[ drumul sufletului dupa moarte ] [ dreapta credintă ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ ghicirea viitorului ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
		www.SfaturiOrtodoxe.ro

Suntem dornici de libertate. Suntem învatati sa iubim libertatea înca din primii ani ai vietii. În desenele animate cu leul Simba, copiii învata Hakuna Matata, adica "Traieste clipa"… Adolescentii sunt vrajiti prin tot felul de reclame de ispita libertatii. Deasupra fiecarui tânar se vede, mare umbra unei statui a Libertatii.

"La ce ne-ar trebui Biserica? Sa ne fie sufocate aspiratiile, dorintele, planurile?", se întreaba tinerii. Si eu raspund: Biserica îti ofera o sansa, te ajuta sa afli acele planuri, sa ai acele aspiratii pe care nu le vei regreta niciodata. "Si cu Traieste clipa cum ramâne?"

Mergeam o data prin parcul Herastrau, trist si îngândurat ca nimeni nu îmi era aproape în niste momente de tristete. Am vazut la o terasa cum a început o melodie greceasca, si toti de la mese au început sa bata din palme, chiar si chelnerii mergeau parca în ritm de dans. Am vazut cum muzica i-a unit pe oameni, cum i-a facut parca o singura inima.

E una dintre cele mai puternice amintiri din viata mea. Atunci m-am îndragostit pur si simplu de muzica greceasca. Si nu de muzica sirtaki, ci de ritmurile mai moderne pe care danseaza zânele pe plaja când Radio-Vacanta e binevoitoare. Stiu ca, desi aceasta muzica îmi place, poate vatama mintea prin lectia de viata pe care o preda la nivel subconstient: ca viata e numai placere, numai distractie. Nu are rost sa intru în detalii. Voi mai pomeni înca o situatie în care acest gen de muzica m-a vrajit: ma aflam în capitala Macedoniei, si mi se facuse groaznic de dor de sotie si de copil (atunci aveam doar un copil). Ceilalti din grup mergeau sa vada locurile frumoase ale orasului, iar eu ma plimbam singur si îngândurat pe strazi. Simteam ca îmi plânge sufletul, chiar daca ochii mei erau uscati. Si cum mergeam fara sa vad pe unde merg, la un moment dat m-am simtit Ulysse trecând printre sirene: de la o terasa se auzea o muzica, care mi-a vrajit inima. Mi-a alungat amaraciunea, m-a facut sa îmi dau seama ca trebuie sa fiu fericit ca tin atât de mult la Claudia si la Codrin, mi-a dat aripi sa ma ridic din singuratatea care încerca sa îmi naruiasca sufletul.

Muzica asta are un efect reconfortant asupra mea. Când, rareori, mergând pe strada sau prin parc, sau când dau vecinii petrecere, mi se întâmpla sa o ascult, îmi aduc aminte de starea de bucurie care m-a cuprins si în Herastrau, si în Macedonia. E chiar o melodie de succes, Elefteria (adica Libertate), pe care atunci când o ascult îmi doresc sa fiu liber.

Ce legatura exista între libertatea pe care o propun diferite genuri de muzica sau de curente de tineret si libertatea pe care o propovaduieste Hristos? Nici una. Si totusi de ce îmi place melodia Elefteria? Auzind-o, ma gândesc de fiecare data ca viata mea în Hristos nu trebuie sa fie o viata crispata, o viata fatarnica, o viata fortata. Hristos ne cheama sa fim noi însine. Ne cheama sa ne luptam cu pacatele, cu minciuna, cu rautatea. Ne cheama sa ne luptam chiar si cu modul de viata propovaduit de Elefteria. Numai ca, fiind o multime de crestini crispati, de crestini care nu poarta crucea cu fruntea sus, ci cu o falsa pocainta, aceasta muzica îmi aduce mereu aminte ca legatura mea cu fratii în Hristos trebuie sa fie mai puternica decât a oamenilor pe care i-am vazut aplaudând la terasa din parc. Ca trebuie sa fie mai puternica decât a arabilor care asculta Salam Aleicum, si carora pofta femeilor le zvâcneste în sânge. Decât a tinerilor care se agita la fiecare concert rock sau house.

