Dincolo de glumele care se fac pe seama credintei in zodii, aceasta credinta exista. Este curios, dar oamenii care refuza ideea unui Dumnezeu Creator, prefera sa se supuna unor berbeci imaginari care alearga prin stele. O gospodina trece cu vederea cuvintele lui Hristos: “iubeste pe aproapele tau”, dar o asculta pe prezentatoarea TV, daca ii zice: “astazi veti avea o zi grea, evitati conflictele cu cei apropiati”.

Faptul ca omul e indreptat spre latura tainica a existentei sale, vorbeste despre dualitatea naturii umane. Pe de o parte, lumea imediata, vazuta, iar pe de alta parte, lumea mistica, necunoscuta si nesigura, dar prezenta in chip latent in fiecare. Omul crede, daca nu in Dumnezeu, atunci in orice altceva. De exemplu, studentii din Iasi nu trec in timpul sesiunii pe sub peretele fostei edituri “Junimea”, pentru ca nu le merge la examene. Altii, din aceleasi motive, nu calca pe capacele de canalizare.

Lumea interioara a acestor oameni e o lume caleidoscopica, dezordonata, care isi lasa amprenta asupra modului de gandire si de receptare. De aici fragmentarismul lumii moderne si, mai ales, postmoderne, lumea clip-urilor si a colajelor.

Omul are nevoie de repere in univers, el nu poate sa existe de la sine. Experienta fricii, a singuratatii, ne impinge spre credintele cele mai ciudate. E adevarat, exista stele si constelatii, fiecare cu nume si traiectorii proprii, dar cum putem crede ca un corp irational poate influenta in vreun fel fiinta atat de complexa care este omul? Ce-i drept, in complexitatea sa, omul poate sa creada chiar si ca luna, care nu e decat un bolovan, poate sa-i hotarasca soarta! Aceasta credinta ma duce cu gandul la personajul lui Creanga, care plangea de frica bolovanului de sare de pe soba.

Sfintii parinti spun ca obisnuintele sunt a doua fire. De aceea, omul care asculta mai multa vreme horoscoapele, ajunge, in cele din urma, sa fie o umbra a semnului sau zodiacal. Acesti oameni nu isi dau seama ca devin foarte vulnerabili, pentru ca e destul sa-i afli zodia si poti face cu el ce vrei, il manipulezi ca pe un zombi, ceea ce e valabil, mai ales, pentru femei.

Noi suntem invitati sa imitam sau pe Hristos, sau berbecii, taurii si racii zodiacali. Imitand, devenim, sustine ascetica ortodoxa. Dar, desigur, fiecare e liber sa aleaga ceea ce vrea el sa devina.

Ierodiacon Savatie Bastovoi

Despre astrologie - sau "descifrarea tainelor ceresti"

"Fara contactul cu fiintele spirituale, nu ar exista nici o dezvaluire astrologica" [10;49].

- marturia unui fost astrolog -

Una dintre ideile fundamentale ale cunoasterii neopagane este ca omul nu trebuie sa mai tina cont de vreo autoritate suprema, ca trebuie sa scape de povara unui Dumnezeu care supravegheaza lumea si sa isi ia destinul in propriile maini.

Cuvantul libertate este strigat astazi cu putere de catre diferite categorii de oameni si cu diferite scopuri, cel mai adesea exprimand libertatea omului de a calca in picioare traditiile de orice fel si de a urca pe soclu statuia unui impunator idol: libertatea de a fugi de Dumnezeu.

Autorii eretici fac o substitutie interesanta: in locul Dumnezeului care ocroteste creatia, ei aseaza o lege care guverneaza lumea: legea ciclicitatii timpului. New-Age, Noua Era, apare tocmai datorita acestei ciclicitati: intram, vrem sau nu, in Era Varsatorului.

Supunerii fata de Dumnezeu i se prefera "supunerea" fata de influenta stelelor. Pretinsa libertate new-age-ista nu este altceva decat o robie fata de capriciile astrelor.

Daca nimeni nu poate contesta o schimbare care apare pe bolta cereasca, daca nimeni nu are cum sa nege o modificare observabila astronomic, in schimb orice conexiune astrologica poate fi pusa la indoiala.

