ÎNTREBĂRI Sl RĂSPUNSURI
Din cursul despre Cartea Facerii (1981 si 1982) - Parintele Serafim Rose

1. Varsta pamantului

STUDENT: Dupa cronologia biblica, pamantul are cam 7500 de ani vechime; dar dupa evolutionisti, si chiar dupa istoria predata in licee, pamantul are miliarde de ani vechime. Cum explicati acest lucru ?

Parintele SERAFIM: Avem cateva carti pe aceasta tema, pe care vi le voi arata. Exista destui oameni care, in ultimii zece sau douazeci de ani, au inceput sa contraatace pe cei ce sunt extrem de siguri de aceasta teorie. Exista un grup in San Diego numit Institutul de cercetari creationiste si un altul in Michigan, numit Societatea pentru cercetarea creatiei. Ei au dat la iveala cateva carti de stiinta care examineaza problema: pe ce temei fac oamenii aceste prezumtii despre milioanele si miliardele de ani ? Se dovedeste ca teoria contine mult mai multe ipoteze decat fapte.

Exista o carte scrisa de un evolutionist, intitulata Cum s-a alcatuit scala timpului preistoric (The Growth of a Prehistoric Time Scale), in care autorul (William B.N. Berry) admite ca pentru a interpreta milioanele si miliardele de ani trebuie presupus ca fiintele fosilizate din nivelurile inferioare de roci sunt stramosii evolutivi ai celor din nivelurile superioare. Dar se intampla adeseori ca aceste straturi sa fie in ordine gresita dupa teoria evolutionistastraturile cu organisme mai primitive se afla in partea de sus.

Prin urmare, este la fel ca in vremea lui Copernic. Pe-atunci exista interpretarea ptolemeica a miscarii corpurilor ceresti, potrivit careia soarele planetele si stelele se invarteau toate in jurul pamantului. S-a pus intrebarea- de ce oare planetele nu corespund cu stelele ? Unii antici ziceau ca aceasta se datoreaza faptului ca se afla in sfere diferite. Adica stelele sunt mai indepartate iar planetele mai apropiate; deci planetele par a se deplasa mai iute Dar atunci de ce uneori planetele merg inainte iar alteori inapoi ? Pentru explicarea miscarii lor astronomii ptolemeici trebuiau sa spuna ca ele se rotesc fiecare in jurul alteia, intr-o miscare foarte complexa de cicluri si epicicluri osciland in jurul pamantului. Unele merg inapoi, altele alcatuiesc cifra opt'

Urmarirea miscarilor planetelor dupa modelul ptolemeic devenise atat de complicata, incat lui Copernic i-a venit ideea ca poate toate acestea sunt gresite - poate ca pamantul si planetele se miscau in jurul soarelui. A inceput sa faca socoteli pomind de la aceasta idee, iar teoria lui s-a dovedit mult mai simpla. Pana la urma am ajuns sa acceptam ca teoria lui era cea adevarata.

Asemeni astronomilor ptolemeici, evolutionistii ce studiaza straturile care contin fosile descopera adesea ca ele sunt cu susul in jos, in ordinea gresita, sau prea apropiate intre ele conform ideilor evolutioniste. Ei numesc aceste lucruri "disconformitati", "paraconformitati" sau "pseudo-conformitati". Ei trebuie sa gaseasca justificari pentru faptul ca totul este in ordinea gresita. Daca ii intrebi de unde stiu care e ordinea corecta, vor admite ca singurul motiv dupa care cunosc ordinea corecta este faptul ca stiu ca evolutia e adevarata.[Vezi W.B.N. Berry, Growth ofa Prehistoric Time Scale, ed. cit., p. 42.] Vedeti, este ceva necurat la mijloc. Ar trebui sa dovedeasca teoria, iar pentru a dovedi teoria trebuie sa porneasca de la ea. Deci nu este ceva atat de concret pe cat se spune.

Creationistii stiintifici, cum isi spun ei insisi, au cateva carti interesante despre dovezile vechimii pamantului.[Principalele carti la care facea referinta Parintele Serafim sunt Potopul din Cartea Facerii (1961) si Creationismul stiintific (1974), ambele de Dr. Henry Morris.] Depinde doar de felul dovezilor de care te servesti. Este o ceva foarte ipotetic. Nu este nici pe departe la fel de clar precum Cartea Facerii.

2. Datarea cu Carbon 14

STUDENT: Ce ne puteti spune despre sistemul de datare cu Carbon 14 ?

Parintele SERAFIM: Datarea cu carbon se foloseste doar pentru substante organice. Perioada de injumatatire al Carbonului 14 este de 5700 de ani, deci e limpede ca aceasta metoda nu poate merge prea departe in urma. Unii cred ca se poate ajunge cu ea pana la 20 000 de ani sau mai mult, dar aceasta ar implica atat de multe presupuneri, incat nu poate fi precisa. Chiar aparatorii ei spun ca te poti increde in ea cam pana la 3000 de ani in urma, dar, daca se merge mai departe, devine din ce in ce mai putin demna de incredere. Sistemul se bazeaza pe un intreg set de presupozitii.

[Robert Lee, redactor sef adjunct la revista Anthropological Joumal of Canada, scrie despre incertitudinea datarii cu radiocarbon: "Problemele metodei de datare cu radiocarbon sunt incontestabil adanci si serioase. in ciuda celor 35 de ani de perfectionare tehnologica si unei mai bune intelegeri, principiile ce stau la baza metodei au fost putemic puse la indoiala... Continuarea folosirii metodei depinde de un demers de tipul «indreptarii pe parcurs», permitand aici o contaminare, dincolo o fractionare si ajustare ori de cate ori este posibil. Astfel ca nu e de mirare ca cel putin jumatate din datari sunt respinse. E de mirare faptul ca cealalta jumatate ajunge sa fie acceptata. [...] Indiferent cat de «utila» este, totusi metoda radiocarbonului nu este capabila sa ofere rezultate precise si demne de incredere. Exista mari discrepante, cronologia e neuniforma si relativa, iar datele acceptate sunt de obicei datele selectate" ("Radiocarbon, Ages in Error", in Anthropological Joumal of Canada, vol. 19, nr. 3, 1981, pp. 9; 29).]

Conform specialistilor, cel mai de incredere sistem de datare nu este ra diocarbonul, ci datarea dupa inelele de crestere a copacilor [dendrocronologie]. Recent s-au putut testa o intreaga serie de lucruri, comparandu-se datele sistemului radiocarbon cu datele oferite de cercurile copacilor, si s-a descoperit ca metoda datarii cu radiocarbon se abatea mult mai mult decat se credea. Calculele dupa inelele copacilor aveau tendinta sa dea varste mai mari cu cateva secole decat cele cu radiocarbon. Alte metode radiometrice se folosesc pentru a obtine varste de milioane si miliarde de ani: metoda potasiu-argon etc. Si aceste metode se bazeaza pe tot felul de idei preconcepute; trebuie sa accepti acele idei preconcepute inainte ca sistemul sa "functioneze".

[Datarea cu radiocarbon de bazeaza pe un alt set de presupuneri decat celelalte metode. Pentru o scurta trecere in revista a acelor presupuneri vezi Henry M. Morris, Scientlfic Creationisin, op. cit., pp. 140-49; 162-67.]

Toate pornesc de la presupunerea ca nu a existat vreo contaminare de-a lungul secolelor intre un element si celalalt, si ca nici unul dintre elementele fmale [componentele "fiice"] nu a fost prezent la inceput. Evolutionistii nu stiu aceste lucruri; ei presupun ca totul era uniform, de la zero pana la ceea ce cunoastem acum. Daca lucrul acesta e adevarat, iar rata schimbarii a fost uniforma, atunci putem calcula varsta fosilelor oarecum precis; dar daca nu e adevarat, intregul sistem poate fi foarte departe de realitate. Au existat greseli notorii. Oamenii au facut teste radiometrice asupra unor roci care se formasera de putin timp, si au ajuns la varste de pana la trei miliarde de ani.

3. Straturile geologice

STUDENT: Ce ne puteti spune despre diferitele straturi, precum cele din Marele Canion, despre care se presupune ca s-au depus cu o anume periodicitate ?

Parintele SERAFIM: Exista o vasta problematica stiintifica legata de straturi. Straturile nu au etichete care sa spuna: "Eu am cinci milioane de ani vechime; eu am zece milioane de ani vechime". Exista o carte excelenta pe aceasta tema, Potopul din Cartea Facerii (The Genesis Flood) de Henry Morris, in care el interpreteaza straturile in termenii unei singure catastrofe, adica Potopul lui Noe. Prezentarea este stiintifica. O puteti cerceta si puteti vedea daca are sau nu dreptate.

Cred ca ar trebui ca mai multi oameni sa priveasca ambele fete ale medaliei si sa vada care model are mai mult sens. In foarte multe privinte modelul evolutionist are lipsuri in ceea ce priveste straturile; de fapt, chiar evolutionistii insisi ti-ar spune, probabil, acelasi lucru. Intrebarea este: oare celalalt model este mai corect ?

Cand se ajunge la ceva de felul straturilor, este vorba, desigur, de o problema stiintifica. Depunerea straturilor este, evident, un proces stiintific ce a avut loc in timp.

[Una dinti-e cele mai interesante cercetari in domeniu a fost facuta de geologul francez Guy Berthault, intai la Institute de Mechanique des Fluides din Marsilia, iar apoi la laboratorul hidraulic de la Colorado University's Engineering Research Center. "incepand din 1985", scrie Richard Milton, "Berthault a realizat o serie de experimente de laborator ce cuprindeau varsarea unor sedimente in niste recipiente mari cu apa in miscare, pentru a studia structura interna a straturilor si felul cum are loc stratificarea... Berthault a descoperit ca... sedimentele se asezau la fund aproape imediat, dar particulele fine erau separate de particulele mai mari de curentul apei, dand impresia de straturi... Rezultatele au fost publicate de catre Academia Franceza de Stiinte in 1986 si 1988 si au fost prezentate la Congresul national al sedimentologilor de la Brest in 1991... Lucrarile de laborator nu au fost facute izolat, ci au fost suplimentate cu observatii pe teren ale unor dezastre naturale precum inundatia de la Bijou Creek, Colorado, din 1965, formatiile sedimentare ce au urmat eruptiei de la Mount St. Helens din 1980, ca si forajele marine facute de vasul Glomar Challenger in 1975... Dupa Berthault, «Experimentele contrazic ideea lentei construiri a unui strat dupa altul. Scala temporala se reduce de la sute de milioane de ani la una sau doua catastrofe ce produc aproape instantaneu stratificari» [Berthault, Compte-Rendus Academie des Science II, 3 decembrie 1986, 16 februarie 1988]. Aceste cuvinte aparent inocente vestesc moartea ideii ca existenta miilor de metri de sedimente este in sine o dovada in favoarea unei varste mari a pamantului" (Milton, Shattering the Myths ofDarwinism, ed. cit., pp. 77-78). (n. ed.)]

Prin urmare, este altceva decat cele Sase Zile ale Facerii - este vorba despre ceea ce a avut loc dupa cele Sase Zile. Este un lucru supus dezbaterii stiintifice.

4. O chestiune de modele

Parintele SERAFIM: Savantii dispun de ceea ce se cheama modele. Ieri am vorbit de modelul ptolemeic - in care pamantul e centrul universului, iar toate stelele si planetele se invart in jurul pamantului. Intrucat, dupa cum se poate observa, planetele se misca in jurul pamantului cu viteze diferite de ale stelelor, trebuia ca astronomii ptolemeici sa aiba teorii despre felul cum mergeau inapoi si inainte, formau cifra opt etc. Cum puteti vedea chiar acum, in ultimele sase luni sau cam asa, Saturn si Jupiter au fost pe cer impreuna. Daca le-ati fi observat, ati fi putut vedea cum la inceput una mergea inainte, apoi amandoua au mers inapoi, apoi Saturn a devenit mai palida iar Jupiter mai stralucitoare. Dupa modelul copernican se poate explica de ce se intampla asa, fiindca ele sunt in faze diferite in orbitele pe care se rotesc in jurul soarelui. Din punctul nostru de vedere ele par a se apropia, cand de fapt ele nu fac decat sa se roteasca in jurul soarelui. Un alt exemplu e Venus. Chiar acum Venus a devenit inca o data luceafar de seara in jos, la orizont.

