Cuvinte catre parinti

Draga Danion Vasile,

Nu ma pricep la scris, de aceea te-as ruga sa-mi ierti toate stangaciile literare. Dar trebuie sa-ti scriu. S-ar putea sa-mi fii de folos. Eu ma rog Dumnezeului Cel Bun pentru asta. Nu vreau sa transform aceste randuri in ceva ieftin si melodramatic, pentru ca nu este nici una, nici alta. Dar este intr-adevar o drama cu adevarat dureroasa.

Am 60 de ani (deci poti fi fiul meu), poate de aceea mi-am permis (te rog sa ma ierti daca am gresit) sa ma adresez putin cam prea familiar. Sunt casatorita si am o fiica de o varsta apropiata de a ta.

Mi-am trait viata departe de Dumnezeu, de Biserica, departe de Sfintele Taine. Nici macar nu mi-a fost prea bine. Greutati si piedici la tot pasul. Daca m-ar fi intrebat cineva acum 3-4 ani de ce a fost asa, nu as fi stiut ce sa raspund. Acum stiu exact. În marea lui marinimie, Bunul Dumnezeu a vrut sa ma intoarca cu fata spre El, Sa-L cunosc. Asa ca mi-a dat toate spre binele meu. Dar, daca stau sa ma gandesc, sunt familii cu greutati si probleme infinit mai mari ca ale mele. Asa ca sa nu ma mai plang. Cu ajutorul primit de Sus am reusit sa-mi schimb viata. Cel putin pe a mea. Straduindu-ma ca in putinul timp ce mi-a mai ramas sa traiesc asa cum trebuie, incercand sa umplu vidul din sufletul meu si sa nu mai gresesc in lungul si stramtul drum spre mantuire.

"Nichipercea" imi da mult de furca, pentru ca nu-i place deloc planul meu, dar acum stiu ca Îl am aproape pe Domnul nostru Iisus Hristos. De un real folos mi-au fost cei dragi de la publicatia Icoana din adanc, carora le-am scris si care mi-au raspuns, dandu-mi sfaturi dintre cele mai bune. Printre altele, m-au trimis la un parinte duhovnic de care aveam mare nevoie, o persoana cu totul deosebita, sub a carei indrumare atenta sunt. Daca, din acest punct de vedere, cu mine lucrurile merg bine, nu acelasi lucru il pot spune despre fiica mea.

În gandirea mea limitata, chiar eu traind departe de tot ceea ce insemna Credinta (fara a fi eretica), mi-am zis sa ii las acestui copil (singurul de altfel) libertatea deplina de a hotari singur ce are de facut. Mi-am zis sa fiu o mama "moderna" (prostie pe care doar acum o realizez).

A facut liceul X, apoi brusc a schimbat directia si a intrat la Facultatea Y, 4 ani. Si-a dat si masterul si acum urmeaza sa-si faca teza de doctorat. În toti acesti ani de studiu a fost preparator in cadrul facultatii. Studentii o iubeau, stia ce trebuie sa le spuna. A fost in strainatate cu o bursa, timp in care si-a insusit spre foarte bine limba engleza. Parea ca lucrurile sunt bune, si noi, parintii ei, fericiti. Spun acest lucru pentru ca doream putina schimbare in viata ei.

În copilarie si adolescenta a fost cam singura. Tanjea dupa prieteni, relatii, comunicare - fiind mai putin comunicativa, mai mult interiorizata, si mai mult intr-o lume a ei, ireala, printre teancuri de carti de specialitate si carti mai altfel.

La inceput, fara sa-i spuna nimeni, si-a cumparat zeci de carti religioase, Sfinti Parinti, Efrem Sirul, Sfantul Siluan, Avva Dorothei, etc. Am intrebat-o ce face cu ele si mi-a raspuns: "caut adevarul". Sincera sa fiu m-am bucurat. În strainatate a cunoscut un profesor mai mare decat ea cu mai mult de 20 de ani. Era prima persoana mai importanta cu care avea ce discuta. Lucrurile au scapat de sub control, ea a crezut mai mult decat trebuia tuturor promisiunilor facute. Dar in ciuda lor, dupa un an de zile, totul a luat sfarsit cu lacrimi si durere. Începand de aici, "pestisorul meu" a luat-o la vale, dusa de curent, fara dorinta de impotrivire. Au urmat alte gasti, alte idei, Jung, alchimie, yoga, "calea de mijloc", Kaballa (nu-ti sunt necunoscute), dar mai ales reincarnare.

