Masturbarea si prejudecatile
Pe un forum de discutii pe teme
sexuale, o fata întreaba: "Amândoi, atât eu cat si prietenul meu, ne masturbam
reciproc. Cauzeaza la ceva ? Sau ... (exista ) efecte negative? Tin sa mentionez
ca nu am facut dragoste pâna acum cu el. Iata raspunsul specialistului care se
ocupa de forum-ul respectiv: "In primul rând tinem sa-ti spunem ca e de admirat
ca exista si tineri care nu trec direct la sex intravaginal si încearca sa experimenteze
si alte forme de sex. E foarte important (pentru placerea voastra nu a altora)
sa va cunoasteti reciproc corpurile si placerile. Noi nu vedem nici un efect negativ
aici, fiind un lucru normal facut de o ucigatoare majoritate." Alti participanti
la discutie îsi dau si ei cu parerea:
"Eu am citit si cred ca nu e
daunatoare masturbarea decât facuta în exces dar nu înteleg de ce nu o faceti
daca va iubiti. Eu nu cred ca e mai bine s-o faceti singuri si doar atât."
Altcineva
scrie: "Sa îmi zica si mie (cineva) care e partea rea în toate astea ca,
sincer, eu nu gasesc nici una."
O fata da un raspuns mai detaliat:
"1. E normal sa faceti orice va face placere la amândoi, atât timp cât va
simtiti bine. Când veti fi amândoi pregatiti sa mergeti mai departe veti simti.
2.
atinsul reciproc e una dintre etapele firesti spre începerea vietii sexuale; e
mai grav daca sari peste una (mai ales mai multe) si treci direct la contactul
sexual fara sa ai habar de altceva.
3. ajuta la întarirea legaturii dintre
cei doi parteneri, la cunoasterea atât a celuilalt, dar si a ta."
Daca
o batrânica ar citi rândurile acestea, ar spune oripilata: "Vai, dar pe vremea
mea foarte putini oameni faceau acest pacat. E o împreunare cu dracul…" Când
tinerii aud astfel de pozitii, îi apuca râsul: pentru ca majoritatea tinerilor
se masturbeaza, pentru ca foarte multi oameni maturi se masturbeaza, pentru ca
medicii spun ca masturbarea e o metoda normala de descarcare a energiei sexuale.
Totusi,
sa notam ca exista si puncte de vedere care considera ca masturbarea este o practica
ale carei consecinte sunt negative. Cel mai des invocata este dependenta pe care
o aduce dupa sine. Un tânar de 16 ani se plânge: "De vreun an jumatate, doi
ani, am început sa ma masturbez. La început o faceam o data pe luna, mai târziu
o data pe saptamâna, iar din vara anului trecut am început (sa fac asta) în fiecare
zi. Pentru mine e ca un drog…"Nicu, 16 ani, c 123. Un altul, de 22 de ani,
scrie urmatoarele:
"Fiind la o vârsta de 15 ani, la care nu realizam
prea bine ce se întâmpla cu mine, am început sa ma masturbez. Revistele deochiate,
filmele nocturne si alte publicatii de specialitate m-au facut sa continui aceasta
practica pâna în anul 1995; am încetat sa ma mai masturbez. În acesti ani de zile
(am facut-o) fara a ma gândi la consecinte. Sincer sa fiu nu credeam ca acest
lucru îmi va face rau. De abia acum realizez greseala fatala pe care am facut-o
si-as da orice sa o pot lua de la început. Cu toate ca am renuntat la practica,
complicatiile nu au încetat sa apara…" C. 22 ani, c 122.
Totusi, numarul
celor care vor sa renunte la aceasta practica este mai mic decât cel al celor
care sunt partizanii ei, fie ca aceasta este singurul lor mijloc de descarcare
a energiei sexuale, fie ca în paralel au o viata sexuala de cuplu (din care nu
lipseste nici masturbarea reciproca), chiar si atunci când au ajuns sa îsi întemeieze
o familie.