Acum cateva luni era luceafar de dimineata - fiind deja acolo in zori inainte de rasaritul soarelui.

Modelul ptolemeic a fost dovedit deficitar fiindca nu explica faptele la fel de bine ca modelul copemican. Copemic a spus ca, daca interpretam pamantul si celelalte planete ca rotindu-se in jurul soarelui, atunci toate miscarile capata sens; adica sunt foarte usor de explicat matematic. Pana la urma acest lucru a fost acceptat. Astazi, calculand conform modelului copemican, putem trimite nave spatiale pana aproape de Saturn fara sa gresim; de fapt este chiar ceva uimitor de precis. Pare deci evident ca toate planetele se invart in jurul soarelui, chiar daca, dupa observatiile noastre, soarele se roteste in jurul pamantului.

Prin urmare, este foarte important ce model adoptam. in cursul de fata vom studia modelul patristic despre cele Sase Zile ale Facerii.

5. Originea corpurilor ceresti (cosmogonia patristica)

Parintele SERAFIM: Relatarea Cartii Facerii despre Ziua a Patra a Facerii este greu de adaptat ideilor obisnuite despre univers, fiindca Scriptura si Sfintii Parinti afirma cu certitudine ca soarele a fost creat in acea Zi, dupa ce pamantul, plantele si copacii existau deja. Mai mult, Parintii spun ca soarele, luna si stelele (ca si toate gaurile negre si tot ce se mai afla in spatiu) au fost create in Ziua a Patra intr-o clipita. Dumnezeu a facut un semn cu mana si toate au luat fiinta, la distante de triliarde de mile. Bineinteles ca Dumnezeu este mai mare decat universul, deci de ce nu ar fi fost in stare sa faca acest lucru ? Pentru el nu e deloc greu.

Aceasta da o cu totul alta perspectiva asupra lumii. E o intreaga cosmogonie - explicarea inceputului lucrurilor.

Cosmogonia evolutionista moderna, popularizata de oameni precum Carl Sagan, sustine ca a existat un punct care a avut un "big-bang", iar apoi totul s-a dezvoltat din el fara nici un Dumnezeu.

[Omul recunoscut a fi "parintele" cosmogoniei Big-Bang-ului a fost Abatele George Lemaitre (1894-1966), un preot iezuit. Intr-o zi a anului 1931, pe cand citea un articol despre originea si sfarsitul lumii, i-a venit ideea ca universul a explodat si apoi a evoluat dintr-un "atom primordial". Contemporan cu colegul sau iezuit Teilhard de Chardin, el a incercat sa faca pentru astronomie ceea ce Teilhard facuse pentru biologie: sa creeze o sinteza a crestinismului cu conceptia evolutionista a stiintei moderne. Desigur ca "atomul primordial" este echivalentul cosmogonic al "supei primordiale" a lui Darwin (din care se presupune ca a aparut si a evoluat viata). "Ideea de evolutie", scria Lemaitre, "a jucat un rol important in dezvoltarea astrofizicii... Evolutia lumii poate fi asemuita cu un spectacol de artificii ce tocmai s-a incheiat" (C.G. Lemaitre, The Primeval Atom, D. Van Nostrand Company, New York, 1950, pp. 87, 78). (n. ed.)]

Daca crezi acest lucm, este firesc sa crezi ca cel mai mare corp, soarele, a aparut primul, iar apoi a facut sa apara cumva pamantul. Sunt tot felul de teorii despre cum a facut acest lucru. Unii cred ca soarele s-a format dintr-un nor de gaze si praf, iar caldura sa a facut ca gazul sa fie eliminat, ramanand numai praful, care s-a condensat si s-a racit, formand planetele. Altii cred ca soarele s-a ciocnit partial cu o stea calatoare, facand gazele sa fie smulse de pe suprafata solara, gaze care mai tarziu s-au transformat in planete. Diferitele teorii sunt in intregime speculatii, fiindca nimeni nu a fost acolo in acele momente, iar astfel de lucruri nu mai au loc in prezent. Poate ca ele sunt in concordanta cu ceea ce credem noi ca trebuie sa fie adevarat, intrucat ni se pare ca toate corpurile mai mari trebuie sa fie anterioare celor mai mici. Dar dupa Cartea Facerii si dupa Sfintii Parinti, pamantul - acest maruntis neinsemnat, aceasta picatura din univers - a fost primul, iar grozavul soare a aparut dupa el.

Astazi filosofilor atei le place sa spuna ca dimensiunea relativa a pamantului dovedeste ca omul e doar o picatura pierduta in univers. Ei spun: "Pamantul este atat de mic, iar universul atat de mare - deci evident universul e mai insemnat decat omul, iar Dumnezeu nu a facut totul pentru om". Dar daca gandesti in termenii celor spuse de Parinti - ca soarele a fost facut dupa ce pamantul exista deja - atunci este limpede ca totul a fost facut pentru om.

STUDENT: in galaxia noastra exista multi alti sori. Spun ceva Sfintii Parinti despre acesti sori ?

Parintele SERAFIM: Nu, fiindca ei cunosteau mai putin despre alcatuirea universului decat stim noi acum. Pur si simplu nu exista practic vreun motiv sa vorbim prea mult despre ei, in afara de a spune ca ei se afla acolo si ca i-a facut Dumnezeu. Singuml loc unde stim ca locuieste omul este numai acesta.

STUDENT: Exista vreo contradictie intre intelegerea ortodoxa a facerii lumii si faptul ca exista mai mult decat un soare ?

Parintele SERAFIM: Nu, fiindca pentru noi exista un singur soare.

STUDENT: Ceilalti sori sunt stele.

Parintele SERAFIM: Da. Pentru noi nu sunt sori. Soarele e un lucru deosebit, centrul vietii noastre, care ne da lumina si caldura, pe langa care crestem si fara de care nu putem trai. Celelalte stele nu sunt pentru noi centrale, ca aceasta. Daca ar exista alti sori, cu alte pamanturi, lucrurile s-ar complica. Dar nu avem nici o dovada ca ceva de felul acesta ar fi adevarat.

Scripturile si Parintii privesc intotdeauna lucrurile asa cum se vad de pe pamant. Nu te poti plasa intr-un loc ipotetic, in vreo alta galaxie, ca sa te uiti inapoi spre pamant. Acesta e un mod cu totul abstract de a privi lucrurile, fiindca noi nu ne aflam acolo, ci aici. Noua ni s-a spus ceea ce avem nevoie sa stim spre a ne mantui sufletele, nespunandu-ni-se nici macar un singur lucm despre acesti alti sori, planete etc. Daca ne-ar fi fost de folos sa le stim, Dumnezeu ni le-ar fi spus.

Este totusi un lucru interesant: toate datele sondelor spatiale trimise catre alte planete pana acum parca ne-ar da indicatii deliberate spre a ne arata ca pamantul este locul vietii. Alte locuri sunt corpuri moarte.

STUDENT: Ce parere aveti despre speculatiile privitoare la fiintele de pe alte planete ?

Parintele SERAFIM: Oamenii care cauta fiinte de pe alte planete intra in legatura cu o intreaga filosofie oculta a vietii care vorbeste despre existenta unor fiinte superioare ce vin sa ne salveze si sa ne dea ajutor; nu trebuie decat sa ne prostemam in fata lor si ei ne vor da toate puterile de care avem nevoie. In fapt, toate miturile despre fiinte de pe alte planete corespund cu ceea ce stim despre diavoli si despre felul cum ei lucreaza. Daca incepem sa speculam despre aceste fiinte si ne lasam cuprinsi de idei despre rase superioare de extraterestri - totul duce catre diavoli. In afara de ingeri, singurul fel de fiinte inteligente despre care stim sunt diavolii.

6. Creationistii stiintifici

Parintele SERAFIM: Exista o multime de scrieri in prezent privitoare la problema creatiei si evolutiei, problema ce a devenit vitala mai ales in ultimii zece sau douazeci de ani.

Recent a aparut un articol foarte partinitor in revista Time, unde erau luati in ras cei ce sunt impotriva evolutiei, prezentati ca niste fraieri - imbecili ce se intorc la vremurile de dinaintea Procesului Maimutelor al lui Scopes, si asa mai departe.

["Darwin din nou pe banca acuzatilor - Creationistii «stiintifici» ataca teoria evolutiei", in rev. Time, 16 martie 1981, pp. 80-82. Articolul se incheia cu un citat din Theodosius Dobzhansky: "Nimic nu are sens in biologie, decat numai in lumina evolutiei." (n. ed.)]

Dar citirea scrierilor unora dintre creationisti este ceva foarte interesant. Exista un grup in San Diego, numit Institutul de cercetari creationiste, care a scos cateva carti foarte interesante. Una dintre ele se numeste "Creatia: realitatile vietii", abordand cateva dintre problemele stiintifice; o alta este despre fosile: "Evolutie ? Fosilele spun nu !" Exista o carte excelenta cu titlul "Creationism stiintific", destinata a fi manual pentru licee. Mai exista o carte buna si serioasa despre dinozauri, deloc greoaie. Ea nu pomeneste nimic despre evolutie, ci doar spune povestea dinozaurilor. Este o carte pentru oameni ce vor sa citeasca fara sa li se bage pe gat tot felul de ipoteze stiintifice.

Grupul de care am pomenit este foarte bun, caci nu incearca sa se ocupe de Biblie. Ei stiu ca nu pot patrunde in scolile publice daca fac acest lucru, astfel ca scot carti (precum Creationismul stiintific) ce prezinta materialul dintr-un punct de vedere pur stiintific. Si nu il prezinta doar ca niste antievolutionisti, ci prezinta doua modele. Asa cum v-am vorbit despre modelul copernican fata in fata cu cel ptolemeic, ei prezinta modelul creationist fata in fata cu cel evolutionist, apoi pun intrebarea: care model explica mai bine faptele ? Cartea Creationismul stiintific da o serie de fapte, apoi da explicatia conform modelului creationist si conform celui evolutionist. Ei cred ca modelul creationist are mai mult sens, caci evolutionistii sunt obligati sa alcatuiasca tot felul de "cicluri" si "epicicluri" spre a explica tot felul de lucruri stanjenitoare.

In 1960, celebrul film "Procesul maimutelor", despre procesul lui Scopes din 1925, a influentat puternic felul cum privea publicul larg dezbaterea creatie/evolutie. Filmul il infatisa pe faimosul avocat ateu Clarence Darrow ca pe un mare erou, intrucat apara stiinta, progresul, viitorul omenirii s.a.m.d. Dar lucrurile nu stateau chiar asa.

[in realitate, acest film (bazat pe piesa scrisa de Jerome Lawrence si Robert E. Lee) era o redare foarte departe de realitate a procesului si evenimentelor din jurul lui. in viata reala procesul lui Scopes nu a fost o actiune penala serioasa, ci o inscenare juridica folosita ca test de catre A.C.L.U. John T. Scopes a fost un aparator voluntar, care nu a riscat nicidecum sa ajunga la inchisoare. Vezi Phillip E. Johnson, Defeating Darwinism by Opening Minds, ed. cit.,pp. 24-32.]

Dar dupa aparitia filmului multi oameni ce stateau la indoiala in privinta evolutiei s-au cam speriat, fiindca nu voiau sa fie acuzati ca sunt impotriva progresului si a stiintei.

