"Nu cred ca in mileniul III nu ne putem pastra curati inaintea lui Dumnezeu. Pentru cei care Îl au pe Dumnezeu in inima, nu este prea greu sa pastreze legamantul acesta" - marturisea o tanara in 14 februarie, alaturi de alti 31.337 de tineri care au simtit ca sarbatoarea catolica a Sfantului Valentin poate fi inteleasa si in alt mod, spiritual, superior.

Acesti adolescenti au dovedit prin fapta lor ca Internetul si ziua Sfantului Valentin nu sunt nicidecum motivatii pentru destrabalare si casatorii "de-o noapte". Site-ul cu numele "True Love Waits" pune in legatura spirituala mii de tineri din lumea intreaga care impartasesc acelasi crez: "Avand convingerea ca adevarata iubire asteapta, fac un legamant fata de mine insumi, fata de familia mea, prietenii mei si viitoarea mea partenera de viata, pentru copiii pe care ii vom avea, sa traiesc in abstinenta sexuala de acum pana cand voi intra intr-o relatie de casnicie in armonie cu invatatura Bisericii". Legamantul este deschis si celor care au cunoscut tragedia caderii si bucuria pocaintei, harul divin curatindu-i de toata intinaciunea si asezandu-i pe calea virtutilor.

(din emisiunea "Universul credintei", TV Romania 1, duminica, 18 februarie 2001, ora 8:00).

Se spune deseori ca trebuie sa vorbesti tinerilor pe limba lor, caci numai asa poti ajunge la inima acestora. Asa marturiseste si Sfantul Apostol Pavel: Cu cei slabi m-am facut slab, ca pe cei slabi sa-i dobandesc; tuturor toate m-am facut, ca, in orice chip, sa mantuiesc pe unii (I Corinteni 9, 22). Nu-i deloc simplu, caci te poate atinge duhul lor.

Dar ce inseamna sa vorbesti pe limba tinerilor de azi? Daca luam in considerare numarul mare al fanilor trupei Parazitii sau B.U.G. Mafia, sau succesul nebun al manelelor, putem trage concluzia ca a vorbi azi pe limba tinerilor insemna a vorbi limba pacatului, deci limba mortii .

De ce, spre exemplu, sunt cautate articolele si studiile pe teme de sexualitate? Pentru raspunsurile oferite sau pentru indulcirea cu pacatul? Teologul Danion Vasile, cunoscutul publicist, spunea ca "…articolele despre viata sexuala a tinerilor au mare succes pentru ca ele reflecta hobby-urile cititorilor ". Eu scriind pe tema sexualitatii m-am indulcit deseori… de aceea atrag atentia ca am scris, in primul rand, pentru cei ce cauta sincer raspunsuri la problemele lor. Din activitatea mea didactica am observat ca sunt unii elevi ce pun intrebari asa de amorul artei, pentru frumusetea intrebarii lor "incuietoare", iar un raspuns la obiect mai mult ii irita decat sa-i bucure, asa cum ar fi fost firesc. Unora ca acestia e mai bine sa nu le raspunzi… Cred ca as putea gasi indreptatire si in Scriptura (cum altfel, ca oricine se poate indreptati din cuvintele Scripturii…) pentru o astfel de atitudine… Totusi, cand te afli la catedra se cuvine sa raspunzi, tacerea fiind interpretata ca "incompetenta profesionala" sau, mai rau, poate naste in sufletul elevilor suspiciunea ca Biserica nu are raspunsuri viabile si consistente in materie de sexualitate. Se teme Biserica sa discute cu tinerii astfel de probleme? Îi este teama de duhul lumii de azi? Nicidecum!

Într-o zi, ma aflam la catedra pregatit sa vorbesc, unei clase de a XI-a, despre Sfanta Taina a Cununiei. Am anuntat tema si un elev mai poznas trage repede o concluzie: "Deci, vorbim despre sex!". Cum nu-mi sta-n fire sa ma scandalizez, prind din zbor ideea, o convertesc, si-l felicit ca socoteste firesc actul intim in cadrul binecuvantat al familiei. Numai ca am dat idei si altora, si primesc o a doua reactie, de data aceasta de la o fata: "Dom' profesor, chiar e importanta virginitatea la casatorie? Cine mai e virgin azi in noaptea nuntii? Sa fim seriosi…!".

Asta da provocare, mi-am zis in gand… Daca discutia as fi inceput-o eu, as fi putut sa pregatesc putin terenul, insa, in contextul creat raspunsul parea deja anacronic pentru ca, am spus si mai sus, fata iubea frumusetea intrebarii ei "incuietoare". Un raspuns neinspirat, mi-am dat seama, va irita intreaga clasa, iar ora si chiar orele viitoare le vedeam compromise, terne, plicticoase.

Dumnezeu Se milostiveste de mine si-mi da insa gand bun.

