Una dintre cele mai tragice intrebari pe care si le pun oamenii este: "De ce nu ne ajuta Dumnezeu?"

Mi-am pus aceasta intrebare de multe ori, aproape de fiecare data cand eram incercat de ispita deznadejdii. "Oare Dumnezeu nu vede cata nevoie avem de ajutorul Sau? De ce rugaciunile noastre raman fara raspuns?"

Nu o data tinerii care vor sa se casatoreasca se intreaba de ce Dumnezeu nu ii ajuta sa gaseasca persoana potrivita. Ar fi multe de spus. Unul din motive este ca nu e inca timpul sa o gaseasca. Altul este ca nu vad ca Dumnezeu le-a trimis-o deja. Altul este ca nu stiu sa o caute. Despre acest motiv iti voi scrie in capitolul de fata.

Iata un exemplu de cautare gresita: multe mame alearga cu fetele pe la manastiri ca sa li se citeasca acestora dezlegari de farmece, doar-doar le va ajuta Dumnezeu sa se marite (am mai scris despre acest subiect in cartea mea Despre infruntarea necazurilor; poate ca ar fi bine sa citesti si capitolul de acolo). Dar fata nu primeste ajutor de la Dumnezeu pentru Cununie. Oare de ce? Nu zice ea rugaciuni lungi pentru aceasta? Nu da ea acatiste cu gramada? Nu tine ea posturi aspre pentru aceasta? Ba da. Si totusi, eforturile raman fara rezultat. De ce? Pentru ca Dumnezeu nu e un robot. Nu e un aparat in care introduci o moneda si primesti cafeaua. Dumnezeu e o Persoana atotputernica si atotstiutoare. El nu poate fi pacalit. Cata vreme nu Îi cerem ceva cu inima curata, nu ne va asculta.

Si la ce anume ma refer acum? Sunt multe fete care stau la coada sa li se citeasca acatiste pentru nunta, dar ele nu s-au spovedit. Ele evita Spovedania, se rusineaza sa se spovedeasca, dar vor sa fie ajutate de Dumnezeu. Acatistele te ajuta atunci cand sufletul tau a fost curatat prin Spovedanie (imi dau seama ca acum nu citesti cu acelasi interes cu care citeai comentariile la "Titanic", dar sa stii ca indiferent cat de plicticos pare uneori adevarul, intotdeauna el ne va folosi mai mult decat minciuna; si mie mi-ar fi placut sa iti scriu despre mai multe filme, un exemplu ar fi "Forever Young", dar nu stiu daca de asta ai nevoie). Îti scriu cum i-as scrie surorii mele, si incerc sa fiu cat mai la obiect.

Tanarul care vrea sa fie ajutat de Dumnezeu sa se casatoreasca trebuie sa se spovedeasca si sa se rupa de pacatele trecute. Daca nu se spovedeste, poate sa dea o gramada de bani la manastire, ca nu ii va fi de mare folos. Dumnezeu nu are nevoie de banii nostri, El vrea sa vada lupta noastra pentru curatirea sufletului. Lupta care este mai importanta decat toate comorile din lume. Si, daca ducem aceasta lupta, cea mai mica pomana pe care o facem va fi socotita mai mare decat cea mai mare pomana pe care am fi facut-o fara sa ne spovedim.

Eu nu sunt un preot cu viata sfanta, sa le pot indemna pe fete sa se spovedeasca si sa le pot ajuta sa isi indrepte viata. Eu sunt un simplu mirean, cu multe neputinte. Dar aceste neputinte nu ma impiedica sa vad cum multe fete se zbat sa se marite facand lucruri care nu le ajuta la maritis. Cred ca ar fi bine ca preotii care primesc acatiste pentru cununie sa intrebe daca cei care vor fi pomeniti in rugaciune sunt spovediti. Ce daca nu sunt, acatistele nu le vor fi de mare folos.

Îmi exprim deci retinerea fata de tinerii si tinerele care cred ca Îl pot cumpara pe Dumnezeu prin posturi, acatiste si alte milostenii. Lor le zic: "Fratilor, nu va mai osteniti atat! Dumnezeu nu vrea sa va asculte rugaciunile! Dumnezeu nu vrea sa faca voia voastra!"