În vechime medicina avea o parere negativa despre aceasta practica,
considerând-o unul dintre cele mai daunatoare vicii care afecteaza atât mintea
cât si trupul. Printre efectele ei medicii includeau încetinirea cresterii, diminuarea
facultatilor mintale, pierderile de memorie, migrenele. Epilepsia, paralizia si
îmbatrânirea prematura erau considerate posibile urmari ale masturbarii. Se considera
ca femeile care se masturbeaza ajung la isterie sau la boli psihice grave.
(Chiar
si Sigmund Freud, unul dintre mentorii celor care au initiat marea revolutie sexuala
din secolul XX, considera ca masturbarea are urmari negative. Numai ca discipolii
sai de astazi preiau din învataturile sale numai ce le convine. Lesne de înteles,
nu?)
Este ciudat cum s-au întors lucrurile, si cum medicina contemporana
are o pozitie atât de favorabila masturbarii. Oare sute de ani doctorii au tot
gresit, si abia în urma marii "revolutii sexuale" studiile medicale
privitoare la masturbare sa prezinte un punct de vedere realist? Nu am de gând
sa intru în detalii, dar îndraznesc sa spun ca am retineri fata de perspectiva
pe care medicina moderna o adopta în aceasta privinta.
Voi încerca sa
ma opresc asupra punctului de vedere crestin asupra acestui mod de autosatisfacere
sexuala.
Pregatesc terenul prin câteva pareri pe care le voi comenta mai
jos… Încep cu cea mai impertinenta pozitie pe care am gasit-o, între sutele de
idei carora internetul le ofera cu generozitate spatiu. "Biserica e împotriva
masturbarii, deci e trecuta la pacat. Ciudat, ca in Biblie Barosanu' nu spune
nicaieri ca ar fi rau, si cine stie ce facea Iisus pe muntele Ghetzimani când
cerea papagalilor sa-l lase singur, dar na, daca în asemenea vremuri traim, asta
e."
Ideea ca Barosanu', adica Dumnezeu, nu ar spune nimic în Biblie
contra masturbarii, se încadreaza în curentul potrivit caruia pacat este numai
ce este mentionat în mod expres între cele 10 porunci.
Da, daca cautam
în Biblie cuvântul masturbare, nu vom gasi multe informatii. Gasim o referinta
la Onan, de la care vine si numele de onanie, însa ceea ce facea Onan nu e acelasi
lucru cu masturbarea: Stiind însa Onan ca nu vor fi urmasii ai lui, de aceea,
când intra la femeia fratelui sau, el varsa samânta jos, ca sa nu ridice urmasi
fratelui sau. Ceea ce facea el era rau înaintea lui Dumnezeu si l-a omorât si
pe acesta. Facere 38, 9-10.
Dar daca cineva ar fi interesat de ce spune
Dumnezeu prin cuvântul Scripturii, ar fi de ajuns sa aflam ca nici desfrânatii,
nici închinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici
furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor
mosteni împaratia lui Dumnezeu. I Cor. 6, 10. Malahienii, adica cei care practica
orice forma de autosatisfacere sexuala, nu vor ajunge în rai. Greu cuvânt!
Un
tânar scria: "La început m-am simtit bine, nici nu stiam despre ce e vorba
dupa ce am aflat simteam ca fac un pacat (dar acum stiu ca majoritatea oamenilor
se masturbeaza si nu e nici o problema)." Numai ca un pacat nu se judeca
în functie de câti oameni îl fac sau nu. Hotia e hotie si daca exista în lume
un singur hot, si daca lumea e plina de hoti. Este adevarat ca la spovedanie duhovnicul
va fi mai îngaduitor cu un hot care a crescut într-un sat plin de hoti - si caruia
i-ar fi fost foarte greu sa priveasca viata prin niste dioptrii curate - decât
cu un hot care a crescut într-un sat de oameni cinstiti, si care a respins de
buna voie influenta mediului în care a crescut. Masturbarea e pacat, si va ramâne
pacat oricâte eforturi ar face medicina si pedagogia moderna de a-i convinge pe
tineri ca aceasta practica este nevinovata.