O intreb pe fata: "Cat timp dureaza in medie prietenia ta cu un baiat?" (O observasem cu mai multi baieti in timpul anului scolar). Îmi raspunde:

"În medie 3 luni! Ma plictisesc repede. Ce sa-i fac!?…"/ "Si cam la ce varsta crezi ca te vei casatori?" / "Probabil pe la 25 de ani, poate mai tarziu…!" / Îti dai seama, daca iti incepi viata intima de acum, pana la 25 de ani, vei ajunge la…32 de barbati?!" (am plecat de la premisa ca era inca fecioara si n-am gresit…). Elevul cel poznas concluzioneaza iar, si striga: "32? O clasa intreaga de baieti…" Se linistesc spiritele si continui: "Sa zicem ca ultimul, adica sotul va avea parte de o prietenie mai indelungata…dar tot sunt peste 25…iar daca te casatoresti mai tarziu, dupa cum spuneai…"

Dupa o clipa de liniste mormantala, fata imi raspunde: "Sa stiti ca aveti dreptate, asa este…Chiar n-am probleme, de ce sa ma leg la cap daca nu ma doare…" O alta eleva din cele foarte apropiate de Biserica spune si ea temeinic: "Nici nu ai mai putea sa te impartasesti, iti dai seama, ce sentiment vei avea in noaptea Învierii? Sa fi despartita de Hristos Euharistic…?" (tocmai subliniasem cu o saptamana inainte, la ora despre Taina Sfintei Împartasanii, folosul si bucuria unirii cu Hristos). Fata ce a pus intrebarea trage si concluzia: "Am sa ma pastrez curata, voi ramane fecioara! Nu pot sa-mi bat joc de mine, de sufletul meu... Cine ma va iubi cu adevarat, ma va astepta!"

Îmi amintesc instantaneu de textul cu care am inceput articolul de fata si spun: "Într-adevar, dragostea adevarata asteapta!"

Am multumit in taina lui Hristos, Maicii Sale si Sfantului Rafail, spaima lui Asmodeu - demonul curviei!

Dupa aceasta am putut vorbi senin despre frumusetea Nuntii…

Problematica aceasta este extrem de complexa, iar prin cuvantul de mai sus nici pe departe lamurita…

As vrea sa incep prin a spune ca am citit undeva (n-avea legatura cu religia) ca abstinenta autoimpusa este benefica (chiar medici si cercetatori au sustinut acest lucru); dar ce te faci cu cei ce nu pot sa pacatuiasca din lipsa de ocazie si ajung sa dezvolte comportamente antisociale si obsesive tocmai din cauza acestei neputinte?

Multi tineri sunt dominati de pofta trupeasca. E o realitate. Ce-ar trebui sa le spun acestora? Sa-si implineasca poftele trupesti sau sa recurga la masturbare? În nici un caz. Cand e vorba de pacat si inca unul capital, ca cel al trupului, nu poti face rabat de la invatatura morala. Daca la mijloc este necredinta, o repet si intr-un alt articol, nu am prea multe sa le spun. Mantuirea, zice Sfantul Grigorie de Nazianz, este pentru cei ce o doresc. Mai mult chiar, Dostoievski gandindu-se parca la lipsa ratiunii pentru care un necredincios ar alege mai repede efortul ascetic, despatimirea decat placerea care ii e mai la indemana, ne atentioneaza: "Daca Dumnezeu nu exista, totul este permis". Poate numai din pricina bolii sau a fricii de boala, a rusinii cumplite , cel necredincios n-ar pacatui trupeste daca are ocazia, intr-un fel sau in altul… E clar ca atunci cand ti-e mintea plina de patima nu esti intr-o stare virtuoasa, dar zadarnicirea ocaziilor spre pacat este cu siguranta lucrare a Duhului Sfant. Mai aproape de Dumnezeu se afla cel care a pacatuit trupeste, dar a plans si s-a indreptat, decat virginul plin de pofta, hamesit si plin de frustrari care n-a avut inca ocazia sa pacatuiasca, dar cand o va avea n-o va rata.

Desi noi spunem ca fundamentul moralei este credinta, cred ca omul poate gasi si ratiuni lumesti pentru a se feri de unele slabiciuni. Nu toti necredinciosii sunt mari patimasi, dimpotriva chiar. Pacatul lor cel mare e chiar necredinta, de aceea, spunea un parinte, atunci cand un drac mai mare pune stapanire pe om, cei mai mici, din respect, se indeparteaza. Dar si mai bine se observa in cazul "pocaitilor" (a se citi "pacalitilor"); cat au fost ortodocsi au baut, au fumat, au desfranat, acum s-au "pocait", s-au lasat, pentru ca erezia sau schimonosirea adevarului de credinta e mai grava decat toate celelalte la un loc. Spune avva Agathon din Pateric ca doar erezia ne desparte de Dumnezeu .

