[ drumul sufletului dupa moarte ] [ dreapta credintă ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ ghicirea viitorului ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
		www.SfaturiOrtodoxe.ro

În numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai zis că unde vor fi adunati doi sau trei în Numele Tău, vei fi si Tu cu ei, si acum Te afli în mijlocul nostru, luminează-ne mintile si inimile ca să Te urmăm pe calea crucii, pentru ca mai apoi să ne bucurăm împreună cu Tine si de lumina Învierii. Amin.

Iubiti frati si surori în Hristos, ne pregătim cu totii de praznicul Învierii lui Hristos, Care a Înviat pentru ca noi să dobândim viată vesnică. Se apropie Floriile, si vrem să Îl întâmpinăm pe Domnul cu multimile din Ierusalim strigându-I: "Osana Fiului lui David. Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Apoi asteptăm praznicul Învierii, în care toti vom tresălta cu inimile, spunând "Hristos a Înviat!".

Dar, înainte de Înviere, El a fost prigonit, umilit, părăsit de ai Săi si răstignit. Cei care vrem să fim alături de Hristos la Intrarea în Ierusalim si la Înviere, trebuie să ne pregătim serios să fim alături de El si la răstignire, ca să nu Îl lăsăm singur, cum au făcut-o ucenicii Săi acum două mii de ani.

În cuvântul de astăzi mă voi opri asupra întrebării puse de către Hristos ucenicilor în prima Evanghelie pe care ati auzit-o citită astăzi: Iisus, răspunzând, a zis: Puteti, oare, să beti paharul pe care-l voi bea Eu si cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezati? Ei I-au zis: Putem. Si El a zis lor: Paharul Meu veti bea si cu botezul cu care Eu Mă botez vă veti boteza (Matei 10, 22-23).

Acest cuvânt se leagă de Evanghelia care s-a citit nu cu multe zile în urmă, la Liturghia darurilor mai înainte sfintite, si care ne lămureste cum putem fi alături de Hristos pe calea jertfei:

Mai înainte de toate acestea, îsi vor pune mâinile pe voi si vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi si în temnite, ducându-vă la împărati si la dregători, pentru numele Meu. Si va fi vouă spre mărturie. Puneti deci în inimile voastre să nu gânditi de mai înainte ce veti răspunde; căci Eu vă voi da gură si întelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toti potrivnicii vostri. Si veti fi dati si de părinti si de frati si de neamuri si de prieteni, si vor ucide dintre voi. Si veti fi urâti de toti pentru numele Meu (Luca 21, 12-17).

Vreau să vă vorbesc astăzi despre două teme: prima este aducerea-aminte a martirilor crestini, de la începutul Bisericii si până în zilele din urmă, încercând o apropiere sufletească cât mai profundă de cei care prin sângele lor au ajuns în Biserica triumfătoare din ceruri. A doua temă este a descoperi în ce măsură ne putem folosi de exemplele lor astăzi, când avem libertate religioasă. Pentru a putea să îi întelegem mai bine pe sfintii mucenici, să începem prin a rosti o scurtă rugăciune către ei: "Sfintilor mucenici de pretutindeni, ierarhi, preoti, diaconi, monahi si mireni, care L-ati mărturisit pe Hristos cu pretul vietii, ajutati-ne să avem curajul de a ne lua crucea si a-I urma Domnului, trăind până la sfârsitul vietii sub ocrotirea voastră. Amin.!"

Iubiti frati si surori în Hristos, ne aflăm într-o biserică frumos zugrăvită. Vedem mai multe icoane frumoase ale sfintilor mucenici. Ne putem întreba: de ce sinaxarul este plin de mucenici si mucenite? De ce atâtia martiri? Pentru că pe ei s-a rezemat de-a lungul veacurilor întreaga Biserică dreptmăritoare. Hristos nu a fost mărturisit de către oameni care s-au multumit cu jumătăti de măsură, ci de cei care au înteles că urmarea lui Hristos înseamnă asumarea crucii, care au înteles cuvântul Fericiti veti fi când vă vor prigoni si vă vor ocărî pe voi din pricina numelui Meu. Unii dintre acesti mucenici au fost chiar răstigniti pentru crezul lor.