Cu toate acestea, in ultimii douazeci de ani s-au scris cateva tratate stiintifice foarte interesante pe aceasta tema, punand in discutie numeroasele "dovezi" indoielnice asupra evolutiei, dovezi ce sunt prezentate in manualele scolare ca adevar si fapt real, dar, cand le examinezi mai indeaproape, descoperi ca nu sunt realitati de fapt. De pilda, ei pun in discutie asa numitul fapt ca embrionul uman recapituleaza mostenirea sa evolutiva, ca pe gat exista fante branhiale etc. Dar daca citesti orice manual evolutionist de azi despre embriologie, vei afla ca acesta este un mit. "Pantele branhiale" nu au nimic de-a face cu evolutia sau cu recapitularea; pur si simplu asa se dezvolta embrionul. De fapt, dezvoltarea creierului, nervilor, inimii etc. inauntrul embrionului contrazice total modul cum ar trebui sa aiba loc daca ar trebui sa fie recapitularea mostenirii evolutioniste.

Exista o multime de lucruri despre evolutionism care, chiar daca nu doresti sa crezi din start una sau alta dintre pareri, te fac sa te opresti, sa-ti pui intrebari si sa chibzuiesti mai mult asupra probelor pro si contra. La fel se intampla si cu sistemul datarii radiometrice si cu interpretarea evolutionist-uniformista a straturilor geologice. Exista o carte excelenta a profesorului de geologie Henry Mords, numita Potopul din Cartea Facerii, ce incearca sa interpreteze straturile, varsta ghetii etc. in termenii Potopului lui Noe. Cartea prezinta dovezi si este alcatuita foarte stiintific. Poti sa o citesti si sa fii sau nu de acord cu ea, dar este prezentata la nivel stiintific.

Institutul scoate lunar un buletin de informatii numit Acts and Facts, prezentand lucrarile lor, si in fiecare numar exista o mica completare ce trateaza un aspect al evolutiei sau creatiei. Au avut numeroase dezbateri publice in cursul ultimilor cinci ani in universitati, care s-au bucurat de o buna participare; uneori au venit mii de studenti. Savantii creationisti sunt foarte bine pregatiti - au citit tot ce s-a scris recent - pe cand savantii evolutionisti sunt adesea asa de increzatori in ei insisi, incat nu prea sunt la curent cu ultimele evenimente. Astfel ca in ultimul numar al revistei Science, care e foarte evolutionista, unul dintre articole spune ca s-a ajuns intr-o situatie asa de proasta in prezent - savantii evolutionisti sunt asa de prost pregatiti si predau studentilor asa de precar - incat nu ai decat sa aduci un savant creationist cu trei sau patru fapte din ultiniii cinci ani, si-i va reduce la tacere pe evolutionisti. Astfel ca evolutionistii au inceput sa se trezeasca si sa-si spuna ca si-au neglijat datoria de a-si creste odraslele in spiritul cuvenit. Acum incearca sa-i educe mai bine, spre a se intoarce la principiile originare ale evolutiei.

7. Diferite idei evolutioniste

Parintele SERAFIM: Exista o doza atat de mare interpretare personala cuprinsa in teoria evolutionista, incat, daca ceri evolutionistilor sa-ti explice cum are loc evolutia, nu se pot pune de acord asupra unui singur raspuns. Ei obisnuiau sa spuna ca evolutia are loc prin selectie naturala cuplata cu mutatiile: mici schimbari care, dupa un numar de generatii, duc in final la un nou fel de creatura. Dar se intampla ca mutatiile sunt, in general, asa de daunatoare, incat nu se poate explica nici un fel de progres prin mutatii. Chiar in prezent se discuta aprins daca nu ar trebui eliminat complet gradualismul darwinist si sa se adopte o alta teorie. Ultima idee la care au revenit - o idee lansata in urma cu patruzeci de ani - se numeste teoria "monstrului datator de speranta". Proeminentul genetician Richard Goldschmidt [de la Berkeley University of California] a lansat aceasta idee fiindca a vazut ca cumularea selectiei naturale cu mutatia nu poate produce structuri complexe.

[Teoria a fost respinsa la inceput de darwinisti, in 1940, cand a fost propusa pentru prima data de Goldschmidt, dar a fost reabilitata in 1980 de evolutionistul Stephen Jay Gould de la Harvard, in cunoscutul sau articol "Reintoarcerea monstrului datator de speranta". (n. ed.)]

De pilda, nu poti explica ochiul printr-o serie de schimbari treptate, caci fie ai ochi, fie nu ai. Organismul care ar dobandi dintr-o data retina sau alta parte a ochiului nu ar avea la ce sa o foloseasca. Trebuie sa se imperecheze cu o creatura cu aceleasi caracteristici, iar apoi caracteristica trebuie sa se pastreze pana ce se dezvolta intr-o forma superioara, ca in final sa se dezvolte ochiul intreg. Pur si simplu acest lucru nu se poate intampla; nu are nici un sens. Ochiul trebuie sa apara dintr-o data intreg.

[In cartea sa The Blind Watchmaker (Ceasornicarul orb) (1985), apologistul neodarwinist Richard Dawkins a incercat sa explice evolutia ochiului. Argumentele lui Dawkins au fost respinse cu probe de catre biochimistul Michael Behe in fecunda sa carte Darwin's Black Box (Cutia neagra a lui Darwin) (1996), ed. cit., pp. 15-22; 36-39. Phillip Johnson comenteaza: "A trece de la Dawkins la Behe este ca si cum ai trece din biblioteca copiilor in laborator" (Johnson, Objections Sustained, ed. cit., p. 54). (n. ed.)]

Prin urmare, Goldschmidt a sugerat ca evolutia are loc in salturi - mutatii pe scara larga ce duc la un "monstru datator de speranta" care este in stare sa supravietuiasca si sa se reproduca.

Goldschmidt a invocat aceasta teorie spre a explica originea pasarilor. Aripa unei pasari e un lucru extraordinar. Daca o reptila are doar un os ce ii iese din spate, ea nu va fi prea bine adaptata supravietuirii. Ea trebuie sa aiba doua aripi intregi care functioneaza, si trebuie sa existe un mascul si o femela cu acelasi fel de aripi ca sa le poata reproduce. Deci ideea "monstrului datator de speranta" sugera ca o reptila a depus un ou din care a iesit o pasare ! Oamenii se intorc acum cu seriozitate la aceasta idee si cauta sa gaseasca un acord intre ea si darwinism, dandu-si seama ca micile schimbari nu pot produce structuri extrem de complexe.

[Un alt motiv pentru care paleontologul Stephen Jay Gould voia sa reabiliteze teoria "monstrului datator de speranta" era nevoia de a argumenta lipsa speciilor intermediare din arhiva fosilifera. Revizuirea teoriei lui Goldschmidt de catre Gould, numita "echilibru punctual", este dezbatuta in mod curent de catre evolutionisti. Vezi Johnson, Darwin on Trial, ed. cit., pp. 32-44 si Denton, Evolution: A Theory in Crisis, ed. cit., pp. 192-95. (n. ed.)]

Ideile de acest fel trebuie discutate de savanti, dar si pentru noi este interesant sa stim despre ce anume discuta.

8. Limitele schimbarii biologice

Parintele SERAFIM: Oricare dintre speciile existente inca in prezent in jurul nostru descinde, intr-o succesiune neintrerupta, din acelasi fel de creaturi din trecut. Sunt multe specii ce nu mai exista azi; dar pana la stingerea lor au ramas acelasi fel de fapturi care erau de la inceput.

Inauntrul fiecarui fel de creaturi se pot observa numeroase schimbari. De pilda, coteiul si ciobanescul german provin din acelasi fel, dar raman tot caini, si se pot imperechea si reproduce. La fel se intampla si cu "rasele" de oameni: desi arata foarte diferit, toate tin de acelasi fel.

Cei ce isi spun creationisti nu sustin ca nu exista schimbari. Exista o multime de schimbari in natura, dar toate au loc intre anumite limite. Iata intreaga problematica a dezbaterilor despre evolutie si creatie: sunt oare limitele bine definite dupa "gen" - care poate sa nu fie exact acelasi lucru cu "specia" - ori totul provine dintr-un glob originar de materie organica ce s-a dezvoltat, dand toate felurile de lucruri. Tot ceea ce stim in prezent despre codul genetic pare a fi impotriva ideii din urma. Un organism nu poate "evolua" in ceva ce nu se potriveste cu codul sau genetic[Adica ceva aflat in afara marjei de variatie specificate de ADN pentru acel organism anume. (n. ed.)]. In prezent o mare parte din discutiile dintre evolutionisti se invart in jurul intrebarii cum este posibil acest lucru. Noi inca nu am aflat cum.

[Cartea cea mai buna pe aceasta tema este Not by Chance ! (Nu intamplator !) de Dr. Lee Spetner, expert in codul genetic. (n. ed.)]

9. "Evolutia umana"

STUDENT: Ce credeti despre oamenii fosili care au fost descoperiti ?

Parintele SERAFIM: In ultimii ai au aparut o multime de teorii. In Africa, sotii Leakey faceau tot felul de descoperiri in fiecare an. Bineinteles ca fiecare persoana ce face descoperiri doreste ca "omul" sau sa fie stramosul intregii omeniri; astfel ca vrea sa rastoarne toate ideile anterioare, sa aduca una noua si sa pretinda ca el a gasit "veriga lipsa". Asa ca luam intotdeauna cu prudenta spusele acestor oameni.

In 1959 Louis si Mary Leakey au descoperit un craniu al unei specii stinse de maimute, Australopithecus ("Maimuta sudica"), despre care toata lumea a presupus ca era maimuta-stramos pentru toti oamenii fosili - Homo erectus etc. Cinci ani mai tarziu ei au anuntat ca au descoperit fosile umane in acelasi strat cu cele ale Australopithecului.

[Statutul de maimuta disparuta al Australopithecului a fost stabilit inca din 1954 prin anatomie comparata de catre zoologul Solly Zuckerman. Faptul ca oameni adevarati au trait in acelasi timp cu australopithecii indica faptul ca acestia din urma nu au nimic de-a face cu originea omului. In urma descoperirilor sotilor Louis si Mary Leakey, fiul lor Richard Leakey a descoperit si el fosile de Australopithecus si Homo erectus in acelasi strat. (n. ed.)]

Intrucat s-au gasit si unelte de piatra, ei si-au numit noua descoperire Homo habilis sau "Omul indemanatic".

["Din 1964 incoace", scrie Richard Milton, ,homo habilis a fost reevaluat si s-a sugerat ca unul din oasele mainii este o bucata de vertebra, ca alte doua oase ar fi putut apartine unei maimute ce traia in copaci, si ca alte sase provin de la un ne-humanoid neidentificat. Dar oricare ar fi meritele descrierii originare, ramane faptul ca Homo habilis este o fiinta umana - nu veriga lipsa. S-a calculat ca Homo habilis avea un creier mic: poate doar jumatate din marimea celui al oamenilor moderni obisnuiti. Dar, asa cum a aratat Dr. A..T. White, habilinele erau si mici de statura, astfel ca creierul lor nu era mic in raport cu marimea corpului, flind mai curand asemeni pigmeilor moderni.

Intr-adevar, unul din aspectele hazlii ale descoperirii lui Homo habilis este acela ca in timp ce darwinistii isi concentrau atentia sa interpreteze oasele degetelor si vertebrele la Olduvai Gorge (locul unde s-au descoperit fosilele lui Homo habilis), incercand sa alcatuiasca scrisorile de acreditare ale acelei creaturi ca fiind veriga lipsa, se pare ca au trecut cu vederea faptul ca la numai cateva sute de mile spre vest, in padurile Zairului, se afla populatia Mbuti, care au de obicei doar - patru picioare si sase inci - inaltime si, ca statura, marime a creierului si chiar ca mod de viata sunt comparabili cu Homo habilis. Dar acesti Mbuti sunt oameni modemi in toata puterea cuvantului, cu exceptia faptului ca nu se uita la documentare TV si nu primesc premii de la societatile de finantare a stiintei" (Shattering the Myths of Darwinism, ed. cit., pp. 206-207). Vezi si Lubenow, Bones of Contention, ed. cit., pp. 157-166. (n. ed.)]