Revenind la pofta trupeasca, trebuie sa precizez ca intre un baiat si o fata care se plac exista si atractie fizica, aceasta este o realitate si un lucru natural, firesc, caci nu poti sa-ti faci un prieten care nu te atrage. Aceasta irezistibila atractie e manifestarea instinctului sexual. Noi, ca si crestini, credem ca instinctul trebuie sa fie si poate fi dominat de ratiune. E greu? E imposibil? Daca spui ca-i imposibil, s-ar putea sa ai dreptate, nu gasesti inca resurse sa lupti, poate nici nu vrei sau nu stii ce rost ar avea lupta… Poate te intrebi deja ce inseamna sa lupti…? Nu stii si nici nu vrei sa stii. Daca spui ca nu-i imposibil atunci, de asemenea, iti dau dreptate. Nu pot trece peste credinta ta, de fapt imi place credinta ta, esti un luptator, un curajos si Hristos ii iubeste pe cei curajosi . Atunci, ce va fi cu cel plin de pofta, cand, casatorit fiind sa spunem, trebuie sa plece in delegatie o luna de zile? Sau la munca in strainatate timp de 2 ani… sau cand sotia va fi insarcinata sau lauza - atunci cand si medicul ginecolog le va interzice relatiile trupesti?

Haideti acum sa vedem niste statistici. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Sanatatii si Familiei, in cazul tinerilor din Romania varsta medie a primului contact sexual a fost, in anul 1999, de 19 ani si jumatate, in descrestere fata de anul 1993, cand aceasta varsta era de 20 de ani si jumatate. Proportia femeilor care si-au inceput activitatea sexuala inainte de 20 de ani este de 56%, in timp ce 80% din barbati isi incep activitatea sexuala inainte de aceasta varsta .

Procentul mare al celor ce cad, negrija fata de destinul lor vesnic si accentul pe trairea clipei ma intristeaza mult. Bineinteles ca, de obicei, fiecare vede intr-o statistica ceea ce doreste sa vada. Iar eu vreau acum sa vad partea buna a lucrurilor. Statistica asta ingrijoratoare spune insa clar ca nu toti tinerii adolescenti au relatii intime. La 20 de ani mai sunt inca 44% fete virgine si 20% baieti virgini . Unii ar putea sa spuna repede ca acestia poate nu au avut prieten(a) sau ca virginii recurg la masturbare . Însa aici statisticile stau astfel: 80% dintre adolescenti si aproximativ 50% dintre adolescente practica auto-satisfacerea sexuala. Avand in vedere ca procentele sunt aproximativ identice este exclus argumentul ca toti virginii recurg la masturbare. Asta inseamna ca sunt persoane care, desi tinere si cu hormoni in fierbere, duc o viata casta. Consider ca majoritatea acestora sunt cei apropiati de Biserica, preocupati de mantuire, aceia care au un duhovnic stabil, ce se spovedesc si se impartasesc regulat. Nu putem sa credem ca cei pe care-i vedem atenti cu viata lor sufleteasca si-i stim mereu prezenti la Sfanta Liturghie, atunci cand nu-i vedem noi fac pacate mari, strigatoare la cer… Nu spun ca nu exista caderi si in cazul celor foarte apropiati de Biserica, dar sunt mai rare, apoi acestia stiu sa se si ridice, stiu incotro sa alerge si de unde sa ia putere si vindecare pentru boala neputintei lor. Sunt pomenite caderi mari si printre marii traitori, caderi ce sunt amintite in Paterice si alte carti duhovnicesti. În general, caderile acestora sunt consecinta a slavei desarte, a mandriei, a judecarii aproapelui sau a lacomiei pantecelui. Dumnezeu a vrut sa spuna unora ca acestia ca patima nu e niciodata ucisa in om, ci doar adormita prin harul si lucrarea Sa tainica si ca omul nu trebuie sa se increada in puterile sale.

Oricum, existenta cinului calugaresc care-si asuma fecioria sau castitatea nu pentru cativa ani, ci pentru o viata, confirma faptul ca bunul crestin, cu ajutorul lui Dumnezeu, isi poate depasi firea. Deci nu se cuvine sa dam vina pe firea noastra cazuta, ci pe voia noastra slaba si pe putina credinta, caci nu toti cad in pacatul desfranarii….

Ma intrebam la inceputul articolului ce te faci cu cei ce nu pot sa pacatuiasca din lipsa de ocazie si ajung sa dezvolte comportamente antisociale si obsesive tocmai din cauza acestei neputinte. Nu poti sa-i interzici omului orice placere fara sa-i oferi ceva concret in schimb. De fapt Biserica nu interzice, ci propune o alternativa (alternativa Hristos, alternativa mantuitoare). Spunea frumos un parinte ca "Biserica propune in mod liber un mod de viata care e altul decat cel acceptat sau decat cel practicat de multi" .

Tinerii trebuie sa aiba o supapa de defulare. Deunazi vorbeam cu o amica despre pasiunile mai noi ale tinerilor. Aflu ca e la moda sa faci parasutism… Ma arat oarecum speriat. Primesc insa din partea ei un raspuns mare: "Parasutismul este foarte bun pentru tineri, le mai domoleste hormonii in fierbere". Îmi amintesc, de asemenea ca, in urma cu un an a terminat liceul o generatie foarte interesanta de rolleri, skateri, free-styleri sau b-boys (dansatori de break-dance). Colaborarea noastra a fost foarte buna, erau preocupati de religie, de raspunsurile Bisericii la problemele tinerilor. Nu aveau, se pare, cine stie ce mari probleme trupesti, caci zi de zi aveau parte de "adrenalina pura", "consum de energie", dand constant mintii si trupului o preocupare. Cred ca interesul exagerat pentru viata intima, pornografie sau masturbare apare si din deprimare, plictiseala si lipsa de activitate.

