| [ drumul
sufletului dupa moarte ] |
 |
|
|
Potrivita este vremea si îndemânatic ceasul ca
sa împrumut plângatorul grai al Proorocului Ieremia si sa strig si eu cu tânguitor
glas: Cine va da apa capului meu si ochilor mei izvor de lacrimi, ca sa plâng
prea cu amar ziua si noaptea pe poporul crestinilor? (...)
Cine nu va marturisi
ca e vrednica de mult plâns si de suspine asezarea cea de astazi a crestinilor?
Caci ei cu vrajile si cu farmecele si baierele ce le uneltesc si cu alte satanicesti
si vrajitoresti pândiri pe care le fac se silesc iarasi sa înnoiasca pe cea veche
si desfiintata slujire a dracilor, înca se leapada de El si slujesc diavolului
si cea mai mare rautate este aceasta ca nicidecum nu simt crestinii cei de astazi
caci cu vrajile lor cele de multe feluri pe care le uneltesc se leapada de credinta
în Dumnezeu si cred în draci, defaima pe Hristos si îmbratiseaza pe diavolul si
vând buna credinta si alearga la pagânatate. O, mare înselaciune! Pe cât este
de amagitoare, pe atât de vatamatoare de suflet si purtatoare de moarte! [331-332]
Dar
ce pricinuiesc unii dintre crestini? Noi alergam, zic, la vrajitori si la draci:
a) pentru ca aflam vindecare bolilor de care patimim; b) pentru ca ne arata comori
ascunse si ce are sa ni se întâmple; si c) pentru ca ne temem de draci ca de niste
facatori de rau si urâtori de oameni, si de aceea cu chip magulitor le îmblânzim
rautatea lor prin vrajitorie, ca sa nu ne faca vreun rau. Noi vom raspunde la
fiecare dintre acestea. Si la cea dintâi raspundem zicând: Ce faci, nebunule crestin,
oricine ai fi tu care alergi la vrajitori si descântatori ca sa te vindeci? Si
crezi tu aceasta vreodata, ca diavolul are sa vindece boala ta? Daca el este ucigator
de oameni dintru început si a omorât tot neamul omenesc, cum se va face acum doctor
al tau? Caci acela, zice, ucigator de oameni a fost dintru început (Ioan 8, 44);
"Dumnezeu îl numeste ucigator de oameni si tu alergi la el ca la un doctor?
Si ce cuvânt vei da când se va cere de la tine raspuns?" Sunt cuvintele Sfântului
Ioan Gura de Aur (Cuv. 5 împotriva iudeilor). Nu vezi cum într-o clipeala de ochi
a omorât doua mii de porci în mare, si pe tine te va vindeca? Si daca de porci
nu le-a fost mila dracilor, cum de tine le va fi mila? "Si daca de porci
nu s-au milostivit, cu atât mai mult de noi" (Cuv. 5 împotriva iudeilor).
Nu
vezi cum dracii n-au putut sa vindece nici chiar pe vrajitorii si fermecatorii
care erau slujitori ai lor de bubele si ranile date de Moise în Egipt, si pe tine
au sa te vindece? Si nu puteau, zice, vrajitorii sa stea înaintea lui Moise, pentru
rani, ca s-au facut rani în vrajitori (Iesire 9, 11). Si daca dracii nu se milostivesc
de sufletul tau, cum se vor întrista pentru trupul tau? Daca dracii se silesc
a te izgoni din împaratia lui Dumnezeu, cum te vor izbavi de boala? Râsuri sunt
acestea si basme. Fiindca, dupa dumnezeiescul Ioan Gura de Aur, dracii stiu a
vicleni si a vatama, iar nu a vindeca. "Râsuri sunt acestea si basme, a vicleni
si a vatama stiu dracii, iar nu a vindeca. Pe suflet nu-l cruta, si de ale trupului,
spune-mi mie, se vor milostivi? Din împaratie se apuca sa te scoata si de boli
au sa te vindece?" (Cuvânt catre cei ce iudaisesc). Si fiindca, dupa Marele
Vasile, alt lucru mai placut nu este dracilor decât a mâhni si a necaji pe om
în multe feluri de chipuri si pedepse: "Nu este nimic mai dulce urâtorului
de oameni decât cu felurite chipuri a întrista si a pedepsi pe om".
