[ drumul sufletului dupa moarte ] [ dreapta credintă ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ ghicirea viitorului ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
		www.SfaturiOrtodoxe.ro

In afară de oracol si de omul care aduce ploaia, există în Lhassa încă cel putin sase mediumuri, printre care si o femeie bătrână, considerată întruparea unei zeite protectoare. Pentru o sumă modică, era gata să cadă în extaz, lăsând-o pe zeită să vorbească. Erau zile în care cădea în această stare chiar si de patru ori. Totusi, nu mi s-a părut a fi mai mult decât o impostoare destul de abilă.

Există de asemenea oracole care, atunci când se află în extaz, îndoaie săbii uriase, curbându-le atât de mult încât le transformă într-un fel de arcuri; multi nobili din Lhassa păstrau astfel de săbii în coltul de meditatie al caselor lor. Toate eforturile mele de a îndoi cât de putin o astfel de sabie esuaseră.

Practica adresării de întrebări oracolului datează din perioada pre-buddhistă, când zeii cereau jertfe omenesti, si continuă aproape neschimbată până astăzi. Eu însumi eram întotdeauna profund impresionat de această experientă neobisnuită, dar în acelasi timp eram satisfăcut să stiu că hotărârile mele nu depindeau de oracole.“

Este posibil ca istorisirile de mai sus să le pară ciudate unor occidentali de secol XX. însă pentru oamenii care au trăit înainte de nasterea lui Hristos, pe vremea când aproape pretutindeni stăpânea politeismul, astfel de evenimente se înscriau în firescul vietii cotidiene. întreg teritoriul Greciei era presărat pe atunci de oracole. Printre cele mai cunoscute se numărau cele de la Delfi, Dodoni, Livadia, Oropos. Influenta lor socială era covârsitoare. Se întâmpla deseori ca ele să pretindă până si jertfe omenesti. De pildă, înaintea marii campanii militare împotriva Troiei, oracolul Kalhas a spus că zeii voiau să fie jertfită Ifigenia, fiica lui Agamemnon, conducătorul grecilor. Tragedia lui Euripide ne pune în contact cu o serie întreagă de conceptii si practici sociale răspândite în epocă.

Să lăsăm însă loc si mărturiei istoricilor. Textul de mai jos este extras din Enciclopedia Papiros-Larousse (voi. V, p. 456). Sunt impresionante asemănările dintre oracolele vechii Elade si cele ale Tibetului buddhist contemporan.

„Prezicerile de la Delfi: Cel ce voia să-i adreseze întrebări oracolului trebuia să îndeplinească un ritual de purificare la izvorul Kastalia si să plătească o taxă pentru a se aduce o jertfă la marele altar al lui Apollon, fără de care nu era îngăduită intrarea în templu. De obicei erau jertfite capre, câteodată porci si rareori tauri. Pentru a se considera că jertfa a fost primită, trebuia ca, în momentul stropirii animalului, acestuia să-i tremure toate mădularele; altminteri, prezicerea era amânată. Apoi, cei care urmau să pună întrebări pătrundeau în spatiul din fata altarului. Femeilor le era interzisă intrarea în acest sanctuar.

Pythia fusese o tânără provenind dintr-o familie aristocratică din Delfi. [...] înainte de prezicere, săvârsea si ea un ritual de curătire în Kastalia. După aceea intra în templu si tămâia partea de sus a sanctuarului. Apoi cobora scara ce duce la oracolul principal, si se oprea în fata trepiedului de unde prezicea. în această sală se spune că exista o statuie de aur al lui Apollon, mormântul lui Dionysos si asa-numitul «ombilic». în continuare, se aseza pe trepied, bea apă provenită din izvorul Kassotida, mesteca frunze de dafin si se apleca asupra ombilicului pentru a inhala aburii ce ieseau din pământ. Traditia spune că pretextul nasterii primului oracol 1-a constituit existenta unui orificiu în pământ din care emanau aburi naturali. Când ciobanul Kouritas a descoperit cel dintâi acest orificiu, a început de îndată să murmure cuvinte neîntelese, al căror continut a fost socotit profetic. De acest orificiu se leagă aparitia primului oracol. [...] în cele din urmă ajungea la un delir paroxistic, iar atunci cei interesati trebuiau să adreseze întrebările cu voce tare zeului. Răspunsurile erau date de Pythia prin soapte neinteligibile, transcrise si traduse în formă versificată de către preoti.