Este adevarat ca, din punctul meu de vedere, sa-mi fie cu iertare, "adrenalina pura" mai buna ca rugaciunea imbinata cu metanii nu stiu sa fie. Se "zguduie" intreaga inima cand Creatorul cel necuprins isi face loc in inima celui ce-L cheama.

Eu la varsta lor, acum zece ani, imi umplusem camera cu postere cu trupe rock sau coperti macabre, cautam zvastici, ma dadeam in vant dupa trupe ca Slayer, Sepultura, Manowar, Metallica, Judas Priest; asteptam vinerea si sambata sa merg intr-o rockoteca intunecata (la propriu - de tutunul ce-l taiai cu cutitul si la figurat - de muzica cu mesaj satanic, ocult sau pagan din rock-ul metalic nordic); purtam 2 cercei intr-o ureche, tricouri negre cu cranii si credeam ca sunt special, cu totul deosebit… Aveam totusi o calitate - eram sincer si temeinic in tot ceea ce faceam. Citeam Cioran si credeam ca are dreptate 100% cu ce spunea. Deci, cum sa nu-mi fie dragi tinerii acestia, ce au pasiuni atat de domestice, care se plimba cu rolele sau skate-bord-ul, depaneaza calculatoare, dar il citesc si pe parintele Savatie sau pe Danion Vasile? Dar - exista intotdeauna un dar - numarul celor preocupati de viata duhovniceasca e inca mic, numarul celor ce-si ocupa timpul cu lucruri sanatoase este, de asemenea, inca mic.

Generatia aceasta insa, spre deosebire de a mea (cea a pionierilor anilor '80), are marele avantaj de a face Religie in scoala; noi nu stiam mai nimic despre viata crestina. Tinerii de azi Îl au pe Hristos mult mai la-ndemana. De aici si marea noastra responsabilitatea pentru acesti tineri pe care Hristos ni i-a pus inainte.

Oricum, tineretea intotdeauna a insemnat razvratire, agitatie, tumult… si e greu, tare greu sa-i pui frau. În plus, orientarea actuala a lumii nu e spre Cer, ci spre cele materiale. Mai mult, consider ca traim inca intr-un stat ateu.

Desi vad bine tragediile acestei lumi, vremurile prin care trecem, mentalitatea lumii - ostila invataturii lui Hristos, eu cred inca in insanatosirea tinerilor de azi, in subtierea procentelor din statisticile de mai sus.

Nu toti imi impartasesc idealismul. Si eu, recunosc, cad uneori in deznadejde, mai ales de cand cu zvonul introducerii "Educatiei sexuale" in scoala….

"Traim alte vremuri" spun multi… iar unii tineri gasesc a spune ca fecioria, castitatea erau virtuti "pe vremea bunicii"… Aud foarte des aceasta expresie. "Atunci, in urma cu aproximativ 40 de ani - pe vremea bunicii - era asa, acum este altfel...!". Multi afirma: "Doar n-o sa traiesc eu, acum la inceput de mileniu, dupa mentalitatea bunicii mele. E anormal. Lumea a evoluat". Ma intreb cum am putea raspunde la o astfel de provocare? Unde e anormalitatea? Putem vorbi de o evolutie din punct de vedere spiritual? Si ce ar putea insemna aceasta?

Într-adevar, pe vremea bunicii era la mare pret castitatea, fecioria pana la nunta, azi insa din ce in ce mai putini pun pret pe acest aspect. Azi se nasc copii si in afara casatoriei (23% din total pe anul 1999, afirma ingrijorator o statistica publicata in Ideea crestina). Comparativ cu alti ani, procentul e foarte mare. Avem, conform unui clasament UNICEF, citat de aceeasi sursa, foarte multe mame minore: 43 la mia de minore (o clasificare extrem de grava, reprezentand locul 2 in Europa, dupa Bulgaria, si la acelasi nivel in lume cu Filipine, Chile etc.). În Romania, rata divorturilor (exprimata prin numarul de divorturi la 100 de casatorii) a crescut de la 17 la 27,5 - o escaladare fara precedent. Aceasta inseamna ca la trei casatorii corespunde un divort. Motivele divorturilor sunt aceleasi ca dintotdeauna (infidelitatea conjugala, violenta familiala, alcoolismul), la care se adauga fara indoiala conditiile crizei socio-economice din tara. Într-adevar, pe vremea bunicii nu era asa. Dar sa nu o dispretuim pentru ca nu ne-a vrut raul niciodata, dimpotriva. Poate nu are prea multa scoala si poate nu e la curent cu tehnologia moderna, insa ceea ce spune nu spune de la dansa, ci din Cuvantul Vesnic, asa cum l-a auzit si l-a invatat la Sfanta Biserica. Valorile in care crede bunica nu sunt deloc depasite, invechite, pentru ca Însusi Hristos spune ca Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Luca 21, 33). Dumnezeu ramane Acelasi, noi suntem cei care ne schimbam, noua ni se pare ca legea Lui este anacronica din cauza inlaturarii Lui din viata noastra. E datoria noastra, ca fii ai Bisericii, preoti sau laici, teologi sau simpli credinciosi, sa constientizam lumea cu mesajul crestin: Eu sunt Domnul Dumnezeu si nu ma schimb (Maleahi 3, 6), "Iisus Hristos, ieri si azi si in veci, este Acelasi (Evrei 13, 8).