Deci,
nu te amagi, crestine, ci încredinteaza-te ca nici lupul nu poate sa se faca vreodata
oaie - dupa proverb - nici diavolul nu se va face cândva doctor, ca mai lesne
poate focul sa înghete si zapada sa se încalzeasca, decât dracul sa vindece cu
adevarat. Pentru ca el, chiar daca ar voi cumva sa te vindece, însa nu poate,
fiindca e cu totul neputincios. Si daca vom presupune ca poate sa te vindece,
însa nu voieste; fiindca sanatatea omului este buna, iar diavolul totdeauna uraste
cele bune si pentru aceea însa nu voieste, caci precum zice Areopagitul Dionisie
(Despre dumnezeiestile numiri, cap. 4): "S-a întunecat lumina îngerestii
cunostinte ce a avut-o"; zice însa si Marele Vasile ca, dupa ce a cazut diavolul,
s-a stins acea fericita deprindere a cunostintei ce avea si s-a aprins în el cu
totul, din contra, necunostinta, adica rautatea. "Cazând din simplitate diavolul
si aruncând departe vrednicia îngereasca, din naravul lui s-a numit diavol si
stingând pe cea dintâi a lui fericita deprindere, a prins puterea cea potrivnica
acesteia" (Epistola apologetica catre cei din Cezareea). Dar si dupa cum
am zis, sa presupunem ca poate si voieste si stie sa te vindece; însa, daca nu-l
va slobozi Dumnezeu, el de la sine nu poate sa faca nimic.
Drept aceea,
pleaca-te, frate, si crede ca numai singur Dumnezeu este adevaratul doctor al
sufletelor si al trupurilor; iar vrajitorii si dracii nu vindeca în adevar, ci
cu nalucire. Iar daca vom presupune ca vindeca trupul, dupa slobozirea lui Dumnezeu,
însa sa stii ca-l vindeca cu scop ca sa omoare sufletul tau. Cum? Despartindu-te
pe tine de la credinta lui Hristos si tragându-te spre a crede si a sluji acelora.
Pentru aceea, ce folos vei lua, frate, daca si dupa cum am zis, ar vindeca trupul
tau, cel ce astazi traieste si mâine moare, în timp ce omoara sufletul tau cel
fara de moarte? Ce dobânda vei lua, daca aici vei gusta putina sanatate, iar acolo
te vei munci vesnic? Lipseasca astfel de sanatate! Piara acest fel de viata si
sanatate; precum zice aurita gura a lui Ioan: "Sa nu crezi ca vindeca cu
adevarat! Iar eu si cu covârsire fac si zic aceea: ca, desi ar vindeca în adevar,
dar mai bine este sa mori, decât sa alergi la vrajmasii lui Dumnezeu si într-acest
fel sa te vindeci. Ca ce folos este trupul se va vindeca, iar sufletul se va pierde?
Si ce dobânda daca cineva aici va afla mângâiere, iar dupa aceasta se va trimite
în focul cel nestins?" (Cuvântul 5 - Împotriva evreilor). Si iarasi zice:
"Desi vindeca diavolul - însa mai mare vatamare a facut! - si macar ca a
folosit, trupul s-a folosit, care putin mai pe urma murind va putrezi, însa a
vatamat sufletul cel nemuritor" (Cuvânt catre cei ce iudaisesc).
Deci,
fiindca diavolul, fratilor, este pescar prea viclean, pierde putina momeala ca
sa prinda un peste mare; adica se multumeste sa va dea o sanatate de nimic numai
ca sa va lipseasca de rai; va lungeste putin viata, ca sa va munceasca vesnic.