La facultate lucrurile mergeau prost. Sefii ei au facut tot posibilul sa o indeparteze de la catedra, desi este bine pregatita profesional.

Urmeaza apoi munca la o fundatie unde, dupa putin timp i se desfiinteaza postul (poate si pentru faptul ca se ocupa cu tot sufletul de familii sarmane). Disperata si bulversata, se angajeaza la o gradinita ca educatoare. Copiii ii plac foarte mult, si-a dorit mereu o familie, pe care nu a avut-o - inca.

"Mama, de ce la mine nu se uita nimeni, de ce sunt o prietena, si atat??" M-am intrebat si eu multa vreme, fara sa-mi dau un raspuns. A cunoscut chiar si un doctorand la Teologie, care insa a trebuit sa plece cu o bursa in Elvetia, asa incat relatia s-a terminat fara sa inceapa.

Cu un salariu de numai 2,5 milioane, dezamagita de viata ei sociala si sentimentala, a acceptat oferta de a lucra pentru fundatia X (care militeaza pentru drepturile homosexualilor), fapt care m-a lovit in moalele capului.

Era inceputul sfarsitului. Lacrimile mele n-au fost indeajuns pentru a o indeparta de aceasta asociatie si mai ales de ispitele despre care stiam ca nu avea cum sa le poarte. Salariul era tentant; nu mai purta stresul ca nu avea bani sa ne dea pentru medicamente.

Refuzata de baieti, ratacita in credinta, aici gaseste anturajul care i se parea ei ideal. Nu cred ca este cazul sa continui cu ce s-a mai intamplat. Este de la sine inteles. A plecat de acasa, sta cu chirie impreuna cu o "prietena". A fost ceva care m-a desfacut in bucati, dar Maica Domnului si Fiul ei Preaiubit m-au adunat, m-au mangaiat, asa incat am hotarat cu multa liniste sufleteasca sa incredintez aceasta mare durere a mea Bunului Dumnezeu. Mi-a ramas doar rugaciunea si CREDINTA ca cineva acolo Sus ma iubeste si trebuie sa am rabdare.

De foarte mare folos mi-au fost sfaturile primite de la prietenii mei de la revista Icoana din adanc, de la parintele meu duhovnic si de la tine, prin cele doua carti ale tale pe care le-am cumparat: Cum sa ne crestem copiii si Daramarea idolilor. Am sa ma rog pentru tine cat voi putea. Am cautat la toate librariile Jurnalul convertirii. Fara rezultat. Daca ar fi posibil sa primesc un exemplar, l-as plati imediat.

Referitor la Daramarea idolilor, i-am spus fetei mele: "Cartea aceasta parca este scrisa pentru tine". A luat-o, a rasfoit-o si chiar a parut interesata. Cred ca se potriveste cu stilul ei de comunicare, are mare usurinta la scris, si stilul tau cred ca i-a placut. De obicei imi spune sa o las in pace, pentru ca trebuie sa traiasca si ea cumva.

Cercul in care se misca acum este inchis - aceiasi oameni, aceleasi conceptii de non-pacat, de alternativa pe care eu singura n-am cum sa i-o scot din cap. Banii, oricat ar fi de multi, nu-i ajung. (I-am spus asta de la bun inceput - nu este nici pe departe un loc bineplacut lui Dumnezeu.) Este nefericita, povara pacatelor o apasa si o copleseste. Este bolnava sufleteste si trupeste, fara o cauza organica. Am spus, si desigur asta voi face, sa las in seama Domnului si a Maicii Preacurate rezolvarea in bine a acestei suferinte. Dar totusi ma intreb si te intreb si pe tine: cu ce mai pot contribui si eu?? Da-mi un sfat, cat de mic: cum o pot scoate din iadul in care vietuieste, in care lucreaza?