În clasele primare incheiam uneori cate o compunere cu exclamatia: "Ce minunata e bunica mea!". Acum, sincer, chiar cred din tot sufletul aceasta. Si cat de sanatos gandeste...

Dar haideti sa fim sinceri pana la capat! Oare chiar nu observam ca ne-am indepartat de valorile perene, ca tehnologia avansata nu ne-a facut mai buni, mai umani, mai aproape unii de altii?

E "atata nebunime sloboda" in ziua de astazi! Deschideti televizorul la stirile de la ora 5 ale unui celebru post TV ce "gandeste liber", cititi prima pagina a ziarelor si o sa vedeti unde a ajuns lumea de azi, lumea aceasta civilizata, moderna sau post-moderna...

Am primit de cateva ori de la diversi prieteni, via e-mail, un material intitulat Paradoxul vremurilor noastre. Îmi ingadui sa citez cateva randuri din acest mesaj: "Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai inguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate… Ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi. Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata, am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana pe luna si inapoi, dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam…".

Ferice de cel ce a scris acest text, trebuie sa fie un om deosebit… Priviti mai cu atentie aceste Paradoxuri si o sa observati ca lumea de azi nu-si mai gaseste linistea… Si stiti de ce? Pentru ca nu stie unde sa o caute, nu stie ca Biserica e cea care alina ranile! . Oamenii au pierdut intrucatva viata aceea simpla si cele cateva aspecte esentiale ale ei. Pe vremuri oamenii erau mai aproape de pamant dar, paradoxal, mai aproape de Cer. Crestinul nostru simplu stia: casa, masa, Dumnezeu - adica sa traiasca in armonie cu cei dragi ai lui, sa caute cele ale traiului zilnic, sa implineasca poruncile lui Dumnezeu. Spuneam ca pricinile divorturilor sunt infidelitatea conjugala, violenta familiala, alcoolismul. Nu sunt toate acestea semne ale necredintei din ziua de azi?

Dar sa revenim la subiectul nostru, de care ne-am indepartat voit, pentru ca am vrut sa-mi dati dreptate ca multe dintre alegerile vremurilor noastre pot fi gresite, pentru ca mentalitatile lumii de astazi sunt pervertite si cine le urmeaza orbeste, fara discernamant, va avea parte de multa suferinta…

Una dintre aceste alegeri este viata intima premaritala. Am spus mai sus ca Dumnezeu e Acelasi mereu si ca nu Se schimba, deci si mesajul Sau este acelasi pentru toate vremurile, nu El trebuie sa Se adapteze la viata noastra, ci noi la "viata in Hristos". Sa ne gandim putin… daca Hristos Însusi, care ne e asa drag si-L praznuim cu atata bucurie de Pasti, reglementeaza sexualitatea in cadrul binecuvantat al familiei si accentueaza folosul castitatii inainte de nunta, nu o face oare spre binele nostru vremelnic, dar mai ales vesnic?? Crezi ca a spus-o pentru a necaji generatii intregi de tineri? Zici ca nu poti trai in castitate? Daca ar fi fost imposibil naturii umane sa duca o viata casta pana la nunta, cu siguranta Dumnezeu ar fi sarit peste porunca a saptea a Decalogului, ar fi ales o alta varianta. Dar se poate! Oare El, care e Iubire, putea sa ne randuiasca reguli absurde? Dumnezeu crede in tine, crede ca poti reusi! Iar daca din nebagare de seama, din ispita diavolului sau alta pricina ai cazut, iar acum iti pare rau si suferi din pricina asta, El te poate ridica pentru ca, de asemenea, crede in tine.

"Nu pot trai in castitate" spun de obicei baietii … Si fetele ii cred pe cuvant… Cu siguranta, daca au interes sporit spre pornografie, spre carti si reviste cu continut erotic nu vor putea trai in castitate… Noi credem ca pacatul intra in noi prin voia noastra si nu e nici o ispita atat de mare incat sa intreaca harul lui Dumnezeu aflat asupra noastra. Deci vinovati de cadere suntem noi, nu Dumnezeu ca nu ne-a pazit. El ne-a pazit, dar noi n-am vrut sa ne pazim... Noi ne-am folosit irational libertatea… iar Dumnezeu nu trece peste ea, caci de-ar trece, am fi niste robotei cuminti, nu cununa a creatiei Lui.

Daca fata poate trai in curatie, o poate face si baiatul.