(Poate as fi scris altfel acest articol. Dar, desi de multa vreme nu am mai ascultat muzica greceasca care îmi place, tocmai mi-a adus un prieten un CD cu câteva melodii, printre care si Elefteria; scriu ascultând muzica…)

Nu recomand altora sa asculte nici un fel de muzica care le-ar putea transmite mesaje sau ritmuri patimase. Dar nici nu cred ca viata duhovniceasca presupune numai ascultarea muzicii psaltice sau a celei clasice. E adevarat si faptul ca, pe masura ce oamenii sporesc în viata duhovniceasca, muzica pe care o asculta se schimba. Însa procesul e uneori de durata. Totusi, stau si ma întreb uneori daca la batrânete un slagar vechi precum Woman in love o sa îmi placa mai putin. Mi-am dorit sa ma casatoresc cu o fata care sa ma iubeasca din toate puterile, care sa fie Woman in love si la adânci batrâneti. Chiar daca melodia i-a încurajat pe multi sa descopere farmecul povestilor de dragoste tip casatorie de proba, pentru mine aceasta melodie a însemnat si înseamna altceva.

Dar nu despre muzica vreau sa vorbesc acum, ci despre libertate. Despre cele doua feluri de libertate.

În Hristos simt cea mai deplina libertate: în Hristos simt ca libertatea nu înseamna singuratate, nu înseamna ca numai eu vreau, ca numai eu fac, ci înseamna ca accept sa fiu iubit, ca accept sa ma scald în dragostea lui Dumnezeu, ca accept sa fiu înfrumusetat launtric de Dumnezeu, ca accept sa deschid ochii si sa vad viata asa cum este de fapt: ca un dar de la Dumnezeu.

Ma simt oare mai sarac cu Hristos? Si nu îmi e teama sa spun: sunt oare mai sarac avându-L pe Hristos?

Nu mi-ar ajunge o carte sa scriu cât am cunoscut pacatul, în câte forme si în câte situatii. Pe loc, pacatul mi-a dat o oarecare împlinire. O oarecare satisfactie, si chiar o anumita liniste: gustarea din fructul oprit.

Dar Hristos a venit în inima mea si lucrurile s-au schimbat. A venit de multe ori, si L-am gonit (constient sau nu), de multe ori. Dar El, ca un adevarat îndragostit ce este, nu a contenit sa bata la usa inimii mele înca si înca o data.

Acum, când îti scriu, ma simt ca o mireasa înaintea nuntii, care vorbeste despre frumusetea si dragostea pe care i-o poarta mirele ei. Stiu, aceasta figura de stil a ruginit de când e tot folosita prin carti. Numai ca, atunci când traiesti o figura de stil, nu îti e teama sa o marturisesti. Stiu ca iubitul meu, mirele meu, Hristos, nu ma va parasi.

Daca as avea un shaker special, sa pot pune în el putina libertate adevarata, ti-as da sa gusti un pahar. Cred ca e cel mai puternic drog. De fapt nu e chiar cel mai puternic, ca putini se bat pentru el si mai multi se lupta pentru un pliculet de marijuana, dar e cel mai eficace drog. Efectul lui nu trece niciodata.

E destul de greu sa gustam din aceasta libertate. Pentru ca lumea aceasta ne-a învatat sa fim iubitori de sine, ne-a învatat sa cautam libertatea numai în gustarea fructelor oprite. Dar libertatea poate fi cautata si în alta parte.

Cred ca cel mai greu este sa descoperi aceasta libertate în Hristos când esti îndragostit. Ce simplu este sa cauti libertatea patimasa, si de la o îmbratisare se ajunge la un sarut, de la un sarut la o mâna pe piept, tricoul cade, cade si fusta. ""Suna periculos", dar trage-mi si fusta jos", etc. E cel mai simplu mod de aratare a unui sentiment. Si, în acelasi timp e cel mai simplu mod de pervertire a unui sentiment.

"Bun, si aceasta libertate în Hristos nu implica monotonie, plictiseala, nu implica distrugerea iubirii?"

Spun - cu tristete, dar o spun din experienta - ca monotonia apare si în cazul în care cei doi au parte de dragoste trupeasca. Înainte sa devin crestin, când practicam tantra yoga, am trait cu o fosta prietena momente superbe. La mare, la munte, într-o multime de locuri frumoase. Dar, în ceea ce priveste viata sexuala, monotonia îsi spune cuvântul ei. Dupa epuizarea pozitiilor "kamikaze" kama-sutra, pe care tinerii dornici de experiente noi le cauta prin toate revistele de specialitate, apare inevitabil monotonia. Tocmai de asta iubirile la aceasta vârsta, sau chiar casatoriile de proba - formele moderne de concubinaj, nu tin mult. (Si ce, în familie nu exista rutina în viata sexuala? Nu. Si monotonia nu se goneste prin cautarea de noi pozitii, ci prin dragostea pe care Dumnezeu o picura în inimile sotilor. Cei care nu stau sub binecuvântarea nuntii nu pot simti asta).