Pentru cei care cred in astrologie, in zodiac si in alte rataciri asemanatoare, perspectiva ortodoxa asupra acestor probleme nu poate fi luata in considerare; sunt prea multe "dovezi" care contrazic viziunea Bisericii.

Pentru cei care sunt fii credinciosi ai Bisericii, nimic nu este mai important decat invatatura mantuitoare propovaduita de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, si nimic nu este mai periculos decat lepadarea de aceasta invatatura.

Oamenii trebuie sa isi puna urmatoarea intrebare: intram sau nu intram intr-o Noua Era? Daca intram, atunci conceptiile crestine trebuie ajustate astfel incat sa nu con-trazica realitatea. Daca nu intram, atunci trebuie sa ne ferim cu toate puterile de inselarea care pe zi ce trece castiga tot mai mult teren.

Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne-a invatat ca avem de trait o singura viata, in care suntem liberi sa alegem binele sau raul si ca, dupa moarte, ne asteapta raiul sau iadul. Daca noi vrem sa credem ca in viata suntem influentati de tot felul de configuratii planetare sau ca ne vom mai reincarna de cateva ori, nimeni nu ne sta impotriva. Dar prin aceasta ne asumam libertatea de a respinge invatatura lui Hristos.

Aproape oricine stie astazi sa raspunda la intrebarea: ce este astrologia? Majoritatea dictionarelor prezinta astrologia ca fiind stiinta ce se ocupa de studierea influentelor astrelor asupra vietii omenesti si asupra destinului universului. Înca din cele mai vechi timpuri oamenii au cautat sa faca o legatura intre ceea ce vedeau pe cer si ceea ce li se intampla in viata de zi cu zi. Cercetarile istorice atesta faptul ca practicarea astrologiei avea o larga raspandire la popoarele pagane: in Babilon, in Egipt, in Grecia si in Imperiul Roman, in India, in Persia, in China si Japonia. Aceasta raspandire pe un teritoriu atat de intins justifica intr-un fel amploarea revenirii practicilor astrologice in vremurile noastre. Astrologia este una din usile prin care credintele pagane intra in forta in societatea contemporana.

Exista trei tipuri de astrologie: in primul (si cel mai vechi) planetele sunt considerate zeitati, in al doilea planetele sunt considerate obiecte ale caror emanatii impersonale influenteaza vietile oamenilor, iar in al treilea – astrologia simbolica - planetele se afla intr-o corespondenta magica cu oamenii, pe care ii influenteaza prin rezonanta. Pentru astrologi, zodiacul este o "centura" imaginara a cerului care include 12 constelatii, 12 semne astrologice despre care considera ca i-ar influenta pe oameni (Balanta, Sagetator, Fecioara, ...).

Cea mai serioasa provocare initiata de astrologi este cea privitoare la New-Age. Se afirma ca dupa doua mii de ani in care lumea a stat sub semnul zodiacal al Pestilor si sub pecetea invataturii lui Hristos, intram intr-o Era a Varsatorului, intr-o era plina de promisiuni ispititoare. Trecerea de la o era la alta se calculeaza in functie de Marele An zodiacal. Calcularea acestui an este insa variabila. Într-una dintre cele mai cunoscute metode de impartire a timpului (cea adaptata si de Rudolf Steiner, intemeietorul sistemului antropozofic) Marele An avea 25000 de ani obisnuiti, iar o luna 2160 de ani.

În vremurile in care traim se face trecerea de la o luna zodiacala la alta. Anul precis al trecerii este dificil de precizat, deoarece "specialistii" nu au cazut de acord asupra acestor calcule. Levi Dowling sustinea ca inceputul Erei Noi are loc in 1910, Adolph Graf Keyserling si Alain-Astrologul in 1962. De la Carl Gustav Jung ne-au ramas doua posibile date ale Marii Treceri: anul 1997 si anul 2154.

Perioada aproximativa a dezvoltarii mitului New Age o constituie anii ’60-’70. Pentru multa lume trecerea in Noua Era a fost legata automat de trecerea in mileniul III. Cum era de asteptat, aceasta trecere a capatat valente spirituale.