Acest lucru a intors pe dos intregul scenariu al evolutiei umane, fiindca in teoria evolutionista un stramos nu se poate gasi in acelasi strat cu descendentii sai. Si Homo erectus a fost scos din locul sau si plasat dupa Homo habilis; iar acum se spune ca fiintele umane ce au folosit unelte de piatra au trait in urma cu doua milioane de ani.

Bineinteles ca toate aceste lucruri sunt doar presupuneri. Exista atatea lipsuri si dificultati in feluritele teorii, incat fiecare evolutionist incearca mai mult sa-si impuna propriile pretentii.

Exista chiar si mistificari de-a dreptul. Cand studiam zoologia la facultate, in anii 1950, una dintre dovezile evolutiei omului era "Omul de Piltdown". incepand din 1890, a existat o cautare concertata pentru a se gasi veriga lipsa, despre care se credea ca ar fi jumatate maimuta si jumatate om. Asa ca, in 1911, un englez istet pe nume Charles Dawson a luat un craniu uman, l-a combinat cu osul maxilar al unei maimute si a completat dintii de maimuta. Un an mai tarziu Teilhard de Chardin a descoperit si caninul care lipsea. Cu maxilarul sau foarte primitiv si craniul foarte avansat, acest "Om de Piltdown" a fost socotit a fi un stramos evolutionist al omului. Unii savanti l-au pus la indoiala si au avut discutii aprinse, dar marea majoritate l-au acceptat. In sfarsit, in 1950, niste savanti l-au testat cu metoda de datare cu Carbon 14, care da rezultate destul de precise pana pe la 2000-3000 de ani vechime. Ei au descoperit ca o parte era mai veche, iar cealalta era mai noua, astfel ca s-a dovedit ca erau doua creaturi diferite.[in 1982, imediat dupa moartea Parintelui Serafim, s-a descoperit ca maxilarul apartinea cu siguranta unui urangutan. (n. ed.)] Prin urmare, totul a fost discreditat.

STUDENT: Ce ne puteti spune despre descoperirile craniilor omului de Neanderthal ?

Parintele SERAFIM: in prezent se accepta ca Omul de Neanderthal este Homo erectus: aceeasi specie cu omul, dar alta varietate - nu mult mai diferita fata de om decat este englezul de chinez.

[La sfarsitul anului 1980 cativa evolutionisti au sugerat ca omului de Neanderthal sa i se redea vechea denumire de Homo neanderthalensis. Totusi chiar si acestia admiteau ca neanderthalienii erau contemporani cu fiintele umane moderne si se puteau incrucisa cu ei. Vezi Lubenow, Bones of Contention, ed. cit., p. 68. (n. ed.)]

De fapt, oamenii fosili sunt foarte putin numerosi. Si, desigur, totul se bazeaza pe felul cum interpretezi: este om sau maimuta ?

[ Richard Leakey isi citeaza colegul paleontolog David Pilbeam care spunea: "Daca ai aduce un om de stiinta inteligent dintr-o alta disciplina si i-ai arata slabele dovezi pe care le-am gasit, cu siguranta ca ti-ar zice: Las-o balta; nu prea ai cu ce sa mergi mai departe. Desigur, nici David si nici altii dintre cei implicati in cercetarea omului nu pot urma acest sfat, dar ramanem deplin constienti de pericolele de a trage concluzii din probe atat de incomplete" (Richard E. Leakey, The Making ofMankind, Michael Joseph, Londra, 1981). (n. ed.)]

Nu este chiar simplu sa gasesti ceva intre cele doua specii. Pe nici o fosila pe care o vezi, fie ca e a oamenilor "primitivi" sau a maimutelor "avansate", nu scrie "Eu sunt stramosul oamenilor de azi". Deci nu poti spune daca e stramos, var sau nici un fel de ruda. Depinde cum interpretezi. Pana acum nu exista de fapt vreun om vechi convingator care sa arate cu adevarat ca si cum ar fi intermediar intre om si maimuta. Exista diferite feluri de oameni fosili, unii "primitivi", unii cu cranii mari, unii cu cranii mici; dar nu se deosebesc intre ei mai mult decat se deosebesc diferitii oameni ce traiesc in prezent. Deci cei ce trebuie sa aduca dovezi in acest caz, cred eu, sunt aceia care vor sa dovedeasca ca unul se trage din celalalt.

Desigur ca toata problema descendentei unuia din celalalt ridica o multime de intrebari fata de textul Facerii - de pilda, despre genealogii. Daca omul are milioane de ani vechime, trebuie sa alcatuiesti niste uriase epicicluri spre a rezolva genealogiile Patriarhilor. Unii chiar spun ca Patriarhii nu sunt persoane adevarate: ei ar fi in realitate doar niste denumiri pentru mari perioade de timp.

10. Limitele investigatiilor stiintifice

STUDENT: Nu sunt surprins cand spuneti ca ideile despre evolutia umana se schimba, pe masura ce se descopera mai multe lucruri ce contribuie la teoria evolutiei. Pana la urma vom vedea cum intreaga imagine a evolutiei iese la lumina.

Parintele SERAFIM: Totul depinde de premisele de la care pornesti, fiindca adeseori premisele sunt foarte puternice.

STUDENT: Vreau sa spun ca in general, in stiinta, ei merg cu o teorie, apoi descopera ca presupunerile lor erau incorecte, asa cum ati spus. Apoi sunt nevoiti sa-si schimbe teoria, iar acest lucru este un pas, un spor de cunoastere in stiinta.

Parintele SERAFIM: Da. Exista unele puncte slabe si in teoria evolutiei insasi, asa cum se infatiseaza astazi. Desigur, trebuie sa intelegem ca si cuvantul acesta are mai multe intelesuri. Evolutia unei anumite varietati de cintezoi sau asa ceva - nu are legatura cu discutia noastra. Este vorba doar de o schimbare inauntrul aceleiasi firi. Dar evolutia ca teorie despre originea lumii - acest lucru e dincolo de domeniul stiintei. Este o speculatie despre inceputuri, la fel ca anticele speculatii grecesti despre infinitatea lumii sau existenta ei vesnica etc.

Spre a putea sa accepti teoria evolutionista despre origini, asa cum e prezentata de obicei in prezent, trebuie sa accepti ca cele Sase Zile ale Facerii nu sunt o lucrare suprafireasca, adica o lucrare de tip diferit fata de ceea ce se intampla in prezent. Dupa talcuirea Bisericii, este o mare deosebire: au existat Sase Zile ale Facerii, in care Dumnezeu a facut intreaga lume, lucru pe care nu il mai face defel astazi. Deci nu se poate deduce cum anume au fost. Probabil ca poti face deductii cel mult pana in acel punct, dar nu poti deduce cum a fost cu adevarat inceputul. Deci cred ca in aceasta privinta savantii ar trebui sa fie mult mai putin dogmatici in felul cum privesc si discuta despre inceputul insusi.

Textul Facerii arata foarte clar ca cele sase lucrari au fost cu totul in afara sferei cunoasterii noastre de azi. Nu putem sti nimic despre ele, afara de ceea ce Dumnezeu insusi a ales sa ne descopere. Tocmai de aceea as zice ca savantii raman pe dinafara cand incearca sa deduca inceputul din ceea ce se intampla in prezent. Poti duce ideea uniformista (adica faptul ca toate s-au petrecut cu aceeasi viteza cu care se intampla acum) pana la un anumit punct - poate pana la cateva mii de ani. Mai departe este foarte indoielnic ca totul s-a petrecut mereu in mod constant.

11. Cronologia biblica

STUDENT: Stim oare cat de vechi este pamantul dupa cronologiile biblice ?

Parintele SERAFIM: Problema este controversata. Textul grecesc (Septuaginta) si textul ebraic (masoretic) al Facerii sunt diferite. Dupa Septuaginta, lumea are cam 7500 de ani vechime;594 dupa textul ebraic, are cam 6000 de ani vechime. Este o discrepanta evidenta. Cum putem rezolva probleme de acest tip ? Parintii admit ca poate exista o oarecare greseala care sa se fi transmis; pot fi simple greseli de copiere etc. Fericitul Augustin are un intreg capitol despre acest lucru.[Fer. Augustin, Cetatea lui Dumnezeu 15.13. (n. ed.)] Poate ca unii copisti au adaugat sau au scos ici si colo cate o suta de ani atunci cand au copiat textul. Parintii admit ca in Scriptura pot fi mici greseli. Nu exista nici o invatatura patristica care sa spuna ca trebuie sa definim lumea ca avand exact 7490 de ani vechime. Poate fi ceva mai mult sau ceva mai putin: nu este ceva atat de important.

Dar faptul ca Adam a trait acum sapte sau opt mii de ani, sau a trait in urma cu milioane de ani - aceasta este o intrebare importanta. Este un subiect insemnat ce influenteaza intregul text al Facerii. Trebuie sa intelegem cine a fost Adam - daca a fost sau nu o persoana s.a.m.d. Daca a trait in urma cu milioane de ani, apar o gramada de intrebari pe care trebuie sa ti le pui despre felul cum omenirea a interpretat traditia incepand de atunci.

12. Preexistenta sufletelor, reincarnare si evolutie

STUDENT: De ce credea Origen ca sufletul a coborat in timp din taramul duhovnicesc ?

Parintele SERAFTM: Se afla sub influenta unor filosofi care spuneau ca materia este rea. Oamenii priveau in jur si vedeau ca pacatele se produc din pricina carnii, astfel a aparut ideea, mai ales intre maniheisti si cei cu invataturi similare, ca materia insasi este raul iar sufletul e un lucru nobil, intemnitat in materie. De aici au ajuns la ideea ca sufletul a petrecut odinioara intr-un alt taram.

STUDENT: De ce au coborat sufletele in materie daca materia este rea ?

Parintele SERAFIM: Dupa Origen, aceasta se datora faptului ca au paca tuit in acel alt taram. Este vorba de o conceptie dualista asupra universului: exista un aspect bun - sufletul, si unul rau - materia, trupul. Pe de alta parte, conceptia crestina vede sufletul si trupul laolalta, cunoscand ca trupul se va transfigura cu adevarat. De fapt, cum vom vedea cand vom studia Cartea Facerii, trupul la inceput era diferit de felul in care a ajuns dupa cadere.

STUDENT: A fost oare influentat Origen de idei orientale ?

Parintele SERAFIM: Neindoielnic. La Alexandria, unde traia Origen, ve neau oameni din India care predau acolo. Unul dintre profesorii lui Origen era din India.

STUDENT: Ideea preexistentei sufletelor seamana cu ceea ce invata hin duismul despre transmigrarea sufletelor si "reincarnare".

Parintele SERAPTM: Corect.

STUDENT: Si ce legatura are cu evolutia ?

Parintele SERAFIM: Ideea aflata indaratul cosmogoniei evolutiei este aceea ca totul provine dintr-un singur filament: la inceput a existat o singura picatura, din care provin toate vietatile: animale, insecte, plante etc. (Desigur, teoria are imense dificultati, fiindca trebuie sa arati cum anume, in acea pica-' tura originara, au aparut simultan codul genetic si mijloacele translatarii sale; apoi trebuie sa arati cum s-a adaugat informatia spre a produce codul genetic pentru om si toate celelalte creaturi. Acest lucru nu a fost nicicand realizat.)

Ideea "reincarnarii" se aseamana prin faptul ca, dupa conceptia vechilor budisti, hindusi, greci si romani, ea cuprindea transmigrarea in diferite creaturi, fiare salbatice, insecte si chiar plante. (in vremurile moderne oamenii au schimbat aceasta idee: ei sustin ca in "vietile anterioare" au fost fiinte umane, fiindca nu le place ideea de a fi fost maimute sau copaci sau altoeva. Oamenilor le place sa creada ca au fost Napoleon sau Iulius Cezar, dar nu le place sa creada ca au fost o grinda de stejar pe undeva prin Roma. Se lingusesc pe ei insisi.)

Indeobste, putem spune ca ideea ca totul este una - ca un singur "Lant de Lumina" ce se imparte in diferite feluri de fiinte - nu este deloc acceptata de Sfintii Parinti. Ei spun ca toate felurile de fapturi au fost prezente la inceput, iar samanta lor produce acelasi fel de fapturi pana la sfarsitul vremii.