Atunci când între doi tineri apare plictiseala, ei cauta sa rupa relatia care îi lega, pentru a fi liberi de o noua aventura. Când între soti apare plictiseala, ei se roaga la Dumnezeu sa depaseasca aceasta ispita. Si, chiar daca lupta e grea, fiecare biruinta înseamna un plus de dragoste, de profunzime a sentimentelor.

În momentul în care vezi viata prin prisma credintei începi sa îti dai seama ca de fapt nu Dumnezeu este Cel care îl împiedica pe om sa fie liber, ca El nu este dusmanul libertatii noastre. Întelegi ca de fapt noi suntem dusmanii propriei noastre libertati. Ca El ne-a chemat la libertate, ca El ne-a facut fiinte capabile sa îmbratiseze sau sa respinga libertatea. În acel moment marile staruri, marii cântareti care trâmbiteaza libertatea, sunt vazuti ca niste oameni înlantuiti care fac apologia lanturilor lor. Fanii lor sunt niste admiratori fanatici ai lanturilor, si nu stiu ca de fapt lanturile nu îi apara, ci le limiteaza libertatea de miscare.

"Totusi, nu se poate spune ca tinerii crestini duc o viata frumoasa…"

Asta o afirma numai cei care duc o viata crestina. Trebuie sa recunosc totusi ca, între tinerii crestini, multi cad în extrema unei râvne exagerate, si neaga orice manifestare specifica vârstei la care se afla: sportul este rau, toata muzica este rea, toate filmele sunt rele. Sustin categoric ca o astfel de pozitie mi se pare ridicola.

Despre sport spun ca este chiar necesar tinerilor, pentru a-si consuma energia altfel decât în discoteci. Viata la oras este foarte diferita de viata la tara, si organismul are nevoie de miscare. Am facut mult sport la viata mea (înot, polo, patinaj artistic, tenis de câmp, baschet), si am cunoscut cât de binefacator e sportul pentru organism. De putina vreme mi-am luat role, si ma simt foarte bine mergând pe ele în parc. Eu merg cu o fetita pe umeri, sotia - tot pe role - împinge caruciorul în care se afla cealalta fetita, iar baiatul, care e mai mare, merge pe role alaturi de noi. Ne mai vad unii crestini prin parc, se mai mira. Dar când mai începe câte unul cu morala ieftina de genul: "Ce folos duhovnicesc am de la role?", ma plictisesc repede.

"Si totusi, cum se împaca rolele cu viata în Hristos?"

Te-as întreba eu ce au scris Sfintii Parinti despre role, skate-board, surf-ing si alte dracovenii, cum le considera unii. Dar as îndrepta discutia pe un fagas gresit. Important este ceea ce au scris Sfintii Parinti despre faptul ca trupul nu trebuie neglijat. Era ridicol sa scrii despre avantajele sportului într-o vreme în care tinerii îsi ajutau parintii la toate muncile câmpului, si picau de picioare din cauza efortului depus. Dar, în zilele noastre, când o multime de tineri îsi tocesc fundul pe bancile facultatilor sau la birouri, sportul trebuie privit cu mai multa îngaduinta. (Nu vorbesc despre sporturile extreme, care pun în pericol vietile celor care le practica; aceste sporturi sunt un santaj permanent la adresa lui Dumnezeu care trebuie sa le poarte de grija, oricât de inconstienti ar fi).

Eu, daca nu as fi avut copii, nu cred ca as mai fi mers acum pe role (de altfel, rolele pe care mi le-a luat Claudia în ultimul an de studii le-am facut mai departe cadou, dupa câteva luni de folosire, fara sa ma gândesc ca îmi vor mai trebui vreodata). Dar copilul meu merge la un fel de gradinita unde îi scoate în parc pe role. Si mi se parea ridicol sa nu iesim cu el si noi în parc. Punându-mi rolele (pe care ni le-am luat cadou de sase ani de la casatorie), si mergând cu Claudia de mâna prin parc, ma simteam ca si cum am fi fost la prima plimbare cu iubita mea.

Cât priveste filmele, tot azi am primit si un film de desene animate pe care abia astept sa îl revad. Nu baiatul meu, o sa îl vad si cu el, mai întâi vreau sa îl vad cu Claudia. Nu sunt la masura la care sa nu mai vad filme.