Acum stii de ce ti-am scris. I-am spus de altfel si ei sa ia legatura cu tine prin internet - s-ar putea sa fii pana la urma colacul ei de salvare. Nu-mi ramane decat sa nadajduiesc. Te rog sa ma ierti pentru scrisoarea aceasta atat de lunga, pentru forma ei si eventualele greseli gramaticale.

Îti doresc tot binele din lume si Bunul Dumnezeu si Maica Domnului sa te aiba sub ocrotirea Lor...

Mi se parea o idee buna ca in postfata celei de-a doua editii a cartii mele despre nunta sa anexez cateva fragmente din scrisorile si e-mail-urile pe care le-am primit de la cititori, e-mail-uri ce reflecta modul in care cartea a fost receptata de public . Am preferat insa ca in locul cuvintelor de apreciere sa reproduc scrisoarea de mai sus, primita de la o mama indurerata.

Mi s-ar parea straniu sa fiu ca baba din proverbul: "Tara arde si baba se piaptana." Daca nu as tine cont de problemele care apar in societate, daca as scrie despre familie fara sa privesc in jur, as fi utopic. Asa ca ma vad nevoit sa scriu si despre modul in care tinerei generatii i se propovaduieste cu dezinvoltura desfraul. Voi face referire si la legatura dintre vremurile pe care le traim, in care pacatele impotriva firii sunt considerate normale, si sfarsitul lumii. Fara a fi o fire apocaliptica nu pot face abstractie totusi de profetiile sfintilor despre perioada de renastere a paganismului pe care o traim .

Daca in capitolele cartii m-am adresat in mod special tinerilor, in aceasta postfata ma voi adresa parintilor, chiar daca unii tineri nu vor fi incantati de aceasta. Ma gandesc din ce in ce mai mult la viitorul copiilor mei . Asa ca inteleg, macar in parte, durerea mamei. Daca fiica ei ar fi fost alergica la viata religioasa, daca ar fi fost lesbiana de pe bancile liceului, m-ati putea intreba ce am eu cu viata ei. Dar fata a vrut sa se marite, a vrut sa traiasca aproape de Dumnezeu. Faptul ca a citit Sfintii Parinti pentru "a gasi adevarul" spune multe.

A mers pe drumul cel bun, dupa care diavolul a reusit sa o atraga in cursele sale. Înca nu este totul pierdut, inca se mai poate intoarce. Dar nu despre aceasta voi scrie acum. Voi scrie despre durerea pe care mi-o provoaca faptul ca din ce in ce mai multi tineri se autodistrug, indepartandu-se de drumul senin si luminat care le-a fost pregatit de Dumnezeu.

Parintele Nicolae Tanase de la Valea Plopului povestea ca a fost chemat odata in camera de camin a unei studente pentru a o convinge pe aceasta sa nu avorteze. Parintele a inceput sa vorbeasca cu ea, si pe fata a bufnit-o plansul. Cu cat parintele vorbea mai mult despre grozavia si urmarile prunc-uciderii, fata plangea tot mai tare. Parintele era convins ca lacrimile ei arata ca si-a dat seama ca nu trebuie sa avorteze, asa ca vorbea in continuare. Dar, la un moment dat, fata i-a spus:

"- Parinte, nu mai vorbiti, am apucat sa avortez..."

"Parinte, nu mai vorbiti, am apucat sa avortez... Parinte, nu mai vorbiti, am apucat sa avortez... Parinte, nu mai vorbiti, am apucat sa avortez..." Dupa ce parintele a terminat de povestit, cuvintele sale mi-au rasunat in urechi. Mi-am dat seama cat de dramatic este ca omul sa ajunga la duhovnic cu o clipa mai tarziu decat era cazul. Cat de dureros este ca invatatura crestina sa ajunga la oameni cu intarziere.