Din punct de vedere astronomic calculele astrologice sunt extrem de discutabile, deoarece data echinoctiului de astazi nu mai corespunde cu data echinoctiului de acum 2000-2500 de ani (azi soarele nu mai rasare la 0° in constelatia Berbecului, ci el a migrat pana la 7° in constelatia Pestilor – cf. [61;126]).

În fata unui asemenea impas astrologii au adoptat doua atitudini: ori si-au modificat calculele dupa un "zodiac migrator", ori - cum au facut marea majoritate - nu au tinut seama de faptul ca realitatea astronomica este diferita de cea dupa care calculeaza ei si au preferat sa isi pastreze sistemul de calcul.

Pentru un observator exterior aceasta neconcordanta ar trebui sa starneasca suspiciune. Daca aceste calcule ale astrologilor ar fi corecte cel putin din punct de vedere astronomic, aceasta ar fi un argument - chiar daca insuficient - in favoarea caracterului stiintific al indeletnicirilor lor. Dar faptul ca astrologii incearca sa demonstreze valabilitatea propriilor calcule (care le sfideaza pe cele stiintifice) cu ajutorul statisticilor eficientei in "ghicire", acest lucru ar trebui sa vadeasca faptul ca astrologia nu este deloc o stiinta, ci doar o arta magica (totusi, fiecare astrolog pretinde ca sistemul sau se potriveste perfect realitatii cosmice si, sub un pretins caracter stiintific, atrage oamenii in cursa ocultismului).

Trebuie sa recunoastem ca deschiderea fata de aceasta falsa stiinta este foarte mare. Astrologia apare multora drept o forma civilizata de ghicire a viitorului - care nu are aproape nimic in comun cu tigancile care ghicesc la colt de strada - an de an numarul celor interesati de acest subiect creste.

Raspandirea acestei practici nu a avut loc la intamplare. Teozofii, cei care au incercat fara succes sa il impuna ca figura mesianica pe Krishnamurti, sunt cei care au demarat reabilitarea astrologiei. Doi astrologi, West si Toonder, cercetand geneza astrologiei contemporane in America, au ajuns la concluzia ca "Doamnei Blavatsky si Miscarii Teozofice pe care a fondat-o ea le datoreaza astrologia renasterea... Teozofia, dintr-o singura lovitura, ... a inspirat o cercetare reinnoita si serioasa a astrologiei, mai intai in Anglia, apoi nu dupa mult timp in Germania, in Franta si in America" [10;18]. John Ankenberg si John Weldon considerau ca cele trei canale de la care a avut loc aceasta renastere sunt: Miscarea Teozofica, Sistemul Antropozofic al lui Rudolf Steiner si rosicrucianismul modern.

Campania de promovare a astrologiei se duce cat se poate de elegant. Personalitati precum printesa Diana, Joan Collins, Liza Minelli, Jane Fonda, Olivia Newton-John, sunt numai o mica parte dintre simpatizantii acestei "arte".

"Astrologia, asemenea oricarei alte arte sau stiinte omenesti, cum ar fi fizica nucleara sau psihoterapia, poate fi folositoare cand este practicata in supunere fata de Domnia lui Isus Christos, dar este periculoasa spiritual sau psihologic atunci cand este practicata in spiritul lumii, al carnii sau al diavolului" [10;35], marturisea un "crestin".

Pentru multi oameni credinta in Hristos nu are nimic incompatibil cu practicarea astrologiei. Iata ce afirma mediumul Jean Dixon despre "ghicitul in stele": "unii din prietenii mei considera aceasta ca o practica ciudata pentru o romano?catolica. Totusi, dupa cum inteleg eu, biserica catolica si multe alte organizatii religioase n-au condamnat niciodata studiul astrologiei... N-am experimentat niciodata vreun conflict intre credinta mea si indrumarea pe care am primit-o din partea bisericii mele pe de-o parte si cunostinta pe care o gasesc in stele pe de alta parte (...). Astrologia se potriveste in planul lui Dumnezeu pentru omenire, ajutandu-ne sa ne intelegem atat talentele, cat si defectele" [10;34].