Sfântul Apostol Andrei, atât de drag nouă, românilor, pentru că a propovăduit credinta crestină pe meleagurile noastre, a fost pironit pe o cruce în formă de X, după cum stie toată lumea. Dar putini stiu tulburătoarele sale cuvinte pe care le-a spus prigonitorilor care îi propuneau să renunte la Hristos pentru a scăpa de răstignire: "Dacă mi-ar fi fost frică de cruce, nu as fi propovăduit-o!". Cei care sunt de fată si vor să devină preoti, precum si fetele care se gândesc să devină preotese, să înteleagă că se află tot în fata unei cruci care, desi e mult mai putin dureroasă, trebuie totusi asumată în deplină responsabilitate. Orice crestin ar trebui să înteleagă că nu are nici un rost să vorbească altora despre crucea lui Hristos, dacă el însusi nu îsi poartă propria cruce.

Ne aflăm într-o biserică care poartă hramul Sfintei Mari Mucenite Ecaterina. Vă este cunoscut troparul sfintei mucenite. El arată legătura strânsă dintre sacrificiul pentru Hristos si răsplata acestui sacrificiu: "Pe Tine, Mirele meu, Te doresc, si pe Tine căutându-te mă chinuiesc, si împreună mă răstignesc, si împreună mă îngrop cu botezul Tău, si pătimesc pentru Tine, ca să împărătesc întru Tine, si mor pentru Tine, ca să si viez întru Tine". Vedeti câtă profunzime? Avem aici exprimată clar ideea că pentru a împărăti în Hristos e nevoie să pătimim pentru El. Peste două săptămâni ne vom bucura de praznicul Învierii. Dar ne pregătim oare cum trebuie pentru a ne bucura de acest mare praznic? Întelegem oare că pentru asta trebuie să ne si jertfim, de fapt să ne jertfim cât ne este cu putintă?

Ne putem întreba cum să ne jertfim când nu ne mai prigoneste nimeni. De, spun unii, mare lucru au făcut marii mucenici - Sfântul Gheorghe, Sfântul Dimitrie, Sfântul Mucenic Pantelimon, Sfântul Elefterie. S-au luptat cu închinătorii la idoli din vremea lor. În ziua de azi nu se mai închină lumea la idoli.

Ba lumea se închină la idoli, chiar dacă la altfel de idoli. Care sunt valorile zilei de azi, asa cum le arată filmele si ziarele? Viată destrăbălată, goană după îmbogătire, căutarea puterii sociale. Vrem să găsim si alti idoli? Uitati-vă ce propun reclamele. "Beti vodka cutare, folositi crema cutare. Se exacerbează cultul trupului. Trupul, din templu al Duhului Sfânt, e făcut templu al poftelor. Închinarea la chipuri cioplite mai este înlocuită si cu închinarea la cine stie ce cântăreti sau formatii de muzică. A venit în România Michael Jackson - pe care până si martorii lui Iehova l-au dat afară pentru luciferismul din Thriller - si toti tinerii nostri au exultat de fericire. Îsi pun afise cu el, poartă tricouri cu el, tipă la concert de câteva ori si, gata, au devenit fani Michael. Nu e, atunci, Michael Jackson un idol? Sau sportul… Unii asteaptă încă din ianuarie un meci din august, si, dacă echipa favorită pierde, oamenii se înfurie si se enervează. Nu au făcut din sport un idol?

Muzica si sportul nu sunt rele în sine. Dar nu trebuie să devină idoli. Să ne luptăm cu patimile care sunt pentru suflet idoli. Un alt idol cu care trebuie să ne luptăm este comoditatea în viata duhovnicească. De ce să ne rugăm mai mult? Ce, suntem călugări? De ce să facem efortul de a trăi cât mai mult sfintenia? Ne multumim să constatăm lipsurile altora. Să sfărâmăm si acest idol. Si să avem curajul să trăim crestinismul asa cum trebuie, să ardem pentru Hristos cu toată fiinta noastră si să ne apropiem cu evlavie de cei care în lupta cu închinătorii la idoli si-au dat viata. Să ne rugăm lor. Să sărutăm icoanele lor, să sărutăm sfintele lor moaste. Să alergăm la moaste, pentru a prinde putere în viata duhovnicească. Aproape de locul în care ne aflăm se află moaste din Sfântul Mare Mucenic Mina, din Sfântul Ciprian, cel care înainte de convertire a fost vrăjitor. Sfântul Mina - lângă Piata Unirii, iar Sfântul

Ciprian - lângă sediul central al CEC-ului. E bine să mergem deseori la moastele Sfântului Dimitrie Basarabov. E foarte bine să ne apropiem si de Sfântul Mina, si de Sfântul Ciprian. Si ajutorul lor nu va întârzia. Atâtia tineri sunt supărati din diferite motive. Unul din ele este că nu găsesc fete vrednice cu care să se căsătorească. Atâtea tinere sunt frământate că nu îsi găsesc perechea potrivită pentru a întemeia o familie. Mergeti la sfintele moaste si vă veti convinge că sfintii ne dau exact ajutorul care ne trebuie. Unii vor darul întelepciunii. Să alerge la ajutorul sfintilor, să ceară sprijinul sfintilor mucenici.