13. Natura Raiului

Parintele SERAFIM: inainte de a incepe un nou capitol, poate cineva sa faca un rezumat despre felul cum era Raiul pamantesc ?

STUDENT: Nu este lumea materiala asa cum o cunoastem noi, dar nici un taram intelectual, ci unul oarecum intermediar. E mai curand un loc fizic rarefiat.

Parintele SERAPIM: Da. Si era pe pamant sau in cer ?

STUDENT: Niciunde. Cred ca era ridicat deasupra pamantului.

Parintele SERAFIM: Da, dar de fapt la inceput era parte a pamantului, chiar daca era probabil pe un loc mai inalt. Iar acum ?

STUDENT: Este un loc care exista in mod real, dar nu poti ajunge acolo intr-un mod lumesc, geografic.

Parintele SERAFIM: A mai fost cineva acolo in ultimele mii de ani?

STUDENT: Talharul de pe cruce [cf. Luca 23, 43].

Parintele SERAFIM: Asa e, dar el nu s-a mai intors sa ne povesteasca. S-a intors oare cineva ?

STUDENT: Sfantul Andrei cel Nebun pentru Hristos din Constantinopole.

Parintele SERAFIM: Da. Si mai cine ?

STUDENT: A mai fost un bucatar dintr-o manastire.

Parintele SERAFIM: Corect, Sfantul Eufrosin Bucatarul.

STUDENT: Este vreunul dintre cei pomeniti in cartea Sufletul dupa m.oarte ?

Parintele SERAFIM: Da, sunt unii dintre cei pomeniti acolo care s-au reintors ca sa ne povesteasca. Ei spun intotdeauna, precum Sfantul Pavel, ca nu pot descrie exact ceea ce au vazut. Ei dau anumite descrieri ale Raiului (de pilda Sfantul Andrei vorbeste despre plante, o gradina minunata, si cerul insusi deasupra ei), dar e ceva asa de departe de experienta noastra normala, incat nu pot vorbi prea mult despre el. Ei au vazut starea in care urmeaza sa ajungem in veacul viitor.

Raiul a fost un loc aparte de pe pamant care a fost facut, dupa Sfantul Efrem Sirul, impreuna cu plantele, in Ziua a Treia. in Ziua Sasea Dumnezeu l-a asezat in el pe om. La obarsie a fost un loc al pamantului, ca spre a arata ca omul era sortit sa urce de pe pamant la cer. Nu era in intregime material, ci dintr-o materie rafinata pe care nu o intelegem. Dar, din pricina caderii omului, acest aspect ceresc al pamantului - o parte speciala a pamantului dintru inceput - s-a ridicat cumva si a disparut din vederea noastra, desi inca suntem in stare sa ne intoarcem in el. In acelasi timp, dupa cadere, pamantul dintru inceput a cazut intru stricaciune.

STUDENT: Cand a fost facut iadul dupa parerea Parintilor ? A fost facut o data cu facerea cerurilor sau o data cu facerea pamantului ?

Parintele SERAFIM: Iadul nu a fost facut in mod concret, tot asa cum nici raul nu a fost facut in mod concret. Iadul este doar locul si starea unde au cazut ingerii cazuti. Cu alte cuvinte, intr-un anumit sens, ei insisi l-au facut. Scriptura vorbeste despre locul "gatit diavolului si ingerilor lui" [Mat. 25, 41], dar nu pomeneste cum a luat fiinta. Nu ni se povesteste amanuntit nici despre ingeri, nici despre caderea lor; exista doar scurte referiri ici-colo. Este vadit ca acestea s-au petrecut inainte de aparitia sarpelui din Cartea Facerii.

Mai sunt alte intrebari ? Este greu de inteles acest concept despre un lucru care nu e nici cu totul material, nici cu totul duhovnicesc ?

STUDENT: Suntem foarte obisnuiti sa gandim dualisdc: materialul in opozitie cu spiritualul.

Parintele SERAFIM: Asa este. in veacul viitor vom avea trupuri, dar vor fi trupuri duhovnicesti. Va fi un taram asemanator cu Raiul de la inceput, desi Raiul era mai "grosier", adica relativ material. Taramul viitor va fi un salas duhovnicesc, dar in acelasi timp in el vor exista trupuri

[Sf. Simeon Noul Teolog scrie despre zidirea reinnoita din veacul viitor: "Toate vor fi mai presus de cuvant, ca unele ce vor intrece toata gandirea, iar fiind duhovnicesti si dumnezeiesti, se vor uni cu cele inteligibile si se vor face un alt Rai inteligibil si un Ierusalim ceresc, asemanat si unit cu cele ceresti, si o mostenire neclintita a fiilor lui Dumnezeu" (Discursuri teologice si etice, ed. cit., p. 130). (n. ed.)]

Care a fost primul exemplu de astfel de trup ?

STUDENT: Hristos inviat.

Parintele SERAFIM: Da - trupul inviat al lui Hristos, care putea trece prin usi inchise si prin ziduri. Putea arata ca mananca, desi El nu avea nevoie sa manance; El avea rani ce puteau fi atinse, dar arata asa de diferit, incat ucenicii nu L-au recunoscut atunci cand L-au vazut. Este o stare foarte tainica, totusi tine de trup.

STUDENT: Daca Adam si Eva nu ar fi cazut, ar fi putut Adam sa inainteze pana la starea desavarsirii fara Hristos ?

Parintele SERAFIM: Teoretic poti gandi si asa. E o alta problema faptul daca Hristos ar fi venit oricum. Dumnezeu stia ce voia sa faca de mai inainte si stia cum se vor petrece lucrurile. Si lucrurile erau astfel, incat Hristos a venit. Dar nu ar fi fost nevoie ca El sa vina sa ne mantuiasca daca Adam nu ar fi pacatuit.

Desigur, sunt lucruri foarte adanci. Mai tarziu voi cita cateva dintre slujbele ce vorbesc despre aceste lucruri. Teologia Bisericii ni se da necontenit in slujbe, fiindca ea ne face sa ne amintim de unde venim si incotro mergem.

14. Vointa libera

STUDENT: Cand Adam a cazut, si-a dat seama in acel moment ca are vointa libera ?

Parintele SERAFIM: De indata ce nu a ascultat, si-a dat seama ca era gol, a vazut ca fugea de Dumnezeu si a inceput sa caute scuze. Cu alte cuvinte, i s-a deschis intreaga cale care este urmarea pacatului. Deci a vazut acest adanc in el insusi - ca era in stare sa aleaga raul, chiar daca nu ar fi vrut cu adevarat s-o faca.

STUDENT: Deci nu era cu totul constient de voia sa libera pana in acel moment ?

Parintele SERAFIM: Ei bine, Parintii spun ca, desi era matur cu trupul si foarte inalt cu cugetul, totusi era inca foarte naiv, nefiind incercat. Era in starea bunatatii fara sa fi fost ispitit de catre rau.

STUDENT: Deci a stiut Adam ce anume face atunci cand a cazut ?

Parintele SERAFIM: Stia un lucru: ca exista o porunca. Dar nu era inca incercat in ascultarea poruncilor si, in simplitatea sa, a cazut.

STUDENT: Inainte de a manca din mar, Adam constientiza ce este raul ?

Parintele SERAFIM: Cred ca inceputul constientizarii raului a fost, proba bil, atunci cand a observat ca exista ispite.

[ Sf. Ioan Gura de Aur scrie: "Adam [inainte de cadere] stia ca ascultarea era buna si neascultarea era rea; si-aceasta a aflat-o inca mai limpede cand, dupa ce a mancat din pom, a fost izgonit din Rai si lipsit de acea fericire" (Opt omilii. la Facere 7, 3). (n. ed.)]

De nu ar fi cazut, constientizarea in sine i-ar fi putut fi ca si cum ar fi gustat din pom fara a cadea. Daca ar fi fost matur si pregatit, ar fi putut cunoaste urmarile raului fara a cadea el insusi in rau.

Totusi, aceasta e doar parerea mea. Parintii nu vorbesc despre acest as pect aparte, dar spun ca pomul cunoasterii binelui si raului este numai pentru oameni maturi.

(in treacat fie spus, nici unul dintre Sfintii Parinti nu spune ca fructul a fost mar. Nu ni se spune nimic anume despre aceasta; era doar un pom cu fructe.)

15. Facerea lui Adam si a Evei

STUDENT: Dumnezeu a creat doar un barbat si o femeie ? Sau Adam si Eva sunt reprezentantii unui anume fel de persoane sau grup de persoane ?

Parintele SERAFIM: El a creat intreaga fire omeneasca intr-un om - intaiul om, Adam - iar din carnea lui a luat-o pe prima femeie. Din ei provine restul omenirii.

STUDENT: Cand Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui Adam, a luat insusirile proprii firii femeiesti din Adam sau a inzestrat-o cu alte insusiri complementare ?

Parintele SERAFIM: Nu ni se spune. I-a dat toate acele insusiri pe care trebuia sa i le dea, pornind de la acea coasta. Coasta unui barbat nu produce o femeie; deci este o minune. Dumnezeu a luat o parte din Adam spre a arata ca obarsia omenirii este una singura. Intregul omenirii este deja prezent in omul dintru inceput. Oricine s-a nascut dupa aceea - din acest unic om - are aceeasi fire, acelasi chip al lui Dumnezeu, care se vadeste in suflet.

STUDENT: Trupul si sufletul omului erau facute de la inceput sa fie despartite ?

Parintele SERAFIM: Nu. Daca Adam nu ar fi murit, nu am mai fi avut de ce sa vorbim despre trup si suflet, fiindca trupul insusi s-ar fi subtiat si s-ar fi facut asemenea sufletului. Pana la urma am fi ajuns in starea de trup duhovnicesc.

STUDENT: Dumnezeu a insuflat un suflet si in Eva ?

Parintele SERAFIM: Pe calea pe care o stie El, i-a dat si ei acelasi lucru pe care l-a dat lui Adam. Nu ni se dau amanunte de acest fel. Este pur si simplu o minune dumnezeiasca.

STUDENT: De ce se numeste Hristos al doilea Adam ?

Parintele SERAFIM: Noi suntem urmasii lui Adam. Chiar daca Adam nu ar fi cazut si nu s-ar fi pus inceput modului de reproducere animala, ar fi existat un mijloc oarecare de nastere din acest unic om. Toti oamenii se trag din Adam, astfel ca Adam este ca si omenirea. Adam a nimicit intregul plan pentru omenire, dar Dumnezeu a fost mai "istet", caci El si-a "inchipuit" de mai inainte cum sa implineasca planul fara Adam. Prin urmare, Acela prin Care este reasezata firea dintru inceput a omului, prin Care ni se da prilejul sa fim din nou in Rai, se numeste al Doilea Adam.

STUDENT: Oare nu spune Sfantul Pavel despre felul cum moartea a venit la toti printr-un singur om ?

Parintele SERAFIM: Asa e, moartea a venit de la un om si viata vine de la un Om.

[Cor. 15, 21-22: Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor. Caci, precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia. (n. ed.)]

Fiindca Adam a gustat din pom, firea noastra s-a schimbat. De-aceea, cand vorbesc despre firea omului, Sfintii Parinti se refera uneori la firea cazuta, stricacioasa, pe care o avem ca urmare a caderii; dar uneori (de pilda Avva Dorothei) vorbesc despre firea dintru inceput a omenirii, spre a ne da o imagine a starii la care ar trebui sa ne intoarcem.

Dar, fiindca a venit vorba, ideea romano-catolica este diferita. Ei spun ca intru inceput omul era firesc, avand un har supraadaugat care il facea suprafiresc; iar cand a cazut, a pierdut harul si s-a intors la starea in care a fost facut. Este o conceptie cu totul diferita, care se potriveste cu evolutia, caci da de inteles ca intreaga creatie era naturala la inceput, iar Dumnezeu nu a facut toate nestricacioase. Dupa conceptia romano-catolica, Adam nu a fost facut nemuritor; el a devenit nemuritor atunci cand Dumnezeu i-a adaugat harul. Dar in conceptia ortodoxa omul a fost facut nemuritor; intreaga sa fire era diferita, iar cand a cazut acea fire s-a deformat si s-a schimbat. Desigur, ne putem inca intoarce la starea dintru inceput, dar numai daca harul lui Dumnezeu, prin Hristos insusi, ne ridica din nou.