Nu vezi (zice Sfântul Ioan Gura de Aur) cum slabanogul zacea de 38 de ani în pat
si jumatate mort si rabda muceniceste boala, asteptând ajutorul lui Dumnezeu,
fara sa ceara a-l vraji sau a-i da baiere. "Si nici asa n-a alergat la vrajitori,
nici nu s-a dus la descântatori, nici n-a atârnat baiere, ci a asteptat ajutorul
lui Dumnezeu" (Sfântul Ioan Gura de Aur). Si tu, crestine, fiindca te-ei
îmbolnavit putine zile, de ce esti atât de nerabdator si alergi la vrajitori si
la tiganci? Nu vezi cum Lazar în toata viata lui zacea înaintea portii bogatului,
atât de mult ranit încât din multa slabiciune nu putea nici sa alunge câinii care
îi lingeau ranile, totusi, a ales mai bine moartea în aceasta boala decât a cere
baiere si farmece? Însa, nici fermecatori nu a cerut, nici potcoava nu a atârnat...
nici vrajitori nu a chemat la sine (zice acolo Sfântul Ioan Gura de Aur); si tu
care iertare vei dobândi, când pentru putine friguri alergi la babele cele betive
si rele? Nu vezi pe viteazul acela Iov care, dupa ce a pierdut copiii si averea,
atât s-a ranit, încât viermii fierbeau peste tot trupul lui, neputând nici pâinea
a o mânca de multa putoare si cu toate acestea, putând sa scape de toate durerile
cu hula si sa moara, precum îi zicea femeia lui: Zi un cuvânt catre Domnul si
mori (Iov 2, 9), a rabdat însa barbateste si nici un cuvânt de cârtire n-a scos
din gura sa. Iar tu de ce esti atât de nerabdator si pentru o prea mica zgârietura
defaimi pe Dumnezeu, pe Hristos, credinta si pe sfinti si alergi la vrajmasii
lui Dumnezeu, la vrajitori si la draci ca sa te vindece? Si ce iertare vei putea
lua din aceasta, precum îti zice Sfântul Ioan Gura de Aur? "Deci, ce iertare
vom avea noi, daca atâtea înfricosate patimi au patimit aceia (sfintii mucenici)
si rabdau; iar noi pentru friguri, sau pentru rani, alergam la adunari si la vrajitori
si înselatori si-i chemam în casele noastre".
Dar zici ca baba aceea crestina
si crestinul acela ghicitor când descânta si dau baiere nu zic, nici nu scriu
alte nume, fara numai numele lui Dumnezeu, al lui Hristos, al Nascatoarei de Dumnezeu
si al Sfintilor. Si, deci, ce rau fac ei? La acestea îti raspunde dumnezeiescul
Ioan Gura de Aur si îti zice ca, pentru aceasta mai cu seama se cade a urî acea
baba rea si pe acel rau fermecator, fiindca uneltesc spre ocara si necinste numele
lui Dumnezeu si, crestini fiind, lucreaza ca si elinii. Pentru ca si dracii, macar
ca numesc numele lui Dumnezeu, însa iarasi tot draci sunt: "Unii voind a
se îndrepta, zic ca e crestina femeia care a descântat acestea si nimic alta nu
zice, fara numai numele lui Dumnezeu. Deci pentru aceea mai ales o urasc si ma
întorc, ca numele lui Dumnezeu îl întrebuinteaza spre ocara; ca, zicându-se pe
sine ca este crestina, se arata ca lucreaza cele ale pagânilor. Ca si dracii numeau
numele lui Dumnezeu, însa tot draci erau si asa ziceau catre Hristos: Te stim
pe tine cine esti, Sfântul lui Dumnezeu (Marcu 1, 14); cu toate acestea, le-a
închis gura lor si i-a izgonit" (Andr. 21).