Poate par nesuferit scriind toate astea, dar asa stau lucrurile. Daca Dumnezeu i-ar trimite unei fete nespovedite baiatul pe care il cauta, ea s-ar bucura foarte mult: "Uite, Dumnezeu a ascultat rugaciunile mele..." S-ar marita, tot nespovedita, si dupa nunta patimile tinute ascunse ar iesi la iveala. E foarte ciudat felul in care o patima zace in suflet vreme indelungata, fara sa isi faca simtita prezenta. Dar in cele din urma iese la iveala cu putere, ca un vulcan.

Poate ca ti se pare exagerata ideea potrivit careia Dumnezeu asteapta ca cineva sa isi mai curateasca sufletul inainte de a se casatori. Afirmatia ca "cel mai mare dusman al sotilor sunt patimile" poate parea ridicola. Daca as spune ca patimile sunt dusmanii crestinilor, sau in mod special ai calugarilor, putini ar avea ceva de obiectat. Dar cand e vorba de cei casatoriti...

Voi incerca sa dezvolt putin aceasta idee. Sa ne referim la cazul in care ambii soti au aceeasi patima, sa zicem a betiei, si s-au casatorit gandindu-se ca se vor simti bine fiind tovarasi de pahar. Nu e greu de prevazut unde va duce o astfel de casatorie.

Sa presupunem ca sotii sufera de patimi diferite: el o inseala, iar ea se drogheaza. O vreme totul merge bine. Dar fiecare asteapta ca celalalt sa faca primul pas pentru a se indrepta. Încetul cu incetul dragostea lor se imputineaza. El vede cum ea se ruineaza si cauta mangaierea in alta parte. Ea se simte din ce in ce mai singura si nu are puterea de a incerca sa se schimbe. Desi s-au casatorit crezand ca dragostea le va da curajul de a-si schimba viata, obisnuinta pacatului a fost mai mare decat dragostea.

Ce sa mai vorbim despre sotii care ascund de celalalt patima de care sufera? În loc sa aiba curajul de a-si recunoaste caderile, si de a incerca sa se ridice din ele, ei nu fac altceva decat sa cada si mai tare. Sa zicem ca el are o amanta. Din clipa in care a aparut minciuna, dragostea a murit. Dragostea nu poate convietui cu minciuna. Se poate ca prima cadere sa nu fi fost premeditata, sa fi fost accidentala. Dar in loc ca sotul sa isi vina in fire, el descopera placerea pacatului. Si daca la inceputul relatiei extraconjugale sotul mai avea dragoste pentru sotia lui, aceasta dragoste se pierde intr-un ritm ametitor. Nu poti spune ca iti iubesti sotia dar ai nevoie de o alta femeie pentru implinirea poftelor trupesti. E interesant si faptul ca in familiile in care sotii se inseala reciproc avand fiecare o alta consolare, ei nu sunt constienti ca situatia lor e de plans. Sunt multumiti ca au parte de momente placute, dar nu isi dau seama de ridicolul acestor momente.

Cand m-am referit la cazul cu sotia care se drogheaza si sotul care o inseala am folosit intentionat un exemplu dur, in care sa nu te recunosti. Sa poti spune sigura de tine ca tu nu vei avea parte de o astfel de familie: tu nu te droghezi, si nu vei lua un sot caruia sa ii tolerezi aventurile extraconjugale.

Chiar daca nu vei lua un astfel de sot, nu inseamna ca cel pe care il vei lua nu va avea anumite puncte slabe. Îti voi da un singur exemplu: marea majoritate a mireselor radiaza de bucurie cand ies din biserica cu sotii lor. Cele care nu sunt fardate strident sunt frumoase, ca toate miresele. Si totusi, dupa cativa ani bucuria de a fi langa sotii lor se spulbera. De ce? Pentru ca dragostea pe care le-o purtau s-a ofilit. Unul dintre motive: mama soacra, celebra artizana a ruinarii familiilor. (Exista si soacre bune, si nu putine. Socrii mei ne ajuta sa aranjam casa; acum, in timp ce scriu, ei zugravesc sufrageria din casa noastra. Si din astfel de fapte se vede dragostea. În fiecare an, de Pasti si de Craciun, mama soacra gateste si pentru noi. Venim de acolo cu plasele incarcate. Nu e asta o dovada de dragoste? Nu e asta o dovada ca mai sunt si soacre bune? Chiar daca pana la nunta nu se impaca cu gandul ca fata ei va lua un absolvent de Teologie, in timp, s-a schimbat).