STUDENT: Dar starea la care noi ne straduim sa ajungem nu este starea in care era Adam; este starea in care Adam ar fi trebuit sa ajunga.

Parintele SERAFIM: Corect. Dar starea dintru inceput este chipul celeilalte stari, fiindca era deja aproape de ea.

16. Mintea lui Adam

STUDENT: Cunoasterea pe care o avea Adam era o revelatie dumnezeiasca. El nu si-a dobandit cunoasterea asa cum facem noi acum. Este corect ?

Parintele SERAFIM: Da. Cand animalele au venit inaintea lui el nu stia despre ele. El le-a dat dintr-o data ceea ce Dumnezeu i-a pus in minte.

STUDENT: Totul era duhovnicesc.

Parintele SERAFIM: Da. Era ceva foarte inalt. Avem o imagine a acestui lucru atunci cand un parinte vazator cu duhul vede pe cineva pentru prima oara si ii spune pe nume, ii spune pacatele si ii spune ce sa faca pentru a-si mantui sufletul. Este exact acelasi lucru. Este lucrarea lui, dar numai prin harul lui Dumnezeu. Mintea sa ii da aceasta informatie neasteptata, dar el poate face acest lucru numai fiindca este in legatura directa cu Dumnezeu.

STUDENT: Spun oare Sfintii Parinti ca inchipuirea tine de firea noastra cazuta ?

Parintele SERAFIM: Da.

STUDENT: Inchipuirea este acum atat de prezenta in gandirea noastra !

Parintele SERAFIM: Corect.

STUDENT: Cum anume gandea Adam ? Cum spun Parintii ca era starea mintii sale ?

Parintele SERAFIM: Era starea numita trezvie, nipsis in greceste. Cu alte cuvinte, el privea lucrurile si le vedea asa cum sunt. Nu era "gand" duplicitar.

[Sf. Grigorie Sinaitul (1265-1346) scrie: "Inceputul si pricina gandurilor este impartirea prin neascultare a amintirii simple si unitare a omului. Prin aceasta a pierdut si amintirea de Dumnezeu. Caci, facandu-se din simpla compusa si din unitara felurita, si-a pierdut unitatea impreuna cu puterile ei" (Cuvinte felurite despre porunci 61, Filocalia vol. 7, ed. cit., p. 108). (n. ed.)]

De fapt, nu numai ca se uita la ele si le vedea asa cum sunt, ci a si numit toate fapturile pe masura ce veneau inaintea lui.

STUDENT: Dar am auzit pe unii zicand ca inchipuirea e legata de puterile noastre creative, care sunt oglindirea puterilor creatoare ale lui Dumnezeu. Acesta e un lucru bun, in felul acesta realizam lucruri minunate...

Parintele SERAFIM: Depinde ce anume intelegi prin cuvantul "inchipuire". Ea are mai multe aspecte. Unul dintre aspecte este capacitatea creatoare, care e parte a firii noastre originare.

STUDENT: Si cu aceasta capacitate a numit Adam fapturile ?

Parintele SERAFIM: Corect. Dar in starea noastra cazuta acest talent creator se amesteca cu gandirea duplicitara: privesti lucrurile si iti inchipui altceva. Deci cuvantul "inchipuire" are doua intelesuri, dar in starea noastra cazuta este intotdeauna legat de gandirea duplicitara.

[ Sf. Maxim Marturisitorul (580-662) invata: "Mintea lui Adam la inceput nu era patrunsa de inchipuire, care sta intre minte si ganduri, cladind un zid in jurul mintii si neingadumdu-i sa intre in cele mai simple si lipsite de chipuri ratiuni (logoi) ale existentelor zidite". Sfantul Nicodim Aghioritul (1748-1809) explica cum anume amageste diavolul prm inchipuire: "Diavolul are o foarte stransa legatura si familiaritate cu inchipuirea... Caci el, fiind creat de Dumnezeu intai ca o minte simpla si fara forma ori chip, ca si ceilalti ingeri dumnezeiesti, a ajuns mai tarziu a iubi formele si inchipuirea. Inchipuindu-si ca isi poate aseza scaunul mai presus de ceruri si se poate face precum Dumnezeu, a cazut din starea de inger de lumina si s-a facut diavol al intunericului... Diavolul foloseste inchipuirea ca unealta a sa. El l-a inselat pe Adam prin inchipuire si i-a starnit in minte nalucirea de a fi asemenea cu Dumnezeu. Inainte de neascultare, Adam nu avea insusirea inchipuirii" (Sf. Nicodim Aghioritul, Razboiul nevazut I, 25). (n. ed.)]

STUDENT: Dupa parerea Sfintilor Parinti, de ce a aparut inchipuirea si gandirea duplicitara ?

Parintele SERAFIM: Aceasta pare a fi o parte fireasca a starii noastre cazute. Nu mai vedem lucrurile intocmai cum sunt, fiindca suntem slabi - suntem, intr-un fel, incapacitati. Privim lucrurile si nu prea le mai vedem asa cum sunt. Cand ne trezvim, reusim; dar de obicei nu suntem in stare.

STUDENT: Acum vedem ca prin oglinda, in ghicitura [1 Cor. 13, 12].

Parintele SERAFIM: Asa este. Adam vedea intreaga zidire limpede, atat zidirea de jos, cat si pe cea de sus. Si, prin urmare, cunostea pe deplin realitatea de fapt a tuturor lucrurilor, numai ca avea nevoie de experienta spre a fi incercat.

STUDENT: Am citit undeva ca oamenii isi folosesc inchipuirea spre a recastiga imaginea Raiului pe care l-au pierdut.

Parintele SERAFIM: Bine, poti sa spui asa, caci e evident ca omul, odata cazut, tanjeste dupa fericire. Chiar necredinciosii si oamenii care socotesc ca ei nu cred in Dumnezeu si nu ar accepta Raiul sau ceva de felul acesta - toti tanjesc dupa fericire. Si, desigur, numai in Biserica primim plinatatea fericirii si aflam calea catre ea, care trece prin urmarea lui Hristos pe Cruce. Daca te apuci de scris poezii, esti foarte inflacarat vreme de o zi, dar in ziua urmatoare cazi in deprimare. Pur si simplu nu poti sa treci dincolo de firea ta in acest mod. Ca sa poti sa-ti depasesti firea cazuta este vadit ca Cineva de sus trebuie sa te ridice. Insusi Acela ce a facut firea trebuie sa te schimbe.

STUDENT: M-ar interesa sa aud mai multe despre felul cum a numit Adam animalele.

Parintele SERAFIM: Intrucat Adam era la inceput intr-o stare de nepatimire, mintea sa era intr-o stare foarte inalta atunci cand Duirmezeu a adus animalele inaintea lui ca sa le dea nume. Adam a dat nume animalelor dupa insusirile lor. Cu alte cuvinte, el avea un fel de facultate suprafireasca; mintea sa era limpede ca cristalul, incat vedea imediat care erau insusirile fiecarei fapturi si ce nume trebuie sa aiba. Desigur, limba vorbita de el s-a pierdut. Noi nu mai avem acea limpezime a mintii; este un lucru cu totul mai presus de noi.

Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca Adam era "un imparat nemuritor peste o zidire nemuritoare" - nu doar Raiul, ci intregul pamant. Desigur, Raiul a fost facut ca sa-i fie salas. El a fost plasmuit in afara Raiului, pe pa mant, iar apoi dus in Rai, locuinta sa. Animalele nu erau direct in Rai; ele au fost "aduse" acolo. Noua ne-ar parea a fi niste fiinte paradisiace, dar de fapt ele erau in afara hotarelor Raiului si au fost aduse in el atunci cand Adam le-a numit. Cand Adam a cazut, s-a intors pe pamantul de unde venise. A fost trimis din nou afara, sa traiasca pe pamant cu sudoarea fruntii sale.

17. Raiul si cerul

STUDENT: in viata viitoare omul va fi in Rai sau in cer. Raiul si cerul sunt acelasi lucru sau nu ?

Parintele SERAFIM: Din punctul nostru de vedere, al celor ce suntem asa de departe, este acelasi lucru. Multumeste lui Dumnezeu daca ajungi in oricare din ele. Dar se pare ca vor exista deosebiri, fiindca multe lacasuri sunt [Ioan 14, 2] si locuri osebite; adica unii sfinti aiung la o mai mare libertate, mai mare apropiere de Dunmezeu, iar altii abia de intra. Si cei blanzi vor mosteni pa mantul [Ps. 36, 11; cf. Mat. 5, 5]. Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca aceasta inseanma ca cei blanzi vor mosteni chiar pamantul acesta de aici. Deci se pare ca unii se vor afla pe pamant, cu putinta de a merge mai sus, altii vor fi pe trepte mai inalte. Nu ni s-a descoperit totul; am fost lasati doar sa aruncam o privire. Daca vom intra in acea stare, vom vedea exact ce se intampla.

Intreaga zidire - cea care trebuia sa fie intru inceput - va fi din nou. Nu ni s-a spus daca vor fi exact aceleasi fiare salbatice anume (caci fiecare faptura individuala are o "personalitate" diferita). Dar vor fi aceleasi fapturi. Se pare ca va fi exact acelasi sarpe, numai ca vom fi prieteni cu el. Chiar scorpionii si tot restul... Daca nu te mai pot vatama, atunci toate aceste animale nu mai starnesc spaima.

STUDENT: Dreptii care au murit deja, precum noii mucenici - se afla in Rai, in cer sau intr-un loc aparte ? Ce invata Parintii despre aceasta ?

Parintele SERAFIM: Nu putem decat sa ne luam dupa vedeniile unor oameni, precum Sfantul Salvius [din Albi] care a murit si a ajuns in cer. De obicei, cand este vorba in mod specific de Rai, se vede verdeata. Dar Sfantul Salvius a ajuns intr-un alt loc, unde nu crestea ceva verde, ci erau doar o multime de oameni in alb: sfinti, mucenici. Cu alte cuvinte, ei sunt in cer. Sfantul Andrei cel Nebun pentru Hristos, cand s-a dus in Rai, nu a vazut oameni, dar a vazut oameni in cer. Nu ni dau amanunte despre lucruri de felul acesta.

18. Diavolul

STUDENT: in legatura cu vrajmasia dintre Adam si sarpe: ati spus ca diavolul il pizmuia pe Adam inainte de cadere din pricina bunatatilor revar sate asupra lui. Dar ati mai spus si ca Adam era inferior sarpelui.

Parintele SERAFIM: Diavolul e superior fiindca e fiinta mintala. Nu e supus trupului. Trupul e un element inferior; deci el este superior. Dar omul urmeaza sa dobandeasca ceea ce diavolul a pierdut, adica Raiul si cerul. Tocmai de aceea, pana azi, diavolul este numai manie. Iti poti inchipui diavolul chiar si dupa psihologia omeneasca. Gandeste-te: aveai viata nemuritoare si stiai ca esti osandit la iad. Apoi o alta fiinta, mai prejos de tine, nevrednica nici macar sa o scuipi, urmeaza sa dobandeasca ceea ce tu ai pierdut. Bineinteles ca vei ajunge groaznic de invidios, caci pentru tine nu exista pocainta. Vei continua sa incerci sa faci tot ce este cu putinta ca sa il aduci si pe el in aceeasi stare in care te afli tu.

STUDENT: Ati citat din Facere, acolo unde se spune ca sarpele va intepa calcaiul [Pac. 3, 15]. Oare astfel incearca sa ne aduca inapoi in starea in care este el - lipsit de orice nadejde ? Ar fi corect sa spunem ca in acest fel el incearca sa ne impiedice mersul impreuna cu Dumnezeu ?