Din citatele de mai sus - primul venit din mediul protestant, al doilea din cel catolic, se poate trage concluzia ca in Sfanta Scriptura - care este citita in ambele medii - nu se gasesc temeiuri pentru combaterea astrologiei. Dar diferentierea intre cele doua forme de astrologie - buna si rea - este asemenea diferentierii celor doua forme de magie - alba si neagra. De fapt, nu exista decat un singur fel de astrologie si un singur fel de magie, ambele inspirate de aceeasi sursa intunecata.

Conceptia potrivit careia astrologia este o stiinta ca oricare alta nu este greu de contestat. La o analiza atenta observam ca singurul element invocat de astrologi in apararea acestei practici este numarul mare de preziceri implinite. De fapt, acest numar nu este chiar atat de mare pe cat pretind astrologii, ci este aproximativ acelasi cu cel al oricarei alte forme "clasice" de ghicit.

Daca astrologia ar fi o stiinta, atunci oricine ar putea sa o invete dupa un manual bun. Însa, desi exista multe manuale de astrologie, practic ele nu sunt "eficiente". Marii astrologi recunosc ca tainele astrologiei nu se pot dobandi decat in urma unei indelungate pregatiri "spirituale", exceptie facand doar cei care au o deosebita inzestrare nativa pentru aceasta.

Initierea in tainele astrologiei este asemanatoare initierii in oricare alta forma de vrajitorie. Esentiala este dobandirea unei receptivitati care sa permita descifrarea configuratiilor astrale. Unii astrologi recunosc ca sunt ghidati de diferite spirite in "munca" lor, spirite fara de care nu ar putea sa descifreze viitorul.

Toti astrologii "de calitate" sunt mediumi, chiar daca nu toti constientizeaza ca ideile care le vin in minte in chip spontan sunt inspirate de o alta entitate. Putini dintre cei care percep clar influentele unor astfel de entitati isi dau seama ca au de-a face cu diavolul; majoritatea sunt convinsi ca astfel de spirite sunt "benefice" (chiar "ingeri de lumina"), si se deschid fara retinere influentelor "superioare."

Un fost astrolog facea urmatoarea observatie: "Daca privim sincer la astrologie, incepem sa vedem ca adeptii acestui sistem - fara sa o stie - bat la usa prin care se stabileste comunicarea cu fiinte spirituale cunoscatoare, totusi inselatoare. În cele din urma, acea usa se deschide, si aceasta deschidere produce o schimbare infricosatoare in viata adeptului. El sau ea se maturizeaza in dexteritate intr-un mod inimaginabil: ca un medium al spiritelor." [10;49].

În cartea sa Un manual de ocultism, astrologul Sefarial constata ca "arta astrologica este considerata a fi cheia stiintelor oculte" [10;18]. Aproape toti vrajitorii folosesc diferite forme de astrologie. Faimoasa vrajitoare Sybil Leek marturisea: "Astrologia este stiinta mea, vrajitoria este religia mea..." [10;18]. Ea observa stransa legatura dintre astrologie si chiromantie, numerologie si celelalte ramificatii ale vrajitoriei.

"Astrologia, prin urmare, a jucat un rol major in toate "stiintele" magice: alchimia, magia neagra, chemarea spiritelor, necromantia si chiar practici magice mai simple, cum ar fi folosirea talismanelor" [10;20], observa Lawrence Jerome.

Dupa ce ne-am oprit putin asupra legaturii stranse dintre astrologie si vrajitorie, sa vedem inca o directie din care se poate constata ratacirea in care se afla astrologii: cercetarea conceptiei lor despre persoana lui Hristos (din moment ce peste 70% dintre ei cred in reincarnare, este firesc ca parerea lor sa fie deformata).