Asa si cu cartea mea: nu am incercat nici sa o fac prea "bisericoasa", pentru a nu-i plictisi pe tinerii care nu vin la biserica, si nici hard-core, ca sa nu ii smintesc pe cei credinciosi. Desi imi era putin teama ca unii preoti ma vor critica pentru stilul abordat, totusi se pare m-am temut degeaba.

Problema este ca acum cartea mi se pare chiar prea cuminte. Nu am atins subiecte fierbinti pentru tineri, cum ar fi sexul oral sau masturbarea (pe care statisticile le prezinta ca fiind la ordinea zilei). Mi se parea riscant sa sparg eu gheata in abordarea unor asemenea subiecte, si nu vroiam nici sa zgarii urechile prea fine si nici sa trezesc curiozitatea cititorilor fata de astfel de indeletniciri.

Evolutia situatiei insa m-a facut sa regret ca nu am scris si despre asemenea subiecte (poate o voi face cu alta ocazie). Iata ce scrie in Libertatea , in articolul cu titlul Copiii din clasa a III-a vor invata despre sex: "Înca din clasa a III-a, copiii vor invata despre cum se fac copiii si cum sta treaba cu diferenta dintre sexe. La sfarsitul scolii, elevii vor avea cunostinte avansate despre masturbare, viol, incest sau pedofilie."

Din Programul National de Educatie pentru Sanatate in Scoala Romaneasca , elaborat de Ministerul Educatiei si Cercetarii, putem afla mai multe amanunte. Iata ce lectii vor lua copiii nostri: "Se pare ca sexul oral genital este mai frecvent intalnit la persoanele civilizate, cu o igiena personala ridicata, precum si la cuplurile homosexuale. Pozitiile in care este practicat sunt cele mai variate, mai cunoscuta fiind pozitia 69, (...) . Preferinta multor cupluri pentru sex oral genital este motivata de faptul ca reprezinta o modalitate de a avea relatii sexuale fara riscul aparitiei unei sarcini, precum si un mijloc de a ajuta barbatul in obtinerea erectiei, iar pentru femeie, de a avea relatii sexuale fara a-si compromite virginitatea. Considerat ca o relatie din sfera normalului de catre sexologi si apreciat de cei care il practica, sexul oral genital este condamnat in continuare de anumite persoane sau grupuri populationale, datorita criteriilor moral-religioase, sau pur si simplu lipsei de experienta".

O observatie: cand afirmi ca o anumita practica este condamnata din lipsa de experienta, starnesti curiozitatea fata de aceasta experienta. Tinerilor li se vorbeste despre sexul oral astfel incat sa ii incite sa il practice. În acelasi mod este prezentata si masturbarea, ca fiind "o forma fireasca de activitate sexuala" .

La capitolul Comportament sexual normal intalnim cu surprindere trei ramificatii: heterosexualitatea, homosexualitatea, bisexualitatea. Ca parinte afirm ca o astfel de programa este dezastruoasa. Efectele ei asupra familiilor de maine vor fi greu de apreciat. Daca ii inveti pe copii ca homosexualitatea si bisexualitatea sunt normale, ei vor incerca sa le experimenteze.

Nu analizez aici cele doua practici sexuale din prisma invataturii crestine . Dar ar trebui ca tinerilor sa li se faca o educatie pro-familie, si nu o educatie care loveste in familia traditionala.

"Desi multi oameni considera inca homosexualitatea ca pe ceva anormal, pervers, stiinta moderna precum si normele juridice internationale o accepta in sfera normalului. (...) Legiferarea casatoriei intre homosexuali in anumite state reprezinta un castig cert in ceea ce priveste drepturile acestei minoritati, dar si o toleranta si o disponibilitate sporita la intelegere din partea societatilor respective."

Casatoriile intre homosexuali nu sunt numai "pacate impotriva firii". Sunt in acelasi timp pacate impotriva societatii. Din moment de familia traditionala este celula de baza a societatii, promovarea casatoriile intre homosexuali este un atac la adresa societatii. Ca sa nu lungesc paranteza, afirm inca o data ca daca astazi copiilor li se vor preda astfel de cunostinte , maine caderea lor va fi fireasca.