Cel interesat nu trebuia să întrebe despre lucruri banale, vagi sau prea generale. Răspunsurile oracolului erau, dimpotrivă, neclare si ambigue. Adresantul întrebărilor era totdeauna nevoit să ceară ajutorul tâlcuitorului pentru a-i explica prezicerea.“

Distanta geografică si cronologică dintre oracolele vechii Elade si cele ale Tibetului contemporan este uriasă. Similitudinile sunt însă impresionante:

a) zeul îl ia în stăpânire pe oracol si vorbeste prin el;

b) oracolul cade în extaz, se comportă nebuneste, rosteste cuvinte confuze, emite sunete nearticulate întrerupte de mugete si urlete;

c) lângă oracol se află „secretarul“ sau „tâlcuitorul“, care transcrie si explică celorlalti cuvintele oracolului.

Se impun semnalate si câteva lucruri legate de căderea în extaz.

Pythia inhala aburii care emanau din străfundurile pământului si mesteca frunze de dafin. Efectul narcotic era astfel dublu. Tot asa, în Orient este foarte răspândită utilizarea zilnică a narcoticelor. In cadrul misteriilor eleusine se folosea un microorganism parazit al grâului, care are efecte asemănătoare cu cele ale L.S.D.-ului (cunoscutul „lărgitor“ al constiintei uzitat de hipioti în anii '60-'70, care produce halucinatii acustice, auditive si vizuale).

Multi dintre yoghinii si ocultistii pe care i-am cunoscut consumau astfel de substante. La un moment dat, discutând pe tema experientelor neobisnuite pe care le intermediază narcoticele, Demostene masonul mi-a spus: „E periculos să fie folosite de către neinitiati, deoarece vin în contact cu puteri spirituale, cu fiinte spirituale care pot să-i înnebunească si să-i distrugă“.

Desigur, toate cele de mai sus revelează un anumit aspect al problemei, fără însă a o epuiza. întrebarea fundamentală rămâne: Ce sau cine este zeul care îl ia în stăpânire pe oracol si vorbeste prin el?

Răspunsul ni-1 oferă extrem de limpede Sfânta Scriptură. Sfintii Apostoli Pavel si Sila, îndemnati fiind de Duhul Sfânt, veniseră să propovăduiască în Macedonia. Se aflau în Filipi, un vechi orăsel situat în vecinătatea Kavalei de astăzi, unde s-au întâmplat următoarele:

Odată, pe când ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică care avea duh pitonicesc si care aducea mult câstig stăpânilor ei, ghicind. Aceasta, tinându-se după Pavel si după noi, striga, zicând: Acesti oameni sunt robi ai Dumnezeului Celui Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii. Si aceasta o făcea timp de multe zile. Iar Pavel, mâniindu-se si întorcându-se, a zis duhului: în numele lui Iisus Hristos îti poruncesc să iesi din ea! Si în acel ceas a iesit. Si stăpânii ei, văzând că s-a dus nădejdea câstigului lor, au pus mâna pe Pavel si pe Sila si i-au dus în piată înaintea judecătorilor (Fapte 16, 16-19).

Iată, prin urmare, că oracolele se află cu adevărat sub posesia unui oarecare duh, potrivnic Duhului Sfânt. Urmând porunca lui Hristos -pe demoni scoateti-i (Matei 10, 8) -, Apostolul 1-a alungat pe demonul care sălăsluia în acea slujitoare.