E bine sa clarificam in lumina credintei o prejudecata a lumii actuale. Se spune ca daca o fata cade in pacatul trupesc e o tarfa, o haimana, dar baiatul ce cade in acelasi pacat este un Don Juan, un cuceritor, un macho-man. Asta e in ochii lumii si, se pare, nu va disparea curand. Biserica insa ii trateaza la fel pe cei doi, ii canoniseste pentru desfranare, nu-i unul mai bun si altul mai rau.

Baietii, mai mult sau mai putin macho, isi implora iubitele sa cedeze. "Doar pe tine te iubesc", "esti singura si marea mea iubire" aud zilnic mii de fete. # Chiar si atunci cand nu sunt indragostiti, baietii nu s-ar da inapoi de la inceperea vietii intime deci, cu atat mai mult ei vor spune "te iubesc" daca stiu ca asta-i cheia spre dormitorul fetei. Unele impresionate si… pentru ca altfel nu i-ar convinge ca si ele ii iubesc, cedeaza. Marea iubire?? Tanarul sincer ar trebui sa recunoasca ca a spus-o de multe ori, poate in fiecare an de liceu cel putin o data. Pana se va casatori o va spune de prea multe ori. Da… a crezut ce a spus de fiecare data, fiecare iubire a fost "marea iubire". Si totusi, ceva e fals… dar pentru a simti si intelege asta, de obicei, trebuie sa treaca timpul. El trece, dar traumele raman; constiinta incarcata, sentimentul promiscuitatii, al pacatului, pierderea echilibrului sufletesc si maturizarea rapida, dura, sunt o realitate!

Am intalnit eleve care spuneau ca-si iubesc sincer prietenii, dar pentru ca nu le pot oferi viata sexuala (dorind sa se pastreze curate) si nici nu vor sa-i piarda, le dau totusi "dezlegare" sa-si satisfaca nevoile cu fete usuratice, cu fete dispuse sa o faca…!! "Oricum, doar pe mine ma iubeste, cu ele face sex!" am auzit odata si am ramas fara glas… "Asta-i iubire? Cum poate sa te tina in brate dupa ce vine de la altele? Cum poti sa-l tii tu in brate cand stii de unde vine?" am intrebat atunci… Daca baiatul nu primeste "dezlegare", el se multumeste si cu nesfarsitele jocuri erotice. Desi imi vine greu, indraznesc si spun acestora, ce "nu pacatuiesc ca altii", ca pacatul trupului nu consta doar in penetrarea propriu-zisa, iar fecioria in pastrarea intacta a himenului , ci e un intreg complex trupesc si sufletesc mai ales… Cine se joaca cu focul, se arde! Am auzit pe multi spunand: "Am inceput sa ne atingem intr-un anumit fel si n-am mai putut sa ne oprim…".

Se spune ca barbatul este poligam din fire, insa ma tem ca unii au fost invatati sa fie astfel de cand aveau o prietena cuminte, dar ingaduitoare. Cine a fost obisnuit sa schimbe partenerii, de ce am crede ca nu va fi ispitit crunt sa cada si dupa nunta in pacat? Nu-i regula, bineinteles! De aceea apar zeci de probleme in unele familii, din lipsa de incredere. Stiu femei care nu si-ar lasa sotii la munca in strainatate pentru ca sunt convinse ca vor ramane fara ei… Ce viata poate fi aceasta in care sa nu ai nimic sigur, cand totul e atat de alunecos, cand indoiala ti se naste in inima de fiecare data cand sotul lipseste o ora sau doua de acasa?… Multe femei recunosc fatis ca "barbatul e barbat, mai calca stramb". Tot astfel, multe femei sunt dispuse sa accepte cele mai sofisticate perversiuni pentru a nu-si pierde sotii… Industria pornografica inspira multi tineri… Am facut aceasta paranteza pentru a cere tinerei fete, aceasta urmasa a Evei, binecuvantata de catre Maica Domnului, mai multa demnitate! Sa nu confundam umilinta cu smerenia! Sa avem demnitate. Mare atentie si la prieteniile cu mari diferente de varsta!

Mai exista o prejudecata in lumea de azi, care spune ca baietii sunt ahtiati dupa relatii trupesti, ca sunt animalici, fetele insa, fiind mai delicate, mai gingase, pun mai mult accent pe sentimente, pe trairi, pe emotii. Însa, daca generalizam gresim. Cand ca fata te dezgolesti aproape de tot cand mergi pe strada, cand te imbraci provocator e greu sa mai spui ca pui accent pe sentimente. "Asta-i moda!" ar spune unele! Eu consider ca "la moda" ar trebui sa fie intotdeauna bunul simt si hainele care-ti vin bine si confortabil. Te poate ispiti moda sa pierzi bunul simt? Da, dar nu te obliga!! Tu alegi cu ce sa te imbraci! Fetele cu pricina, ce-s fluierate pe strazile orasului de unii pe care ele ii numesc "porci", au o mai mare vina. Poate, ca fata, vrei sa fii "in randul lumii", insa in ochii lumii fata ce se imbraca provocator vrea sa fie considerata obiect sexual….