Dreapta credintă nu este o filosofie interesantă care se poate adapta anumitor împrejurări. E un adevăr de neclintit care trebuie apărat cu orice pret. Si toti trebuie să fim pregătiti să ne apărăm la nevoie credinta.

Sfântul Maxim Mărturisitorul nu a scris numai capete despre dragoste sau tâlcuiri la locurile mai dificile din Scriptură. A scris foarte mult împotriva ereticilor si de asta i s-au tăiat limba si mâna dreaptă. Ca să nu mai poată mărturisi dreapta credintă. Sfântul Teodor Studitul a însotit scrierile sale despre apărarea icoanelor cu o viată de mare sacrificiu. O dată a fost bătut atât de tare încât i se vedeau oasele goale, si a rămas scăldat în sângele său câteva zile, fără să doarmă sau să mănânce ceva. Si zece dintre ucenicii săi au fost muceniciti pentru că apărau icoanele.

Studentilor teologi le place să citească si din Sfântul Maxim Mărturisitorul, si din Sfântul Teodor Studitul. Unora le place chiar să aprofundeze învătăturile lor. Dar teologia ortodoxă, cum arată arhimandritul athonit Vasilios în cartea sa Intrarea în Împărătie, este viată si nu filozofie. Cartea aceasta o recomand tuturor, fiind o carte care cu adevărat ne învată să pătrundem în Împărătia Cerurilor. Repet titlul: Intrarea în Împărătie, scrisă de arhimandritul Vasilios de la Sfântul Munte.

Teologia Sfintilor nu e filozofie, nu se întelege doar cu mintea, ci se asimilează în propria fiintă, spune părintele. Teologia e viată. Teologia trebuie trăită personal, trebuie să ne sfintim, si nu să facem din teologie un simplu sistem filosofic. Si, ca să ne sfintim, e nevoie de jertfă. Crestinismul trebuie trăit cât mai deplin, în pofida greutătilor de tot felul. În ziua de azi, multi tineri care s-au apropiat mai serios de Biserică au neîntelegeri cu părintii, care, după patruzeci si cinci de ani de comunism ateu, nu si-au revenit deplin. Ce e de făcut când Dumnezeu ne-a poruncit să ascultăm de părinti, iar părintii se opun unei vieti crestine mai serioase? Ce e de făcut? Renuntăm la Dumnezeu, sau la capriciile părintilor? Răspunsul îl dă Sfânta Mucenită Filofteia de la Arges, atât de dragă fetelor crestine. Faptul că ea mergea la biserică i se părea mamei ei vitrege pierdere de timp, iar postirile si rugăciunile erau motiv de mânie. Si fata era deseori bătută pentru aceasta. La numai 12 ani. Asta înseamnă dreaptă-credintă, să nu cedezi, să nu renunti la Hristos de frica pătimirilor. Ca să pricepem că tensiunile cu părintii depărtati de Biserică au fost întotdeauna aceleasi, să ne amintim de faptul că Sfânta Filofteia a primit mucenicia chiar de la tatăl ei.

Vorbind despre mucenici, să nu ne gândim însă numai la ceva foarte departe în timp. A avut Biserica noastră, în secolul al IV-lea, 20.000 de mucenici care au fost arsi de vii în Nicomidia, în timpul prigoanei lui Maximian. Dar tot Biserica noastră a avut si la începutul secolului nostru o multime mare de mucenici în Rusia comunistă, în lagărul de la Oranki, unde erau monahi adunati din diferite mănăstiri din Rusia. Delegatia militară le-a acordat 24 de ore ca să se gândească dacă se leapădă de Hristos sau aleg moartea. Un episcop din lagăr a zis: " E prea mult până mâine. Vă dăm răspunsul în zece minute".

Iubiti crestini, puneti-vă timp de câteva clipe alături de acei monahi. Vă dati seama ce clipe crâncene? De-o parte crucea, de cealaltă lepădarea. Episcopul le-a spus: "Fratilor, acum aveti ocazia să vă faceti mucenici".