Asadar, acest duh, pe care idolatrii îl numesc zeu, nu este altcineva decât demonul camuflat în încercarea de a-i însela pe oameni. Una dintre dorintele demonului este de a fi slujit si venerat ca dumnezeu, în locul Adevăratului Dumnezeu.

Să părăsim acum Tibetul si Grecia antică si să ne oprim în Africa de astăzi, pentru a întelege încă si mai bine modul în care lucrează Diavolul în lume.

Istoria unui mare vrăjitor care a devenit crestin

Yelo a fost până la 55 de ani unul dintre cei mai mari vrăjitori de pe continentul negru. Puterea Satanei se concentrase în el si se manifesta în cele mai diverse chipuri. Despre toate acestea relatează el însusi, convertit astăzi la crestinism:

„Am vindecat multi oameni, însă n-as fi putut face nimic fără ajutorul Satanei. îmi era imperios necesar să mă aflu întotdeauna cu el într-o legătură directă, pentru a mă putea călăuzi în toate actiunile mele. De fiecare dată când eram chemat la un bolnav, îl întrebam în prealabil pe Diavol dacă trebuie să merg. Uneori îmi spunea «Poti merge, căci vreau să-1 vindec4 pe bolnav», si atunci porneam la drum. Insă alte dati îmi răspundea: «Nu vreau să-1 vindec».

[ Părintele Paisie atrăgea atentia asupra faptului că Satana nu poate vindeca decât bolile pe care le-a provocat el însusi.]

I mi era îngăduit să-i pun Satanei orice întrebare, iar el îmi răspundea. Ori de câte ori eram întrebat ceva în calitatea mea de vrăjitor, trebuia să cer mai întâi răspunsul Satanei. Absolut tot ceea ce realizează un vrăjitor se datorează puterii Satanei. Dacă Satana îl părăseste, va deveni un om obisnuit.

Multi veneau la mine deoarece prin mine intrau în legătură cu o putere care era infinit mai mare decât a lor. Vedeau cum vizitam un om bolnav, îi deschideam gura si scuipam înăuntru, în timp ce îl chemam pe Satana si îl rugam. Minunea se producea pe dată: Satana îl ridica din pat.

îi uimeam pe toti într-o asemenea măsură încât îmi puteam permite orice. In apropiere de locuinta mea se afla un vast teren de aplicatii militare, unde numai soldatilor le era îngăduit să intre. Cu toate acestea, eu aveam acces nerestrictionat. Oriunde mergeam, lumea îsi etala admiratia. Manifestau deplină obedientă si obisnuiau să-mi ofere daruri substantiale. Multi dintre ei îmi aduceau cu regularitate vaci, capre, găini... Am devenit foarte repede un om din cale afară de bogat.

Noi, vrăjitorii, ne aflam într-o permanentă conlucrare. Ne sustineam reciproc sub toate aspectele si, în acelasi timp, primeam noi membri în cercul nostru. Ceilalti vrăjitori mă cinsteau ca pe cel mai mare. Eu conduceam ceremoniile în cadrul cărora îl cântam si îl invocam pe Satana la initierea unui nou membru. Cântecul care se intonează special în această ocazie se numeste «Anga». Puneam tămâie în foc. Când fumul se înălta în văzduh, atunci sosea momentul initierii. Tânărul vrăjitor trebuia să se închine focului si să inhaleze tămâia care fusese oferită Satanei. Atunci spiritul intra în el si Satana venea la noi toti, astfel încât vorbeam cu vocea lui. Folosea limba noastră pentru a spune ceea ce dorea.