Cand fata s-a maritat, nu s-a gandit ca barbatul ei se va lasa influentat de mama si se va rupe de sotie. Totusi, exista destui barbati de acest gen. Cred ca ei s-au casatorit prematur, la sase luni, nu la noua! Ar fi trebuit sa mai stea putin acasa, sa mai manance niste grisulet cald pana le mijea barba. Si abia apoi sa isi puna problema casatoriei. Fata s-a maritat nu cu un barbat, ci cu o carpa. Ea nu si-a dat seama ca dragostea pe care iubitul ei o are fata de mama sa nu este o dragoste fireasca, ci este un sentiment bolnavicios, care il face usor de pacalit si de manipulat.

Cand am vorbit despre barbatii care se casatoresc "prematur", nu am facut-o pentru a te pune in garda, ci pentru a-ti sugera ca poate ca exista si in sufletul tau anumite excrescente care ti-ar face rau in casnicie. Poate ca acum nu esti constienta de ele, dar timpul te va ajuta sa le descoperi. Si, dupa ce vei scapa de ele si Dumnezeu te va ajuta sa iti gasesti un sot, vei fi multumita ca l-ai primit cu sufletul curat.

Deci, ai grija: cand vrei sa te mariti, ia-i un interogatoriu alesului, da-i un test grila, si vezi daca e in regula. Iar glumesc. Nu stiu daca cineva ar putea inventa un test ideal. Pentru ca problemele apar de acolo de unde nu te astepti. Vreau sa simti mana de prieten pe care ti-o intind prin textul pe care tocmai il citesti. Nu te mint. Sunt convins ca daca tu te pregatesti cum trebuie, Dumnezeu iti va trimite un sot de nota 10.

Sa trecem acum la un alt motiv pentru care Dumnezeu nu te-a ajutat sa iti gasesti perechea potrivita. Poate ca nu iti dai seama cat de multe sunt responsabi-litatile vietii de familie. Unele prietene de-ale mele au incercat sa se marite cat mai repede pentru a scapa de tensiunile de acasa, si pentru a-si gasi linistea in propriul camin. Se asteptau ca, iubind si fiind iubite, sa aiba parte de o viata lipsita de greutati. Dar asa ceva e imposibil: dragostea nu te trimite intr-o lume imaginara, ci doar te ajuta sa infrunti greutatile inerente. Multi tineri au fost amagiti de imaginea ideala a vietii de familie, asa cum apare prezentata in unele filme de dragoste mai vechi. Unii s-au casatorit din dragoste, dar cand s-au lovit de anumite greutati au dat inapoi, descurajati. Au incercat sa dea vina pe celalalt, si in cele din urma au ales calea divortului. Dar de vina nu era celalalt: pur si simplu viata e plina de greutati de care nu te poti ascunde. Fugi de unele, dai de altele mai mari. Numai cu ajutorul credintei in Dumnezeu le poti sta impotriva. (Sau nu, afirmatia poate parea extremista. Le poti sta impotriva si fara sa ai credinta, dar sufletul devine din ce in ce mai aspru; te lipsesti de sansa de a cunoaste roadele incercarii prin care ai trecut.)

O alta posibila cauza a faptului ca nu ai gasit cu cine sa te mariti: poate ca nici nu ai cautat cum trebuie. Sunt fete care umbla numai cu privirea in pamant, si asteapta sa le pice un mire din cer. În loc sa se uite la oamenii din jur, asteapta ca Dumnezeu sa le trimita un sot potrivit. Dar Dumnezeu nu ne impune sa iubim pe nimeni: libertatea este o trasatura a dragostei. Daca ne refuzam dreptul de a alege, si Îl lasam pe Dumnezeu sa aleaga in locul nostru, riscam sa ne casatorim in urma unei idei gen: "Dumnezeu vrea sa fiu sotia lui cutare, asa ca ma supun..."; idee care dupa ani de neintelegeri se transforma in "Diavolul m-a pus sa te iau de barbat, nu Dumnezeu..."