Parintele SERAFIM: Da. Se pot da multe interpretari acelei propozitii. inseamna ca diavolul nu are putere sa faca prea mult. Daca ar fi ridicat, atunci ar fi un dusman primejdios; ne-ar musca peste tot.

STUDENT: Dar daca nu poate face prea mult, cum de e in stare sa ne smulga din orice stare si sa ne traga in cele mai de jos ?

Parintele SERAFIM: Daca avem harul lui Dumnezeu si nu cooperam cu diavolul, nu poate; numai daca noi insine ne lasam vointa sa fie ademenita de catre diavol. De fapt, noi insine ne putem lasa ademeniti, asa cum a fost Adam, chiar fara diavol. Adam putea sa pacatuiasca si fara diavol, fiindca vazuse infatisarea placuta a fructului oprit si avea deja ispita de a-l dori pentru sine peste porunca lui Dumnezeu.

STUDENT: Poate ca e o intrebare cam fara rost, dar ati putea sa spuneti ceva despre imblanzitorii de serpi indieni ? Este intr-adevar ciudat felul cum fac ca serpii sa se ridice, sa stea drept si asa mai departe.

Parintele SERAFIM: E semnificativ faptul ca se ocupa tocmai de acest fel de fapturi. Aceasta arata ca, pe undeva, se lucreaza cu dracii. La modul general, se poate spune si asta.

STUDENT: Este satana folosit ca unealta de Dumnezeu ?

Parintele SERAFIM: Oho ! Asta-i o intrebare adanca.

STUDENT: Stiti cum Dumnezeu l-a lasat pe satana sa-l ispiteasca pe Iov.

Parintele SERAFIM: E adevarat. Noi nu credem in dualism: ca exista un Dumnezeu si un diavol, si ca se lupta intre ei - cum cred maniheii. Noi credem ca, de fapt, Dumnezeu stapaneste totul; si chiar cand lucrurile merg impotriva Lui, le foloseste fie pentru mai marea Lui slava, fie spre a-i aduce pe oameni la mantuire. Deci totul in lume se intampla fie pentru ca Dumnezeu voieste asa, fie pentru ca ingaduie sa fie astfel, din pricina libertatii, spre a face sa se implineasca un bine si mai mare.

Satana are o personalitate independenta, dar pe termen lung el este cel care pierde. Chiar cand pricinuieste un lucru inspaimantator, precum Revolutia Ruseasca, din ea ies Noii Mucenici, o cutremuratoare pilda pentru oameni. Va puteti inchipui ce s-ar fi intamplat cu Rusia fara Revolutie, dupa cum mergeau lucrurile. Probabil ca ar fi fost mai rea Grecia de azi - un loc infricosator de impregnat cu duhul lumesc, ortodox doar cu pretentiile - insa in loc de aceasta a fost pedepsita. Deci, de fapt, din Revolutie a iesit ceva bun, in ciuda faptului ca diavolul a vrut raul. Diavolul e independent, poate face rau, dar Dumnezeu scoate intotdeauna bine pentru cei ce a caror vointa doreste binele.

STUDENT: Nu-i asa ca diavolul nu poate face nimic fara ingaduinta lui Dumnezeu ?

Parintele SERAFIM: Nu, nu poate. Cand spunem ca diavolul a fost legat pentru o mie de ani - timpul intre intaia si a doua ventre a lui Hristos aceasta nu inseamna ca nu poate face nimic. Inseamna ca poate face doar ce ii ingaduie Dumnezeu.

[Sf. Petru Damaschinul (sec. XI) invata: "Nu este nimic intamplator sau rau in zidire, si chiar ceea ce are loc impotriva voii lui Dumnezeu este schimbat in chip minunat de catre Dumnezeu in ceva bun. De pilda, caderea diavolului nu a fost voia lui Dunmezeu, dar totusi ea a fost intoarsa in folosul celor ce se mantuiesc" (Filocalia, vol. 5). La fel scrie si Sf. Macarie Egipteanul: "Stapanitorul lumii acesteia [diavolul] le este celor prunci cu duhul toiag de povatuire si bici care bate. Prin aceasta, precum s-a mai spus si inainte, lor le pricinuieste slava mare si cinste tot mai multa prin necazuri si ispite, caci din acestea au prilejul de a se face desavarsiti, iar siesi isi gateste o mai mare si mai grea osanda. Peste tot, prin el se implineste o mare iconomie. Cum s-a zis undeva, raul ajuta binelui printr-o intentie care nu vrea binele. Caci sufletelor bune si cu o vointa buna si cele ce par de intristare li se sfarsesc in bine, precum zice Apostolul: Celor ce iubesc pre Dumnezeu, toate li se lucreaza spre bine (Rom. 8, 28)" (Filocalia, vol. 5, Ed. IBMBOR, Bucuresti 1976, p. 315). (n. ed.) Dupa Sfintii Parinti, cei "o mie de ani" pomeniti in Apocalipsa 20, 2 reprezinta perioada intre intaia si a doua venire a lui Hristos. Noi ne aflam acum in aceasta perioada. Vezi Arhiepiscopul Averchie Tausev si Parintele Serafim Rose, Apocalipsa in invatatura Sfintilor Parinti, Ed. Icos, 2000, pp. 216-217. (n. ed.)]

Cand cineva umbla in harul lui Dumnezeu, atunci numai daca el insusi cade din acela poate diavolul sa-i faca ceva. Cand avem ispite, ele sunt asemeni sarpelui ce inteapa calcaiul: sunt ceva marunt si trebuie sa ne dezbaram de ele. Numai daca ne lasam coplesiti de ele cadem in deznadejde, manie si tot felul de pacate. Deci puterea diavolului e foarte limitata.

STUDENT: Dar inainte de Hristos nu era asa.

Parintele SERAFIM: inainte de venirea lui Hristos, satana avea mult mai multa putere, fiindca fiecare se inchina idolilor, care erau demonici.

STUDENT: Dar in intregul ansamblu al lucrurilor, totul era in planul lui Dumnezeu.

Parintele SERAFIM: Sigur ca da, dar e un lucru foarte tainic. Totul e cu prins in plan, si totusi fiecare persoana este libera sa faca ceea ce doreste in acest plan. Iar Dumnezeu scoate bunatate si buna randuiala din toate lu crurile, indiferent cati demoni sau oameni doresc sa faca rau.

19. Trupul duhovnicesc al lui Hristos

STUDENT: Cum se potriveste Hristos cu locul unde se afla acum sfintii si cu starea la care spuneti ca trebuia sa ajunga Adam ?

Parintele SERAFIM: Iisus Hristos este Dumnezeu.

STUDENT: Da, si Lui ii slujesc sfintii; dar are El un trup duhovnicesc asa cum vor avea sfintii ?

Parintele SERAFIM: Da, are inca trupul Sau. Sfantul Andrei, de pilda, L-a vazut pe Hristos tronand in cer.

STUDENT: Dar El este Dumnezeu deja fiinta, si noi ne impartasim cu El duhovniceste.

Parintele SERAFIM: Da, Dumnezeu este pretutindeni. El este Lumina. Dar Hristos se afla si in cer, in trupul Sau cel inviat. Cum se intampla practic acest lucru nu suntem vrednici sa stim; adica, daca vom merge alaturi de El, vom sta de vorba cu El. Dar ia ganditi-va - El a mers pe pamant cu ucenicii Sai.

STUDENT: Asa se explica. El este Dumnezeu deja fiinta, dar...

Parintele SERAFIM: Dar a luat trup. S-a facut asemeni noua, si deci acel trup este acolo, in lumea cealalta. in cer ne vom intalni cu Dumnezeu duhovniceste, dar si cu El in trupul Sau.

STUDENT: Si vom avea partasie cu el in fiinta Sa ?

Parintele SERAFIM: Nu. Exista o invatatura a Sfantului Grigorie Palama despre fiinta si energiile lui Dumnezeu. Noi nu avem nici un contact direct cu Dumnezeu in fiinta Sa, dar il cunoastem in energiile Sale (in har).

STUDENT: Deci sfintii nu au contact cu fiinta dumnezeirii ?

Parintele SERAFIM: Nu, ei au contact prin energii, si astfel se fac partasi cu Dumnezeu. Noi nu putem gandi ca Dumnezeu: nu putem gandi gandurile Sale sau sa gandim ce anume facea inainte de facerea lumii, sau alte lucruri de acest fel. Putem doar sa participam dupa cum ne ingaduie El, prin harul Sau.

20. Taria cerului

STUDENT: Ce anume era taria ?

Parintele SERAFIM: Iata o intrebare foarte interesanta. Dati-mi voie sa fac un scurt rezumat. Textul Facerii vorbeste despre o tarie ce despartea intre apa care era sub tarie si intre apa care era deasupra tariei (Fac. 1, 7). Mai tarziu, in Grecia antica, a aparut teoria ca universul era compus din zece sfere, cu pamantul, luna si fiecare planeta ocupandu-si propria sfera.

[ Prorocul Moisi, autorul Cartii Facerii, a trait in secolul XVI i.H. Conceptul grecesc al universului sferic a fost lansat intai de Pitagora, in sec. 6 i.H. si revizuit de Euxodus in sec IV d.H. (n. ed.)]

Unii, sub influenta acestei teorii, au crezut ca textul Facerii invata ca exista un fel de castron de sticla peste pamant. Sfantul Vasile cel Mare a discutat anume aceasta problema, spunand ca nu exista asa ceva: era doar o forta a naturii care despartea apele de deasupra - adica un fel de ape mai rarefiate - de apele de dedesubt.

In vremea lui Noe, cand a inceput Potopul, ferestrele cerului s-au deschis si apele au intrat. Cu alte cuvinte, se pare ca taria "s-a sfaramat", astfel ca acea forta naturala ce tinea apele de deasupra a fost cumva dezlegata. Acesta e unul din motivele pentru care Potopul a fost un dezastru universal. Apele de sub pamant s-au ridicat in sus, si in acelasi timp apele ce se aflau mai inainte deasupra tariei au venit in jos.

Exista o teorie foarte incitanta, avansata de unele persoane, in legatura cu faptul ca curcubeul a fost dat lui Noe ca semn ca nu va mai fi un nou potop, ceea ce arata ca ploaia asa cum o cunoastem si curcubeul legat de ea au fost experiate atunci pentru prima oara. Unele studii au aratat ca in urma cu vreo cinci mii de ani s-a produs o anumita schimbare in atmosfera pamantului care a permis radiatiei cosmice sa o strabata.

[Studiile respective se bazau pe masurarea formarii radiocarbonului in atmosfera superioara a pamantului, care are loc printr-un complicat set de reactii intre radiatia cosmica ce patrunde si Nitrogenul 14 din atmosfera. Data de cinci mii de ani a fost furnizata de Robert L. Whitelaw, consilier nuclear si profesor de inginerie mecanica la Virginia Polytechnic Institute and State University. Vezi Scientific Creationism, ed. cit., pp. 165-166. (n. ed.)]

Este foarte posibil ca apele de deasupra tariei sa fi fost un strat de nori peste intregul pamant, ce producea un efect de sera. Resturile fosile din intreaga lume dovedesc faptul ca in trecut pamantul avea un climat cald universal, cu multa umezeala, pentru o viata vegetala si animala imbelsugata. Pe langa dovezile fosile, acelasi lucru il dovedeste si faptul ca exista resturi de animale in solul inghetat din Insulele Arctice din nordul Siberiei - zone ce nu ar fi putut intretine astfel de animale in conditiile climatice prezente.