Tânărul vrăjitor îmi dădea mâna strânsă pumn, ca semn si făgăduintă că mă va urma întru totul. Eu îi deschideam palma, luam putin din tămâie si îi scuipam în palmă. Apoi îi dădeam în numele Satanei binecuvântarea de a deveni vrăjitor ca si mine. Acum Satana sălăsluia în el. Se întorcea acasă cu o putere nouă. In satul său trebuia să aducă dovada că Satana se găseste cu adevărat înlăuntrul său. Proba se desfăsura în întunericul noptii. Aprindeau focuri, iar el începea să-1 roage pe Satana. După putin timp era luat în stăpânire de către spirit, cădea în extaz si vorbea cu o altă voce. Sărea în foc, în vreme ce oamenii priveau încremeniti si strigau: „Arde, arde!“. Când sărea înapoi afară din foc, lumea blestema si înjura de frică, întrucât stiau cu totii că oricine s-ar atinge de piciorul lui se va îmbolnăvi de moarte. Tânărului vrăjitor nu i se ardea nici măcar un fir de păr din cap. Era ocrotit de Satana.

După o vreme, oamenii prindeau curaj si se apropiau, formând un cerc în jurul său. Urma cel de-al doilea test. Puneau un cutit în flacăra focului si îl lăsau acolo până ce devenea rosu. Tânărului vrăjitor i se atingeau apoi cu cutitul incandescent ambii obraji si buzele. Nu se alegea nici măcar cu vreo băsicută de pe urma focului. Era limpede pentru toti că în fata lor se afla cineva care dobândise capacităti supraomenesti.

Se temeau de el. Cu toate acestea, o putere nevăzută îl făcea să atragă lumea. Oamenii ajungeau să se roage spiritului care sălăsluia înlăuntrul său. Făceau tot ce puteau ca să nu trimită asupra lor blestemul si osânda.

La vârsta de 40 de ani mi s-a întâmplat să fiu atacat de trei indivizi. Unul voia să-mi taie gâtul, celălalt îmi fixase teava unui pistol în spinare, în vreme ce al treilea le propunea să mă lege de mâini si de picioare si să mă azvârle în lacul cu crocodili. S-au învoit către această ultimă variantă. Asadar, mă târau spre lac, legat de mâini si de picioare. Brusc, o entitate invizibilă m-a răpit din mâinile lor si am început să zbor în aer ca o pasăre. Nu mi-am putut explica foarte limpede cele întâmplate, însă stiam că Satana îmi salvase viata.

Când am devenit vrăjitor, credeam că toată viata mea va fi o desfătare, mai ales că puteam face orice lucru cu maximă usurintă, oamenii mi se închinau oriunde mergeam, si deveneam din ce în ce mai bogat. Dar încetul cu încetul am observat că Satana este un stăpân lipsit de milă. Se mânia câteodată pe mine si se dezlăntuia asupra mea cu sălbăticie. Atunci trebuia să-i cer iertare în diverse feluri, să-i aprind tămâie si chiar să suport noi ritualuri initiatice pentru a mă sustrage blestemului său si a-1 recâstiga ca si colaborator.

Cu timpul, am devenit tot mai nelinistit; nu aveam pace deloc si simteam o frică adâncă. Sotia mea a fost luată în stăpânire de un spirit rău care spunea prin ea că pruncul pe care urma să-1 nască va muri. A născut fără probleme, dar la scurtă vreme s-a arătat Satana si ne-a luat copilul pentru totdeauna. Atunci am înteles în ce stare înfricosătoare ajunsesem. Am început în acea perioadă să-L caut pe Hristos. îmi doream să găsesc adevărata cale către Dumnezeu. In cele din urmă, Hristos m-a chemat lângă El. Atunci am distrus toate lucrurile din casa mea care aveau vreo legătură cu Satana. Hristos este Cel care m-a călăuzit si m-a ajutat clipă de clipă pe acest drum, căci singur n-as fi avut niciodată puterea să mă ridic din prăpastie.

A.P. “

Este impresionantă constatarea că în toate colturile planetei noastre, din Antichitate si până astăzi, minciuna cea veche, înselătorul oamenilor, sarpele cel de demult, Satana, se străduieste din răsputeri să se impună lumii ca dumnezeu în locul Adevăratului Dumnezeu.