Asadar, nu mai este alt
doctor, nici alt ajutor ca sa te duci, crestine, si sa te vindeci când esti bolnav,
decât numai vrajitorul si diavolul? Nu este Hristos, pe care tu Îl crezi ca este
singurul si desavârsitul Doctor, care si când era pe pamânt a vindecat atâtea
mii si mii de bolnavi. Si au strabatut Iisus toata Galileea... vindecând toata
boala si toata neputinta în popor (Mat. 4, 23). Si acum, când S-a suit la ceruri,
vindeca cu darul si cu ajutorul Sau pe toti cei ce-L cheama cu credinta? Nu sunt
atâtia si atâtia doctori: Apostolii, Mucenicii, Doctorii cei fara de arginti,
Ierarhii, Cuviosii si ceilalti Sfinti care au luat de la Hristos dar si putere
ca sa vindece orice fel de boala? Nu este Biserica lui Hristos spital de obste
si gazda deschisa, ca sa primeasca pe toti fiii sai care patimesc de felurite
boli, atât ale sufletului, cât si ale trupului, spre a-i mângâia, a-i ajuta si
vindeca cu sfintirea apei si cu dumnezeiestile Taine? "Si nu este rasina
în Galaad? Au doctor nu este acolo?" a strigat oarecând Proorocul Ieremia
catre poporul israelitean (Cap. 8, 22); si eu acum strig catre crestinii cei bolnavi:
Nu cumva, fratilor, nu este în credinta voastra ortodoxa si în Biserica în care
credeti vindecare si ajutor? Hristos si Crucea lui, câte vindecari au savârsit,
zice Sfântul Ioan Gura de Aur? "El moartea a stricat-o, pacatul l-a stins,
iadul l-a facut netrebnic, puterea diavolului a slabit-o si a dat vindecare trupului;
oare nu este vrednic de crezare?" (Andr. 21). Cum va lasa inima sa parasiti
pe Dumnezeu, Caruia Îi credeti, si sa va duceti la blestematul diavol? Cum lasati
pe prea dulcele Iisus Hristos, Facatorul si Rascumparatorul vostru, adevaratul
vostru Doctor, si va duceti la ucigatorul de oameni, la tiranul, la facatorul
de rau? Cum rabda sufletul vostru a defaima atâtia Sfinti prieteni, binefacatori
si doctori ai vostri desavârsiti si sa nazuiti la spurcatii vrajitori si la necuratii
draci, cei cu totul vrajmasi ai vostri? Cum suferiti a lasa Sfânta Biserica a
lui Hristos, maica voastra, si sa alergati la dracestile adunari - la draci si
la locuintele vrajitorilor? Si precum baba rea si betiva sau tiganca, nu e cu
putinta sa vindece si Hristos? Deopotriva cu carbunii si cu potcoavele si cu dracestile
baiere, n-au putere Crucea si Aghiasma si alte mântuitoare Taine ale credintei
voastre? Ah, nemultumitoare fapturi! Ah, neam necredincios si vârtos la inima!
Si unde sunt fulgerele si trasnetele cerului? Unde sunt cutremurele pamântului
si crapaturile, ca sa va arda de tot, sa va scufunde si sa va înghita de vii?
Dupa
dreptate are sa strige cu întristare Iisus Hristos pentru voi prin gura lui Ieremia;
ca nici un neam n-a parasit pe Dumnezeul sau, fara numai voi, crestinii: Treceti
în ostroavele Hetimului si vedeti de s-au facut unele ca acestea. De si-au schimbat
pagânii dumnezeii lor si aceia nu sunt dumnezei, iar poporul meu a schimbat marirea
sa, întru aceea de la care nu se vor folosi (Ier. 2, 10). Are dreptate a Se mâhni,
ca s-au înspaimântat cerul si pamântul, pentru ca voi, crestinii, ati lasat acest
izvor al vietii si al sanatatii si ati poftit gropile cele fara de apa ale vrajitorilor
si ale tigancilor. Spaimântatu-s-a cerul de aceasta si s-a înfricosat mult foarte,
zice Domnul. Ca doua rele a facut poporul Meu: M-a parasit pa Mine, izvorul apei
vietii, si si-a sapat lui fântâni surpate care nu vor putea tine apa (Ier. 2,
12). Are dreptate Iisus sa strige prin gura lui Isaia ca El v-a nascut de a doua
oara prin Sfântul Botez si v-a facut fii ai Sai, iar voi, de la o mica boala,
ati defaimat pe Tatal vostru si v-ati dus la vrajitori si la draci, vrajmasii
Lui. Auzi, cerule, si asculta, pamântule, ca Domnul a grait: Fii am nascut si
am crescut, iar aceia s-au lepadat de Mine (Is. 1, 2). Si cum boul si asinul au
cunoscut pe Facatorul de bine si stapânul lor, iar voi pe Facatorul vostru de
bine nu-L cunoasteti? Cunoscut-a boul pe stapân, si asinul ieslea Domnului sau;
iar Israil nu M-a cunoscut pe Mine si poporul Meu nu M-a înteles (Ier. 2, 3).