Hristos nu îi pune pe tineri sa renunte dintr-o data la toate manifestarile sufletului lor. Îi pune sa renunte la pacat. Îi pune sa renunte la desfrâu, la bautura, la sex, la minciuna, la muzica care îi îndobitoceste, la filmele care îi vatama. Îi pune sa renunte la tot ce le murdareste sufletul. Dar, cerându-le sa traiasca în lume ca si cum nu ar fi din lume, nu le cere sa se transforme în niste roboti în care sa nu încapa decât programele de rugaciune, matanii, pocainta, slujbe. Hristos îi calauzeste pe tineri spre cunoasterea adevaratei iubiri si a adevaratei libertati. Cei care, din râvna exagerata, renunta de exemplu la sport - desi organismul lor are nevoie de miscare - risca sa devina formalisti si sa ramâna departe de cunoasterea lui Dumnezeu (Nu zic ca nu fac bine cei care reusesc sa consume energia fizica pe care o au în matanii si închinaciuni. Eu însa, desi faceam si peste cinci sute de matanii pe zi în facultate, simteam nevoia si de sport; asa ca mai jucam câte-un baschet. Am cunoscut însa si fatarnici care negau sportul, dar nici matanii nu aveau stare sa faca. Oricum, cei care fac mataniile sau închinaciunile ca pe un sport risca sa transforme rugaciunea într-o forma de culturism).

"Tu esti un om liber?", m-ai putea întreba.

Sunt un om care merge pe calea dobândirii libertatii. Calea e grea, cu popasuri, dar sigura. Sper sa nu ma consideri prea batrân pentru a avea dreptul de a-ti vorbi despre libertate. De ce sa nu recunosc, faptul ca am 30 de ani ma face sa îmi impun o anumita maturizare. Dar, si asta vei vedea si tu peste ani de zile, daca inima îti e plina de iubire nu ai cum sa te simti decât tânar. Parca as scrie cu melancolia unui pensionar care si-a vazut nepoteii, dar nu e asa. Sunt convins ca nu sunt singurul om care se trezeste dimineata si se simte pregatit sa mearga la facultate, pentru un curs sau pentru un examen. Acesta e de fapt unul dintre motivele pentru care îi multumesc deseori sotiei mele: ca nu ma lasa sa ruginesc, ca ma simt aproape student. Nu când se napusteste asupra mea vreo ispita sau când trec prin cine stie ce necaz, ci dupa aceea, când apele se linistesc.

Ar mai fi de spus ca atunci când tinerilor li se propune sa aleaga credinta crestina, li se propune ca alternativa fata de viata de desfrâu, cu droguri, sau cu muzica satanica. Nu toti se drogheaza, nu toti asculta muzica satanica. Cred ca viata crestina ar trebui prezentata drept alternativa tuturor tinerilor care cred ca viata nu are alt rost decât trairea unor experiente - intelectuale, psihice, sau fizice - cât mai intense.

Rândurile pe care ti le scriu mi se par lipsite de vlaga. Mi se par la fel de neiscusite ca ale celor care, vrând sa vorbeasca despre frumusetea credintei în Hristos, îi conving pe ceilalti ca viata crestina înseamna platitudine, monotonie, crispare. Ca e lipsita de valoare. Mi-as fi dorit sa îti scriu altfel despre libertate. Dar pur si simplu refuz sa îmi fac un plan de tratare a problemei. Cred ca mai ales aici au valoare cuvintele care izvorasc din inima, nu din minte.

Numai ca - asa cum constatam amândoi - nu reusesc sa vorbesc cum trebuie despre libertatea crestina. Dar macar recunoasterea acestei neputinte e ea însasi o marturie. Ma gândeam sa îti explic starea în care ma aflu printr-o comparatie: un om gaseste o comoara: nu stie ce pietre pretioase se afla în fata lui, nu stie cât de valoroase sunt, dar stie ca e o comoara care depaseste orice vis frumos al sau.

Totusi, comoara libertatii în Hristos nu poate fi privita ca un morman de diamante. Pentru ca diamantele stralucesc în afara privitorului. Pe când libertatea straluceste ca o faclie în suflet, si îl umple de mângâiere. Mi-as dori sa vina vremea sa îti pot vorbi mai mult despre aceasta comoara launtrica. Deocamdata doar ti-am spus ca exista, ca poate fi gasita.

Si poate ca tu, asemeni oricarui cautator de comori, te vei duce sa scormonesti pamântul pentru a o gasi. Nu stii cum e, nu stii cât de valoroasa e, dar stii ca exista. Si mai stii ca sufletul tau, apasat din atâtea parti, are nevoie de o asemenea comoara…


TINERII SI SEXUALITATEA
de Danion Vasile

"Mea culpa…" sau de ce nu vin tinerii la Biserica?
Elefteria
De ce plange Maica Domnului?
"Fa-o cu cine vrei, numai cu mine nu…"
Sani mari si creiere mici. Scrisoare pentru fetele cu sani modesti
"Am cu ce, ma…"
Masturbarea si prejudecatile
Calea bordelului
Sexul oral, între avantaje si dezavantaje
Legenda fecioriei