Am mai intalnit in discutii un argument aparent redutabil in favoarea relatiilor intime inainte de casatorie. Îmi spunea un elev: "Orice lucru pe care-l cumperi il incerci, caci s-ar putea sa ai surprize!". Cu alte cuvinte, e musai sa te culci cu cea cu care te vei casatori, ca sa vezi daca te potrivesti cu ea…

S-ar parea ca tanarul nostru are dreptate… daca vei cumpara o masina, o vei incerca inainte, dar, sa ne gandim putin, daca e prea incercata, cu siguranta, vei dori sa iei una nou-nouta. Cand stii performantele ei, cand ai citit multe despre ea si ai incredere in producator, n-o mai supui la atatea teste… Cu alte cuvinte, daca apare pe piata un film cu Al Pacino sau al unui regizor pe care-l apreciezi, vei dori sa-l vezi, convins fiind ca e ceva de calitate…

Altfel spus, daca stii ca fata e cu principii, cuminte, credincioasa, deosebita, delicata, gospodina e OK. Viata intima nu-ti va spune prea multe despre ea. Daca pana atunci n-ai aflat ce trebuia sa afli, nici ca vei afla… Asa zisa nepotrivire sexuala este un mit… Citeam undeva ca 1 dintr-un milion de cupluri au parte realmente de nepotrivire sexuala. Poate ca sunt mai multe, dar sunt convins ca nepotrivirile sunt de natura psihica, nu fizica. Deci sunt rezolvabile… Apoi, aici cred ca e mai mult pofta si curiozitatea pacatoasa, si mai putin dorinta de a lamuri aspectul potrivirii sexuale. Cine consimte prima data, va ceda si dupa aceea. Tinerii nu vor mai gasi argumente sa spuna "nu", desi ei au vrut doar sa vada daca se potrivesc… Înteleg interesul celor necasatoriti pentru sexualitate, e ceva ce nu cunosc… Trebuie spus insa limpede: casatoria nu inseamna, in principal, sex. Cred ca cei ce se casatoresc mai mult cu gandul ca vor avea "dezlegare" pentru viata trupeasca, vor fi niste nefericiti. Bucuria lor va disparea odata cu primele probleme, iar odata cu aparitia unui copil se vor umple de frustrari…

Personal cred ca unde e credinta, dragoste sincera si curatie trupeasca inainte de nunta, Dumnezeu randuieste toate cele de folos, inclusiv buna intelegere trupeasca dupa cum se roaga si preotul cand spune: "Da-le lor roada pantecelui, prunci buni si buna intelegere sufleteasca si trupeasca…" .

E adevarat, se spune ca trebuie sa verifici termenul de valabilitate al produsului inainte de a-l cumpara, imi cer scuze ca vulgarizez putin, dar una e sa verifici, alta e sa-l desfaci, sa te infrupti din produs…

Cine cumpara un produs desfacut?? Sau un mar din care s-a muscat? Sau un pantof deja purtat? Stiti cine? Cel sarac, cel ce nu-si permite produse noi si de calitate! Stiti ce inteleg eu prin "sarac"? Cel ce nu are ce oferi, care se multumeste cu orice! Sunt femei si barbati care nu sunt interesati decat sa fie in randul lumii. Aleg prost si stiu asta… Cu parere de rau afirm ca atunci cand nu ai ce sa oferi, nici nu ceri. Am auzit de multe ori: "Ce, numai sotul meu bea? Toti beau!", sau "M-a batut, dar nu chiar asa rau", "Nu ma bate foarte des, e om bun totusi"… Cand ai ce sa oferi esti, de obicei, pretentios. De ce o femeie, cadru universitar cu doctorat, culta si rasata, nu se casatoreste cu un cioban analfabet? Pentru ca are alte pretentii, alte standarde… Sau, cand stii ca poti fi o mama buna, o sotie credincioasa, nu-ti iei un desfranat sau un betiv… Cred ca cei cu viata curata ar trebui sa-si cerceteze cu atentie potentialul sot (sotie) si sa observe cum se raporteaza acesta (aceasta) la una sau alta dintre chestiunile morale legate de sexualitate. Daca potentialul sot este, spre exemplu, fanul manelelor si asculta non-stop melodii dezgustatoare despre potenta interpretului sau despre amante, va gasi probabil firesc adulterul. Oricum, in discutii nu are cum sa nu-si tradeze una sau alta dintre apucaturi. De aceea celor curati le recomand sa se insoteasca in taina nuntii cu cei ce stiu sa aprecieze asta, cu cei asemenea lor # sau cu cei ce au cunoscut tragedia caderii, dar traiesc in prezent bucuria pocaintei.

Ati observat ca unele parfumuri nu se incearca, iar daca se incearca, nu se mai pun la vanzare?? În cazul parfumurilor si a deodorantelor exista asa numitul tester, un produs aflat in raft pentru ca potentialii cumparatori sa-si dea seama ce iau. Altii, n-au nevoie nici de tester; atunci cand produsul este al unei firme serioase, cu tinuta, de renume esti convins ca e the best.