Desi nu am insistat asupra modului in care invatatura crestina trateaza pacatele impotriva firii, voi insista totusi asupra saraciei spirituale a vremurilor pe care le traim.

Astazi este din ce in ce mai clar ca e dificil sa vorbesti despre frumusetea familiei clasice, cu mama, tata si copii, fara sa tratezi problema si din punct de vedere spiritual. Daca Dumnezeu nu ar exista, am putea renunta la ideea ca familia este celula de baza a societatii si ne-am putea construi alte tipuri de societate. Cine vrea sa apere familia nu poate face abstractie de Cel care a intemeiat prima familie, formata din parintii nostri Adam si Eva.

Observam ca astazi pacatului i se spune virtute si virtutii pacat. Despre aceasta rasturnare Sfintii Parinti ne-au atras atentia ca este semn premergator sfarsitului lumii. Lumea va exista atata vreme cat vor mai exista oameni care vor merge pe calea mantuirii. Cand desfraul se va generaliza, Hristos va veni a doua oara.

Sfantul Nicolae Velimirovici spunea: "Vedem si noi multe semne care au fost prezise de catre Domnul Iisus ; nu suntem orbi. Asta insa nu ne da dreptul sa hotaram ziua sfarsitului lumii, si cu atat mai putin sa ne dorim inmultirea raului in lume. Caci o data cu inmultirea raului se inmulteste si numarul nedreptilor ce isi pierd sufletul. Iar noi, ca fii ai lui Dumnezeu, trebuie sa dorim ceea ce doreste si Tatal nostru Ceresc, si anume ca toti oamenii sa se mantuiasca. Marea n-are decat sa se clatine, si pamantul sa se cutremure, si stelele sa cada; noi trebuie sa stam netulburati, incredintandu-ne voii celei bune a Facatorului si dorind binele tuturor fapturilor omenesti" .

Nu dorim deci raul nimanui. Dar nici nu putem face abstractie de situatia care ne inconjoara. Ar fi stupid sa spunem ca din punct de vedere spiritual lumea e mai aproape de Dumnezeu decat acum o suta de ani. Dar ar fi la fel de stupid sa ne lasam biruiti de deznadejde si sa spunem ca nu se mai poate duce o viata curata in zilele noastre. Chiar daca lupta este foarte grea, pacatul nu va birui virtutea. Chiar daca dusmanii crestinilor vor fi foarte puternici, si mijloacele de care se vor folosi pentru a lovi in credinta crestina vor fi din ce in ce mai perfectionate, totusi crestinii nu vor fi ingenuncheati. Vor rezista, si in cele din urma vor birui. Si de fapt biruinta nu va fi a lor, va fi a lui Hristos Fiul lui Dumnezeu, care ne-a spus: "În lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea..." (Ioan 16, 33) .

Of, cat mi-as dori ca pana la urma cei de la Minister sa isi dea seama ca nu e bine sa murdareasca mintile tinerilor printr-o educatie sexuala nepotrivita... Ce bine ar fi ca totul sa se termine, sa fi fost doar o tentativa nereusita... Atunci randurile mele vor parea alarmiste celor care imi vor citi cartea peste cativa ani de zile. Îmi cer iertare fata de acestia daca timpul va dovedi ca m-am speriat degeaba. Mi-as dori mult ca peste ani si ani copiii mei sa creasca intr-un mediu cat mai curat, cat mai putin vatamator.

Sunt convins insa ca daca lucrurile vor continua in directia in care au pornit, nici un parinte nu imi va putea reprosa ca i-am rapit timpul scriind despre homosexualitate sau despre sexul oral. Si poate peste cativa ani chiar si tinerii carora li s-a parut ca sunt prea bisericos, daca vor ajunge la randul lor parinti, vor intelege de ce am scris asa si nu altfel. Dar mai bine sa nu avem parte de asemenea rele. Doamne fereste-ne!

