| [ drumul
sufletului dupa moarte ] |
 |
|
|
Ti-am spus ca vom reveni
asupra sexualitatii. O vom face acum.
De ce fac tinerii dragoste? "Pentru
ca sunt iubitori de patimi, pentru ca nu tin cont de nici o regula, pentru ca
nu au Dumnezeu", spun oamenii mari.
"Pentru ca ne iubim!",
spun tinerii. Cine are dreptate? Fiecare este convins ca dreptatea este de partea
lui. Eu cred ca dreptate au si unii, si altii.
Sa ne uitam pe strada la
cuplurile care trec prin fata noastra. Sa incercam sa descriem putin doua dintre
ele. M-am uitat pe geam, dar strada e cam pustie. Asa ca imi imaginez doua cupluri.
E vara acum, si e foarte cald. (Mergand cu baietelul meu cu metroul, am vazut
o doamna de vreo 30 de ani cu un maiou foarte "economicos". L-a bufnit
rasul, a aratat-o cu degetul si a zis: "Tati, femeia asta umbla cu maiou
pe strada..." Am incercat sa salvez situatia, pentru a nu primi o poseta
in cap. Dar nu am reusit sa il conving pe Codrin ca maioul acela era tricou. Asa
cum fiului meu i s-a parut anormal de scurt maioul doamnei, tot asa bustierele
li se par anormal de scurte celor mai in varsta).
Daca vedem pe strada
un sot si o sotie, observam ca aproape mereu merg unul langa celalalt. Vorbesc
despre pretul detergentului sau despre cand trebuie sa plateasca intretinerea.
Daca au copii, poate vorbesc si despre faptul ca micutilor le-ar trebui incaltari
noi. Asta daca nu sunt bogati. Daca sunt bogati vorbesc despre scumpirea vilelor
de la munte sau despre o calatorie in strainatate.
Cand vedem pe strada
doi tineri de 20 de ani, ei se tin de mana, se strang in brate. Se sorb din ochi.
Se scalda unul in ochii altuia. Nu se mai pot abtine si uneori se saruta cu foc
sub privirile nu rareori indignate ale trecatorilor.
Si totusi, ce e rau
in faptul ca tinerii se iubesc?
"Vai, dar pe vremea mea nimeni nu
se purta asa in public... Vai, dar pe vremea strabunicii fustele erau pana la
glezne... Vai, generatia asta... Vai..."
Si lista "vai-urilor"
nu se opreste aici. Dar toate aceste vai-uri sunt gratuite in ochii tinerilor.
Ei simt ca dragostea parintilor lor s-a ofilit, si atunci refuza sa le accepte
sfaturile. Cum sa acceptam modelul unor parinti a caror dragoste s-a uscat, a
esuat? Tinerii simt foarte bine care este relatia dintre parintii lor. Si sunt
detectoare de minciuni. În clipa in care parintii spun: "Trebuie sa mergeti
pe urmele noastre, daca vreti sa aveti parte de implinirea noastra", atunci
isi conving copiii sa fuga de o implinire superficiala.
Parintii tot cauta
noi si noi metode de convingere, in loc sa isi dea seama ca se afla intr-o postura
ridicola. Sunt ca niste turisti care nu au reusit sa ajunga pe varful unui munte,
dar nu obosesc sa le explice altora cat de usor este drumul.
Repet intrebarea
pe care o vei gasi des in aceasta carte, ori de cate ori mi se pare ca nu sunt
destul de clar: "Si ce are asta cu casatoria ta?" Are multe. Pentru
ca imaginea ta despre casatorie e foarte marcata de ceea ce ai vazut la parintii
tai (imi cer scuze daca parintii tai nu sunt ca ceilalti, ci stiu sa iti fie model;
in acest caz, cred ca esti constienta ca multi parinti sunt altfel decat ai tai).
Casatoria pierde teren pe zi ce trece. Unul dintre principalele motive
este ca tinerii nu mai vor sa aiba parte de esecurile parintilor.