O astfel de strădanie poate fi identificată cu usurintă si în istoria lui Krishnamurti. Să urmărim însă evenimentele cronologic, pentru a localiza cu precizie rădăcinile din care odrăslesc asemenea „poame“.

In 1875, rusoaica Helena Blavatsky si colonelul de origine evreiască Henry S. Olcott întemeiază la New York Societatea Teozofică, având ca obiect de activitate ocultismul. Blavatsky era medium. In 1873 1-a cunoscut pe generalul Albert Pike, liderul a 23 de loji masonice din lume. La sugestia Helenei, acesta impune crearea de loji destinate femeilor. Tot la propunerea lui Blavatsky, se introduc sedinte de spiritism în cadrul tuturor acestor loji. în 1878, generalul Pike acordă Helenei gradul masonic 33. în aceeasi perioadă, cartierul general al Societătii Teozofice se mută din New York în Andyar, o suburbie a orasului Madras din India. Blavatsky a decedat pe 8 mai 1891.

Evreica Annie Besant Stein (1874-1933), fidelă discipolă a sa, îsi arogă sarcina de a asigura continuitatea Societătii Teozofice. Unul dintre cei mai importanti colaboratori ai ei a fost masonul Charles Leadbeater, care declara că este mag alb si că reusise să-si trezească sarpele Kundalini. Cei doi au fost artizanii a ceea ce as numi „marea înselăciune“.

In India, datorită cruntei sărăcii, deseori părintii îsi vând copiii încă de mici unor bordeluri sau unor oameni bogati. Besant si Leadbeater au „selectat“ asadar un copil mic al unei familii indiene foarte sărace (întrucât, spuneau ei, acesta ar fi avut „o aură foarte pură“) si l-au luat împreună cu ei pentru a-1 creste ca pe un Mesia al Noii Ere. Krishnamurti a fost educat din fragedă vârstă pentru acest rol. Desi n-a izbutit niciodată să fie admis într-o universitate, a „studiat“ totusi în Anglia si a devenit un anglo-indian după toate tiparele spiritului modern.

In tot acest răstimp, Anny Besant îi pregătea sistematic terenul, răspândind prin intermediul Societătii Teozofice stirea că „Mesia a revenit pe pământ“!

Când Krishnamurti a ajuns la o vârstă potrivită, Besant si-a adus scenariul la punctul culminant, întemeind în cinstea acestuia misticul „Ordin al Stelei“. Membri ai ordinului deveneau numai cei care credeau în noua venire a lui Mesia. Krishnamurti a fost declarat „conducător onorific“ al ordinului.

în 1925, la Madras, Krishnamurti (în vârstă acum de 30 de ani) s-a proclamat oficial drept Mesia si a ales doisprezece „apostoli“ pentru a-1 însoti în călătoriile sale din toată lumea.

întreaga masinărie a acestei imense fraude spirituale fusese pusă în miscare, si a functionat perfect vreme de sase ani, înglobând un număr impresionant de persoane. Influenta organizatiei crestea considerabil, pe măsură ce îsi recruta tot mai multi adepti dintre oamenii bogati si puternici.

în noiembrie 1931, după sase ani de zile, minciuna bine ticluită s-a prăbusit „dinăuntru“. Krishnamurti, la cei 36 de ani ai săi, se revoltă împotriva celor care îi planificaseră viata până în cele mai mici detalii, împotriva celor care îl crescuseră în această minciună, împotriva celor care urmăriseră să dobândească prin micul „zeu“ indian bani, putere si influentă, împotriva celor care îl transformaseră într-o simplă unealtă pusă în slujba intereselor lor. Asa se face că, în timp ce se afla la sediul său central din California, Krishnamurti a refuzat să mai fie adorat ca Mesia. El a declarat textual: „Nu sunt actor, refuz să port hainele lui Mesia“. Astfel a îndepărtat masca pe care i se impusese să o etaleze. S-a arătat dornic să-si regăsească adevărata identitate si să respire ca un om liber pe acest pământ.