O declaratie standard a conceptiei astrologilor o avem de la astrologul Marcus Allen: "Cristos a avut toate cele sapte planete antice... toate unindu-se in Pesti... astfel ca El a fost Pestele suprem, absolut... si astfel El a inaugurat Era Pestilor care acum se termina odata cu ivirea zorilor Varsatorului, care este inaugurata de cea de-a doua venire a vietii lui Hristos in interiorul fiecaruia dintre noi... În Era Varsatorului, fiecare este Avatar (mare iluminat n.n.), fiecare este pus pe aceeasi lungime de unda cu eul lui superior" [10;27].

Vedem afirmata aici o rastalmacire new-age-ista (una intre multe altele) a celei de-a doua veniri a lui Hristos, potrivit careia El nu va veni cu slava, cum arata Sfanta Scriptura, ci noi insine vom deveni Hristosi prin constientizarea "dumnezeirii" noastre.

Este cel putin suspect faptul ca, in afara celor trei Magi de la Rasarit, timp de doua mii de ani astrologii au uitat sa spuna oamenilor ca se afla in Era Pestilor, in care potrivit calculelor lor mantuirea trebuia cautata la picioarele lui Hristos. Daca ar fi fost sinceri in ratacirea lor - si nu ar fi fost inspirati de diavol, ar fi trebuit ca in acest interval sa indemne lumea spre Hristos (desi acest lucru nu ar fi folosit Bisericii - caci recunoasterea adevarului de catre ei s-ar fi asemanat cu cea a femeii cu duh pitonicesc pomenita in Sfanta Scriptura).

Marea majoritate a astrologilor sustin ca Biblia este plina de referinte astrologice, cea care li se pare cea mai evidenta fiind despre steaua care i-a calauzit pe cei trei Magi spre locul Nasterii Mantuitorului. Rostul acestei stele nu era insa de a arata valoarea astrologiei ci, dupa cum arata Traditia crestina, era tocmai de a-i aduce pe pagani - care se ocupau cu practicile magice - sa se inchine Fiului lui Dumnezeu. Steaua Magilor marcheaza sfarsitul inchinarii pagane si chemarea tuturor neamurilor la credinta in Dumnezeul cel in Treime laudat. Cum spune atat de frumos Condacul Craciunului: "Nasterea Ta, Hristoase, rasarit-a lumii lumina cunostintei. Ca printr-insa ceia ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii... ."

Sa vedem ce spune Sfanta Scriptura despre cei care practica astrologia: "Privind la cer si vazand soarele, luna, stelele si toata ostirea cerului, sa nu te lasi amagit ca sa te inchini lor, nici sa le slujesti" (Deut. 4, 19). Iar "de se va afla la tine, in vreuna din cetatile tale pe care ti le va da Domnul Dumnezeul tau, barbat sau femeie care sa fi facut rau inaintea ochilor Domnului Dumnezeului tau, calcand legamantul Lui, si se va duce si se va apuca sa slujeasca altor dumnezei si se va inchina acelora, sau soarelui, sau lunii, sau la toata ostirea cereasca, (...) sa scoti pe barbatul acela sau pe femeia aceea care au facut raul acesta la portile tale si sa-i ucizi cu pietre" (Deut. 17, 3-5).

Dupa cum se vede, Dumnezeu a poruncit foarte categoric poporului ales sa nu se inchine la stele. Închinarea aceasta era una dintre cele mai vechi forme de astrologie. Oamenii care credeau ca vietile lor sunt influentate de stele nu sovaiau sa li se inchine. Chiar daca in zilele noastre au ramas putini oameni care cinstesc stelele ca pe niste zeitati, totusi numarul celor care "ghicesc in stele", al celor care practica astrologia, este foarte mare.

Dupa cum arata Sfanta Scriptura, osanda lor este aceeasi cu cea a vrajitorilor (de fapt, astrologia - ca orice alta metoda de ghicire a viitorului - este tot o forma de vrajitorie, chiar daca pare mai nevinovata).

În Vechiul Testament se arata ca pedeapsa care ii astepta pe vrajitori era moartea. În zilele noastre vrajitorii au nu numai dreptul sa faca ce vor, ci chiar sa isi faca publice convingerile, indiferent de modul in care aceste convingeri influenteaza mediul social. Dar chiar daca pentru vrajitorii contemporani nu exista pedepse penale, pe cei care mor nepocaiti Dumnezeu ii va pedepsi cu osanda vesnica in chinurile iadului (statistic, numarul vrajitorilor si ereticilor care se pocaiesc inainte de a muri este infim).