"Ce
folos ca mama s-a maritat fecioara, daca dragostea dintre ea si tata s-a stins?"
Sau: "Ce folos ca mama a purtat numai fuste lungi si nu s-a vopsit daca nu
a stiut cu cine sa se marite?" Sau: "Ce folos ca tata a dus o viata
aproape de Dumnezeu, daca nu a vazut ce fel de om e mama?..."
Îmi
e putin greu sa scriu aceste randuri. Ele par un protest anti-parinti. Dar vei
vedea ca nu urmaresc deloc sa protestez fata de acestia. De pe acum ma gandesc
la ce va fi peste douazeci de ani, cand fiul meu Codrin va putea spune daca i-am
fost sau nu model. Nadejduiesc ca Dumnezeu ma va ajuta sa ii fiu. Înca nu stiu
daca cel de-al doilea copil al nostru e baiat sau fata. Daca e fata, mi se pare
ca responsabilitatea mai mare ar cadea asupra mamicii.
Ce am eu totusi
cu parintii?
Afirm cu toata convingerea ca oricat de iscusite ar fi predicile
parintilor despre feciorie, despre casatorie si despre dragoste, ele nu atarna
pe cantar mai mult decat exemplul personal. Daca parintii se iubesc, adica daca
"harta" familiei pe care au avut-o s-a dovedit buna, atunci sfaturile
lor merita atentie. Dar daca dragostea parintilor a ajuns intr-o fundatura, atunci
nimeni nu ii ia in seama.
Si cum cei mai multi parinti nu sunt modele
pentru copii, e normal ca tinerii sa nu tina cont de sfaturile pe care le primesc.
Fii sincera, daca ai fi fost tu pe "Titanic" in locul lui Rose,
te-ar fi impiedicat ceva sa te daruiesti iubitului tau? Ma indoiesc.
Ca
o concluzie, recunosc ca am toata intelegerea fata de tinerii care nu gasesc nici
un motiv pentru a impartasi opiniile parintilor lor in privinta intemeierii unei
familii.
Pana aici nu mi-am precizat pozitia. Sunt eu un "eretic",
un antitraditionalist, un impostor sau o victima a prezentului si ideologiei moderniste?
Nu, in nici un caz.
Dupa ce am criticat putin lectiile de morala uneori
gratuite pe care le tin parintii, voi incerca sa lamuresc de ce pozitia mea e
chiar mai traditionalista decat a lor. Eu nu cred ca un tanar trebuie sa faca
ceva numai pentru ca parintii sai considera ca e bine. Dar cred ca e normal ca
tanarul sa se intrebe ce e cu adevarat bine. Cred ca nu e normal ca tanarul sa
isi formeze un sistem propriu de valori (atunci ar fi ca cel care face desenul
unui varf de munte fara sa fi urcat pe el), ci mi se pare normal ca tanarul sa
urce pe acel varf si abia apoi sa il deseneze.
E evidenta legatura dintre
gandirea si faptele noastre. Adica faptele noastre pun in evidenta gandirea noastra,
filosofia vietii noastre. Parca ti-am mai scris: daca te-ai marita pentru a avea
o viata comoda, daca ai lua un tip pentru banii lui, prin aceasta ai arata ca
in conceptia ta cel mai important lucru in viata sunt banii. O femeie care isi
ia de sot un barbat numai pentru ca are o potenta sexuala iesita din comun arata
ca dumnezeul ei e sexul.
Care e cel mai important lucru in viata?
Pentru
crestini, mantuirea. Or, mantuirea se dobandeste daca mergem pe calea pe care
ne-a aratat-o Hristos. Hristos ne-a spus simplu: "Faceti asta, Dumnezeu va
va milui. Faceti altceva, alegeti iadul."
E greu sa fii crestin.