Tratamentul la care a fost supus Krishnamurti este cel putin odios. Din cea mai fragedă vârstă se exercitase sistematic asupra sa o teribilă spălare a creierului. Cantitatea si intensitatea constrângerii psihologice pe care a suferit-o acest om sunt înfricosătoare.

Hitler, care - din câte se pare - fusese initiat într-o ramură a Societătii Teozofice, a utilizat astfel de metode pentru cresterea si formarea militarilor S.S. A folosit chiar ca emblemă a sa un vechi simbol magic hindus, svastica sau „roata lui Shiva“ - cum este cunoscută în India.

Astfel de proiecte se derulează cu asiduitate si în zilele noastre. Micii „zei“ sunt confectionati mai cu seamă în Orientul sărac (de pildă Maharadji în India, ori Moon în Coreea). Până unde pot ajunge acesti oameni lipsiti de orice scrupule? Câti gurusi contemporani nu se autoproclamă drept „încarnări ale lui Dumnezeu“?

Este însă la mijloc numai înselăciune? Nu cumva mai există si altceva în aceste istorii, în afară de viclenie si minciună? Părintele Paisie spunea că magia este o împletire între înselăciune si lucrare demonică. Diavolul se străduieste întotdeauna să se disimuleze pentru a-i amăgi pe oameni, însă Dumnezeu nu-i îngăduie să se camufleze deplin, căci altfel nimeni nu s-ar mai putea elibera din mrejele lui. întotdeauna vor rămâne expuse vreun „corn“ sau vreo „codită“, asa încât oamenii să prindă de veste si să se păzească.

• Vom identifica urmele acestei lucrări demonice în chiar mărturiile apropiatilor lui Krishnamurti.

Câteva fragmente din cartea „Viata si moartea lui Krishnamurti“ (Ed. Kastanioti, 1991) scrisă de Mary Lutyens, membră a unui cerc foarte intim de ucenici ai „Noului Mesia“, ne vor cdnvinge că în procesul de formare si educare a lui Krishnamurti au colaborat si alte puteri, de natură metafizică, practic entităti spirituale dirijate asupra sa de către magi precum Leadbeater si Besant.

Cu mentiunea că în cuprinsul cărtii Krishnamurti este numit scurt si familiar Krishna, iată ce scrie Mary Lutyens: „Vestea pe care i-a dat-o Leadbeater lui Krishna în Sydney 1-a influentat enorm. Pe 12 august a scris către Lady Emily că în ultimele cincisprezece zile meditase asupra acestei vesti în fiecare dimineată câte o jumătate de oră, precum si seara înainte de a se culca. «îmi voi reface vechea legătură cu învătătorii mei si, în tot cazul, acesta este singurul lucru care are importantă în viată», adăuga el. Cinci zile mai târziu, pe 17 ale lunii, a traversat o experientă care a durat trei zile si i-a revolutionat viata“.

Asadar, Leadbeater îi inoculează lui Krishnamurti ideea necesitătii de a „reface“ legătura cu învătătorii lui. La ce învătători se referă? Desigur, nu la magul-mason si la Besant; cu acestia se afla deja în legătură. Atunci la cine? Si în ce mod se va stabili această legătură?