[Dupa E.H. Colbert, un evolutionist, "Multe linii de dinozauri au evoluat in timpul celor 100 de milioane de ani sau mai mult ai istoriei mezozoice in care au trait... in acele zile pamantul avea un climat tropical sau sub-tropical pe mare parte a suprafetei uscatului sau, iar in intinsele tinuturi tropicale exista o abundenta de vegetatie luxurianta. Pamantul era ses si nu existau munti inalti care sa formeze bariere fizice sau climatice" ("Evolutionary Growth Rates in the Dinosaurs", Scientific Monthly, august 1949, p. 71). W..T. Arkell, in cartea sa Jurassic Geology of the World (Hafner Publishing Co., New York, 1956, p. 615) scrie: "O flora destul de bogata de tip temperat prospera inauntrul sau in apropierea ambelor Cercuri Polare, arctic si antarctic, in Groenlanda de Est si in Grahamland." in 1991, ramasitele fosile ale unui dinozaur vegetarian, de 25-30 de picioare lungime, au fost descoperite la vreo 400 de mile de Polul Sud. inca si mai aproape de Pol (cam la 250 de mile), geologii au gasit mii de frunze bine pastrate, pastrandu-si structura celulara originala si continutul organic. (Vezi Raymond Chris, Chronicle of Higher Education, 20 martie, 1991). (n. ed.)

J.K. Charlesworth, in cartea The Quaternary Era (Edward Amold Co., Londra, vol. 2, 1957, p.650) afirma: "Marile turme de mamuti si alte animale (Insulele Noii Siberii din nordul indepartat al Asiei au dat mamuti, rinoceri parosi, boi moscati, antilope saiga, reni, tigri, vulpi arctice, gulo-gulo, ursi si cai printre cele 66 de specii animale), aveau nevoie de paduri, fanete si stepe pentru a se hrani... si nu ar fi putut trai intr-un climat precum cel prezent, cu vanturile sale inghetate, iernile pline de zapada, solurile inghetate si mlastinile de tundra care exista mai tot anul." (n. ed.)]

21. "Localizarea" Raiului

Parintele SERAFIM: Legatura dintre Rai si lumea contemporana este una foarte adanca, fiindca la inceput Raiul era parte a pamantului - un loc mai inalt, ca un fel de munte. Cand Adam a fost scos afara din Rai, a coborat in jos pe panta si a inceput sa traiasca acolo. Apoi Cain avea sa coboare si mai jos.

STUDENT: In Facere se spune ca raul ce iesea din Rai s-a despartit si s-a transformat in Eufrat si in alte rauri.

Parintele SERAFIM: Da. Se pomenesc patru rauri, interpretate de obicei ca fiind Tigrul, Eufratul, Nilul si Gangele. Exista diferite interpretari.

STUDENT: Mai exista muntele in acel loc ?

Parintele SERAFIM: Nu. Vedeti, ceea ce avem in prezent e o alta realitate. Un singur fapt: a venit Potopul lui Noe, si se pare ca au avut loc catastrofe inspaimantatoare in acea vreme - probabil eruptii vulcanice, munti care se ridicau - ale caror rezultate le vedem acum. Este foarte probabil ca inainte de Noe sa nu fi existat cele cinci continente pe care le cunoastem acum era un pamant grozav de diferit. Poate ca exista un singur continent. Nu avem, de fapt, nici o idee; nu ni se spune nimic despre aceste lucruri. Pamantul a devenit asa de diferit, incat azi nu mai putem spune cum era. in prezent cele patru rauri nu mai au acelasi izvor; s-au schimbat. Cu toate acestea, poti arata locul si poti spune ca in acea zona este leaganul civilizatiei antice; se pare ca de acolo provenim toti.

Desigur, acum Raiul a fost despartit de pamant. Dar oamenii inca ajung in Rai. Stim despre oameni care au fost acolo, precum Sfantul Eufrosin Bucatarul. El a adus inapoi mere, pe care oamenii le-au mancat ca pe o paine sfintita. El a experiat Raiul ca si cum ar fi fost ceva fizic, dar era diferit de realitatea noastra materiala de fiecare zi. Poti ajunge acolo doar intr-o stare de rapire; trebuie sa iesi din tine. Raiul s-a dus acum de la noi, fiindca Adam era la inceput diferit de ceea ce suntem noi in prezent. El avea o fire mai inalta. De fapt, Parintii spun ca era din carne, dar era o carne oarecum la mijloc intre ceea ce numim trup si duh. Este ceva cu totul diferit.

22. Intre Cadere si Potop

STUDENT: Dupa izgonirea lui Adam dm Rai, cum era starea de despartire ?

Parintele SERAFIM: Adam a fost izgonit din Rai, dar se spune ca statea si privea la el. Era inca vizibil, si chiar Cain putea inca sa vada Raiul. Unul dintre Parinti spune ca, probabil, pana la Potop oamenii puteau inca sa vada Raiul. Nu puteau intra in el, fiindca erau doi ingeri care il pazeau, dar stim ca erau oarecum mai aproape, fiindca Dumnezeu vorbea necontenit cu Patriarhii. Era o stare complet diferita, foarte greu de imaginat acum, fiindca dupa Noe incepe noua perioada in care nu mai avem contact cu Dumnezeu in acest fel. Inainte de Potop Dumnezeu venea si vorbea direct chiar si cu Cain, pacatosul.

23. Potopul

STUDENT: Unii spun ca Potopul a avut loc doar intre Tigru si Eufrat.

Parintele SERAFIM: Acela ar fi fost un potop local. Dar in Scriptura ni se descrie un Potop universal, peste intreg pamantul.

STUDENT: De-aceea se gasesc scoici pe varfurile muntilor ?

Parintele SERAFIM: Da. Desigur, aceasta se datoreaza si ridicarii muntilor.

Cum anume erau muntii inainte de Potop si cat de mult a urcat apa nu se poate spune in mod decisiv, fiindca este foarte posibil sa fi fost o catastrofa atat de mare, incat intregul pamant dinaintea ei sa fi fost cu totul diferit. Se poate ca toti muntii sa se fi ridicat in acea vreme. Se vor fi creat trasaturi geografice si geologice cu totul diferite. Oamenii care accepta ideea Potopului in studiile lor - precum Henry Morris in Potopul din Cartea Facerii - spun ca cele mai multe stratificari s-au format in timpul si imediat dupa perioada Potopului, nu vreme de milioane de ani. Cititi cartea.

24. Talcuire patristica si critica textuala moderna

STUDENT: Oare Moisi a scris fiecare cuvant din primele cinci carti ale Bibliei ? Se stie exact cand au fost redactate ?

Parintele SERAFIM: Cand se zice la inceput "cartea lui Moisi etc.", inseamna "de la Moisi, in traditia lui". Una dintre carti (Deuteronomul) pomeneste de moartea lui Moisi; deci nu el a scris acea parte. Nici Psalmii lui David nu au fost scrisi toti de David. Poate jumatate sunt scrisi de el, iar ceilalti au fost scrisi de alte persoane. Biserica Ortodoxa nu-si pune problema daca fiecare cuvant e scris de persoana caruia ii este atribuit. Nu ne facem atatea probleme, fiindca avem ideea de traditie, adica aceasta e cartea lui Moisi, "in traditia lui" Moisi. Partea principala este chiar de mana lui; alte parti au fost adaugate mai tarziu, dar toate sunt in traditia lui Moisi.

Nu va pot spune in mod exact cand anume au fost redactate cartile. O mare parte s-au pastrat in traditia orala. Textul de baza al Facerii a fost descoperit prorocului Moisi. Nu ne facem griji nici macar sa aflam daca fiecare cuvant este chiar asa cum l-a primit. Probabil ca protestantii se vor supara foarte tare. Dar nu ne facem griji fiindca, daca se talcuieste in Biserica, Biserica insasi este garantia ca se va pastra in duhul adevarat. Textul ebraic si cel grecesc se deosebesc intr-o multime de amanunte - de pilda, in ce priveste varsta Patriarhilor.

STUDENT: Primul capitol din Facere vorbeste de cele Sase Zile si de facerea barbatului si a femeii. Apoi, in capitolul al doilea, textul pare a o lua de la inceput, spunand cum barbatul a fost plasmuit din tarana pamantului, iar Eva a fost facuta din coasta lui Adam. Parca ar fi fost doua istorisiri.

Parintele SERAFIM: Nu, este doar o repovestire a istorisirii dintr-un alt punct de vedere. O relatare se refera la obarsia Omului insusi; cealalta se refera indeosebi la obarsia primilor oameni, Adam si Eva. Eruditii moderni obisnuiesc sa spuna: "Aha, inseamna ca erau doi autori diferiti, care trebuie despartiti, si trebuie cercetat punctul de vedere al fiecaruia - ce vrea sa spuna fiecare ?" Nu este nevoie de asa ceva, fiindca, chiar daca textul s-a transmis pe undeva intr-o forma mai corupta, totusi textul de baza a ajuns la noi, si stim ca el, ca intreg, ne pune in legatura cu Adevarul.

Deci talcuirea Bisericii este cheia pentru a intelege cum se armonizeaza cele doua relatari. Cand dam peste lucruri de felul acesta, spunem doar ca aceeasi istorisire este povestita din doua puncte de vedere diferite - doua accente diferite. Nu este, de fapt, o dificultate reala.

Ideea ca trebuie sa existe doi autori diferiti sau ca exista trei Isaia, fiindca se vorbeste despre trei perioade diferite - este ceva foarte pueril. Eruditii moderni pornesc de la premisa ca nimeni nu poate vorbi despre viitor. Bineinteles ca, in spiritul acestei idei, ar trebui eliminati toti prorocii.

STUDENT: Uneori uitam ca exista o intreaga scoala teologica ce este in principal umanista si porneste de la prezumtia ca o carte ce vorbeste despre un lucru din viitor trebuie neaparat sa fi fost scrisa mai tarziu, astfel incat privea, de fapt, spre trecut.

Parintele SERAFIM: Da, si asta este doar o prejudecata a lor. Dupa credinta noastra, noi nu putem pur si simplu sa acceptam acest lucru, fiindca noi credem ca exista proroci. Exista o carte de prorocii ce inca nu s-au implinit: Cartea Apocalipsei. Dupa unii eruditi moderni ea nu vorbeste despre evenimente viitoare. insa noi credem ca urmeaza sa vedem implinirea acelor evenimente in viitor, dar intr-o forma care este putin ascunsa. Nu putem spune cu precizie ca lumea se va sfarsi in 2005 sau la o alta data anume; dar, pe masura ce vedem ca evenimentele se implinesc, vedem intelesul adanc al prorociei care a fost scrisa inainte de eveniment.

Chiar daca s-ar putea ca unele parti ale Cartii Facerii sa fi fost redactate de diferiti copisti in vremuri diferite, s-ar explica astfel unele diferente de limbaj, dar este un lucru cu totul secundar, care nu afecteaza esentialul. Esentialul este acesta: despre ce se vorbeste in aceste texte ? Iata lucrul principal, pe care trebuie sa-l avem in minte cand talcuim orice text sfant: despre ce anume vorbeste textul, care e intelesul sau ? Toate micile probleme cand a fost redactat si in cate feluri a fost redactat (eruditii chiar analizeaza textul spre a calcula de cate ori sunt folosite anumite cuvinte, evidentiind anumite sinonime spre a arata ca au fost autori diferiti etc.) - sunt, de fapt, pierdere de timp. Principala intrebare este, iarasi: care este Adevarul cuprins in el ? Iar cheia intelegerii adevarului din Cartea Facerii sau din oricare dintre cartile Scripturii este invatatura Bisericii transmisa de Sfintii Parinti.

Important este sa acceptam ca textul insusi e un intreg, si ca el vorbeste despre Adevar; si trebuie sa ii dam cea mai mare cinstire, fiind cuvantul lui Dumnezeu. Cand dam de ceva ce pare a fi o contradictie, trebuie sa privirn mai in adancime si sa vedem cum au rezolvat-o Sfintii Parinti. Din cand in cand putem veni si noi cu o mica interpretare. De pilda, am discutat ideea legata de tarie: nici un Sfant Parinte nu vorbeste in mod specific despre aceasta teorie. Omul modem s-a gandit la ea, si are ponderea unei teorii, dar nu e din aceeasi categorie cu Adevarul descoperit. E doar un ajutor in talcuirea textului.

Extras din : CARTEA FACERII, CREAREA LUMII SI OMUL INCEPUTURILOR - de Ieromonah Serafim Rose