Un alt tânar îsi da si el cu
parerea: "Ma si intereseaza daca Biserica zice sau nu ca e pacat; pe vremea
când era nevoie de orice om se putea naste, era pacat sa "irosesti samânta",
daca voiai s-o faci gaseai pe cineva, eventual se nastea un copil, asta era ideea...
Dar astazi când deja sunt de peste 2 ori mai multi oameni decât poate tine planeta
asta în conditii bune, e o tâmpenie...". Aceasta idee nu este atât de ridicola
cum i s-ar parea unui om obisnuit sa citeasca numai Paterice si Vieti de sfinti.
În Vechiul Testament citim ca Adam a avut mai multe femei. De ce? Dumnezeu îngaduia
poligamia pentru înmultirea mai rapida a neamului omenesc. E logic sa ne dam seama
ca masturbarea era un factor care ar fi actionat în directie contrara.
(Pe
undeva si statul ar trebui sa înteleaga ca o politica de promovare a masturbarii
ar avea consecinte negative în plan social. Un exemplu demn de luat în seama îl
ofera statul american Texas, unde comercializarea obiectelor folosite pentru masturbare
a fost interzisa. Politistii au avut mult de furca cu cei care au încercat sa
se ocupe cu acest negot)
Numai ca masturbarea nu este pacat numai pentru
ca ar diminua numarul pruncilor. Masturbarea este pacat si când este însotita
de actul sexual. Masturbarea este o mutilare a fiintei. Organele sexuale, asa
cum exista ele dupa caderea lui Adam, nu folosesc producerii placerii. Ele folosesc
unirii trupesti dintre barbat si femeie, unire care ar trebui sa fie manifestare
a dragostei si nu a instinctului sexual, a poftei animalice care îl asalteaza
pe om. Cea mai fireasca roada a dragostei sunt copiii. Dar, totusi, Biserica nu
interzice femeilor care sunt sterpe sa faca dragoste cu sotii lor. Deci dragostea
dintre soti se poate manifesta chiar si atunci când lipseste rodul ei viu - copiii.
Oare
nu este aceasta dragoste tot o forma de masturbare, din moment ce lipsesc copiii?
De ce nu interzice Biserica femeilor care sunt sterpe sa aiba relatii sexuale
cu sotii lor?
Raspunsul e simplu: în timp ce dragostea trupeasca este un
limbaj prin care sotii se daruiesc unul altuia, masturbarea este o forma de manifestare
a iubirii de sine, de sufocare prin singuratate, de exacerbare a poftelor trupesti.
Daca în dragostea trupeasca dintre soti sufletul domina pornirile trupului, în
masturbare sufletul este dominat de pornirile trupesti.
Dar când sotii
se masturbeaza în timp ce fac dragoste, pentru a-si mari apetitul sexual? Înseamna
ca sotii nu fac dragoste, fac o partida de sex. Nefiind multumiti cu ceea ce le
ofera unirea trupeasca fireasca, ei recurg la artificii care transforma daruirea
lor într-o unire animalica. Curatia unirii lor este calcata în picioare. Nu comunicarea
cu celalalt conteaza, ci intensitatea trairii propriei pofte. Celalalt are valoare
numai în masura în care amplifica senzatiile tari. Celuilalt i se da atentie numai
ca într-un schimb mutual: îl satisfac mai bine pentru ca si el sa faca acelasi
lucru cu mine.
Am putea sa ne oprim putin asupra dependentei de masturbare.
Tânarul care scria ca pentru el acest obicei a devenit un drog nu exprima o pozitie
singulara. Atunci când cineva pacatuieste fara sa îsi dea seama ca ceea ce face
este rau, fara sa aiba mustrari de constiinta, nu simte pacatul ca un lant. Dar
în momentul în care constientizeaza pacatul si vrea sa se rupa de el, îsi da seama
ca de fapt libertatea lui este îngustata de obiceiurile care i-au înlantuit atât
trupul cât si sufletul.