Dar in clipa in care te hotarasti sa fii crestin nu mai incerci sa modelezi invatatura
crestina pentru a o face mai potrivita pentru tine, ci incerci sa te modelezi
pe tine dupa aceasta invatatura.
Si ce spune Biserica despre viata sexuala
a celor necasatoriti stii.
De ce e pacat ca tinerii sa faca dragoste?
De ce e pacat sa se bucure de clipe atat de frumoase unul langa altul? Nu stiu.
Dar nici nu am cum sa stiu. Nu eu i-am creat pe oameni. Eu nu stiu ce e bine si
ce e rau decat in masura in care primesc ceea ce Dumnezeu a binevoit sa ne descopere.
Pe cat de usor este sa intelegem ca uciderea e un pacat, pe atat de greu
ne este sa intelegem de ce dragostea trupeasca dintre cei necununati este pacat.
Cei mai multi tineri considera ideea aceasta habotnica, numai pentru faptul ca,
daca ar fi adevarata, ei ar fi pusi intr-o situatie delicata. Dintr-un instinct
de conservare oamenii incearca sa se apere modificand reperele. Sa nu incercam
sa ne consideram masura a tuturor lucrurilor, ca nu suntem.
Am vazut ieri
intr-o vitrina o reclama la produsele Revlon: "We are still, in the end,
animals." Adica: "Vrem sau nu sa recunoastem, tot animale suntem."
Sa traim deci dupa legea trupului, dupa legea poftelor, sa lasam la o parte prejudecatile
ca sa ne simtim noi insine.
În loc ca omul sa considere patima drept patima,
in loc sa fie constient de chemarea sa spirituala, el vrea sa se considere animal.
Mi se pare ca am ajuns la un moment trist al istoriei: cu timp in urma oamenii
insetau dupa Dumnezeu, voiau sa urce cat mai sus pe scara duhovniceasca, si daca
le-ar fi spus cineva ca sunt animale s-ar fi simtit jigniti. Astazi oamenii nu
numai ca au renuntat sa mai urce pe scara, ci au renuntat si sa vrea sa fie oameni.
Se simt bine daca li se spune ca sunt animale.
(I-am reprodus finei mele
reclama de la Revlon. "Asta nu-i nimic... E o reclama si mai si, pe Animal
Planet: "Animals are better than humans." Culmea: Animalele sunt mai
bune decat oamenii! Cine s-ar fi gandit ca o sa ajungem chiar aici?)
Hai
sa ne gandim la altceva. Multi isi pun intrebarea: "Oare ce ii place mai
mult lui Dumnezeu, o familie in care sotii nu se iubesc, sau un cuplu care traieste
fara binecuvantarea cununiei, dar in care se simte dragostea pe care unii soti
nu o mai simt?"
Astfel de intrebari isi pun oamenii care fug de intrebarile
pe care ar trebui sa si le puna cu adevarat. Ne punem intrebarile ale caror raspunsuri
ne convin, ne justifica scaderile, si evitam intrebarile ale caror raspunsuri
ne lovesc. Poate ai impresia ca prin aceste randuri eu imi manifest inhibitia
sexuala, si incerc sa ii opresc pe altii sa se bucure de placerile dragostei.
Departe de mine gandul acesta. Eu nu te pot obliga sa traiesti dupa cum te invata
Biserica, dar vreau sa te ajut sa fii sincera cu tine. Ai credinta in Dumnezeu?
Ar trebui sa se vada in fapte. Nu ai credinta? Atunci poarta-te ca atare.
Nu
vad insa nimic nepotrivit in a-ti atrage atentia asupra riscului de a te lasa
dusa de val, de a nu avea un mod de viata care sa fie in deplin acord cu modul
in care intelegi viata.
Revin la intrebarea: de ce e pacat sa faca dragoste
cei care traiesc necununati?
Nu noi hotaram ce e pacat si ce nu. Noi nu
putem, prin propriile noastre puteri omenesti, decat sa primim sau sa respingem
poruncile lui Dumnezeu.