Practicarea astrologiei, ca a oricarei alte forme de vrajitorie, atrage dupa sine pedeapsa lui Dumnezeu peste intreaga comunitate care aproba astfel de practici. În Cartea Proorocului Ieremia vedem cum inchinarea la stele aduce mania lui Dumnezeu peste asezarile idolatre, vedem cunoscuta prevestire a daramarii Ierusalimului: "Casele Ierusalimului si casele regilor lui Iuda vor fi necurate ca Tofetul pentru ca pe acoperisul tuturor caselor se aduce tamaie intregii ostiri ceresti si se savarsesc turnari in cinstea dumnezeilor straini. (...) Iata voi aduce asupra cetatii acesteia si asupra celorlalte cetati toate nenorocirile pe care le-am rostit impotriva ei, pentru ca si-a invartosat inima si nu asculta cuvintele Mele" (Ier. 19, 13-15).

Precum a fost daramat Ierusalimul, asa se vor darama si cugetele cele viclene ale celor care se ocupa cu vrajitoria. Iar mania Domnului va fi greu de indurat. În Sfanta Scriptura gasim relatarea curatirii templului Domnului de toate cele ce slujeau la inchinarea idoleasca: "Regele a poruncit lui Hilchia, arhiereul, preotilor de mana a doua si celor ce stateau de straja la prag sa scoata din templul Domnului toate lucrurile facute pentru Baal, pentru Astarte si pentru toata ostirea cerului si sa le arda afara din Ierusalim" (IV Regi 23, 4).

O astfel de curatire ar trebui sa aiba loc in sufletul fiecarui crestin care isi da seama ca s-a aflat in inselare. Asa cum diavolul nu s-a sfiit sa spurce Templul Domnului, tot asa nu s-a sfiit sa spurce si unele comunitati crestine: uneori a reusit sa il insele chiar pe pastor, iar acolo unde pastorul i-a stat impotriva, necuratul a incercat sa ii atraga in ratacire macar pe credinciosi. Fara a ne lepada de o asemenea inselare, nu vom putea sa fim ai lui Hristos si nu vom putea fi temple ale Duhului Sfant.

Sfanta Traditie este plina de texte care combat "ghicitul in stele". În scrierea sa Despre idoli, Tertulian nota: "Între diferitele indeletniciri ale oamenilor nu se poate sa nu observam unele arte sau profesii care inlesnesc inchinarea la idoli. De astrologi nici nu se face sa mai vorbim, intrucat insa unul din ei a cutezat sa se justifice de faptul ca continua sa practice aceasta profesie, am de gand sa spun cateva cuvinte in legatura cu aceasta. Nu voi spune ca a aseza nume de dumnezei falsi in cer, a le atribui un fel de atotputernicie si a-i abate pe oameni de la inaltarea rugaciunilor catre Dumnezeu, insuflandu-le credinta ca destinul lor este invariabil predeterminat de astre - nu voi spune ca toate acestea ar fi totuna cu venerarea unor dumnezei falsi. Eu afirm insa ca astrologia, in acest caz, se asemuieste ingerilor cazuti care s-au indepartat de la Dumnezeu pentru a insela neamul omenesc... Daca magia este pasibila de pedeapsa, iar astrologia reprezinta o varietate a ei, atunci impreuna cu genul este condamnabila si specia. Astfel, din timpul aparitiei Evangheliei, tot soiul de sofisti (in sensul de "intelepti inchipuiti" - n.n.), astrologi, vrajitori, magi si ghicitori trebuie sa fie obligatoriu pedepsiti" [50;54].