Pentru
aceea, ca sa nu Se întristeze Iisus Hristos din pricina voastra si sa zica unele
ca acestea si ca sa nu va aratati si voi nemultumitori catre acest de-aproape
al vostru facator de bine, încetati, fratii mei, încetati de a va mai duce la
vrajitori si la tiganci. Si când se întâmpla sa va îmbolnaviti, alergati la Hristos
cu calduroasa credinta si cereti vindecare, pentru ca El este totdeauna Tata al
vostru prea iubit; si daca v-a dat boala, a dat-o spre a încerca rabdarea voastra
si ca sa va încununeze mai mult si sa vada daca Îl iubiti cu adevarat din toata
inima. Caci care fiu, zice, este pe care nu-l cearta tatal? (Evr. 12, 7). El,
desi va cearta si va palmuieste parinteste câteodata pentru pacatele voastre,
însa iarasi va vindeca si va mângâie ca pe niste fii ai Lui, când va întoarceti
catre Dânsul prin pocainta, si din toata inima cereti ajutorul Lui. Caci fericit,
zice, este omul pe care îl cearta Dumnezeu si dojenirea celui Atottiitor n-o leapada,
ca El raneste si vindeca, bate si mâinile Lui tamaduiesc (Iov 5, 17).
Alergati
când sunteti bolnavi si la Doamna noastra Nascatoare de Dumnezeu, tamaduitoare
cea dupa Dumnezeu a bolnavilor si mângâierea celor întristati. Alergati si la
toti Sfintii si, rugându-i pe ei cu credinta, veti dobândi vindecarea cea dorita
a bolii voastre; si de nu veti lua sanatatea cea dorita, ci lasându-va Dumnezeu
sa va pedepsiti - asa fiind de folos sufletului vostru - se cade însa a sta cu
barbatie întariti în credinta si sa alegeti mai bine de mii de ori a muri decât
sa chemati vrajitori si vrajitoare si cu acest chip sa va lepadati de credinta
lui Hristos si sa vindeti dreapta credinta. Iar de se întâmpla a va îndemna altii
la aceasta - rude sau prieteni -, paziti-va pentru dragostea lui Dumnezeu si nu-i
ascultati si sa fiti încredintati ca pentru aceasta rabdare a voastra si barbatie
sufleteasca a) Dumnezeu va va încununa cu cununa muceniceasca; b) constiinta voastra
se va bucura si se va veseli fara asemanare mai mult decât daca ati fi luat sanatate;
c) oamenii va vor lauda cu cuviincioasa cinste; si d) în cele din urma veti lua
si vindecarea bolii voastre, dupa cum acestea toate le dovedeste condeiul cel
aurit al lui Ioan Gura de Aur.
a) Va va încununa Dumnezeu ca pe niste mucenici,
ca precum Mucenicii au rabdat muncile, numai ca sa nu se închine idolilor, asa
si voi suferiti chinurile bolii, numai ca sa nu aveti vreo nevoie de ajutorul
vrajitorilor si al dracilor si sa vindeti credinta si dragostea lui Hristos. "Ai
cazut în boala grea si vin multi la tine si te silesc, unii cu descântece, altii
cu baiere si altii cu alte lucruri ca sa îmblânzeasca raul; iar tu pentru frica
lui Dumnezeu rabzi cu barbatie fara sa te îndoiesti si pe toate ai hotarât sa
le patimesti si sa le rabzi, decât sa uneltesti ceva din obiceiurile idolesti.