Or, din Sfanta Scriptura vedem clar ca desfraul
este un pacat. Noi putem respinge invatatura crestina, dar nu putem primi invatatura
crestina odata cu propriile noastre idei. Deformarea credintei crestine este o
cale de acoperire a pacatului de care se folosesc multi, fara a fi constienti
de faptul ca isi fura singuri caciula.
M-a intrebat ieri o prietena: "Privitor
la viata sexuala, ce parere ai de expresia ,,Ce-i curat e ca nou?" Tot ea
m-a lamurit ce inseamna: ca fecioria nu e importanta."
I-am raspuns
ca expresia, pe care nu am mai auzit-o pana acum, tradeaza o anumita nesiguranta:
ca daca femeia de la care a auzit-o ar fi fost convinsa ca pierderea fecioriei
e neimportanta, nu ar mai fi preocupat-o acest subiect.
"Ce-i curat
e ca nou"... O noua varianta a proverbului: "Vulpea care nu ajunge la
struguri zice ca sunt acri."
Vreau sa fac referire acum la cei care
se gandesc ca, dupa o tinerete zbuciumata si patimasa, se vor aseza la casele
lor si vor duce o viata crestina. Ei nu tin cont de faptul ca sufletul nostru
e o ceara in care se imprima toate faptele noastre, bune sau rele, ca dupa ani
de zile traiti in desfrau, sufletul va fi bolnav si ca vindecarea se va obtine
cu multa greutate. Poate ai auzit deviza "Make love, not sex!" Am vazut
ca in ultima vreme aceasta deviza e slogan al unor tineri din Occident care, constienti
de faptul ca sexul a devenit miezul oricarei povesti de iubire, protesteaza fata
de intelegerea gresita a sexualitatii. Ei observa cata publicitate se face pentru
amorul in lift, pe plaja sau in alte locuri publice si isi dau seama ca s-a ajuns
la o pervertire totala a dragostei. De altfel, nici nu se mai zice "I want
to make love with you...", ci se zice pe sleau: "I want to make sex..."
Ce
e interesant la acesti tineri protestatari? Ca sunt constienti ca exacerbarea
sexualitatii la care s-a ajuns in ziua de astazi nu a adus si un plus de dragoste.
Si eu sunt pentru deviza "Make love, not sex!" Numai ca o inteleg
altfel. Ei nu pricep ca viata sexuala a tinerilor necasatoriti poarta pecetea
pacatului, ci numai ca placerea sexuala nu poate fi centrul unei relatii. Ei sunt
sustinatorii unei sexualitati coplesite de iubire, cum a fost cazul cu Jack si
Rose. Numai ca o astfel de pozitie este utopica. Spun inca o data ca nu noi stabilim
ce e bine si ce e rau. Ca, daca Dumnezeu nu ar exista, atunci as fi de acord cu
modul in care inteleg ei deviza de mai sus.
Dar, pentru ca Dumnezeu exista,
eu inteleg deviza tocmai ca pe un imbold pentru casatorie: cei care se iubesc
sa caute sa primeasca binecuvantarea dumnezeiasca pentru dragostea lor. Da, doi
tineri care se iubesc simt dorinta de a se saruta, de a se imbratisa, de a face
dragoste. Ce e dragostea trupeasca? Un mod de manifestare a dragostei sufletesti.
Iubirea dintre doi oameni nu e doar sufleteasca, e si trupeasca. Si daca doi oameni
se iubesc, de ce sa nu faca dragoste? Adica de ce sa nu se casatoreasca pentru
ca unirea lor trupeasca sa fie dragoste si nu patima?
Se poate pune intrebarea:
ce patima e in sufletul unei fete care face dragoste cu iubitul ei numai ca sa
nu il piarda? Din moment ce o face numai pentru a-l bucura pe el, si fara nici
o urma de egoism, atunci unde mai e patima?