Îngrijorat de raspandirea larga a practicilor de acest gen, marele teolog roman Ioan Gh. Savin scria: "Sunt si la noi multi, foarte multi adepti ai unor astfel de practici: de la femeia din periferia de oras sau de la sate, care-si cauta in cafea sau umbla cu datul in carti, si pana la simandicoasele fete care cred ca au temeiuri stiintifice de a-si cerceta destinul dupa prescriptiile stiintelor ascunse! Dintre acestia, multi se cred si se prenumara intre fiii Bisericii. Si inca dintre fiii cei buni. Cu aceeasi piosenie cu care-si aprind candela in fata icoanei Mantuitorului sau cu care isi duc sarindarul la cutare biserica cu sfinti facatori de minuni, isi poarta pasii si spre prezicatorul care le va citi din stele si din liniile mainii sau ale scrisului viitorul. Un astfel de crestinism insa e mai aproape de magie decat de Hristos. Acest amestec intre magie si religie, intre Dumnezeu si Lucifer, intre Simon Magul si Hristos, intre puterea demonica si bunatatea divina nu inseamna decat cea mai completa renegare a crestinismului. E apostazie directa" [54;45].

În Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin gasim urmatoarele precizari: "elinii spun ca prin rasaritul, apusul si prin conjunctia acestor stele, a soarelui si a lunii, se conduc destinele noastre. Cu aceasta se ocupa astrologia. Dar noi sustinem ca ele sunt semne de ploaie, de seceta, de frig, de caldura, de umezeala, de uscaciune, de vanturi si de altele asemenea, dar nici intr-un caz semne ale faptelor noastre, caci noi am fost facuti liberi de Creator si suntem stapanii faptelor noastre. Daca facem toate din cauza miscarii stelelor, facem cu necesitate ceea ce facem: iar ceea ce se face cu necesitate nu este nici virtute, nici viciu. Iar daca nu am dobandit nici virtute, nici viciu, atunci nu suntem vrednici nici de laude, nici de pedepse. Dumnezeu va fi nedrept daca da unora bunatati, iar altora necazuri. Apoi Dumnezeu nu ar carmui si nici nu ar purta de grija de fapturile Sale, daca toate s-ar conduce si s-ar produce din necesitate. De prisos ar fi ratiunea noastra, caci nu am fi stapanii nici unei fapte si in desert am delibera. Dar negresit ratiunea ni s-a dat in scopul deliberarii; pentru aceea tot ce este rational este si liber" [18;58].

Vechile Pravile bisericesti nu au trecut cu vederea arta "ghicitului in stele", ci au aratat netemeinicia conceptiei potrivit careia viata omului ar fi influentata de planete: "Viata omului nu are nici un soroc pus, nici este vreunui om vremea scrisa mai inainte, sau socoteala impusa ca atatia ani sa traiasca; cu sfatul si voia lui Dumnezeu, atunci omul moare; iara catre cei care iubesc pricirea (adica cearta n.n.), vom raspunde si vom zice ca nu se afla la Dumnezeu sa fie facut vreun lucru fara de cale..., si iarasi de ar fi fost mai inainte o hotarare si o predestinatie a omului, atatia ani sa traiasca, nimeni nu s-ar vindeca vreodata de vreo boala; si nici n-ar chema vreodata pe vreun doctor, pentru ca acea hotarare ce a hotarat mai inainte Dumnezeu ar fi neschimbata, insa hotarul si sorocul vietii a tot omul este porunca lui Dumnezeu, care nimenea nu poate sa o priceapa" [53;516].

Sfantul Simeon al Tesalonicului scria (impotriva celor ce sustineau ca cercetarea astrologica nu este ceva rau): "a vorbi despre noroc, despre ursitori, despre explicarea nasterilor, dupa zodii sau stele si pentru citirile de stele e lucru nebunesc si fara de Dumnezeu... insa bunatatile si rautatile noastre se misca dupa a noastra singura vointa" [53;516]. Nu este greu de observat ca Sfantul Simeon se referea foarte precis tocmai la formele de astrologie practicate astazi, si nu la vechea inchinare la stele. El contesta pretentia astrologilor de a fi in masura sa ghiceasca viitorul folosindu-se de mersul astrelor. Pentru ca oamenii sunt liberi sa aleaga binele sau raul, si nici o configuratie planetara nu poate sa stanjeneasca aceasta alegere.

(Din cartea "Despre horoscop, cutremure si ghicirea viitorului" - de Danion Vasile)