Oricum, chiar daca pentru o vreme raul ar fi tinut in frau, asta nu inseamna ca acum e bine. Lupta pe care diavolul o duce impotriva familiilor este foarte puternica, si de aceea este nevoie de multa rugaciune . Repet ideea ca oricat de frumoasa ar fi familia, ea nu este un spatiu al relaxarii si al desfatarii. E frumoasa viata de familie, dar este si grea. Este si placuta, dar are si momente limita, in care cazi de pe picioare de oboseala sau in care te doare inima sau capul de suparare. Povestile de dragoste in care toate merg perfect sunt utopice, sunt valabile numai in filme . Viata are alte reguli.

(Privitor la regulile crestine ale vietii de familie, trebuie spus ca exista si un mod gresit de intelegere a acestora. Fina mea a venit duminica dupa slujba la mine si mi-a zis:

"Nasule, am facut o boacana. I-am zis unei femei insarcinate ca e mai bine sa se culce cu sotul ei decat sa il lase sa mearga la alte femei. El nu poate sa se infraneze, si m-am gandit ca e mai bine sa se culce cu ea decat cu altele."

"Si unde e boacana?"

"Pai, Sfintii Parinti..."

"Ce au zis Sfintii Parinti?"

"Nu stiu, dar asa se zice, ca Sfintii Parinti spun sa se infraneze sotii de la impreunarea trupeasca atunci cand e femeia gravida."

"Da, daca se pot infrana, sa se infraneze. Dar daca barbatul nu mai rezista, decat sa mearga la altele, mai bine face dragoste cu sotia lui. Nici unde nu zic Sfintii Parinti ca e mai bine sa mearga barbatul la bordel sau la amanta decat sa se apropie de femeia lui care, chiar daca e gravida, tot sotia lui e. Habotnicia sotiei poate duce la destramarea familiei."

"Deci nu i-am zis rau ce i-am zis?"

"Nu. În viata de familie sotii trebuie sa tina seama unul de neputintele celuilalt. Altfel se ajunge repede la divort. Daca nu se ajunge la perversiuni, trebuie sa existe intelegere. Totul e sa fie sinceri unul cu altul si cu Dumnezeu...").

Înainte de a incheia aceasta postfata vreau sa raspund intrebarii pe care am primit-o de la mai multi cititori: "Daca ati facut Facultatea de Teologie, de ce nu sunteti preot?".

Nu cred ca daca ai facut facultatea inseamna ca esti si bun sa fii preot. Am scris cum inteleg eu ca trebuie sa fie preotul, si nu as suporta ideea ca sunt altfel decat mi-as dori sa fiu. Asa ca nu imi ramane decat sa ma pregatesc, rugandu-ma ca, daca Dumnezeu considera de cuviinta, sa primesc hirotonia. Chiar daca sunt foarte constient ca nu sunt vrednic de preotie, faptul ca duhovnicii pe care i-am avut (doi dintre ei au trecut la Domnul) mi-au spus ca Dumnezeu vrea sa fiu preot ma face sa ma gandesc foarte serios la aceasta slujire. Asa ca, daca Dumnezeu va randui sa fiu hirotonit, voi primi preotia cu cea mai mare bucurie. Iar daca nu va randui aceasta, voi incerca sa raman pe baricadele scrisului. Daca se poate, pana la capat...

15 august 2003


CARTEA NUNTII
de Danion Vasile

Povestea vulturilor aurii
Sa stam de vorba
Despre mirajul sexualitatii
De ce sa ma casatoresc?
Despre Goana dupa Aurul nuntii sau western-ul maritisului
De ce nu ne ajuta Dumnezeu?
Despre fotomodele si Don Juani
Geniul si femeia de serviciu
Banii vorbesc!
Despre influenta prietenilor
Parintii: prieteni sau dusmani?
Binecuvantarea preotului
Despre vrajitoare si dezlegarea cununiilor
Despre dragostea trupeasca
Scrisoare catre tinerii secolului XXI
"Daca stiam ca o sa ne certam atat..."
Un examen cu multi restantieri
Cuvinte catre cei care vor sa se recasatoreasca
"....dar barbatul este mai egal decat femeia..."
Cum sa ma pregatesc pentru casatorie?
"Dumnezeu e baiat de cartier..."
Povestea unei casatorii...
Postfata la editia a doua
Rugaciuni
Prefata