Sunt intru totul de acord cu faptul ca Dumnezeu stie cel mai bine cine este sotul potrivit pentru tine, si ca e bine sa Îl rogi sa te ajute sa il gasesti. Dar Dumnezeu nu iti va impune: "Ia-l pe cutare." El te lasa sa te indragostesti de el, descoperindu-i frumusetea: iti rezerva tie dreptul de a spune ca ai gasit ceea ce cautai, si mai mult decat atat. Nu e buna nici atitudinea contrara, sa cauti disperata un sot in toti barbatii pe care ii vezi. Eu am trecut pentru scurta vreme prin ispita de a-mi cauta cu disperare sotie, si nu mi-a fost deloc bine. O astfel de atitudine nu duce decat la deznadejde, sau la casatorii pripite.

Unele fete, vazand ca nu isi gasesc mire, ajung la concluzia disperata: "Poate ca Dumnezeu vrea sa ma calugaresc. Dar nu am nici un pic de chemare pentru monahism. Si totusi, altfel nu vad de ce nu m-a ajutat sa am o familie..." Dumnezeu nu e un tiran care sa se bucure vazand cum tinerii fara chemare se indreapta spre manastire, sau cum in loc sa duca o viata duhovniceasca stau si se autocompatimesc, gandindu-se la ce familii frumoase ar fi putut avea.

"Dar am citit in carti, sunt vreo trei exemple de fete care voiau sa se marite si au avut descoperire de la Dumnezeu ca trebuie sa se calugareasca..."

Nu imi place cand, discutand cu cineva, persoana respectiva imi aduce ca argument o idee numai pentru ca a citit-o in vreo carte. În facultate am purtat mai multe discutii contradictorii din cauza faptului ca aveam colegi care, citind mai putin, tineau cu dintii de ideile lor si nu erau dispusi sa mai asculte si alte argumente (acesta e si unul dintre izvoarele habotniciei: oamenii citesc putin, si nu vor sa aiba o viziune de ansamblu).

Si totusi, cum e cu fetele care au avut descoperire de la Dumnezeu sa se calugareasca, desi ele ar fi vrut sa se marite? Trebuie precizat ca au fost doar cateva cazuri de acest gen in toata istoria Bisericii. E absurd sa generalizam astfel de exceptii (si chiar daca fetele respective s-au calugarit, au simtit ca se implinesc pe aceasta cale care la inceput li s-a parut straina; deci Dumnezeu nu le-a indrumat pe un drum gresit).

Nu te speria deci. Daca nu a aparut inca persoana pe care o astepti, nu e timpul pierdut. Nu te obliga nimeni sa te calugaresti. Au fost si fete care s-au calugarit de bunavoie, numai pentru ca au ramas dezamagite de faptul ca nu au avut pretendenti la casatorie. Ele insa nici in manastire nu si-au gasit linistea (doar manastirea e camp de lupta, iar nu pension pentru fete mari).

De ce Dumnezeu nu te-a ajutat pana acum sa te mariti? Poate ca motivul real nici macar nu iti trece prin cap (mie nici atat). Dar toate au un rost. Timpul te va ajuta sa iti dai seama de acest lucru.

"Rabdare, rabdare, rabdare", spunea un parinte celor care erau grabiti sa vada luminita de la capatul tunelului. Repet si eu: rabdare. Si vei vedea ca aceasta rabdare isi are rostul ei.

CARTEA NUNTII
de Danion Vasile

Povestea vulturilor aurii
Sa stam de vorba
Despre mirajul sexualitatii
De ce sa ma casatoresc?
Despre Goana dupa Aurul nuntii sau western-ul maritisului
De ce nu ne ajuta Dumnezeu?
Despre fotomodele si Don Juani
Geniul si femeia de serviciu
Banii vorbesc!
Despre influenta prietenilor
Parintii: prieteni sau dusmani?
Binecuvantarea preotului
Despre vrajitoare si dezlegarea cununiilor
Despre dragostea trupeasca
Scrisoare catre tinerii secolului XXI
"Daca stiam ca o sa ne certam atat..."
Un examen cu multi restantieri
Cuvinte catre cei care vor sa se recasatoreasca
"....dar barbatul este mai egal decat femeia..."
Cum sa ma pregatesc pentru casatorie?
"Dumnezeu e baiat de cartier..."
Povestea unei casatorii...
Postfata la editia a doua
Rugaciuni
Prefata