - polemist si teolog, Editura Cartimpex, Cluj, 1998

56. Popovici, arhim. Iustin, Biserica Ortodoxa si ecumenismul, Manastirea Sfintii Arhangheli, 2002

57. Popovici, arhim. Iustin, Biserica si statul, Schitul Sfântul Serafim de Sarov, 1999

58. Rodion, pr., Oameni si demoni, Manastirea Slatioara, 1996

59. Rose, ierom. Serafim, Ortodoxia si religia viitorului, Cartea Moldovei, Chisinau, 1995

60. Rose, ierom. Serafim, Sufletul dupa moarte, Editura Anastasia, Bucuresti, 1996

61. Sachelarie, ierom. Nicodim, Pravila bisericeasca, Parohia Valea Plopului, Prahova, 1999

62. Savin, Ioan Gh., Iconoclasti si apostati contemporani, Editura Anastasia, Bucuresti, 1995

63. Teofan Zavorâtul, Sfântul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptura pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, Bucuresti, 1999

64. Valea, Ernest, Crestinismul si spiritualitatea indiana, Editura Ariel, Timisoara, 1996

65. Vasile, Danion, Darâmarea idolilor, Editura Bunavestire, Galati, 2002

66. Vasile, Danion, Jurnalul convertirii, Editura Bunavestire, Galati, 2002

67. Velimirovici, P.S. Nicolae, Raspunsuri la întrebari ale lumii de astazi, Editura Sophia, 2002

68. Vlachos, mitrop. Hierotheos, Cugetul Bisericii Ortodoxe, Editura Sophia, Bucuresti, 2000

69. Weiss, Brian, O marturie a reîncarnarii, Editura Lotus, Bucuresti, 1992

70. Wurtz, Bruno, New Age, Editura de Vest, Timisoara, 1994

71. *** Crâmpeie de viata - Din viata si învataturile Parintelui Epifanie, Schitul Lacu, 2000

72. *** ELTA - Revista de metafizica, nr. 5/1993

73. *** Evanghelii apocrife, Editura Humanitas, Bucuresti, 1996

74. *** Evanghelia dupa Toma, Editura Arca, Bucuresti, 1993

75. *** Fenomenul sectelor sau al noilor miscari religioase, document oficial al Vaticanului, tiparit în limba româna de Misionarii Verbiti, com. Sabaoani

76. *** Pelerinul rus, Editura Sophia, Bucuresti, 1998

77. *** Sfânta Lumina pascala de la Ierusalim, Schitul Sfântul Serafim de Sarov

78. *** Viata si învataturile Cuviosului Parinte Filothei Zervakos, Editura Orthodox Kypseli, Tesalonic, 1994

79. *** Ce sa credem despre New Age, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucuresti, 2002

80 . Balan, arhim. Ioanichie, Viata Parintelui Cleopa, Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1999

81. Irineu de Lugdunum, Sfântul, Demonstratia propovaduirii apostolice, E.I.B.M.B.O.R, Bucuresti, 2001

( Extras din cartea : DESPRE REÎNCARNARE SI INVAZIA EXTRATERESTRA -- de Danion Vasile )