Aceasta îti va aduce cununa muceniciei si nu te îndoi pentru aceasta... ca precum
acolo (adica mucenicul) rabda durerile muncilor cu barbatie, ca sa nu se închine
idolului, asa si tu suferi durerile cele din boala ca sa nu ai nicidecum trebuinta
de ajutorul aceluia, nici sa faci ceva din cele zise de el" (Ioan Gura de
Aur, Omilia 3 la Epistola I catre Tesaloniceni.).
b) Au sa se bucure constiinta
voastra si gândul, laudându-va launtric ca v-ati purtat ca niste crestini adevarati
si adevarate slugi ale lui Hristos si ca niste nevoitori v-ati împotrivit cu atâta
barbatie încât ati ales mai bine sa suferiti de friguri si de rani decât sa primiti
dracestile vraji si baiere. "Desi ai friguri si suferi mii de întristari,
gonindu-i pe acei spurcati vrajitori, vei fi însa mai bine decât orice om sanatos,
fiindca gândul te va înalta... constiinta te va lauda si te va mari si-ti va zice:
curaj, curaj, omule! sluga lui Hristos, barbat credincios si râvnitor al bunei
credinte... împreuna cu mucenicii vei sta în ziua aceea... pentru ca ai hotarât
astazi a te munci, a suferi de friguri si de rani, numai si numai ca sa nu primesti
pagânestile vraji si baiere" (Sfântul Ioan Gura de Aur, Cuvântul 5 - Împotriva
iudeilor);
c) Va vor lauda oamenii vazându-va ca ati scos din casele voastre
pe ghicitori, pe babele cele rele si pe tiganci si n-ati primit vrajile si baierele
lor si se vor minuna si vor urma si ei barbatiei voastre. "Caci, când vei
scoate pe vrajitori cu multa ocara din casa ta, toti auzind te vor lauda si se
vor minuna de tine... si mai bine le va fi si vor râvni sa urmeze barbatiei tale"
(Sfântul Ioan Gura de Aur, Cuvântul 5 - Împotriva iudeilor);
d) Iar în cele
din urma, veti recapata sanatatea voastra, fiindca si Dumnezeu va va iubi mai
mult pentru barbatia care ati aratat-o, si Sfintii Îl vor ruga mai cu caldura
ca sa va vindecati "si nu vindecarea bolii. Fiindca aceasta barbateasca vointa
a ta va trage harul lui Dumnezeu asupra-ti cu mai multa dragoste si toti Sfintii
se vor veseli de bunavointa ta si din adâncul inimii vor face rugaciuni pentru
tine" (Sfântul Ioan Gura de Aur, Cuvântul 5 - Împotriva iudeilor).