Repet, nimeni nu cumpara testere, toti vor produs nou, nefolosit…

Adica sunt convins ca, dincolo de mentalitatea pervertita a lumii de azi, in adancul sufletului, fiecare tanar sau tanara vrea sa se casatoreasca cu o persoana virgina. Sentimentul ca a putut fi, sau a fost, atat de intima si cu altii, nu e deloc confortabil. Ce e mai penibil decat ca partenerul sa accepte ca inainte de a-l cunoaste ai avut… viata ta, iar la primul scandal sa strige in gura mare: "Taci, dupa ce ca te-am luat cum te-am luat… mai si vorbesti…" .

În adancul sufletului toti vor ca persoana pe care o iubesc si cu care au facut pasul casatoriei sa fie primul sau prima, dupa caz. Asta nu inseamna ca celui cazut si indreptat prin mila lui Dumnezeu nu-i dau sansa unei vieti frumoase si binecuvantate. Dar oare in cate cazuri apare regretul?

Totusi, eu cred ca Dumnezeu a sadit in firea fiecaruia sentimentul ca actul intim e un lucru ce se face in relatia de cuplu stabila a casatoriei, atunci cand cei doi sunt un trup, dupa cuvantul Sfantului Pavel care spune: De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica (Efeseni 31-32). Relatia trupeasca este cu siguranta actiunea cea mai gingasa, suava, intima, mai mult decat personala, este interpersonala. Însasi firea iti spune ca nu o poti face oricum, oricand sau cu oricine… Am vazut in treacat o secventa "fierbinte" intr-un film, de altfel, decent (caci si filmele decente au azi secvente erotice, fiind ingredient obligatoriu ce trebuie neaparat strecurat in promotion-ul filmului), secventa in care doi tineri foarte infierbantati fac sex aproape imbracati, apoi, se arunca in pat pe spate si isi aprind cate o tigara… Dupa aceea, el se intoarce catre ea si o intreaba: "Cum te cheama?!?". În nici o predica despre frumusetea castitatii sau paguba desfraului nu am simtit mai strasnic ca relatia intima trebuie sa aiba loc in cadrul binecuvantat al familiei. Fara sa fiu patetic, spun sincer ca am realizat ceea ce stiu toti oamenii ca atunci si acolo (daca ar fi fost fapt real, se intelege), dupa impreunarea aceea salbatica, fata putea ramane insarcinata, iar un copil e ceva atat de serios, mai serios decat cei doi tineri luati impreuna. Ce-ar fi spus mama copilului ei? "Pe tatal tau il cheama Marius, Mihai sau Marian… nu-mi amintesc prea bine cum a spus ca-l chema…". Plauzibil, nu? Bineinteles ca pot fi voci care sa spuna: "…hei asi, ar fi avortat", iar avand in vedere viata "virtuoasa" nici n-ar fi fost de mirare…

Casatoria de proba este si ea o anomalie ce intra in categoria "Sa gust din produs, ca sa vad daca-i bun…". Din perspectiva ortodoxa, si separarea casatoriei civile de cea religioasa este o practica nefericita .

Cei mai greu de convins ca trebuie sa lupte inca pentru castitate sunt cei aflati in pragul nuntii. "Oricum ne casatorim. În trei saptamani avem nunta". Cazul acesta e asemanator cu cel al tiganului ce se ineaca la mal. Duci lupta cea buna, caci trebuie sa fi depus un efort pana atunci, si tocmai atunci cand ai mai mare nevoie de mila si ajutorul lui Dumnezeu, indepartezi harul divin…

Cand aud la slujba Cununiei cantandu-se troparul "Sfintilor mucenici, care bine v-ati nevoit si v-ati incununat, rugati-va Domnului sa se mantuiasca sufletele noastre…", ce se canta imediat dupa "Isaie, dantuieste" (cand preotul impreuna cu cei cununati si cu nasii fac de trei ori inconjurul mesei), nu ma gandesc concret la Sfintii Mucenici. Am senzatia ca mucenicii sunt chiar cei doi miri care, asemenea martirilor ce si-au dat trupurile sa fie arse si chinuite intru numele Domnului, si ei si-au rastignit poftele si pornirile firesti ale trupului inainte de nunta, pentru ca "bine s-au nevoit si s-au incununat". Pentru aceasta in ziua Judecatii vor primi de la Hristos Domnul cununa nevestejita.

Multi, sunt convins, ar vrea sa iasa din iadul desfranarilor. Oricat de dulce ar fi pacatul, pierzi totusi un echilibru, simti ca esti chinuit de pofta, ca ea cere din nou, mai mult si mai mult! În pacat nu e niciodata odihna. E greu, dar sa privim la Fericitul Augustin, la Sfintele femei Maria Egipteanca sau Maria Magdalena. Ar spune unii: "Sfinti si iar sfinti… noi suntem muritori de rand". Nimeni insa nu le-a spus acestora ca Sfintii au fost oameni ca si noi, cu slabiciuni si neputinte … Sfintii lui Dumnezeu au avut aceleasi instincte ca si noi, si in ei era lupta intre bine si rau, intocmai ca in toate sufletele de pe fata pamantului. Noi suntem ca si sfintii… totul este o chestiune de stapanire. Si de alegere.

Laurentiu Dumitru