Oare noi cum am fi reactionat? Să fim sinceri cu noi când ne dăm un asemenea răspuns. Cum am fi reactionat, si cum reactionăm când trebuie să Îl mărturisim pe Hristos în viata de zi cu zi? Să ne gândim că am fi obligati să fim de acord cu drepturile omului care îsi doreste să trăiască mai rău decât animalele, si să aprobăm propaganda homosexuală. Sau căsătoriile între persoane de acelasi sex. Si, dacă nu am fi de acord, ne-am pierde serviciul, fiind considerati extremisti. Sau gânditi-vă că ar trebui să semnati pentru scoaterea religiei din scoli, pentru ca elevii să nu mai fie îndoctrinati cu idei crestine. În multe tări este interzisă predarea religiei în scoli. Sau gânditi-vă că ati ajunge într-o tară islamică în care mărturisirea lui Hristos poate aduce pedeapsa cu moartea. L-am mărturisi sau nu pe Hristos? Oare călugării de la Oranki cum au reactionat atunci la cele spuse de episcopul lor? Au strigat toti într-un glas: "Vrem să murim pentru Hristos". Si în scurt timp fost împuscati toti. Poate că vă gânditi că mărturisitorii nu mai fac minuni asa cum făceau mucenicii din vechime înaintea mortii. Dar viu este Domnul. După zeci de ani de la uciderea monahilor de la Oranki, Dumnezeu a rânduit să se deschidă groapa cu osemintele mucenicilor, si trupul sfântului ierarh, care fusese împuscat în cap, a fost găsit neputrezit. Moaste întregi. Să se mire necredinciosii si să se bucure crestinii! Asta este Ortodoxia: jertfă si sfintenie.

Si noi, românii, avem de ce să ne mândrim. În temnitele comuniste am avut foarte multi mucenici, si sângele lor nu poate să nu rodească. Un exemplu ar fi schimonahul Daniil Sandu Tudor, autorul sensibilului "Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului". Preotii nostri mai importanti L-au mărturisit, aproape toti, pe Hristos si în închisoare: marele teolog Dumitru Stăniloae, părintele Benedict Ghius, cel care a diortosit Proloagele, părintele Toma Chiricută, unul dintre cei mai mari predicatori români, părintele Nicodim Măndită, a cărui viată de sfintenie este impresionantă.

Avem si în viată atâtea biserici vii, care au crescut duhovniceste în temnită, părinti de care noi nu ne #folosim cum trebuie: părintii Sofian Boghiu si Adrian Făgeteanu de la Mănăstirea Antim, părintele Constantin Voicescu de la Biserica Sapientei, părintele profesor Constantin Galeriu, părintele Arsenie Papacioc de la Tekirghiol.

Demnă a fost mărturisirea părintelui Gheorghe Calciu, pentru care seminaristii au făcut tot ce le-a stat în putintă să îl apere înainte ca securitatea să îl închidă. E nevoie si acum de tineri curajosi care să riste orice pentru a fi gata să apere adevărul. Tinerii care au strigat în '89 "Vom muri si vom fi liberi!" ne-au dat sansa de care trebuie să profităm pentru a trăi în libertatea religioasă. Pe care trebuie să o apărăm la nevoie.

Gânditi-vă că sunt destule voci ortodoxe, chiar ierarhi, care ne previn că se pregăteste o nouă formă de prigoană crestină. Nu vor fi omorâti crestini. Nu. Ci va fi impusă o nouă mentalitate, mentalitatea păgână, încetul cu încetul. Si în perioada interbelică au fost multi teologi care au avertizat asupra pericolului comunismului si nu au fost luati în seamă. Să nu se întâmple asa si cu invazia păgânismului contemporan. Teologii să înteleagă că idolatria de astăzi trebuie să primească un răspuns pe măsură.

Să nu lăsăm să ne fie răpiti credinciosii de mentalitatea păgână. Să Îl apărăm pe Hristos! Să îi urmăm pe sfinti, care au scris teologie prin nevointele lor! Asa ne pregătim cu adevărat si de Praznicul Învierii, si de Învierea de obste.

Doamne, Tu, Cel ce ai zis că orice vom cere cu credintă ni se va da, dăruieste-ne să Te urmăm cu toată fiinta noastră si să Te mărturisim asa cum trebuie, nu după cum vrem noi, ci după cum vrei Tu, si să ne bucurăm cu toti mucenicii de lumina Învierii Tale.

Danion Vasile