Si ca sa zic pe scurt, desi ai fi încredintat, frate, ca vrajitorii pot sa te faca sanatos de boala ta, ca pot, de pilda, sa-ti daruiasca 50 de ani de viata si ca ar avea putere sa învieze mortii (desi amândoua lucrurile sunt cu neputinta), iarasi ia aminte, ia aminte, ia aminte sa nu alergi la ei ca sa-ti ajute; pentru ce? Pentru ca te lepezi de Dumnezeu, vinzi pe Hristos, te lepezi de buna cinstire si de credinta ta si faci cele potrivnice pentru ca slujesti diavolului si te închini slujitorilor lui draci si în cele din urma te faci rob al lor. Ca, desi te faci sanatos de boala, însa vei patimi totdeauna o amara mustrare de constiinta, ca pentru o mica ameteala ai calcat fagaduintele pe care le-ai facut lui Hristos, lepadându-te de credinta. De aceea, sanatatea ta va fi mai amara si decât cea mai grea boala, precum zice Ioan Gura de Aur (Cuvântul 5 - Împotriva iudeilor). Vrei sa te încredintezi? Auzi ce zice Dumnezeu în a doua Lege: "Iar de se va scula întru tine prooroc sau care viseaza vis si-ti va da tie semn si va veni semnul sau minunea care a grait catre zicând: Sa mergem si sa slujim la dumnezei straini, pe care nu i-ati stiut, sa nu ascultati de cuvintele proorocului acestuia sau ale celui ce viseaza visul acela, ca va ispiteste pe voi Domnul Dumnezeul vostru ca sa stie, oare iubiti pe Domnul Dumnezeul vostru din toata inima voastra si din tot sufletul vostru" (A doua Lege 13, 1). Adica: daca proorocul acela va zice ca eu pot sa înviez mortul, numai ascultati-ma pe mine si închinati-va idolilor sau dracilor; si daca chiar într-adevar va putea cu lucrul sa învieze mortul precum a fagaduit, iarasi sa nu-l ascultati ca sa va închinati diavolului si dracilor. Pentru ca Dumnezeu a slobozit sa faca acel prooroc o minune ca aceea, ca sa vada daca voi Îl iubiti cu toata inima voastra si nu slujiti altuia fara numai Lui. Asa tâlcuieste acest grai dumnezeiescul Ioan Gura de Aur în cuvântul lui împotriva iudeilor. Auzi, frate, înfricosat cuvânt pe care îl zice Însusi Dumnezeu? Deci, lasa aceasta staruinta ce o pune diavolul înaintea ta, ca sa te duci la vrajitori pentru tamaduirea bolii tale si fugi de ei ca de foc. [353-364]
Sfârsesc pecetluind acest cuvânt de fata cu spusele dumnezeiescului Ioan Gura de Aur si ale Marelui Vasile si va zic ca daca voi, crestinii, nu numai ca nu veti unelti vreo vraja, ci nici nu veti chema vrajitori si vrajitoare sa va descânte sau sa va dea baiere la bolile voastre, ori sa alergati la ei ca sa va arate oarecare lucruri, sau sa va ajute la vreo nevoie. Daca, zic, va veti pazi de acestea, sa stiti ca în ziua Judecatii are sa va ia Hristos pe fiecare de mâna si are sa va puna înaintea privelistii aceleia a toata lumea - a Îngerilor, a Arhanghelilor si a tuturor sfintilor celor din veac. Si are sa zica: - Acest om, îmbolnavindu-se oarecând si de când toti îl îndemnau sa cheme vrajitori si vrajitoare spre a-l descânta ca sa-l faca sanatos din boala, el, pentru numele Meu si pentru frica Mea, nu s-a dus înca sa faca acest lucru, ci a ales mai bine sa moara decât sa se lepede de dragostea Mea. Asa o adevereste aurita gura a lui Ioan: "Întelege cât de mare cununa vei lua acolo, când de fata vor fi Îngerii si toti Arhanghelii; atunci, apropiindu-Se Hristos si luându-te de mâna, te va purta înlauntrul privelistii aceleia si în auzul tuturor va zice: acest om, aprinzându-se oarecând de friguri si fiind sfatuit a se izbavi de boala, ca sa nu se poticneasca în ceva, acesta, pentru numele Meu si evlavia cea catre Mine, a izgonit si a înfruntat pe cei ce îi fagaduiau sa-l vindece în felul acela - vrajitoresc - si a ales mai bine a muri în boala decât sa vânda credinciosia fata de Mine" (Cuvântul 5 - Împotriva iudeilor).