Sa ne uitam tot la Rose: ce
parea murdar in daruirea ei? Daruirea indragostitilor de pe "Titanic"
pare mai frumoasa decat dragostea trupeasca a sotilor, cand sotul e beat iar sotia
se gandeste la altul (nu imi dau seama cat de multe sunt cazurile in care sotul
vine acasa beat si se culca cu sotia sa. Ca dragoste, la betie, nimeni nu poate
face).
Întrebarea de baraj: "al cui pacat e mai mare, al tinerilor
care au parte de o dragoste ca in Titanic (o, dar cat de rare sunt astfel de cazuri,
majoritatea au parte de o dragoste mult mai superficiala...), sau al sotilor pentru
care iubirea trupeasca nu e semn de dragoste, ci numai de placere animalica?"
Nu
e greu sa par rigorist atunci cand afirm ca, cel putin, cei din urma sunt casatoriti
si, cel putin, nu cad in pacatul curviei. Pe cand primii, oricat de bine s-ar
intelege, merg pe calea desfraului osandit de Dumnezeu.
Nu stiu daca se
poate face o comparatie precisa intre cele doua cupluri. Nu stiu daca ajuta la
ceva sa ne comparam cu astfel de cupluri (mai ales ca, in familia cu sotul betiv,
sansele de indreptare sunt foarte mici, in timp ce in celalalt caz dragostea ii
poate aduce pe tineri in fata altarului).
Sunt convins ca un tanar sau
o tanara care vrea sa isi intemeieze o familie trebuie sa se compare cu cazurile
ideale, si nu cu cazurile aflate in situatii delicate.
"Make love,
not sex!"
Dar ca sa poti face dragoste ai nevoie de binecuvantarea
Bisericii prin Taina Nuntii. Altfel, oricat ai incerca sa te pacalesti, nu poti
face decat sex.
Sa zicem ca as vrea sa ma duc la un anticariat cu un birou
si sa primesc banii pentru a-mi cumpara o masina. Dar nimeni nu imi va da atat
de multi bani. Pentru ca nu eu sunt cel care stabileste pretul biroului.
Asa
e in viata. Faptele noastre sunt judecate de Dumnezeu, nu de noi. Daca ar fi dupa
noi, ar fi simplu. Dar faptele noastre sunt pasaportul nostru spre Rai sau spre
Iad. Daca nu vrem sa tinem cont de voia lui Dumnezeu, vom pierde Raiul.
Pentru
ca imi dau seama ca nu de amenintari cu chinurile vesnice ai nevoie, iti repet
ca cei care au incercat sa isi intemeieze o familie fara sa tina cont de voia
lui Dumnezeu au esuat. Iata ca nu te sperii cu focul iadului, ci cu esecul in
viata de familie. Lasand la o parte faptul ca ti-ai fi dorit o cu totul alta soarta,
prin suferintele si singuratatea pe care le ofera acest esec e o pregustare pamanteasca
a iadului.
CARTEA NUNTII
de Danion Vasile
Povestea
vulturilor aurii
Sa
stam de vorba
Despre
mirajul sexualitatii
De
ce sa ma casatoresc?
Despre
Goana dupa Aurul nuntii sau western-ul maritisului
De
ce nu ne ajuta Dumnezeu?
Despre
fotomodele si Don Juani
Geniul
si femeia de serviciu
Banii
vorbesc!
Despre
influenta prietenilor
Parintii:
prieteni sau dusmani?
Binecuvantarea
preotului
Despre
vrajitoare si dezlegarea cununiilor
Despre
dragostea trupeasca
Scrisoare
catre tinerii secolului XXI
"Daca
stiam ca o sa ne certam atat..."
Un
examen cu multi restantieri
Cuvinte
catre cei care vor sa se recasatoreasca
"....dar
barbatul este mai egal decat femeia..."
Cum
sa ma pregatesc pentru casatorie?
"Dumnezeu
e baiat de cartier..."
Povestea
unei casatorii...
Postfata
la editia a doua
Rugaciuni
Prefata