"Da, dar ma masturbez ca sa nu ma culc cu
prietena mea. O respect si singurul mod de a o lasa în pace este sa fac asta.
Am dureri foarte mari de la hormoni, si daca nu m-as masturba as înnebuni."
Am
auzit acest punct de vedere. Pare a fi altruist. Numai ca nu este. Diavolul încearca
sa ne orbeasca astfel încât sa avem de ales una din doua sau mai multe variante
pacatoase. Da, este bine ca un astfel de tânar nu se culca cu prietena lui. Numai
ca modul în care o face este gresit. Masturbându-se, sufletul sau se va murdari
încetul cu încetul. Trupul sau, care se va învata cu placerile animalice, va cauta
metode de satisfacere din ce în ce mai intense. Si, pâna la urma, tânarul se va
culca cu prietena lui. Daca nu cumva, din acelasi altruism prost directionat,
o va face cu colegele ei sau cu fetele de pe centura.
Tinerii care se masturbeaza
ar trebui sa îsi dea seama ca masturbarea este o forma de autodistrugere, atât
sufleteasca cât si trupeasca. Cel care face acest pacat nu se rupe numai de Dumnezeu,
se rupe si de ceilalti, devine mai închis în sine, mai egoist. Iar daca am vorbi
de autodistrugerea trupeasca, ar trebui sa amintim numai de problemele pe care
le au în viata de familie cei care au fost dependenti de masturbare înainte de
casatorie. De multe ori sunt incapabili sa înteleaga faptul ca dragostea trupeasca
ar trebui sa fie un limbaj al dragostei, si nu doar un mijloc de a trai placeri
culminante.
Efectul negativ al masturbarii îndelungate nu trebuie privit
ca un obstacol de netrecut pentru ajungerea la un echilibru în relatia trupeasca
dintre soti. Numai ca, asa cum se întâmpla cu orice patima, lupta pentru a scapa
de ea presupune un efort îndelungat. Cel pentru care masturbarea a devenit un
obicei va trebui sa se lupte pentru a scapa de ea cu aceeasi staruinta cu care
un betiv vrea sa se desparta de sticla lui. Iar daca nu renunta la masturbare,
procesul de autodistrugere în transforma într-un rob al propriilor hormoni.
Sunt
constient de faptul ca exista atât de multe articole în revistele pentru tineri
care prezinta masturbarea ca pe un lucru firesc, care nu ar avea nici o implicatie
religioasa. "De ce sa fie Dumnezeu împotriva placerii, câta vreme nu sufera
nimeni? Ce, a venit cineva de pe lumea cealalta sa spuna ca acolo cei care s-au
masturbat au fost pedepsiti pentru pacatul lor?"
În loc sa vin cu
o gramada de argumente teologice, prefer sa spun ca nu era nevoie sa vina nimeni
de pe lumea cealalta ca sa confirme o învatatura morala a Bisericii. Daca Biserica
a învatat ca masturbarea este pacat, asa este. Si totusi, pentru cei mai slabi
în credinta, spun ca au fost mai multe cazuri ale celor care au avut vedenii ale
lumii de dincolo, si care au spus ca masturbarea este un pacat foarte grav, care
aduce dupa sine pierderea mântuirii.
Nu toti tinerii care vor citi aceasta
marturie o vor lua în serios. Dar tinerii care cred în Dumnezeu, si care s-au
masturbat fara sa îsi dea seama de implicatiile acestui act, vor privi lucrurile
dintr-o alta perspectiva. Minunea pe care o redau în continuare nu are nevoie
de comentarii. Va stârni râsetele necredinciosilor. Iar altora le va ridica semne
de întrebare…
"Mea
culpa…" sau de ce nu vin tinerii la Biserica?
Elefteria
De
ce plange Maica Domnului?
"Fa-o
cu cine vrei, numai cu mine nu…"
Sani
mari si creiere mici. Scrisoare pentru fetele cu sani modesti
"Am
cu ce, ma…"
Masturbarea
si prejudecatile
Calea
bordelului
Sexul
oral, între avantaje si dezavantaje
Legenda
fecioriei