Krishnamurti se retrage cu un mic grup de intimi ai săi într-o casă, pentru a veni în contact cu „învătătorii“, care nu sunt oameni, ci „fiinte spirituale“. Aici, el cade pradă unei stări neobisnuite. Se derulează o întreagă serie de fenomene stranii, dintre care spicuim:

a) „Domnul Warington sedea în celălalt colt al camerei si a înteles, asa cum ne-a mărturisit mai târziu, că niste entităti sau energii suprafiresti străbăteau trupul lui Krishna, ca rezultat al unor influente canalizate asupra lui dintr-un alt tărâm“.

b) „Krishna a întrebat: «De ce m-au adus aici? Nu stiu unde sunt!». Si repeta apoi obsesiv: «Nu stiu unde mă aflu!». Dacă cineva începea să se deplaseze prin casă, el aproape că sărea în picioare din pat si, de fiecare dată când intram în camera sa, trebuia să-1 avertizăm în prealabil, însă în jur de ora 6, pe când serveam cina, s-a linistit până ce am terminat. Apoi, întreaga casă a părut că se umple brusc de o energie terifiantă, în timp ce Krishna se comporta deja ca un demonizat“.

c) în primele zile ale lui octombrie, învătătorii nevăzuti au început să lucreze asupra ochilor lui Krishnamurti. Era un martiriu înspăimântător.

„In acea seară i-au spus lui Krishna că ochii îi vor fi purificati, astfel încât să poată să „Il“ vadă. Purificarea era însă o procedură înfricosătoare chiar si pentru cei care trebuiau să-i fie simpli martori. II auzeam pe Krishna exclamând: «Este ca si când s-ar afla cineva legat într-un desert, cu fata spre soare si cu pleoapele smulse!»“.

In după-amiaza următoare, când Krishna a iesit din baie si s-a retras sub o tulpină înaltă de piper pentru a medita, le-a spus celorlalti că în acea seară vor avea un „vizitator important“, pe „domnul Maytreya“. „Procedura“ la care a fost supus în acea noapte s-a dovedit cea mai dureroasă dintre toate cele pe care le-a avut de suferit corpul lui Krishna. însă toti au simtit în mijlocul lor, pentru o clipă, „Marea Prezentă“. Mai târziu, când Nitia si Rozalind se aflau cu Krishna în camera lui, acesta a început să le vorbească unor persoane pe care ei nu le vedeau.

d) „Besant si Leadbeater au atribuit experienta lui Krishna trecerii în cea de-a treia initiere. N-au putut găsi însă nici o explicatie pentru «procedură». însusi Krishna era convins că a fost un proces absolut necesar pentru a-si pregăti corpul să-1 primească pe domnul Maytreya, si că nu trebuia initiată nici o tentativă de a usura sau întrerupe acest proces“.

e) „Ceea ce pare sigur este că, indiferent ce anume s-a întâmplat în corpul lui Krishna, pentru următorii ani 1-a făcut capabil să devină canalul unei energii sau puteri colosale, care a constituit totodată si sursa învătăturilor sale ulterioare“.

Pentru un crestin cu o minimă experientă duhovnicească dăruită de Hristos în Duhul Sfânt, lucrurile sunt mai mult decât limpezi. Avem de-a face în acest caz cu oameni care nu sunt pur si simplu „influentati“ de către demon, ci „stăpâniti“ în întregime de acesta. învătăturile lor, oricât de seducătoare ar putea eventual părea, sunt inventii demonice care au drept scop îndepărtarea oamenilor de adevăr si de viata adevărată, călăuzirea lor pe cărările întunecate ale minciunii si ale autodistrugerii. Acestia nu sunt altceva decât hristosii mincinosi despre care însusi Domnul Iisus Hristos ne-a avertizat cu 2000 de ani înainte de aparitia lor:

Si atunci dacă vă va zice cineva: Iată, aici este Hristos, sau iată acolo, să nu credeti. Se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi, si vor face semne si minuni, ca să ducă în rătăcire, de este cu putintă, si pe cei alesi. Dar voi luati seama. Iată, dinainte v-am spus vouă toate (Marcu 13, 21-23).

Din nefericire, Krishnamurti nu este nicidecum un caz singular. în vremea noastră s-a umplut planeta de „hristosi“ ai Noii Ere si de „dumnezei încarnati“, care înseală si exploatează milioane de oameni...