Iar daca veti fi biruiti de boala si, dorind sa ramâneti în
viata, veti defaima pe Hristos si pe Sfintii Lui si, lepadându-va credinta si
buna cinstire, veti alerga la draci, la vrajitori si vrajitoare ca sa va vindece
sau alt ajutor sa va faca, sa stiti ca în ziua Judecatii, înaintea a toata multimea
Îngerilor si a oamenilor, aveti sa va faceti lauda diavolului, iar lui Hristos
rusine si ocara. Caci atunci diavolul are sa se laude înaintea Domnului si sa
zica: Iata, acesti crestini, pentru o mica boala pe care au avut-o si pentru o
mica trebuinta ce aveau, s-au lepadat de Tine si de credinta si dragostea Ta;
acestia pe care i-ai facut si i-ai zidit si pentru care ai rabdat moarte, ei au
alergat si au venit la mine si la ajutorul meu. Desi eu nici nu i-am zidit, nici
nu am luat moarte pentru ei, totusi ei au ales mai mult dragostea mea decât pe
a Ta. Asa o adevereste aratatorul de cele ceresti, Vasile: "Cel ce acum ne
amageste pe noi si cu ademenirile lumesti si cu toata mestesugirea ne sileste
sa-l uitam pe Facatorul nostru de bine, Dumnezeu, spre stricarea sufletelor noastre,
sarind în mijlocul nostru atunci si ocarând, se va arata cu mustrare asupra Domnului,
spre defaimarea noastra laudându-se cu îndaratnicia nesupunerii si despartirii
noastre, zicând ca desi nici nu ne-a zidit si nici nu a murit pentru noi, însa
ne are pe noi pentru ca i-am urmat lui cu nesupunere si trândavie fata de poruncile
lui Dumnezeu" (Rânduielile vietii monahale, II).
O, rea întâmplare! O,
rea nenorocire pe care o veti patimi, fratilor! Caci aceasta ocara si aceasta
lauda pe care are sa o faca atunci diavolul împotriva Stapânului Hristos, pentru
voi, va fi mai cumplita pentru voi decât focul cel vesnic, decât întunericul cel
mai din afara si decât scrâsnirea dintilor. Va fi mai grea voua decât tot tartarul,
decât toti viermii cei neadormiti si decât toate neluminatele si înfricosatele
locuri ale iadului. Într-un cuvânt, va fi mai grea decât toate muncile care împreuna
au sa va munceasca vesnic; asa cum o zice acest Vasile: "Aceasta ocara asupra
Domnului si aceasta lauda a vrajmasului mai grea mi se pare mie decât toate muncile
Gheenei. Adica, a ne face vrajmasului pricina de lauda si înaltare împotriva lui
Hristos, Împotriva Celui Ce a murit pentru noi si a înviat" (Rânduielile
vietii monahale, II). Si ca sa nu o patimiti, fratilor, paziti-va pentru dragostea
lui Dumnezeu si pentru mântuirea sufletelor voastre de a mai întrebuinta vreun
fel de vrajitorie sau de a mai alerga la vrajitori si vrajitoare, ci în toate
împrejurarile si nevoile voastre alergati la ajutorul lui Dumnezeu, la acoperamântul
Nascatoarei de Dumnezeu si la mijlocirile Sfintilor; ca de bolile si nevoile voastre
sa va vindecati si de vesnicele munci sa va izbaviti si Împaratiei cerurilor sa
va învredniciti, careia noi toti sa ne învrednicim, cu darul lui Hristos. Amin.
[394-397]
Despre înfruntarea bolii
Scrisoare catre omul bolnav
de
Danion Vasile
"Daca te molipsesti de vreo boala,
nu te deznadajdui si nu te împutina cu duhul; ci multumeste-I lui Dumnezeu, ca
El Se îngrijeste ca prin aceasta boala sa-ti faca un bine."
Avva Isaia
Pustnicul
În
loc de introducere…
Scrisoare
catre omul bolnav
Despre
examenul bolii
Bolnavul
si puterea rugaciunii
Cartile
de folos pentru bolnav
Nu
vreau sa merg la doctor!
Apusul
cancerului
Putin
credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?...
Nota
autorului
Sfântul
Nicodim Aghioritul. În mrejele vrajitorilor
